Profetii....

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



·
Iată că în curând toţi vor fi numerotaţi, ca să fie toţi număraţi până vine antihristul, apoi vor introduce cartele-buletine deosebite, aceasta e ceva mai serios, se va putea determina astfel unde se află fiecare om. Se poate fără toate astea?

Da, numai că nu se va putea cumpăra, nici vinde, nici să ai locuinţă, nici toate celelalte. Şi se vor duce după buletinele acestea chiar şi cei care se consideră ortodocşi, vor sta în rând după ele.
Desigur, cine doreşte mântuirea şi, în numele ei va părăsi confortul şi comodităţile oraşului plecând într-un loc pustiu, va fi într-o siguranţă mai mare. Dar oamenii se vor mângâia cu gândul că se vor putea salva pretutindeni până la a Doua Venire.

Dar parcă Sfânta Scriptură şi Tradiţia vorbesc despre altceva?! Iată pustia ta, îşi puneau oamenii nădejdea în Dumnezeu, de la îngeri primeau hrană, sau se mulţumeau cu atât de puţin, că mulţi consideră acum că toate astea sunt poveşti – doar ele sfidează raţiunea!

Eh, raţiunea aceasta! Unii taie cu cuţitul pâine, iar altul îi ia cu el omului viaţa. Iar raţiunea, raţiunea e un lucru alunecos, nu există ticăloşie şi mârşăvie pe care raţiunea să nu le poată justifica, să nu găsească cauza din care toate acestea n-ar trebui făcute.

Aşa va găsi o scuză şi pentru numerele personale (n.n. CNP) şi pentru buletine şi pentru… 666! Că doar nu pe ca

davre vor fi puse numerele astea şi nici nu vor adormi simţurile oamenilor, nu, nicidecum.
Toţi, toţi vor înţelege, dar raţiunea va găsi justificări, numaidecât va găsi, iar omul, pregătit deja în forul său interior să trădeze, se va autolinişti cu argumentele raţiunii.

Amar îmi este mie, unui bătrân de o sută de ani, să spun aceasta, dar pregătirile vor fi de aşa natură că despre materii înalte, vă rog să mă credeţi, nici vorbă nu va fi! Ce vorbă mai poate fi de „iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău“? Pe sine însuşi se vor trăda, pe nevestele şi copiii lor, trup din trupul lor.
Apostolul Iubirii îi demasca pe cei care se băteau cu pumnul în piept că-L iubesc pe Dumnezeu şi-l urau pe aproapele, zicând: Cel care nu-l iubeşte pe aproapele său pe care îl vede, cum îl poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede? (1 Ioan 4, 20)

Aproapele, nu ca rudă de sânge, ci toţi oamenii care ne înconjoară. Trădătorul timpurilor de pe urmă e şi trădătorul sângelui său, gata să distrugă totul pentru o clipă de viaţă pământească, care nu vrea să-şi ia de seamă, să înţeleagă că, întâi de toate, pe sine se trădează, că se dă nu în mâinile despoţilor de pe pământ, ci la chinuri veşnice în iad.

Se trădează, se trădează. Iată-l născut şi botezat până se află în mâinile Domnului. Însă el are voinţă liberă de alegere şi înţelegere a binelui şi răului, şi conştient se leapădă de dreptul de fiu al Iubirii şi trece în robia răului! Dar cât e de înfricoşător acolo!

Gândeşte-te, părinte dragă, că Maica Domnului se temea de trecerea (numai şi de trecerea!) din viaţa pământească către viaţa veşnică din cauza eventualelor (eventuale – pentru Ea; pentru noi – obligatorii!) întâlniri cu slugile întunericului! Dumnezeule, iar oamenii se leapădă de Tine dându-se pe veci duşmanului Tău şi al lor!!!.

Stareţul s-a lăsat pe pernă şi a tăcut. De sub pleoapele lăsate cădeau lacrimi măşcate – una, două, trei… Buzele i se mişcau mute în rugăciune.

Tu crezi, continuă el peste câteva minute, că făcătorului de minuni de la Sarov, atât de simplu înălţat până la sălaşurile raiului, i-a fost uşor să fie gata să meargă în iad, doar ca alţii să se salveze?!
Nu, aceasta e treapta cea mai înaltă a Iubirii, e o totalitate a tuturor virtuţilor, dacă vrei, Vedere a lui Dumnezeu, Cunoaştere a lui Dumnezeu. Dumnezeu pe Fiul Său L-a adus ca jertfă pentru păcatele noastre, pentru păcatele întregii omeniri.

Apostolul Pavel se oferă pe sine ca jertfă pentru neamul iudeilor, preafericitul Serafim – pentru creştinii din păgâni. Ei şi alţii ca ei, mii, care au mers pe calea agonisirii virtuţilor, pe calea asemănării cu Dumnezeu, au fost gata să se jertfească pentru oile rătăcite.
Ei nu doar au citit, ci au şi cunoscut, că Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat (Ioan 3, 16).

A doua vedenie a starețului Antonie*, partea 7

*Starețul Antonie a fost un bătrân duhovnicesc, preot de mir de rang înalt care a slujit, după detenţia din lagărele sovietice, în parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei şi care s-a învrednicit de două viziuni de la Dumnezeu despre timpurile de la urmă (avea în jur de 100 de ani la data acestor convorbiri, al cărei an este neprecizat, dar este foarte aproape de zilele noastre), iar la scurt timp a trecut la Domnul.

Sursa: Stareţii despre vremurile de pe urmă, Mănăstirea Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Petru-Vodă, 2007, partea a 3-a, pag. 185

https://stranaortodoxa.wordpress.com/wp-content/uploads/2018/04/staretii_despre_vremurile_din_urma.pdf?fbclid=IwY2xjawIS9WNleHRuA2FlbQIxMAABHSWKGkoAjI99hlaqU-KGEZBDKLlWJil4aXNfNNROPZu_qDTPPaR6pUOojw_aem_IDqXd7NW9ygZEg7G-RJgqw