14 iulie 2020

Rugăciune către Sfântul Ghelasie de la Râmeţ

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
 



La tine, Sfinte Părinte Ghelasie, înălţându-ne gândurile, cu umilinţă şi cu căldură ne rugăm: caută din înălţimea plină de slavă a cerului şi te milostiveşte de suferinţele, durerile, patimile, necazurile, amărăciunile şi strâmtorările noastre. Şi roagă pe Stăpânul şi Dumnezeul nostru cel ceresc să ne ierte păcatele pe care, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, le săvârşim neîncetat, ca şi pentru puţina noastră dragoste faţă de El şi de aproapele nostru, rugându-L să fie pururea milostiv şi iertător şi să îndepărteze de la noi toată suferinţa şi durerea. Fii povăţuitorul şi călăuzitorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieţii, pentru ca, urmând pilda credinţei şi a dragostei tale faţă de Hristos, să ne învrednicim de darurile Sale şi, trecând din această viaţă, să ne bucurăm, împreună cu tine şi cu toţi cei bineplăcuţi din veac ai Domnului, de Împărăţia cea nesfârşită a cerurilor; ca acolo, înconjuraţi de cetele îngereşti, să aducem mărire şi cinstire lui Dumnezeu cel în Treime închinat: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.











RUGĂCIUNE PENTRU COPII

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                                           
🙏
„Mă rog Ție, Fecioară, 
 Pentru copiii mei, 
 Arată-Ți îndurarea 
 Și mila pentru ei !

Întoarce-i la credință 
 Să nu-i răpună fiara,
 Te rog cu umilință, 
 Din zori și până seara.

Te rog în miez de noapte, 
 În așternutul meu, 
 Să ai milă de dânșii, 
 Ferește-i de cel rău !

 Umil îmi plec genunchii
  Și fruntea la pământ,
 Te rog cu ochii-n lacrimi,
 Nu mă lăsa înfrânt

Ridic ochii spre Tine,
 N-am unde mă-ndrepta.
 Iisus Ți-a spus pe Cruce
 Că ești și Mama mea.

Adu-ți aminte, Maică,/ 
De suferința Ta,
 Când Fiul Tău pe Cruce
 Amarnic suferea.

Și uită-Te la mine
 Și la copiii mei,
 Că iată și eu sufăr 
Acuma pentru ei.”
           ( Maliv )                                                                                                                      

12 iulie 2020

Rugăciunea pentru lume a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..



Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.

Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.

Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.

Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei care călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.

Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.

Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.

Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.

Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.

Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

10 iulie 2020

Rugăciune către Sfântul Ambrozie de la Optina

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



O, Mare Stareț și Drept al lui Dumnezeu, Cuvioase părinte al nostru Ambrozie, lauda Optinei și al întregii Rusii, învățător al evlaviei!
Cinstim viața ta smerită întru Hristos, pentru care Dumnezeu a preamărit numele tău încă de aici de pe pământ, și cu cinste cerească te-a încununat după plecarea ta în cămara slavei veșnice.
Primește acum rugăciunea noastră, a nevrednicilor tăi robi, care te cinstesc și cheamă sfântul tău nume, și ne izbăvește prin mijlocirea ta înaintea Altarului lui Dumnezeu, de toate împrejurările pline de suferință, de neputințe sufletești și trupești, de rele, de ispite viclene și înșelătoare.
Revarsă patriei noastre și lumii întregi, de la Dumnezeu cel Atotbun, pace, liniște și bunăstare, fii mijlocitor neclintit al Sihăstriei unde te-ai nevoit și ai bine-plăcut atotslăvitului Dumnezeu în Treime, Căruia i se cuvine toată lauda, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

9 iulie 2020

NU TE TEME, NU ESTI SINGUR!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

      Bucuria mea, stim ca scopul vietii noastre pamantesti este mantuirea, iar calea care duce in Rai este stramta, prin ghimpe, prin cruce, prin incercare. Crestinul ortodox care care nu va avea ispite, inseamna ca, fie nu are constiinta, fie a iesit in afara planului lui Dumnezeu." 

In acest “razboi duhovnicesc”, uneori parca ne simtim singuri. Sfantul Parinte Nicolae Velimirovici spune asa: "Nu te teme, nu esti singur! Singur, este cel care nu stie de Dumnezeu, chiar de i-ar fi toti oamenii prieteni. Unul ca acesta si intr-o prietenie cat se poate de numeroasa va spune, cum spun si acum unii: „Ma plictisesc! Nu stiu ce sa mai fac! Toate ma plictisesc cumplit!”. 

Acestea sunt SUFLETE GOALE DE DUMNEZEU, cenusa fara foc. Iar tu nu esti singur, fiindca esti cu Domnul si Domnul este cu tine. Sfantul Apostol Pavel, care a fost dintr-o data parasit de toti, spune: “Nimeni n-a ramas cu mine, ci toti m-au parasit, insa Domnul a stat langa mine si m-a intarit."

 Sfantul Parinte Arsenie Papacioc, ne indeamna asa: “Nu va descurajati! Am spus ca este nevoie de cruce, de jertfa, pentru ca trebuie sa daramam in noi tot ce a creat pacatul si tot cu darul lui Dumnezeu vom face si această nebunie. Pentru ca nu este rusine sa mori strivit de dureri!

 Este rusine sa mori istovit de placeri!” Minunat este sfatul Parintelui arhimandrit Simeon Kraiopoulos: "Sa alergam la Maica Domnului, dar cu credinta. Sa aratam evlavie, sa facem metanii, sa-i sarutam icoana, sa ne ungem trupul cu untdelemn din candela ei, ca sa se tamaduiasca trupul si sufletul nostru, sa ne vindecam de bolile trupesti si sufletesti”. Amin si Aliluia!
                                                                                            Preot Ioan 🛎.

8 iulie 2020

SFÂNTUL MUCENIC PROCOPIE !

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

....de Eliana Popa...

Astăzi vreau să glăsuiesc despre-un mare mucenic
Și să-i spun prin vers povestea de când s-a născut.. de mic,
Până-n ultima lui clipă...când se stinse-n chip frumos
Pentru dreapta lui credință, pentru Domnul său, Hristos!
Tatăl lui, slăvit bărbat din neam bun de senator,
Era botezat creștin cu numele Hristofor.
Însă mama lui trăia în credința păgânească
Și mergea ades la Templu idolilor să jertfească.
Soțului creștin, acestea, mult îi umbreau bucuria
Până-n ziua-n care ea, l-a născut pe Neania!

Dar nu apucă să-și vadă feciorașul său cum crește
Căci Hristofor la scurt timp a murit mucenicește!
Teodosia, soția, l-a crescut ca în povești
Dar păgân...jertfind la idoli și cu științe elinești.
Și-ajungând la acea vârstă de bărbat desăvârșit
Mama lui privindu-și fiul un gând mare i-a-ncoltit,
Să-l trimită ca ostaș în armata-mpărătească,
Să slujească cu braț tare între lifta păgânească!

Iar pe-atunci era-mpărat al Imperiului Roman,
Stăpânind cu mâna tare crudul Dioclețian
L-a plăcut pe Neania și l-a luat în oastea lui
Era îndrăgit la curte și viteaz cum altul nu-i.
Iar văzându-i istețimea îi croi în gând destin
Să-l trimită cu o oaste în Egiptul cel creștin!
Așa a făcut tiranul, l-a chemat pe Neania
Și i-a poruncit de-ndată să plece-n Alexandria.
Iar acolo să ucidă și apoi să jefuiască
Toți creștinii ce nu vor, idolilor să jerfească!

A pornit cu oastea-ndată, cum a poruncit tiranul
Dar o arșiță cumplită parcă le topea elanul.
Și au hotărât atunci, noaptea să călătorească
Și doar ziua pe zăduf trupul să își odihnească!
După ce-au trecut cetatea Apamia Siriei
S-a cutremurat pământul și-a intră o spaimă-n ei!
Fulgerele brăzdau cerul luminând măreț tăria
Și o voce ca un tunet glăsui lui Neania :

,, - Unde mergi, tu, Neania? Și-mpotriva cui pornești?
Vii asupră-Mi? Vrei tu, lutul, pe Olar să Îl lovești?"
,, - Sunt trimis de împăratul ce pe mine m-a numit
Să ucid toți ucenicii Celui ce s-a răstignit!
Cine ești Tu, Doamne bun, care astfel îmi grăiești ?"
Întrebă Neania privind bolțile cerești!

Și văzu cum în văzduh se înalță maiestuoasă,
Străjuind pe cerul nopții, Cruce Sfântă luminoasă.
Iar un glas din ea rostește : ,, - Îți răspund! Si-Ți spun că Eu
Sunt Hristos cel Răstignit, sunt Fiul lui Dumnezeu!
Ia aminte, Neania ! Semnul ce îl vezi prea bine
Biruința-ți va aduce! Pacea Mea fie cu tine!"
Și gustând Cuvântul care îi grăi din veșnicie
A lui inimă curată se umplu de bucurie .
Și acest Cuvânt din ceruri ca un foc în el a ars
Și-a primit să Îl slujească precum Saul cel din Tars!

După toată întâmplarea s-a oprit într-o cetate
La un aurar vestit pentru lucruri minunate.
Și i-a poruncit să-i facă cu aleasă măiestrie
Sfânta Cruce ce-a văzut-o, ca la pieptul lui s-o ție!
Și cu teamă să nu afle împăratul cel hain,
Că a făurit din aur crucea, semnul cel creștin,
A lucrat la ea doar noaptea...însă rău s-a speriat
Când a doua zi pe Cruce doua chipuri s-au pictat!
Erau doi arhangheli mari : Mihail și Gavriil
Iar deasupra lor un nume : numele Emanoil"

L-a chemat pe Neania, să vadă și el minune
,, - Geaba-ncerc a șterge-acestea...mâna mea nu se supune!"
Și-a-nțeles, atunci, viteazul că nu este o-ntâmplare
Și-nlăuntrul Sfintei Cruci este o putere mare!
S-a-nchinat cu evlavie Dumnezeului Etern
Și-a ascuns la piept cu grijă Crucea cea cu sfântul semn!

Și de-atunci se hotărî pe creștini să-i ocrotească
Numai lifta cea păgână cu război s-o cucerească!
Așa a făcut viteazul, faima lui s-a dus departe
A trecut din gură-n gură, din cetate in cetate!
Și s-a-ntors la maica sa ce-l primi cu greu suspin
(Însă nimeni nu știa că el s-a făcut creștin!)
,, - Fiul meu viteaz , mă bucur! Zeii mult te-au ajutat
Tămâierea mea și ruga au primit și-au ascultat.
Căci nimic nu-ți stă-mpotrivă, te vor ajuta mereu
Și le vom aduce jertfă împreună, dragul meu!

,, - Cum să mă ajute zeii? Câtă viață e-ntr-un zeu ?
Ajutorul meu e Unul ...El e Viată, Dumnezeu!
Și pe noi ne-a tras la Viață...căci a pus suflare-n humă
Ne-a dat viață fără moarte și a pus Păstor la turmă.
L-a trimis pe Fiul Său, s-a-ntrupat din Cer Cuvântul
Și-a-mpăcat murind pe Cruce, cerurile cu Pământul!"

Teodosia-l asculta ...însă nu-i vine să creadă
Cum feciorul său viteaz nu mai e ca altădată:
,, - Fiule, ce spui acolo ? Bucuria toată-mi iei
Taci si uită ce-ai grăit! Taci! Nu-i mânia pe zei!"
Și intră viteazul nostru în capiștea idolească
Să-i arate maicii sale înșelarea ei drăcească!
,, - Hei, voi, dumnezei din aur! Spuneți voi m-ați ajutat? "
Și tăcere...dar viteazul mamei sale i-a strigat :
,, - Poate-ți vor răspunde ție! Mie nu vor să-mi vorbească "
Teodosia incepe către idoli să grăiasca :
,, - O, voi, zei, vorbiți și spuneți ...voi l-ați ajutat mereu
Pentru rugăciunea mea, l-ați păzit pe fiul meu?"
Și tăcerea-i mai adâncă, nici un semn nu vor a face
Teodosia mâhnita pleacă capu-n jos și tace!

Și cuprins de-o mare râvnă prinde crucea-n mâna dreaptă
Și viteazul cu mânie către idoli se îndreaptă
Îi lovește și-i dărâmă, praf și pulbere cad zeii
Teodosia-ngrozită își jelește dumnezeii!
Apoi pleacă furioasă, îndemnată de Viclean
Plină de necaz și lacrimi chiar la Dioclețian.
A topit în ea vrăjmașul toată dragostea maternă
Și i-a spus cum fiul său, pentru dragostea eternă
Către Dumnezeu din ceruri, către-Acela Răstignit,
S-a făcut creștin în taină...zeii toți s-au prăbușit!

Și-ncepând din acea ziuă împăratul furios
Îl dădu la chinuri grele pe plăcutul lui Hristos.
Al său trup gustă calvarul, carnea lui ce-n chin tresaltă
Cade smulsă de pe oase, sângele se strânge baltă..
Însă rabdă mucenicul, cum răbdat-au toți martirii
Toate chinurile-acestea mai presus de legea firii!
La porunca împărătească îi pun lanțuri la picioare
Și târându-l peste pietre îl aruncă-n închisoare!

Iar în miez de noapte, iată, o lumină orbitoare
Și o ceata îngerească coborând din slava mare!
Se cutremură cetatea, lanțurile se sfărâmă
Rănile sunt vindecate și durerea i se curmă!
Și privind uimit viteazul, la alaiul cel de sus
Vede-n slavă și lumină pe Stăpânul său Iisus.
Domnu-l boteză cu apă și grăi lui Neania
( Care nu putea a crede că-i vorbește Veșnicia):
,, - Procopie îți Voi zice, după sfântul Meu botez
Bucură-te! Și-Mi urmează! Pentru Viață te-am ales.
Roadă multă să-Mi aduci! Nu te teme, fi-va bine!
Îți voi întări voința și Voi fi mereu cu tine!"

Și-ncepând din acea clipă a simțit o bucurie
Și o râvnă pentru Domnul îl umplu pe Procopie!
Și-ntărit în duh și-n trup nu a mai simțit durere
Când din nou l-au dus la chinuri mai grozave și mai grele!
A-nceput din nou măcelul și văzându-i suferința
Multi s-au lepădat de idoli și mulți și-au schimbat credința.
Valuri, valuri îi urmează, se botează rând pe rând,
Cad martirii sfâșiați cu Iisus Hristos în gând!
Vin fecioarele și mame, crește ceata de martiri
Și din sângele ce curge cresc în ceruri trandafiri!
Teodosia plângându-și fapta ei nesocotită
A mărturisit pe Domnul și fu aspru pedepsită
Lângă fiul ei iubit, chinuită fără milă
Dar din dragostea de Domnul a murit și ea martiră!

Și văzând că-n orice chin viața nu pot să i-o stingă
Pe-mpărat și pe plebei îi cuprinse-o mare frică!
Și au hotârat de-ndată ( celui rău făcându-i placul)
Să-l coboare de pe lemn și apoi să-i taie capul!
Și-a murit Procopie, bucuros privind în sus
C-a văzut deschis tot cerul și în slavă pe Iisus!

Povestirea ce v-am spus-o, mai grozavă-i și mai lungă
Dar mai bine plec genunchiul la icoana lui spre rugă,
Sfinte mucenic, te rog, când voi fi și eu chemată
Și voi sta cu multă teamă la cumplita Judecată,
Să îmi fii mijlocitor și să-L rogi pe Domnul Sfânt
S-aibă milă și de mine și de toți de pe pământ !

( O părticică din sfintele sale moaște ( omoplatul) se afla la Mănăstirea Hurezi, aduse de Sf.Constantin Brâncoveanu, fiindcă avea mare evlavie la Sf.Procopie)

Din volumul de poezii:,, Ce-ai iubit în mine, Doamne? "

Acatistul Sfinților Mucenici Epictet și Astion

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
sursa 
 

Iar dacă nu este preot, se zice:

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Apoi Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit.
6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparul Sfinților Mucenici Epictet și Astion

Glasul 1

Pe cei de o cinste cu Ermolae și cu Pantelimon, pe Epictet – dascălul cel înțelept și pe Astion – ucenicul cel mult râvnitor, veniți toți credincioșii să-i lăudăm, pe mucenicii lui Hristos și podoaba Dobrogei, zicând: bucurați-vă, cei ce de-a pururi mijlociți pentru sufletele noastre.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.
7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.
8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.
13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condac 1

Pe Epictet, preotul cel preaînțelept și pe Astion, ucenicul cel mult râvnitor, veniți toți să-i lăudăm, că aceștia, de o cinste cu Ermolae și cu Pantelimon fiind, împreună au binevestit Evanghelia lui Hristos, și întru adevăr, după Andrei cel întâi chemat, apostoli ai Dobrogei s-au arătat: pe bolnavi tămăduind, demonii gonind, au strălucit cu minunile și cu puterea cuvântului, pentru care și chinuri au răbdat de la chinuitori, și bine încununându-se, pururea se roagă pentru sufletele noastre. Pentru aceasta și noi îi fericim:Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Icos 1

Din tinerețe în înfrânare ai petrecut, preafericite Epictet, hrănindu-te cu învățăturile lui Hristos și când ai ajuns în puterea vârstei, ca Samuel odinioară, luând harul preoției, din dragoste pentru oameni ai săvârșit multe minuni; pentru aceasta, cu laude te cinstim așa:
Bucură-te, cel ce ai dus viață neprihănită;
Bucură-te, că ai avut dragoste desăvârșită;
Bucură-te, că Domnului te rogi neîncetat;
Bucură-te, că la cele înalte totdeauna ai cugetat;
Bucură-te, că ochii orbilor ai deschis;
Bucură-te, că pe slăbănogi ai întărit;
Bucură-te, că duhurile necurate le alungi de la noi;
Bucură-te, mare miluitor al celor din nevoi;
Bucură-te, că pe leproși ai curățat;
Bucură-te, că la credință i-ai chemat;
Bucură-te, că pământul Dobrogei îl ocrotești;
Bucură-te, că în primejdii a noastră nădejde ești;
Bucură-te, Sfinte Epictet, doctore fără de arginți și mucenic al lui Hristos!

Condac 2

Ascultând cuvintele părintelui Epictet, inima ți-ai deschis, sufletul ți-ai curățit, și ai primit tainele credinței, apoi botezându-te ai urmat lui Hristos, dovedind a fi rob preaiubit al lui Dumnezeu. Drept aceea, cunoscând și noi marea ta credință, venim către tine și cu umilință te rugăm: Izbăvește-ne, Sfinte mucenice Astion, de veșnica moarte, ca împreună să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

Dorind, Sfinte Astion, să petreci viață îngerească, ai părăsit casa părintească și te-ai sălășluit în cetatea Halmyrisului, unde te-ai arătat mare făcător de minuni. Căci mergând spre Dunăre, ai întâlnit un om cu duh necurat, pe care îndată l-ai izbăvit cu rugăciunile tale și cu semnul sfintei cruci. Iar noi, minunându-ne de unele ca acestea, cântăm așa:
Bucură-te, că ai fost înger pământesc;
Bucură-te, cel ce ești om ceresc;
Bucură-te, că prin smerenie, cele înalte ai dobândit;
Bucură-te, că pe vrăjmaș cu semnul crucii l-ai biruit;
Bucură-te, cel ce cu credință ai săvârșit minuni;
Bucură-te, cel ce ai înspăimântat pe păgâni;
Bucură-te, de demoni izgonitor;
Bucură-te, mare biruitor;
Bucură-te, de boli vindecător;
Bucură-te, de chinuri izbăvitor;
Bucură-te, grabnic ajutătorule;
Bucură-te, al Dobrogei apărătorule;
Bucură-te, sfinte Astioane, doctore fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 3

Un mare dregător alergând la tine, părinte Epictet, a îngenuncheat în fața ta, rugându-te să-i tămăduiești fiica paralizată. Iar tu, sfinte, rugându-te lui Dumnezeu și trupul ei ungându-l cu untdelemn sfințit, îndată s-a vindecat. Pentru aceea, părinții împreună cu tine slăveau pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icos 3

Altă dată, o femeie oarbă a cerut de la tine vindecare, părinte Epictet, plângând și zicând: „Știu cine ești și cred că poți multe în fața lui Dumnezeu; de aceea mă rog să nu disprețuiești plânsul meu și să nu iei în deșert rugăciunea mea.” Iar tu, sfinte, minunându-te de credința ei, ai vindecat-o, și ea, văzând lumina, a slăvit pe Dumnezeu, pentru care îți cântăm și noi unele ca acestea:
Bucură-te, ajutorul celor ce zac în neputințe;
Bucură-te, mângâierea celor mâhniți și întristați;
Bucură-te, cel ce dăruiești lumină orbilor;
Bucură-te, cel ce aduci alinare credincioșilor;
Bucură-te, că pe mulți i-ai vindecat;
Bucură-te, dregătorul către tine a strigat;
Bucură-te, scăpare din ispite;
Bucură-te, dumnezeiescule părinte;
Bucură-te, chip duhovnicesc;
Bucură-te, doctor sufletesc;
Bucură-te, mult lăudat ocrotitor;
Bucură-te, al credinței propovăduitor;
Bucură-te, sfinte Epictet, doctore fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 4

Viforul gândurilor deșarte l-ai biruit cu smerita cugetare, căci tânăr fiind, înțelepciunea vârstnicilor ai dobândit, mucenice Astion și ai biruit ispitele vieții acesteia. Pentru aceea te rugăm, ajută-ne să scăpăm nevătămați de tulburarea gândurilor și greutatea necazurilor ce vin asupra noastră, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Având iubire de oameni, sfinte Astioane, te-ai retras și în taină te-ai rugat Domnului pentru omul căzut de la înălțime, ce zăcea aproape mort. Iar Dumnezeu, ascultând rugăciunea ta îndată l-a făcut sănătos, pentru care, minunându-ne, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că pentru omul căzut, în taină te-ai rugat;
Bucură-te, că pe el de la moarte l-ai scăpat;
Bucură-te, temelia vieții cerești;
Bucură-te, acoperișul casei duhovnicești;
Bucură-te, cel ce ai trecut prin vămile cele cerești;
Bucură-te, cel de sănătate dătător;
Bucură-te, cel ce pe bolnavi i-ai ridicat;
Bucură-te, cel ce pe mulți ai vindecat;
Bucură-te, preafericite rugător;
Bucură-te, cel mult folositor;
Bucură-te, chip preacurat;
Bucură-te, om prea luminat;
Bucură-te, sfinte Astioane, doctore fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 5

Frumusețea chipului și agerimea cugetului tău nu ai voit a le pune în slujba celor pământești, prea fericite Astioane, că neamul cel ales și bogăția tatălui tău drept uscăciune socotindu-le, ca un cerb prea sprinten ai alergat spre izvoarele pururea curgătoare ale învățăturii lui Hristos, pe care și sorbindu-le din buzele preotului Epictet, îndată te-ai aprins de dragostea cea dumnezeiască și fără tăgadă în numele lui Hristos te-ai botezat, Căruia Îi cânți acum: Aliluia!

Icos 5

Înțelept fiind, părinte Epictet, te-ai arătat prin credință copilului celui de cincisprezece ani, care era surd, mut și uscat la trup și vindecându-l, el ți-a spus așa: „În Iisus Hristos se cuvine nouă să credem, o, prea fericite, căci El aduce oamenilor întotdeauna binefaceri, până în ziua de azi.” Pentru aceasta te rugăm, părinte, să primești de la noi, nevrednicii, unele ca acestea:
Bucură-te, că izvor nesecat de minuni te-ai arătat;
Bucură-te, că mutul vindecat, veselindu-se, slavă lui Hristos a dat;
Bucură-te, că văzând minunea, mulți din cetate s-au botezat;
Bucură-te, că prin tine Hristos S-a preamărit;
Bucură-te, că de dobrogeni ești mult iubit;
Bucură-te, că românii au evlavie către tine;
Bucură-te, că din întreaga țară vin să se închine;
Bucură-te, cel ce grabnic spre ajutor ne ești;
Bucură-te, că te veselești cu puterile cerești;
Bucură-te, cel ce pe copii îi ocrotești;
Bucură-te, izbăvitorul celor umiliți;
Bucură-te, scăparea celor prigoniți;
Bucură-te, sfinte Epictet, doctore fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 6

Priveghind mereu asupra ucenicului tău, Astion, părinte Epictet, și văzând tristețea de moarte ce îl stăpânea, ai alungat-o de la el, arătându-i astfel puterea binecuvântării preotului lui Hristos, pe care o dăruiește și nouă, pentru a birui îndoiala și deznădejdea, ca împreună cu toți sfinții să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Ca pe niște apostoli și ucenici ai lui Hristos v-au primit locuitorii cetății Halmyris, căci semne și puteri apostolești ați arătat cu adevărat: pe fata cea paralizată ați făcut-o teafără doar cu cuvântul, orbului vederea i-ați întors și pe îndrăciți i-ați slobozit. Pentru aceasta, mulțime multă se întorcea la Hristos binecuvântând pe Cel ce dă oamenilor astfel de puteri, iar pe voi întru acest chip fericindu-vă:
Bucurați-vă, că neamul ni l-ați adus la dreapta credință;
Bucurați-vă, că ați învins prin rugăciune și nevoință;
Bucurați-vă, zid al dragostei neînvins;
Bucurați-vă, al dragostei de Dumnezeu foc nestins;
Bucurați-vă, folos deplin creștinilor;
Bucurați-vă, că pildă de viețuire voi ne-ați dat;
Bucurați-vă, că darul vindecării de la Hristos ați luat;
Bucurați-vă, că de dușmani ne izbăviți;
Bucurați-vă, că de ispite ne feriți;
Bucurați-vă, că dulceața vieții trecătoare nu o ați îndrăgit;
Bucurați-vă, că brațul celui rău voi l-ați zdrobit;
Bucurați-vă, că ura vrăjmașului cu răbdarea ați biruit;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 7

Cu cine vă vom număra pe voi, preafericiților, căci chipul cel îngeresc al călugăriei purtând, ca niște apostoli Evanghelia ați propovăduit și doctori fără de arginți și făcători de minuni arătându-vă, încă și cununa muceniciei la urmă ați luat, încât multe daruri și vrednicii au strălucit întru voi. Pentru aceasta, minunându-ne, vă fericim cântând: Aliluia!

Icos 7

Păgânul Latronianus, comandantul provinciei, intrând în cetatea Halmyrisului, a început prigoana împotriva creștinilor. Iar voi, sfinților, ați fost pârâți ca unii care îndepărtați pe mulți de la jertfele idolești. Drept aceea, ați fost aduși în lanțuri în temniță, dar temnița chilie de rugăciune ați prefăcut-o și cu bucurie slăveați pe Dumnezeu în psalmi și rugăciuni, pentru care și noi vă lăudăm așa:
Bucurați-vă, că pe comandantul păgân, cel cu suflet de fiară, l-ați biruit;
Bucurați-vă, că prin mari chinuri pe Hristos L-ați mărturisit;
Bucurați-vă, că numele lui Hristos pe pământ l-ați propovăduit;
Bucurați-vă, cei ce credința idolească ați surpat;
Bucurați-vă, căci cu nădejdea v-ați înfrumusețat;
Bucurați-vă, căci cu răbdare și dragoste ați biruit;
Bucurați-vă, că temnița biserică ați socotit;
Bucurați-vă, că lanțurile nu v-au speriat;
Bucurați-vă, că biciuiri fără de număr ați răbdat;
Bucurați-vă, că prin credință v-ați încununat;
Bucurați-vă, că în fața lui Latronianus, ca soarele ați strălucit;
Bucurați-vă, că din dragoste pentru Hristos, mult ați pătimit;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctori fără de arginți și mucenicilor ai lui Hristos!

Condac 8

În zori, locul de judecată a fost pregătit, iar comandantul vroia să vă piardă. Atunci din înălțime putere primind și lumina harului strălucind ca soarele pe fețele voastre, sfinților mucenici, judecătorul nu putea privi spre voi, iar mulțimea poporului ce era de față, minunându-se, a cântat împreună cu voi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Cu totul s-a spăimântat tiranul de prea minunata voastră bărbăție, sfinților, și de răspunsurile voastre s-a tulburat, căci cu îndrăzneală l-ați înfruntat, zicând: „Suntem creștini, facă-se voia Domnului nostru cu noi!” Pentru aceasta vă lăudăm, zicând:
Bucurați-vă, că pentru Dumnezeu, toate durerile desfătări le-ați socotit;
Bucurați-vă, că răbdând chinuri, din dreapta credință nu v-ați clintit;
Bucurați-vă, foc nestins al dragostei dumnezeiești;
Bucurați-vă, că prin răbdare ați uimit cetele îngerești;
Bucurați-vă, că de curajul vostru păgânii au rămas fără de glas;
Bucurați-vă, că nu v-ați spăimântat când trupul vi l-au ars;
Bucurați-vă, că prin aceasta cunună mucenicească v-ați agonisit;
Bucurați-vă, că ura dușmanului sufletelor cu bărbăție ați biruit;
Bucurați-vă, învingători ai stăpânirii iadului;
Bucurați-vă, moștenitori ai frumuseții raiului;
Bucurați-vă, că focul inimii voastre luminător al Dobrogei a fost;
Bucurați-vă, mărgăritare de preț ale Bisericii lui Hristos;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 9

Pe scândură fiind schingiuiți, sfinților mucenici, tiranii v-au sfâșiat cu cârlige de fier, cu făclii aprinse v-au ars trupurile și în cazane cu smoală clocotită v-au aruncat. Însă credința voastră cea către Domnul din toate chinurile v-a scos nevătămați și, neîncetat mărturisind pe Hristos, ați fost închiși din nou în temniță. Văzând aceste lucruri mai presus de înțelegere, ne minunăm și cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Ritorii cei mult vorbitori rămân ca niște pești fără de glas și nu pricep a spune cum voi, sfinților mucenici, în trup omenesc viețuind, ați biruit chinurile mai presus de fire, făcându-vă următori ai lui Hristos. Iar noi, preaslăvind pe Domnul, Cel ce v-a întărit pe voi, lăudăm vitejia voastră și cu mulțumire grăim așa:
Bucurați-vă, frumusețea cea mare a neamului românesc;
Bucurați-vă, flori binemirositoare din mănunchiul mucenicilor dobrogeni;
Bucurați-vă, că pentru slava și cinstea Împăratului ceresc ați luptat;
Bucurați-vă, cei ce chinuri înfricoșătoare ați răbdat;
Bucurați-vă, robi credincioși ai Domnului, care toată voia Lui ați împlinit;
Bucurați-vă, cei ce înaintea stăpânitorilor Adevărul ați mărturisit;
Bucurați-vă, cei ce vergile de frasin, în cununi de mucenicie le-ați prefăcut;
Bucurați-vă, că Domnului prea iubiți fii v-ați făcut;
Bucurați-vă, propovăduitori fierbinți ai dumnezeieștii credințe;
Bucurați-vă, că ați înfruntat mâniile aprinse;
Bucurați-vă, moștenitori ai bunătăților celor veșnice;
Bucurați-vă, grabnici rugători pentru mântuirea noastră;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 10

Auzind unul dintre anchetatori pe nume Vigilantius, cum puși fiind la chinuri, voi, sfinților, nu ați încetat timp de 30 de zile a mărturisi pe Hristos și auzind încă și cuvântul vostru cum că oricine crede în Hristos va avea viață veșnică, nu s-a putut opri și a mărturisit pe Hristos cu glas mare și venind la voi în închisoare, a cerut botezul și împreună cu voi a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Ca un adevărat părinte duhovnicesc ai îndrumat pașii ucenicului tău Astion spre Tatăl cel ceresc, părinte Epictet, că în clipa despărțirii de lumea aceasta te-ai îngrijit mai întâi de ucenicul tău iubit, pentru care învrednicește-ne și pe noi acestei iubiri părintești, ca să vă cântăm unele ca acestea:
Bucurați-vă, cei ce cununi neveștejite ați primit;
Bucurați-vă, cei ce în trupurile și în sufletele voastre pe Dumnezeu L-ați preamărit;
Bucurați-vă, cei ce cu toate faptele voastre, pe Hristos L-ați slăvit;
Bucurați-vă, că mâinile voastre la lucrarea faptelor bune le-ați ridicat;
Bucurați-vă, că pașii judecătorului pe calea cea adevărată ați îndreptat;
Bucurați-vă, cei ce nu v-ați lipit inima către bogăție sau desfătare lumească;
Bucurați-vă, că la cele cerești și la bucuria cea veșnică ați cugetat;
Bucurați-vă, mărturisitori ai dreptei credințe;
Bucurați-vă, vrednici urmași ai Apostolilor;
Bucurați-vă, că și în temniță ați făcut ucenici;
Bucurați-vă, că în ceata mucenicilor cu bucurie ați fost primiți;
Bucurați-vă, că în rai cu sfinții vă odihniți;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 11

Pe când sfinții martiri răbdau cumplite chinuri în numele lui Hristos, un călător din țara lui Astion, văzându-l în fața scaunului de judecată și cunoscându-l, degrabă a dat de veste părinților acestuia. Și venind ei la Halmyris, după martirajul sfinților, au auzit despre faptele minunate ale fiului lor și primind botezul, au slăvit pe Dumnezeu cântându-I: Aliluia!

Icos 11

De tatăl tău, Alexandru și mama ta, Marcelina, sfinte Astion, cu multă dragoste te-ai îngrijit. Precum odinioară Iisus a încredințat-o pe Maica Sa apostolului Ioan, așa și tu, sfinte, arătându-te în vis lui Vigilantius, i-ai încredințat pe părinții tăi. Aceștia, împreună cu cinstitul preot Bonosus, au mers apoi la măritul episcop Evanghelicus, rugându-l să-i boteze, și acesta, bucurându-se întru Domnul, a săvârșit Sfânta Taină; iar de la noi auzi unele ca acestea:
Bucură-te, că pe părinții tăi din păgânătate i-ai scăpat;
Bucură-te, că și ei haina botezului au îmbrăcat;
Bucură-te, că din întristare tu i-ai izbăvit;
Bucură-te, că prin credință ei te-au regăsit;
Bucură-te, stâlpul cel drept al monahilor;
Bucură-te, cinstea și podoaba credincioșilor;
Bucură-te, liniștitorul sufletelor tulburate;
Bucură-te, ridicarea celor căzuți în păcate;
Bucură-te, fierbintele nostru ajutător;
Bucură-te, doctor tămăduitor;
Bucură-te, că ai fost desăvârșit în viața călugărească;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de cunună mucenicească;
Bucură-te, sfinte Astioane, doctorule fără de arginți și mucenic al lui Hristos!

Condac 12

După tăierea capetelor, trupurile voastre, sfinților mucenici, s-au făcut albe la vedere precum zăpada, iar cei ce erau stăpâniți de vreo slăbiciune trupească sau sufletească, atingându-se de ele cu credință și cu dragoste, degrabă se depărta de la ei toată suferința și durerea. Pentru aceasta, creștinii, cu evlavie, au luat sfintele voastre moaște, le-au așezat într-o criptă, peste care au înălțat în Halmyris o măreață biserică în cinstea voastră, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Venind popoarele barbare peste cetatea Halmyrisului, biserica în care se aflau sfintele moaște a fost distrusă, dar prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu ele au scăpat nevătămate, iar acum, după șaptesprezece veacuri, ca un soare duhovnicesc au răsărit din pământ spre luminarea și mângâierea noastră. Iar noi, știind mulțimea de tămăduiri ce s-a făcut prin sfintele voastre moaște în vremurile de demult, cu dragoste cuprinzându-le și sărutându-le, cu bucurie mare nu ne pricepem a grăi decât acestea:
Bucurați-vă, că cinstitele voastre moaște nevătămate au scăpat;
Bucurați-vă, că la Praznicul Adormirii Maicii Domnului ele s-au aflat;
Bucurați-vă, că în Dobrogea, sfântului apostol Andrei i-ați fost următori;
Bucurați-vă, că după voi și mucenicii Zotic, Atal, Camasie și Filip au fost mărturisitori;
Bucurați-vă, cu sfinții Gherman și Ioan Casian în ceruri locuitori;
Bucurați-vă, sfătuitori ai preoților și monahilor povățuitori;
Bucurați-vă, buni cârmaci, care de potopul păcatelor ne feriți;
Bucurați-vă, povățuitori credincioși, cei ce ne îndreptați pe noi la patria cerească;
Bucurați-vă, că prin voi Treimea a fost propovăduită;
Bucurați-vă, că prin voi Unimea a fost preamărită;
Bucurați-vă, lauda neamului creștinesc;
Bucurați-vă, că toți credincioșii Dobrogei vă cinstesc;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 13

Mult-pătimitorilor pentru Hristos, sfinților mucenici Epictet și Astion, primiți acum această rugăciune de la noi, cei ce plecăm genunchii înaintea sfintei voastre icoane și precum ați luminat ochii orbilor și ați dăruit vindecare slăbănogilor, tot așa tămăduiți-ne și pe noi de toată neputința trupească și sufletească. Păziți-ne de tot răul cel aducător de moarte trupească și sufletească, și din tot necazul grabnic ne izbăviți, pe noi cei care cinstim pomenirea voastră și mărturisim minunile pe care cu puterea Sfintei Treimi le săvârșiți celor ce cu credință cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Icos 1

Din tinerețe în înfrânare ai petrecut, preafericite Epictet, hrănindu-te cu învățăturile lui Hristos și când ai ajuns în puterea vârstei, ca Samuel odinioară, luând harul preoției, din dragoste pentru oameni ai săvârșit multe minuni; pentru aceasta, cu laude te cinstim așa:
Bucură-te, cel ce ai dus viață neprihănită;
Bucură-te, că ai avut dragoste desăvârșită;
Bucură-te, că Domnului te rogi neîncetat;
Bucură-te, că la cele înalte totdeauna ai cugetat;
Bucură-te, că ochii orbilor ai deschis;
Bucură-te, că pe slăbănogi ai întărit;
Bucură-te, că duhurile necurate le alungi de la noi;
Bucură-te, mare miluitor al celor din nevoi;
Bucură-te, că pe leproși ai curățat;
Bucură-te, că la credință i-ai chemat;
Bucură-te, că pământul Dobrogei îl ocrotești;
Bucură-te, că în primejdii a noastră nădejde ești;
Bucură-te, Sfinte Epictet, doctore fără de arginți și mucenic al lui Hristos!

Condac 1

Pe Epictet, preotul cel preaînțelept și pe Astion, ucenicul cel mult râvnitor, veniți toți să-i lăudăm, că aceștia, de o cinste cu Ermolae și cu Pantelimon fiind, împreună au binevestit Evanghelia lui Hristos, și întru adevăr, după Andrei cel întâi chemat, apostoli ai Dobrogei s-au arătat: pe bolnavi tămăduind, demonii gonind, au strălucit cu minunile și cu puterea cuvântului, pentru care și chinuri au răbdat de la chinuitori, și bine încununându-se, pururea se roagă pentru sufletele noastre. Pentru aceasta și noi îi fericim:Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

​Rugăciune către Sfinții Mucenici Epictet și Astion

Sfinților mucenici Epictet și Astion, căutați acum spre noi, cei ce cu umilință cădem înaintea sfintei voastre icoane și cinstim sfintele voastre moaște și ca unii ce v-ați învrednicit de mare cinste înaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugați-vă Acestuia să ne izbăvească de toate necazurile și primejdiile și să dea iertare de păcate sufletelor noastre. Și ca cei ce sunteți podoaba și ocrotitorii ținutului Dobrogei, împreună cu sfinții martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip, purtați de grijă mulțimii credincioșilor ce vă aduc vouă cinstire.

Primiți acum prinosul nostru de dragoste, laudă și mulțumire către milostivul Dumnezeu și prin darul celui Atotputernic, vindecați bolile noastre sufletești și trupești, după cum ați vindecat și copila acelui mare dregător. Și precum în timpul vieții voastre mulțime de oameni ați vindecat, asemenea vindecați și sufletele noastre cele asuprite de patimi și dureri. Și, după cum prin viață curată, credință și sfântă nevoință, ați biruit puterea vrăjmașilor diavoli și ați câștigat mila Dumnezeului nostru Celui în Treime slăvit, așa și pe noi întăriți-ne în credință și ajutați-ne să fim biruitori în lupta cu păcatul, spre câștigarea virtuților în locașurile cerești. Ca împreună cu voi să cântăm lui Hristos Dumnezeu în împărăția cea fără de sfârșit, că Lui I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Troparul Sfinților Mucenici Epictet și Astion

Glasul 1

Pe cei de o cinste cu Ermolae și cu Pantelimon, pe Epictet – dascălul cel înțelept și pe Astion – ucenicul cel mult râvnitor, veniți toți credincioșii să-i lăudăm, pe mucenicii lui Hristos și podoaba Dobrogei, zicând: bucurați-vă, cei ce de-a pururi mijlociți pentru sufletele noastre.

În lipsa preotului, încheiem, zicând:

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Procopie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Iar dacă nu este preot, se zice:

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Apoi Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit.
6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparul Sfântului Mare Mucenic Procopie

Glasul 1

Sfinte Procopie, cel ce porți numele înaintării în nevoință, de la nevoință ai fost ridicat, Părinte, la strălucirea muceniciei. Căci chipului lui Hristos închinându-te, te-ai arătat părtaș mucenicilor, împreună cu care roagă-te, Preafericite, pururi pentru cei ce-ți strigă: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Glasul 8

Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, sfinte, ai lăsat credința părintească cea rea și slujbele cele orânduite; și râvnind după Hristos, ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli și răni. Și primind acum cununa cea făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.
7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.
8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.
13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condacul 1

Din cer, ca și pe Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte Mare Mucenice Procopie, arătându-ți-se chipul Crucii strălucind în văzduh mai mult decât soarele, și Însuși Stăpânul tuturor cu tine a vorbit, cutremur pământului făcându-se și strălucire de multe fulgere și tunete înfricoșătoare; pentru aceasta acum noi toți cu bucurie strigăm ție: Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Icosul 1

Chemarea ta, alesule între mucenici, nicicum nu a fost de la oameni, ci din cer Mântuitorul Hristos, cu dumnezeiescul și preadulcele Său glas, ți-a mărturisit zicând: „Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu!”; drept care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că în sfânta cetate a Ierusalimului în copilărie ai crescut;
Bucură-te, că cinstitul tău părinte, Hristofor, prin mucenicie la Domnul a trecut;
Bucură-te, că maicii tale, Teodosia, cu ascultare și blândețe te-ai supus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale și dânsa, mai târziu, la cer mucenicește s-a dus;
Bucură-te, că oastea vremelnică, pentru cea a Împăratului ceresc, ai defăimat;
Bucură-te, că de Acela te-ai învrednicit a fi chemat ales și binecuvântat;
Bucură-te, că de cuvintele nebunului tiran Dioclețian nu te-ai amăgit;
Bucură-te, că Adevărul Hristos ți-a descoperit taina credinței și te-a primit;
Bucură-te, că bogăția, cinstea și slava pământească gunoaie le socoteai;
Bucură-te, că la frumusețile raiului și la cununa nestricăcioasă gândeai;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Voind Domnul Iisus ca pe cei păcătoși din stăpânirea diavolului să-i izbăvească, pe cei pierduți să-i caute și pe cei morți să-i învieze, Cruce luminoasă ți-a arătat în văzduh și dumnezeiescul glas a grăit către tine: „De n-aș fi fost Fiul lui Dumnezeu, apoi cum aș fi fost viu după moarte?”. După cuvântul acesta, Crucea s-a suit la cer, iar noi, luând minunile dumnezeieștii pronii celei de oameni iubitoare, cântăm din inimi recunoscătoare: Aliluia!

Icosul al 2-lea

O, Neanie, mare este chemarea ta, căci după aceasta iar s-a auzit glas din înălțimea cerului zicându-ți: „Cu semnul acesta pe care l-ai văzut, vei birui pe vrăjmașii tăi și pacea Mea va fi cu tine!”. Astfel și tu, precum Saul oarecând, prin arătarea Domnului în cale, din prigonitor vas ales te-ai făcut. Cum dar nu-ți vom grăi așa:
Bucură-te, că de nedreapta poruncă a pământescului împărat te-ai lepădat;
Bucură-te, că, luminându-te prin glas dumnezeiesc, la chemarea cerească ai alergat;
Bucură-te, că minunata vedenie te-a umplut de duhovnicească bucurie;
Bucură-te, doritorule de cerească slavă ce covârșește orice veselie;
Bucură-te, că argintarului din Schitopol cruce asemenea celei cerești i-ai poruncit;
Bucură-te, că și temerea aceluia de păgânească poruncă o ai risipit;
Bucură-te, că aurul tău n-ai cruțat pentru sfințitul odor;
Bucură-te, că, văzându-l, te-ai bucurat plinind al tău dor;
Bucură-te, că, săvârșită fiind Crucea, pe ea s-au arătat trei fețe închipuite, cu evreiești slove deasupra lor scrise;
Bucură-te, că numele cel mare – Emmanuil – deasupra, iar în părți – Mihail și Gavriil – erau puse;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Acestea văzându-le aurarul, se minuna și nu pricepea cine le-a însemnat pe acelea, nimeni nefiind în casă fără numai el singur, și luând o unealtă, voia să șteargă întipărirea aceea, dar nu putea, căci mâna i se făcuse nelucrătoare și uscată. Iar noi, înțelegând preaslăvitele Sale lucrări mântuitoare, lăudăm pe Dumnezeu Cel în toate zilele cu noi, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Văzând tu Crucea, Sfinte Procopie, ai întrebat pe argintar: „Ale cui sunt fețele acestea și pentru cine sunt închipuite?”, iar el cu jurământ ți-a grăit: „Când am isprăvit lucrul, s-au arătat aceste fețe de la sine, singure închipuite, și nu știu ale cui sunt; și am voit să le șterg pe dânsele, dar nu am putut, că mâna mea amorțea”. Acestea auzind și minunându-te, cu bună cinstire și cu puterea Sfintei Cruci ai cunoscut:
Bucură-te, că închinându-te ei, lăudai pe Cel în care ai crezut;
Bucură-te, că învelind-o în mătase, Crucea mereu cu tine purtând-o o cinsteai;
Bucură-te, că de atunci pe creștini apărai și pe păgâni supuneai;
Bucură-te, că înarmându-te cu nebiruita armă, ținuturi barbare ai robit;
Bucură-te, că și pe diavoli – nevăzuții vrăjmași – prin puterea ei i-ai biruit;
Bucură-te, că darul Sfintei Cruci te-a împuternicit și te-a luminat;
Bucură-te, că pe mulți la credința în Hristos i-ai îndrumat;
Bucură-te, că pentru noi la Preasfânta Treime pururea în cer mijlocești;
Bucură-te, că podoabă a Bisericii dreptslăvitoare și îndulcire minților ești;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Fiind tu în cetatea ta, Ierusalim, te-au rugat cetățenii lui și locuitorii din satele dimprejur să îi izbăvești de răutatea barbarilor și de strâmbătățile ce li se făceau de ei prin năvăliri, prădăciuni și răpiri. Iar tu, ca un viteaz, nădăjduind în puterea Sfintei Cruci, ieșind ostașii tăi, i-ai biruit desăvârșit și ai slobozit pe cei robiți, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

„Iisuse Dumnezeule, fii mie spre ajutor nădejdii mele!”, se ruga Sfântul Procopie cu inima îndurerată, și i-a venit glas dintru înălțime zicându-i: „Nădăjduiește, Neania, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt cu tine!”. Iar el, auzind glasul acela, de mare îndrăzneală umplându-se și strălucită biruință dobândind, după cuviință îi aducem aceste laude:
Bucură-te, că pe barbari tu până în sfârșit i-ai biruit;
Bucură-te, că ai biruit desăvârșit pe vrăjmași prin credință tare;
Bucură-te, că nădejdea și dragostea în inima ta s-au făcut izvoare;
Bucură-te, că maica ta cu bucurie te-a întâmpinat;
Bucură-te, că și pe ea taina creștinătății o ai învățat;
Bucură-te, că idolii de aur și de argint din casa ei i-ai zdrobit;
Bucură-te, că pe aceia, făcuți bucăți, săracilor i-ai împărțit;
Bucură-te, nebiruitule de nici o oaste pământească;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de ceata cea cerească;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Zis-ai maicii tale ca singură să întrebe pe idoli cine ți-a ajutat în luptă și nu era glas, nici auzire; drept aceea tu, Fericite, ținând Crucea în mână, te-ai umplut de dumnezeiască râvnă și ai început a zdrobi neînsuflețiții idoli, la pământ aruncându-i și cu picioarele călcându-i, lui Dumnezeu Celui Atotputernic aducându-I cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 5-lea

O, Mare Mucenice Procopie, în vremea ce tu ai dăruit aurul și argintul din idolii sfărâmați de tine săracilor care s-au veselit, născătoarea ta, lepădând dragostea cea de fiu, degrabă a alergat la Antiohia jeluindu-se tiranului Dioclețian; iar acela o mângâia zicându-i că te va întoarce la zei cu îmbunări sau cu îngroziri. Dar noi te fericim așa:
Bucură-te, de mari și strălucite biruințe purtătorule;
Bucură-te, al dreptei și bunei credințe nevoitorule;
Bucură-te, că s-a lămurit ca aurul în foc nădejdea ta cea tare;
Bucură-te, că în ispite grele te-ai arătat vrednic de a ta de sus chemare;
Bucură-te, că ighemonul Iust din poruncă împărătească te-a căutat;
Bucură-te, că tu înaintea lui cu tărie și cu vitejie neclintită ai stat;
Bucură-te, că hulele tiranului asupra lui Hristos nu le-ai suferit;
Bucură-te, că ticăloasa lui scrisoare rupând-o ai nimicit;
Bucură-te, că doar lui Hristos și Bisericii Lui ai voit să slujești;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Zicând ighemonului Iust: „Eu sunt creștin, iar tu fă ceea ce ți s-a poruncit; pentru că eu singur mă aduc jertfă lui Hristos, Dumnezeul meu”, i-ai aruncat în față brâul dregătoriei tale, și primind chinurile cele cumplite și curgând sângele tău șiroaie, ziceai păgânilor celor de față ce lăcrimau pentru tinerețile tale: „Nu plângeți pentru mine, ci pentru pierzania sufletelor voastre, acelea fiind vrednice de plâns, căci se vor munci în iad fără de sfârșit”, iar nu cei ce vor cânta în veci lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cutremur mare se făcu la miezul nopții în cetate, căci Domnul Iisus venind cu îngerii săi să cerceteze pe robul său cel credincios, lumină mare a strălucit în temniță și ușile deschizându-se, legăturile tuturor celor de acolo s-au dezlegat, și doi îngeri s-au arătat cu asemănare de tineri preafrumoși. De unele ca acestea uimindu-ne, primește de la noi acum:
Bucură-te, că, ridicându-ți ochii spre cer, întărire de la Dumnezeu ai primit;
Bucură-te, că și prin tine preasfântul Său nume în lume s-a proslăvit;
Bucură-te, că, în temniță fiind aruncat, Terentie temnicerul, umilindu-se, te-a îngrijit;
Bucură-te, că, în cetate cutremur făcându-se, Domnul Hristos cu îngerii Săi a venit la tine;
Bucură-te, că îngerilor cu smerită înțelepciune tu le-ai grăit;
Bucură-te, că, arătându-ți-Se în slavă nespusă, Mântuitorul te-a tămăduit;
Bucură-te, că botezându-te de El te-ai născut de sus pentru veacul ce va să fie;
Bucură-te, că ți-a zis cu dumnezeiescul Său glas: „De acum nu te vei mai numi Neania, ci Procopie”;
Bucură-te, că Domnul apoi S-a urcat la cer, iar inima ți s-a umplut de negrăită dulceață cerească;
Bucură-te, și nu ne lăsa nici pe noi să ne abatem de la adevărata viață duhovnicească;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

„Îmbărbătează-te și te întărește, pentru că, împuternicindu-te, vei putea să aduci Tatălui Meu turma aleasă”, ai auzit de la Domnul Dumnezeul tău, și bucurându-te și înspăimântându-te, ai căzut la pământ și te-ai închinat Lui, rugându-L să te întărească în pătimiri, ca să nu te temi de cumplitele chinuri. Iar Domnul ți-a zis: „Nu te teme, că eu sunt cu tine!”; pentru care cu toată inima ta I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunată arătare aducându-ți aleasa, duhovniceasca urmă a rănirilor dinainte, căci ai nădăjduit spre Dânsul și ți-a ajutat și ți-a înflorit trupul tău. Pentru aceasta cu netăcute glasuri îți cântăm:
Bucură-te, că temnicerul ighemonului dumnezeiască arătare i-a vestit;
Bucură-te, că acela ce te credea mort de mirare a amuțit;
Bucură-te, că, întrebat de ostași de ești viu, dumnezeieștile minuni nu s-au ascuns;
Bucură-te, că: „Sunt viu și sănătos, cu darul Dumnezeului meu”, ai răspuns;
Bucură-te, că ostașul ighemonului toate acestea i-a spus;
Bucură-te, că acela la judecată de față iarăși te-a adus;
Bucură-te, că priveliște îngerilor și oamenilor te-ai făcut;
Bucură-te, că ai înviat prin har și de sus te-ai născut;
Bucură-te, că ai înșelat pe vicleanul ighemon care socotea că zeii te-au vindecat;
Bucură-te, că mergând în capiștea idolească pe toți idolii i-ai zdrobit și i-ai sfărâmat;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

„Dumnezeul creștinilor, ajută-ne nouă!”, a strigat cu spaimă poporul păgânesc văzând că, prin rugăciunea mucenicului, din porunca lui Dumnezeu, idolii cei sfărâmați s-au prefăcut în firea apei, făcându-se pârâu ce curgea din capiște pe uși. Apoi nedumeritul ighemon porunci să te întindă iarăși, unde venind la tine Nicostrat și Antioh, tribunii a două cete de ostași, i-ai adăugat la oastea Împăratului ceresc prin botezarea lor de către Leontie episcopul, cu toții împreună aducând lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 8-lea

A doua zi ighemonul venind la divan, ostașii aceia stând înaintea lui cu mare glas preamăreau pe Hristos, mărturisindu-se creștini și arătându-se gata spre chinuri și moarte pentru El. Iar tiranul neputându-l îndupleca să se lepede de Domnul și să se întoarcă iarăși la zei, i-a osândit la tăierea de sabie înaintea ta, Mucenice, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, că prin rugăciunile și sfaturile tale ostașii au venit la credință;
Bucură-te, că prin Iubitorul de oameni Hristos a primit a lor frumoasă nevoință;
Bucură-te, că pentru Domnul Iisus ei și-au pus sufletele lor;
Bucură-te, că s-au încununat prin primirea în mucenicescul sobor;
Bucură-te, că îmbunătățitul Evlavie i-a îngropat cu aleasă cinstire;
Bucură-te, că douăsprezece femei de bun neam ți s-au alăturat spre pătimire;
Bucură-te, că ele se rugau: „Primește-ne pe noi, Doamne, în cămara Ta cerească!”;
Bucură-te, că Teodosia, maica ta, pe Dumnezeu prin ele începu să-L cunoască;
Bucură-te, că Hristos le-a primit pe ele și le-a încununat;
Bucură-te, că prin credință tare, pe satana l-au rușinat;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

„Domnul nostru, pe Care tu nu-L vezi, ca și orbii care nu văd soarele, ne stă în față, aici, ajutându-ne!”, l-au mustrat pe înrăutățitul ighemon sfintele femei fiind arse cu fier înroșit, iar Teodosia, maica sfântului, umplându-se de râvnă privind la pătimirea lor, a strigat cu glas mare: „Și eu sunt roabă Celui răstignit – Hristos Dumnezeu”, voind să învețe și ea cântarea cerească: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Mare bucurie s-a făcut ție, Sfinte Procopie, când ai văzut pe maica ta, împreună cu mărturisitoarele lui Hristos, în temniță și auzind de la dânsa că inima ei s-a zdrobit de umilință și o rază a răsărit în mintea sa, cunoscând înșelăciunea deșerților zei și crezând în Unul și Adevăratul Dumnezeu, Cel mărturisit de tine și de sfintele femei; pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, odrăslire aleasă din rădăcini binecuvântate;
Bucură-te, că pe mulți ai povățuit la adevăr și dreptate;
Bucură-te, că ai lepădat idolatria păgânească cea pângărită;
Bucură-te, că ai venit la calea cea de Dumnezei iubită;
Bucură-te, că ai înduioșat inimile cele împietrite;
Bucură-te, luminătorule al minților celor întunecate;
Bucură-te, că fericita Teodosia slujește în temniță sfintelor femei;
Bucură-te, că de acolo ai pregătit, prin episcopul Leontie, și botezul ei;
Bucură-te, că întunericul rătăcirii din multe suflete l-ai risipit;
Bucură-te, că acelea, prin tine, pe Iisus veșnicul Împărat L-au iubit;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Puse înainte la judecată de nedreptul ighemon, fericita Teodosia l-a mustrat pentru nebunia păgânătății lui și, fiind dată la chinuri cumplite, sfintele femei se rugau la Dumnezeu s-o întărească, iar apoi auzind că toate au fost osândite la tăiere de sabie, s-au dus la moarte cu veselie și cu bucurie, ca la un ospăț de nuntă, într-o glăsuire cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Dumnezeiasca judecată îl ajunse pedepsindu-l pe ticălosul ighemon, care căzând în niște friguri groaznice în aceeași noapte muri. Dar cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea, în toate zilele mulți bărbați și femei primind credința în Domnul nostru Iisus Hristos prin învățătura ta, Sfinte Procopie, și prin minunile pe care le făceai tu; pentru aceasta veselindu-ne, îți cântăm:
Bucură-te, că, biruit de sfintele femei, ighemonul pe tine rău s-a mâniat;
Bucură-te, că pentru încununarea lor pe cerescul Împărat L-ai lăudat;
Bucură-te, că tu atunci și alte rele pătimiri ai primit;
Bucură-te, că și în acelea ai rămas ca un stâlp neclintit;
Bucură-te, că și de vrăjmașul tău cel nevăzut Dumnezeu te-a scăpat;
Bucură-te, că pe mulți din izvorul dreptei credințe i-ai adăpat;
Bucură-te, că prin învățătură și minuni te-ai arătat adevărat lucrător;
Bucură-te, vindecătorule al bolnavilor, îndrăciților și neputincioșilor;
Bucură-te, că necredincioșii prin tine vin la Dumnezeu;
Bucură-te, și roagă-te să fim primiți întru pocăință și noi;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Alt ighemon, cu obiceiul mai cumplit decât cel dintâi, venind în Cezareea Palestinei și aflând despre tine, Sfinte Procopie, te-a adus fără întârziere înaintea judecății sale, spre cercetare, în vreme ce inima ta cea neînfricată cânta neîncetat lui Dumnezeu, Celui în Treime închinat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Hulele acelui rătăcit asupra lui Hristos Dumnezeu nesuferind, Preaînțelepte Mucenice, din cărțile elinești multe învățături și pilde i-ai adus spre lămurirea dumnezeieștii iconomii și pronii celei iubitoare de oameni; pentru care te binecuvântăm zicând:
Bucură-te, ritor al tainelor credinței creștine preaales;
Bucură-te, că din dumnezeieștile Scripturi bogate roade ai cules;
Bucură-te, că și din cărți elinești, ca albina înțeleaptă ai știut să aduni;
Bucură-te, biruitorule în cuget, grai și faptă, vrednicule de cerești cununi;
Bucură-te, că auzindu-te păgânii, cuvânt de răspuns nu au;
Bucură-te, că, după Iust, acum biruiești și pe Arhelau;
Bucură-te, că acela, voind să te ucidă, a pierit;
Bucură-te, că, Domnul binevoind, ai biruit;
Bucură-te, că iarăși la temniță și la chinuri ai fost dat;
Bucură-te, viteaz nebiruit de diavol, frică și păcat;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

„Dreapta Domnului a făcut putere și tot ea m-a înălțat”, grăia Mucenicul cu ochii trupești și lăuntrici ridicați spre cer, având mâna întinsă pe cărbunii aprinși, apoi spânzurat de mâini cu grele pietre legate de picioare, iar la sfârșit în cuptor aprins fiind aruncat, în mare uimire și nedumerire se afla păgâneasca adunare, căci nu știa puterea cântării celei sfinte: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Flacăra din cuptor ieșind și arzând pe toți păgânii ce erau împrejur, iar tu rămânând nevătămat, ighemonul a hotărât să ți se taie capul cu sabia. Și cerând timp de rugăciune, înălțându-ți mâinile și ochii spre cer, te-ai rugat pentru cetate, pentru popoare, pentru sărmani și văduve, pentru biruința sfintei și dreptei credințe a Bisericii lui Hristos, să se înmulțească și să strălucească până la sfârșitul veacului; pentru care cu dragoste cântăm:
Bucură-te, că ai fost bătut cu vine de bou și împuns cu țepușe de fier înroșite;
Bucură-te, că se cutremură păgânii uimiți de a ta putere și virtute;
Bucură-te, că nu bagi în seamă mâna ce-ți ardea pe jertfelnicul învăpăiat;
Bucură-te, că mintea-ți tinzând spre Dumnezeu, intrarea cereștilor porți ai aflat;
Bucură-te, că oasele-ți întinse de greutatea pietrelor ieșeau din loc;
Bucură-te, că în cuptorul aprins nicicum nu te-ai vătămat de foc;
Bucură-te, că hotărârea de moarte prin sabie bucuros ai primit;
Bucură-te, că prin a ta viață și moarte Dumnezeu a fost preaslăvit;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru popoare, ortodoxie și lume;
Bucură-te, că Dumnezeu a făcut pretutindeni slăvit al tău nume;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, minunatule și fericite Mucenice Procopie, primind nevrednica noastră laudă ca pe o gângurire pruncească, roagă pe Domnul slavei să ne întărească și pe noi cu puterea Sa cea dintru înălțime, ca izbăvindu-se de cursele trupului, ale diavolului și ale lumii, de chinurile cele fără de sfârșit să ne izbăvim, și împreună cu tine să-I cântăm și noi în Împărăția Sa cea veșnică și binecuvântată: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Icosul 1

Chemarea ta, alesule între mucenici, nicicum nu a fost de la oameni, ci din cer Mântuitorul Hristos, cu dumnezeiescul și preadulcele Său glas, ți-a mărturisit zicând: „Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu!”; drept care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că în sfânta cetate a Ierusalimului în copilărie ai crescut;
Bucură-te, că cinstitul tău părinte, Hristofor, prin mucenicie la Domnul a trecut;
Bucură-te, că maicii tale, Teodosia, cu ascultare și blândețe te-ai supus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale și dânsa, mai târziu, la cer mucenicește s-a dus;
Bucură-te, că oastea vremelnică, pentru cea a Împăratului ceresc, ai defăimat;
Bucură-te, că de Acela te-ai învrednicit a fi chemat ales și binecuvântat;
Bucură-te, că de cuvintele nebunului tiran Dioclețian nu te-ai amăgit;
Bucură-te, că Adevărul Hristos ți-a descoperit taina credinței și te-a primit;
Bucură-te, că bogăția, cinstea și slava pământească gunoaie le socoteai;
Bucură-te, că la frumusețile raiului și la cununa nestricăcioasă gândeai;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 1

Din cer, ca și pe Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte Mare Mucenice Procopie, arătându-ți-se chipul Crucii strălucind în văzduh mai mult decât soarele, și Însuși Stăpânul tuturor cu tine a vorbit, cutremur pământului făcându-se și strălucire de multe fulgere și tunete înfricoșătoare; pentru aceasta acum noi toți cu bucurie strigăm ție: Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!

și această

Rugăciune către Sfântul și Marele Mucenic Procopie

O, fericite și mult plăcutule al lui Dumnezeu, Sfinte Mare Mucenice Procopie! Ce graiuri vom îndrăzni noi, nevrednicii, a-ți aduce ție, câtă vreme nici una din lucrările slăbănogitei noastre vieți duhovnicești nu ne arată a fi următori ai adâncii tale smerenii, ai marii tale râvne, ai răbdării neclintite și ai dragostei aprinse pentru Dumnezeu și poporul Lui cel binecredincios, ce ai avut până în sfârșit? Tu, de Însuși Mântuitorul Hristos, asemenea vasului alegerii, Pavel, și marelui împărat Constantin, părintele creștinilor, la calea credinței fiind chemat, suișuri în inima ta ai pus, dar peste dar și foc peste foc ai câștigat, mereu sporindu-ți faptele cele bune spre lauda preaslăvitului Său nume. Noi neprețuitele daruri ce am primit prin Taina Sfântului Botez nicicum nu le-am păzit și nici lepădarea de satana și de toate lucrurile lui precum atunci ne-am făgăduit. Taina Sfintei Cruci descoperindu-ți-se prin dumnezeiescul glas, tu din putere în putere ai mers ca un adevărat închinător și cinstitor al ei, iar noi, nehotărându-ne la adevărata lepădare de sine, nu o putem lua pentru a ne face vrednici următori ai Stăpânului tuturor, ci până acum în nedumerire și nelucrare petrecem. Cu adevărat, întru nimic nu am urmat noi, ticăloșii, uimitoarelor tale pătimiri pentru dragostea Mirelui ceresc, Celui ce cu iubire veșnică iubindu-ne până în sfârșit, pentru toți și pentru fiecare dintre noi pătimind, toată rânduiala părintească cu desăvârșire a plinit; ci cu reaua pătimire defăimând, iată, până acum, în patimi și pofte dobitocești întreaga noastră viață ne-am cheltuit. Nu ne lăsa pe noi mai mult să ne afundăm, ci întinzându-ne mâna cea nebiruită a sfintelor și pururea primitelor tale rugăciuni, ajută-ne pe noi să putem porni cu însuflețire nouă pe calea luptelor ce ne stau înainte pentru împlinirea dumnezeieștilor porunci, prin păzirea învățăturilor mântuitoare ale Sfintei Biserici celei dreptslăvitoare.
Ajută-ne, Sfinte Procopie, căci suntem slabi și ticăloși, și nu ne lăsa să fim biruiți de noul păgânism și de multele sale viclenii idolatre, căci și noi făgăduim că de acum ne vom strădui mai mult să punem începutul cel bun, prin sfintele tale mijlociri, astfel ca în veacul cel viitor față către față să-ți mulțumim și împreună cu tine să cântăm Preasfintei și Celei de o ființă și nedespărțitei Treimi, în nesfârșiții veci. Amin!

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Troparul Sfântului Mare Mucenic Procopie

Glasul 1

Sfinte Procopie, cel ce porți numele înaintării în nevoință, de la nevoință ai fost ridicat, Părinte, la strălucirea muceniciei. Căci chipului lui Hristos închinându-te, te-ai arătat părtaș mucenicilor, împreună cu care roagă-te, Preafericite, pururi pentru cei ce-ți strigă: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Glasul 8

Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, sfinte, ai lăsat credința părintească cea rea și slujbele cele orânduite; și râvnind după Hristos, ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli și răni. Și primind acum cununa cea făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

În lipsa preotului, încheiem, zicând:

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Arhivă blog

CARUI SFANT TREBUIE SA NE RUGAM?

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta.

SFANTA SCRIPTURA

Totalul afișărilor de pagină

SFINTI

SFINTI

Lista mea de bloguri