SFINȚII PRĂZNUIȚI ASTĂZI 26 oct. 2024

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                   

🙏🏽 În această zi amintim de marele și groaznicul cutremur ce a avut loc în Constantinopol în timpul împăratului Leon Isaurul(740).

🙏🏽 Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, izvorâtorule de mir și ocrotitorule al Tesalonicului, care ai pătimit în vremea împăratului Maximian Hercule (+ 306), Sfinților Mucenici: Artemidor și Vasile, care v-ați săvârșit prin foc, Sfântă Muceniță Leptina, care te-ai săvârșit fiind târâtă pe pământ, Sfinte Mucenice Glicon, care te-ai săvârșit de sabie (+ 1536), Sfinte Sfințite Mucenice Evaristie, episcopul Romei (+ 105), Sfinte Mucenice Lup, slujitorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie izvorâtorul de mir (+ 306), Sfinte Ierarhe Amand, episcop de Strasbourg în Franța (+ 346), Sfinte Ierarhe Rustic, episcop de Narborne în Franța (+ 462), Sfinte Ierarhe Cvodvultedie, episcop de Cartagina, exilat în Campania Italiei (+ 590), Sfinte Ierarhe Cedd, episcop de Northumbria în Anglia (+ 644), Sfinte Ierarhe Eata, egumen la Lindisfarne și episcop de Hexham, ucenicul Sfântului Aidan de Lindisfarne (+686), Sfinte Ierarhe Gaudosie, episcop de Salerno în Italia (secolul al VII-lea), Sfântă Cuvioasă Ghibitruda, monahie din Franța (secolul al VII-lea), Sfinte Cuvioase Atanasie de la Mănăstirea Midichia din Olimpul Bitiniei (+ 814), Sfinte Ierarhe Teofil, mai întâi monah la Pecerska, iar apoi episcop de Novgorod și Pskov în Rusia (+ 1484), Sfinte Ierarhe Antonie, episcop de Vologda în Rusia (+ 1588), Sfinte Ierarhe Alexandru, episcop de Guria și Mingrelia în Georgia (+ 1907), și Sfinte Ierarhe Cuthbert, arhiepiscop de Canterbury, în Anglia, care te-ai săvârșit cu pace în anul 761, ca unii care aveți îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, rugați-vă și pentru noi păcătoșii robii lui, acum, în ceasul morții și în ceasul judecății noastre. Amin!

Cu ale lor Sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi

                                                                 . Amin și Aliluia!
                                                                    Preot Ioan 🛎️.

SFINTII PRAZNUITI ASTAZI ... 26.10. 2023

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

... 

   🙏 In aceasta zi amintim de marele si groaznicul cutremur ce a avut loc in Constantinopol in timpul imparatului Leon Isaurul (740).

🙏 Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, izvoratorule de mir si ocrotitorule al Tesalonicului, care ai patimit in vremea imparatului Maximian Hercule (+ 306), Sfintilor Mucenici: Artemidor si Vasile, care v-ati savarsit prin foc, Sfanta Mucenita Leptina, care te-ai savarsit fiind tarata pe pamant, Sfinte Mucenice Glicon, care te-ai savarsit de sabie (+ 1536), Sfinte Sfintite Mucenice Evaristie, episcopul Romei (+ 105), Sfinte Mucenice Lup, slujitorul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie izvoratorul de mir (+ 306), Sfinte Ierarhe Amand, episcop de Strasbourg in Franta (+ 346), Sfinte Ierarhe Rustic, episcop de Narborne in Franta (+ 462), Sfinte Ierarhe Cvodvultedie, episcop de Cartagina, exilat in Campania Italiei (+ 590), Sfinte Ierarhe Cedd, episcop de Northumbria in Anglia (+ 644), Sfinte Ierarhe Eata, egumen la Lindisfarne si episcop de Hexham, ucenicul Sfantului Aidan de Lindisfarne (+ 686), Sfinte Ierarhe Gaudosie, episcop de Salerno in Italia (secolul al VII-lea), Sfanta Cuvioasa Ghibitruda, monahie din Franta (secolul al VII-lea), Sfinte Cuvioase Atanasie de la Manastirea Midichia din Olimpul Bitiniei (+ 814), Sfinte Ierarhe Teofil, mai intai monah la Pecerska, iar apoi episcop de Novgorod si Pskov in Rusia (+ 1484), Sfinte Ierarhe Antonie, episcop de Vologda in Rusia (+ 1588), Sfinte Ierarhe Alexandru, episcop de Guria si Mingrelia in Georgia (+ 1907), si Sfinte Ierarhe Cuthbert, arhiepiscop de Canterbury, in Anglia, care te-ai savarsit cu pace in anul 761, ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii robii Lui, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!

🙏 Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin!

                                                                                                                      Preot Ioan 🔔

https://colajeortodoxe.blogspot.com/search/label/Colaje%20cu%20Sfantul%20Dumitru

Rugăciune Către Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


O , Sfinte Dimitrie , Cel ce în viaţa Ta ai zugrăvit cu Sângele Muceniciei Pătimirea lui Hristos şi
prin Coasta Ta împunsă Te-ai Invrednicit a Izvorî Lumii Darurile Cuvântului ,
Nu trece cu vederea acum pe cei răniţi de sulita păcatelor.


Cu Mirul Bucuriei Tale Pecetluieste pe cei ce Te Cinstesc si Izgoneste din inimile noastre miresmele cele stricăcioase ale patimilor.
Intunericul sufletelor noastre îl Risipeşte cu Razele Rugăciunilor Tale , ca Unul ce Te-ai Arătat Soare al Intelepciunii ce Imbrătisează Cetatea Tesalonicului .

Cu Lumina Intelepciunii Impodobindu-Te ,
în Hora Ingerească Dăntuiesti si
Aduci lui Hristos cu Dragoste Tămâia Rugăciunii pentru toti ,
ca să ne Izbăvim din cursele patimilor .

Sfinte Mare Mucenice Dimitrie ,
Podoaba Bisericii ce Străluceste tuturor Lumina virtutilor ,
Icoana Patimilor lui Hristos ,
Comoara cea Nepretuită ascunsă în Vistieria Mucenicilor ,
Indulcirea Bisericii cu Darurile Rugăciunilor Tale Dumnezeiesti ,
Luceafărul cel prea Luminat al Intelepciunii lui Hristos ,
Sabia dreptătii împăratilor ,
Păzitorul Cetătilor drept-credinciosilor de toată năvala ereziilor,
Impodobitorul Bisericii cu Porfira Sângiuirilor Tale ,
Nu ne lipsi pe noi nici întru această Luminată Zi a Prăznuirii Tale de Mijlocirea Ta la Tronul Impăratului Hristos ,
Rugându-L pe Acesta să Caute cu Privire Blândă spre noi ,
cei ce pentru multimea împovărătoare a păcatelor avem ochii sufletelor si ai trupurilor noastre atintiti în pământ.

Făcând Pomenire de Pătimirile Tale pentru Dragostea LUI ,
cu Stăruintă Cere-I să Păzească Cetatea drept măritorilor crestini de toate neghinele ereziilor si inimile noastre acoperite de piatra păcatului să le facă izvorâtoare a Tainelor Invierii Duhovnicesti împreună cu Hristos .

O , Sfinte Dimitrie , Cununa cea Strălucită a Purtătorilor de chinuri ,
Mostenitorule al Vesnicelor Daruri ale Cuvântului ,
Ostasule Nebiruit al Impăratului Puterilor Ceresti ,
ca Unul ce Te-ai Invrednicit de Slava cea Negrăită a TREIMII ,
Nu ne uita pe noi , cei de pe Pământ care suntem urmăriti de săgetile ispitelor neîncetate ale asupritorilor,ci Dă-ne Mână de Ajutor în Lupta cea Duhovnicească ,pentru a aduce Tie Multumirea cea după datorie ,iar lui DUMNEZEU Slavă în veci .

Amin !

Sfantul Dumitru

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

  

Sfantul Dumitru: Minighid spiritual de datini, superstitii si credinte romanesti!

Descopera care sunt traditiile, obiceiurile si credintele romanesti stravechi legate de sarbatoarea sfantului Dumitru!

Astazi, 26 octombrie, crestinii ortodocsi de pretutindeni celebreaza o mare sarbatoare, cea a Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, sarbatoare cunoscuta in popor si drept Sanmedru sau Samedru. In traditia populara romaneasca, exista o sumedenie de obiceiuri legate de aceasta indragita sarbatoare. Ti le prezentam astazi sub forma unui minighid de datini si credinte romanesti:

Traditii si obiceiuri de Sfantul Dumitru

In traditia populara romaneasca, anul complet se afla sub patronajul a doi mari sfinti, sfantul Gheorghe – ce patroneaza primele 6 luni ale anului si sfantul Dumitru – ce patroneaza ultimele 6 luni ale anului. Se spune in popor ca "La Sangiorz se incaiera cainii, la Samedru se bat stapanii." De asemenea, in traditia pastorala straveche, sfantul Dumitru este cel care protejeaza pastorii si turmele de oi, dar si gospodariile si pe oamenii cu frica lui Dumnezeu. Se crede ca sfantul desfrunzeste padurile si deschide portile iernii, usuca multe din plantele pamantului si face astfel incat caldura sa se ascunda in pamant. La polul opus, sfantul Gheorghe infrunzeste natura, da drumul caldurii si incuie portile iernii. Tot in aceasta zi, turmele pot sa pasca nestingherite pe orice pamant deoarece ziua Sfantului Dumitru este singura zi din an in care hotarele sunt libere.

Sarbatoarea sfantului Dumitru marcheaza trecerea la zilele friguroase si odata cu aceasta sarbatoare, iarna isi poate intra oricand in drepturi. Se crede din batrani este bine sa nu rupi din gradini florile care au ramas neculese si sunt inca frumoase, in fire. Daca nu ai facut-o pana la aceasta sarbatoare, este indicat sa nu le mai culegi deloc. Ele aduc alinare sufletului celor care au parasit aceasta lumea. Totodata, in Bucovina este considerat de rau augur sa semeni usturoi odata ce a trecut sarbatoarea Sfantului Dumitru. Se crede ca astfel atragi ghinionul si paguba asupra ta cu propriile maini.

Totodata, in multe colturi ale tarii, exista traditia aprinderii Focului lui Samedru. Sunt focuri mari, speciale, ce se aprind si au puteri speciale numai de aceasta sarbatoare. Focul din ziua sfantului Dumitru este considerat ca fiind sacru si purificator. El este investit totodata cu functii de protectie impotriva relelor si a necazurilor celor grele, avand un rol apotropaic. In acelasi timp, focul lui Samedru tine la distanta fiarele neimblanzite ale padurilor, lupii care ar cuteza sa se apropie de oameni si de gospodarii cu gand rau sau de paguba.

Atunci cand vapaia focului isi pierde din intensitate si se domoleste, tinerii dantuiesc in jurul lui, sar peste foc, chiuie, canta si joaca. Acest obicei le aduce speranta si credinta ca isi vor gasi aleasa/ alesul harazit de Dumnezeu intr-un timp cat mai scurt. Una peste alta, se crede ca vor fi sanatosi si voiosi tot anul urmator si ca Dumnezeu ii va feri de boala, foc si nenorociri. Mai mult, in vai se arunca roti de foc, facute din paie aprinse, cu scopul de a “descuia” iarna.

Pe de alta parte, batranii satului au datoria de a pastra un carbune stins, ramas de pe urma focului si de a-l arunca in gradina. Ei procedeaza intr-un mod similar si cu cenusa ramasa, raspandindu-o in cele patru colturi ale gradinii sau peste campuri, in speranta ca va fi rost de abundenta si de rod peste pamanturile respective.

Si gospodinele satelor au un rol important in aceasta zi sfanta si o datorie deloc de neglijat. Ele trebuie sa imparta copiilor mere, nuci, covrigi si poame uscate, dar si grau fiert in lapte oamenilor mari pentru a fi spre odihna celor adormiti. In Dobrogea, “datina saiegiilor” este inca pastrata. Pe aceste meleaguri, exista traditia reunirii flacailor satului si a colindarii ulitelor sale in timp ca canta din fluiere si cavale, iar unul dintre ei se imbraca intr-o cadana seducatoare.

Ziua Sfantului Dumitru este perceputa in traditia populara romaneasca ca zi a Soroacelor. Este bine, ca chiar recomandat, sa nu te prinda cu datorii si imprumuturi neachitate ori altfel risti sa le platesti indoit. Invoieste-te, tocmeste-te. Acum este momentul. Si este cu noroc.

O parte din traditiile si superstitiile sarbatoriii de Sfantul Dumitru sunt si cele legate de vreme. Se fac nenumarate previziuni legate mai ales de felul iernii care va veni. Ciobanii obisnuiesc sa intinda un cojoc in mijlocul turmei de oi, dand atentiei mioarei care se va aseza pe el. O mioara cu blana de culoare neagra inseamna o iarna indelungata si blanda, putin friguroasa. O mioara cu blana alba este semn de iarna lunga si grea, cu geruri si viscol naprasnic, dar si cu nameti mari.

Totodata, in prezicerea vremii este luat in considerare si traseul turmelor de oi din dimineata sfantului Dumitru. Daca in dimineata sarbatorii, atunci cand ies din tarc, mioarele o iau inspre sud – este semn de iarna capricioasa. Daca se indreapta inspre nord, atunci iarna va fi usoara si nu ii va impovara pe oameni. In plus, daca in noaptea Sfantului Dumitru este luna plina, iar cerul este acoperit de nori, se crede ca va veni o iarna friguroasa. Daca in schimb cerul este senin, iarna va fi si ea la fel. Se spune totodata ca ploaia in ziua sfantului Dumitru prefigureaza o iarna grea si nabadaioasa.

Tot batranii sunt cei care spun ca in preajma acestor zile sfinte de sarbatoare, natura lasa ‘semne’. Daca in octombrie, cad multe funze din copaci – este interpretat drept semn al rodniciei anului urmator. Daca in schimb, frunzele intarzie sa cada in octombrie sau cad intr-un numar restrans – iata un semn al unei toamne indelungate si al unei ierni grele. In acest caz, se crede ca anul urmator va fi plin de omizi.

Tine aceasta sarbatoare cum se cuvine si sfantul Dumitru te va proteja si va avea grija de tine cu voia lui Dumnezeu. In plus, turmele tale vor fi la adapost de atacurile lupilor, intrand si ele sub protectia sfantului. Mai tine cont si de faptul ca nu este permis sa te pieptani sau sa pieptani in aceasta zi. In credinta populara este pericol de lupi si de mari primejdii.

Un alt obicei romanesc stravechi, mai putin cunoscut de cei de la orase, este cel al taierii coamei cailor tineri, de pana in 3 ani. Se spune ca acei cai a caror coama va fi taiata in preajma sarbatorii sfantului Dumitru vor avea o coama frumoasa si bogata si vor fi sprinteni ca gandul si ca vantul.

Mai trebuie sa stiti ca pe 27 octombrie este celebrat un alt sfant important, sfantul Dimitrie cel nou de la Bucuresti (Dimitrie Basarabov), patronul Bucurestiului.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/12566/tr...

Una din minunile Sfântului Dimitrie Basarabov,

Una din minunile Sfântului Dimitrie Basarabov, povestită de Pr. Iustin Bulimar, este cea întâmplată unei doctoriţe de la Spitalul de Oncologie din Fundeni, care era fiică duhovnicească a unui părinte de la Catedrală, acum superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, părintele Ieronim Creţu.
Femeia a venit spunând că nu se simte bine şi că, în urma unui examen făcut de colegii ei de la acelaşi spital, era suspectă de cancer ovarian. Bineînţeles că în urma consultării la Spitalul Fundeni, fiind depistată pozitiv, primul drum pe care l-a făcut după rezultatul biopsiei, înainte de actul chirurgical, a fost la moaştele Sfântului Dimitrie, la Catedrala patriarhală. Disperată, într-un fel, dar având în suflet o credinţă nemărginită, s-a rugat, a venit zile la rând, a urmat un program de cobaltoterapie, în urma căruia a mers la aceeaşi comisie care a investigat-o prima dată şi un mare medic, profesorul Pavel, care era pe vremea aceea şeful Clinicii de Oncologie de la Fundeni i-a spus: «Dacă nu te-aş fi văzut înainte de tratament şi nu te-aş fi consultat eu cu ochii mei, şi ai fi venit acum să-mi spui că ai fost bolnavă, ţi-aş fi spus că eşti nebună».
Deci, Sfântul Dimitrie a făcut o minune şi a vindecat-o, iar dânsa şi astăzi e o mărturie vie, lucrează în continuare şi vindecă, la rândul ei, persoane bolnave de cancer.

Puterea rugaciunii

O strigare ascultata

* Scrisoare de recunostinta Sfantului Dimitrie Basarabov *

Suntem in luna Octombrie, luna incoronata de sarbatoarea Cuvioasei Parascheva, in al carei ajun scriu aceste randuri. Constiinta mea nu-mi mai ingaduie nici o amanare. Am amagit-o atatia ani ca voi face cunoscuta minunea pe care Dumnezeu, prin rugaciunile Sfantului Dimitrie Basarabov, a lucrat-o in viata mea! Desi trebuia sa fac acest lucru imediat dupa primirea si indeplinirea binecuvantarilor lui Dumnezeu, m-am amagit ca scriu azi, ca scriu maine, dar nu am reusit sa fac acest lucru pana acum. Am cerut ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al Sfantului ParinteDimitrie Basarabov, ca sa-mi pot indeplini aceasta fagaduinta macar acum. Imi doresc sa fie un dar de recunostinta, pentru marea minune pe care a facut-o cu fiul meu. Iata cum s-au intamplat faptele...

Necazul

Totul s-a petrecut in primavara anului 1989, in luna mai. Intr-o dimineata, al treilea copil al meu, in varsta de 22 de ani, cand s-a sculat din somn si a inceput sa umble prin casa, a simtit ca il doare talpa piciorului drept. Mergea schiopatand. L-am intrebat daca nu cumva in ziua anterioara a jucat fotbal si n-are probleme cu niscai vene, sau vreo entorsa, desi nu se putea observa nimic de genul acesta. Mi-a raspuns ca nu. I-am facut o usoara frectie, i-am acoperit piciorul cu o blanita si, cat timp am mai trebaluit eu prin bucatarie, el a adormit.

In ziua aceea, noi, parintii, trebuia sa plecam cu o urgenta la tara, undeva in apropierea Buzaului, asa ca l-am trezit din somn sa vedem daca il mai doare piciorul. L-a atins putin si mi-a spus ca-l mai doare. Crezand totusi ca durerea este de la fotbal si ca poate el nu ne-o fi spus tot adevarul, cu gandul ca s-a accidentat un pic si ca in scurt timp ii va trece, ne-am hotarat sa plecam, lasandu-l in grija fratilor lui.

Am plecat, dar, la scurta vreme, ne-am trezit acolo cu fiul nostru cel mic, in varsta de 12 ani, care ne-a spus speriat ca pe fratele lor mai mare l-au dus cu salvarea la Spitalul Judetean din Buzau. La nici doua ore dupa plecarea noastra, picioarele au inceput sa i se umfle, nu a mai putut merge si avea dureri foarte mari. Acum era internat la etajul 1, salonul 10. Cum acolo, la tara, circulau doar doua autobuze pe zi, dimineata si la pranz, eu n-am mai avut cu ce sa plec si m-am zbatut toata noaptea ca o leoaica in cusca, pana a doua zi dimineata, la ora 5, cand m-am intors acasa cu sufletul la gura. Mi se parea ca s-a lungit drumul si ca nu mai pot ajunge la spital... In orele cat statusem departe de el, disperata ca nu-l pot ajuta cu nimic, m-am rugat intruna lui Dumnezeu, sa aiba grija de el.

Cand am ajuns la spital si am intrat in salon, am vazut imediat ca baiatului meu ii era foarte rau. Avea ambele picioare inflamate, dureri insuportabile, transpiratii dese si abundente, gemea si-mi zicea: "Mama, ma dor picioarele in asa hal, parca cineva mi le rupe in doua". Cu sufletul indurerat si cu lacrimile pe obraji, am alergat la cabinetul medicului care il trata. "Domnule doctor, sunt mama lui! Va rog sa-mi spuneti de ce fel de boala sufera baiatul meu, ca pana acum nu a fost bolnav niciodata, cu exceptia unor mici raceli. Ce sa fie cu boala asta, asa, ca din senin?" "Are un debut de reumatism, l-am pus pe penicilina si-i facem injectii cu cate 800.000 de unitati, din 3 in 3 ore, plus alte medicamente... In 8-9 zile, se va face bine. Si ceilalti bolnavi din salonul lui tot la fel au fost si acum sunt bine, ati vazut?"



L-am rugat sa ma lase sa stau cu el, si m-a lasat. Au trecut pentru el patru zile si patru nopti de chin si durere, iar pentru mine de zbucium sufletesc si neodihna. Dar in ciuda tratamentului destul de serios din punct de vedere al dozelor si prescrierilor medicului, baiatul meu se simtea din ce in ce mai rau. Asa ca am mers din nou la cabinetul medicului si i-am spus:

- Domnule doctor, copilul meu se simte parca si mai rau, nu observ nici un fel de ameliorare si sunt foarte ingrijorata de sanatatea lui!

- Ne lipseste un medicament, pe care ar fi trebuit sa i-l administram odata cu celelalte si nu-l gasim aici, in Buzau.
- Dati-mi va rog o reteta si ma duc sa il caut pana la marginea pamantului.

Am plecat imediat la Bucuresti, unde am gasit medicamentul, si pana seara m-am intors cu el la spital. Era un unguent pe care i l-am aplicat asa cum mi s-a recomandat de catre medic. Dar... nici o ameliorare. Baiatului meu ii era din rau in mai rau, slabea din ce in ce mai mult, deoarece, din cauza durerilor, nu putea sa manance mai nimic. Ma duceam de la ora trei dimineata si stateam ore in sir la cozi interminabile, sa pot reusi sa-i cumpar lapte, iaurt, copane de pui si ce mai puteam, sperand ca din toate acestea doar-doar o sa manance ceva. Mergeam plangand pe strada, cu sacosele in mana, fara sa mai tin cont de lumea care se uita dupa mine. Imi stergeam ochii si fata pe culoar si apoi intram in salon, fortandu-mi din cand in cand un zambet pentru a-mi ascunde durerea si spaima de pe fata mea, ca sa nu-l influentez negativ.
Una cate una, cu chin si dureri, au trecut cele 8 zile de tratament. Mai ramasese una singura, prescrisa de medic, timp in care starea baiatului meu se inrautatise continuu... Asa ca am vorbit din nou cu doctorul.
- Domnule doctor, ce fac eu cu baiatul? Tratamentul este pe sfarsite si nici urma de ameliorare! De ce mi-l tineti aici, daca dupa cate se pare, nu-i cunoasteti boala? Dati-mi o trimitere in alt oras, la un spital mai dotat!
Au fost de acord. Luasem deja decizia asta si m-au trimis cu baiatul la Bucuresti.
Frica

Din fericire, am o sora la Bucuresti. Am chemat-o la telefon imediat si am rugat-o sa vina ea sau cumnatul meu cu masina lor si sa ma ia cu baiatul. A doua zi dimineata, la ora 8.00, cumnatul meu ma astepta la poarta spitalului, cu masina. Am coborat baiatul in carucior pana langa masina, l-am pus cum am putut pe bancheta din spate si am plecat, facandu-mi cruce, catre Bucuresti. Inainte de a ne face externarea, l-am intrebat pe doctor:

- Ce parere aveti, se va face sanatos baiatul meu?

- Asa si asa, nu stiu!



Catedrala patriarhala din Bucuresti

In drum spre Bucuresti, imi priveam baiatul cu inima sfasiata de mila, cum isi ducea suferintele catre un alt spital, spre alti medici, palid, slab si istovit de boala, si ma intrebam in gandul meu: "Doamne, acum il duc cum il duc, dar este viu! Dar cum il voi aduce, oare, inapoi acasa de la Bucuresti?". Aveam numai ganduri sinistre. Acum, ca si atunci cand eram cu el in spital si vedeam ca e din ce in ce mai rau, traiam durerile mamei care isi vede fiul mort. Mi-l imaginam mort si privegheat si ingropat, simteam durerea dorului nesfarsit, traiam durerea de a-i vedea numai hainele si unele obiecte, facand un efort nebun sa-mi ascund suferinta interioara de ochii cumnatului meu, cu cate un scurt zambet "de imprumut".
Mai aveam inca destula distanta de parcurs pana sa ajungem in Bucuresti, iar eu simteam ca sunt gata sa ma prabusesc sub povara neinchipuit de grea a tulburarii mele interioare. Aceste dureri imi rapisera si puterea de a mai putea face vreo rugaciune, lucru care ma inspaimanta, pentru ca Dumnezeu si Biserica cu preotii ei erau punctul suprem in care dintotdeauna eu imi gaseam linistea, speranta, nadejdea si forta de a face fata tuturor necazurilor. Nu cu mult timp in urma Domnul ma ridicase chiar pe mine de pe marginea gropii, si se mai intamplasera si alte minuni dumnezeiesti in casa mea, atunci cand ma apropiam de disperare. Dar, si de aceasta data, tot Dumnezeu era acela care vedea si simtea cat de mult sufera una din fiicele Lui risipitoare. I-a fost mila de mine. L-am simtit ca vine din nou spre mine, dandu-mi aceeasi putere de altadata, ca sa pot din nou striga cu toata puterea gandului si a sufletului: "Doamne, Tu esti Doctorul Doctorilor! Vad bine ca doctorii de pe pamant imi fura toate sperantele, dar stiu foarte bine ca acolo unde ei sunt neputinciosi, cu voie sau fara voie, Tu pe toate le poti, de vei voi si de aceasta data sa ma ajuti. Stiu ca nu sunt vrednica sa mai intorci, Sfinte, fata spre mine si aproape ca nu indraznesc sa-Ti mai cer si sa Te mai rog, dar unde sa ma duc? La cine sa strig? Pe cine sa chem? Ca din aceasta lume nimeni nu ma poate ajuta!"



Sfantul Dimitrie Basarabov

Si iata ca si de aceasta data m-am prins de "Sfanta Mana" Divina, ce simteam ca-mi este intinsa, si m-am intarit in speranta si nadejde si, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns cu bine la Bucuresti. Cumnatul meu, avand un medic mai apropiat familiei, l-a rugat printr-un telefon sa vina sa-mi vada baiatul acasa la dansii; si a venit.

A vazut baiatul, a analizat cu atentie si foaia de observatie de la spitalul din Buzau si mi-a spus: "Doamna, cam ce v-au spus medicii din Buzau, va spun si eu". "Totusi, m-a sfatuit sa-l duc si la spitalul de la Foisorul de Foc, care apartinea Ministerului de Interne, dar mai intai sa astept sa-mi obtina aprobare, deoarece la acest spital nu aveau acces decat salariatii din minister si rudele cele mai apropiate. In cele din urma m-a sunat, spunandu-mi ca a obtinut aprobare, dar ca trebuie sa astept pana luni. In timp ce vorbeam la telefon, baiatul meu, care auzise aceasta convorbire, a exclamat cu deznadejde si durere in suflet: "E mult pana luni! Eu nu mai rezist pana atunci!". Iar eu i-am raspuns: "O sa rezisti, dragul mamei. Il vom ruga pe Dumnezeu sa se milostiveasca de noi!".


Medicamente nu mai aveam de cand plecasem din Buzau, iar cele pe care le luase nu i-au fost de nici un folos. Ganduri negre incepusera sa-mi dea tarcoale din nou. Sora mea, cumnatul si baiatul lor erau din ce in ce mai tristi, iar eu citeam pe fetele lor sentimentele de compatimire. In casa nu se mai auzeau decat gemetele baiatului meu, totul in jur parea mohorat, numai tristete si amaraciune, iar eu ma gandeam, deja, in ce fel il voi cobori luni, de aici, de la etajul cinci, pe fiul meu? Viu sau mort? Dar la aceasta intrebare, L-am lasat pe Dumnezeu sa-mi raspunda. I-am spus surorii mele: "Eu trebuie sa alerg cu baiatul meu la mila lui Dumnezeu! Maine dimineata ma voi duce la Sfanta Liturghie la Patriarhie si voi ingenunchea la Sfintele Moaste ale Sfantului Dimitrie Basarabov. Iar luni dimineata am sa plec la Cernica, la Sfantul Ierarh Calinic, facatorul de minuni". "Mergi, sora mea, unde crezi, numai sa se faca baiatul sanatos!", mi-a raspuns.

Minunea

Era sambata seara. Sora mea si toti ai casei s-au culcat foarte devreme, spre deosebire de alte seri cand mai intarziau in fata televizorului. Ajunsa in dormitor, am luat de sub perna brosura cu rugaciunea "Braul Maicii Domnului", am ingenuncheat si am citit. M-am rugat apoi cu cuvintele mele, plangand, implorandu-L pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe sfintii Dimitrie Basarabov si Calinic de la Cernica, la ale caror Sfinte Moaste luasem hotararea sa alerg. Cand nu m-am mai priceput cum sa ma mai rog si ce sa mai zic, m-am ridicat, intorcandu-ma cu fata spre patul in care era culcat baiatul meu, care de cand sosisem, nu se putea odihni din pricina durerilor, decat atipind cateva minute.



Acum, incredibil, dormea linistit! In timpul rugaciunilor mele, nici n-am mai constientizat daca s-a mai vaitat sau nu, lucru pe care il facea tot timpul. M-am uitat mirata la el. Dormea asa de linistit, ca mult timp nu am avut curajul sa ma culc la picioarele lui, de teama sa nu-l scol. Pana la urma i-am luat picioarele in brate si i le-am udat cu lacrimi, ridicandu-mi din nou gandul la Maica Domnului: "Tu stii ce inseamna durerea pentru Fiul tau, stii si suferinta fiului meu, ai Te rog mila de el si alina-i durerile si, daca vrei, vindeca-i boala!". Am adormit cu aceste rugaciuni, nerabdatoare sa treaca noaptea mai repede si sa plec la Patriarhie, sa ajung la Sfintele Moaste. Catre dimineata, m-a trezit fiul meu din somn, in momentul cand si-a tras picioarele din bratele mele. Tocmai il visam: strada dintre Casa Poporului si Patriarhie aparea in vis asfaltata, cu un fel de linii albe, trasate ca la pistele de atletism. Capatul lor nu se vedea. Semana perfect cu terenul acela pe care se intrec atletii. Eu ma aflam impreuna cu baiatul la capatul acestor linii. El s-a asezat foarte vesel in pozitie de start si mi-a zis razand: "Mama, o sa vezi ca eu de aici o sa plec pe jos pana in Militari (unde locuieste sora mea)", iar eu i-am raspuns: "Mai, baiatul mamei, tu nu poti merge pe picioarele tale nici 2 metri, dar pana in Militari!", dar el a repetat. "O sa vezi ca de aici am sa plec pe jos, pana acolo, in Militari!". In acest moment al visului m-am trezit din somn si, vazand ca isi misca picioarele, am crezut ca o sa-l apuce durerile din nou. Am ramas mirata cand, uitandu-ma pe fereastra, am observat ca incepusera sa se reverse zorile, deci, dormisem si eu, si mai ales el, toata noaptea, fara sa se mai zvarcoleasca de durere. Nu-mi venea sa cred. L-am intrebat: "Cum te simti? Nu te-am mai auzit deloc vaitandu-te, sau am dormit eu prea greu?".

- Nu, nu ma mai doare nimic!

Si il vedeam ca se foieste sa coboare din pat.

- Stai! Ce faci? O sa vii gramada jos!

- Vreau sa merg la baie si te rog sa ma lasi singur, sa nu pui deloc mana pe mine, ca simt ca pot sa merg.
A mai stat cam 5 minute pe marginea patului, apoi s-a ridicat pe picioare, s-a sprijinit de sifonier, apoi de perete, a trecut in hol, din hol in baie si inapoi, fara ca eu sa mai pun mana pe el. Eram uluita... Ce se intamplase? Si cum? Nu-mi venea sa cred ochilor. Baiatul meu mergea singur, dureri nu mai avea, umflatura picioarelor disparuse, si-mi spunea ca ii este foame, dar ca prefera sa mai doarma, pentru ca se simte foarte obosit si va manca mai tarziu. Nu va pot explica imensa bucurie pe care am simtit-o atunci! M-am apropiat de el, l-am mangaiat si i-am spus:

"Mama, mare este puterea si mila lui Dumnezeu, a Maicii Domnului si a Sfintilor lui, si, in cazul nostru, a Sfantului Cuvios Parinte Dimitrie Basarabov. Maica Domnului, careia i-am adresat ultimele rugaciuni si cu care am adormit in minte, ne-a trimis in ajutor un sfant doctor grabnic ajutator, nevazut, dar simtit si adeverit prin fapte, pe Sfantul Dimitrie Basarabov".

Ca sa nu se poata strecura vreo urma de indoiala sau semn de intrebare de unde si cine a facut aceasta minune, am fost incredintata tocmai prin visul din care abia ma trezisem.

Startul de plecare pe care il precizase baiatul: "De aici am sa plec pe jos, pana in Militari" era chiar locul unde se aflau Sfintele Moaste ale Sfantului Dimitrie. In vis, el a facut de doua ori aceasta precizare: "De aici am sa plec si am sa merg pe jos".
Desi abia se iveau zorile, nu am mai avut rabdare. M-am imbracat imediat sa plec la Patriarhie sa-I multumesc lui Dumnezeu. Pe baiat l-am lasat adormit. Am mers cu foarte mare bucurie la moastele Sfantului Dimitrie, am ascultat Sfanta Liturghie, m-am inchinat si I-am multumit Domnului din inima. Cand m-am intors, sora mea a insistat sa mergem totusi a doua zi la doctor. Baiatul a dormit linistit toata noaptea, iar dimineata a coborat cu liftul pe picioarele lui (nu cum il urcasem, numai Dumnezeu stie!). Am ajuns la spital, unde cei doi medici ne asteptau.


"Acesta-i baiatul?", ma intreaba medicul care il vazuse.

- Da, domnule doctor.

- Dar ii era tare rau cand l-am vazut!

- Da, dar acum nu-i mai este...

Mi-a cerut din nou fisa medicala, au consultat-o amandoi, s-au mai uitat si la baiat, l-au mai pus sa mearga, si mi-au zis mie si cumnatului meu: "Vreti sa-l mai lasati la noi vreo doua-trei saptamani, o sa-l tinem ca in pension? Vrem sa vedem ce s-a intamplat si daca-i mai revine boala".

Intre timp conversau soptit, cred ca si ei isi dadusera seama ca s-a intamplat o minune dumnezeiasca, dar cum eram in timpul unei dictaturi atee, nu puteam vorbi nimic despre Dumnezeu...

Baiatul a stat la Spitalul de la Foisorul de Foc timp de trei saptamani, exact ca "in pension". Cum l-am dus, asa l-am luat: perfect sanatos. Am venit acasa, dupa putin timp a mers din nou la serviciu, acum s-a casatorit, are o fetita de trei ani si jumatate, are si o masina, pe care o conduce cu aceleasi picioare pe care le-a purtat atatea zile nemiscate in carucior. Au trecut de atunci multi ani si nu a mai avut nici o problema. Isi vede de serviciu si de treburile gospodaresti, ba ne ajuta si pe noi, in mare masura.

S-ar fi cuvenit si se cuvine ca niciodata sa nu lipsim, nici el, nici eu, de la marea sarbatoare a Sfantului Dimitrie Basarabov, de pe 27 octombrie, dar cum locuim in alt judet, venim mai rar, desi acestea nu pot fi niste scuze. De aceea il rog pe Sfantul Dimitrie sa ne ierte si sa ne ajute sa venim sa-i multumim mai des. Imi reprosez ca nu-i suntem recunoscatori cum i s-ar cuveni si il rog sa ne ierte.

FLOAREA DIMION - Balta Tocila, com. Scortoasa, Buzau
Pe ultimul tarm, cu Sfantul Nectarie

Nu stiu exact cand am luat cunostinta despre Parintele Nectarie. Eram studenta in Bucuresti, prin anii '94-'97, cand prietena mea care studia teologia m-a dus la manastirea "Radu Voda". Obisnuia sa ma ia cu ea ca sa ne inchinam la icoane si sa lasam acatiste. In acea zi era duminica si am asistat la Sfanta Liturghie.



Mi-a povestit despre Sfantul Nectarie, ca este un sfant izbavitor de boli si cancer. Dar pentru ca pana atunci nu prea avusesem probleme de sanatate, nu am dat mare importanta acestor informatii.
Mult mai tarziu, am inceput sa citesc "Formula AS", intai de la mama mea, care nu pierdea si nu pierde nici un numar, iar apoi am devenit si eu cititoare fidela. Din paginile revistei am aflat mai multe despre minunile acestui drag si Sfant Parinte.
La un moment dat, prin toamna anului 2008 si apoi, mai pronuntat, in primavara anului 2009, am inceput sa am niste stari psihice mai ciudate. Trecatoare, la inceput, s-au agravat pe intreg parcursul anului 2009 si mi-am dat seama ca sufar de depresie. Pentru cine nu a trecut prin asa ceva, depresia poate parea o afectiune usoara sau lipsita de importanta, dar in realitate, ea este ca o negura a sufletului si a spiritului. Starile psihice sunt cumplite, sufletul - pustiu si gol. Am trait stari de panica, frici, fobii. Nu imi mai gaseam rostul pe lumea asta (desi am sot si copil). Tot timpul imi era frica sa nu se intample ceva grav cu cei din jurul meu. Ganduri suicidare imi dadeau tarcoale, desi stiam ca in mod normal niciodata nu as face asa ceva si stiam ca ele sunt tesute de mintea mea aflata in intuneric. Am slabit foarte mult si imi era frica chiar si sa ma hranesc. Imi era frica de mancare. Sora si mama mea s-au ingrijorat si s-au temut sa nu am cancer. Am consultat si un medic specialist, am luat vitamine, dar starea sufleteasca nu trecea si era coplesitoare. Atunci mi-am adus aminte ca pe lumea asta Dumnezeu ne-a lasat rugaciunea si mi-am adus aminte de Sfantul Nectarie. Nu pot sti ce e in firea noastra, ce ne face sa apelam doar in ultima instanta la Dumnezeu si la Sfintii lui, ca la ultima solutie, ultimul tarm, ultima sansa. Intotdeauna il lasam pe Dumnezeu la sfarsit, desi El e cu noi de la inceputuri, dintotdeauna, este si va fi cu noi pana la sfarsitul veacurilor, asa cum ne-a promis. Am inceput sa citesc acatistul Sfantului Nectarie, l-am descoperit pe Sfantul Ioan Maximovici de San Francisco, si cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns in toamna anului 2009 la mormantul Sfantului Parinte Arsenie Boca, parinte care, desi nu a fost canonizat inca, este pentru noi, romanii, un luminator al sufletelor noastre.

Treptat, am inceput sa-mi revin. Acum ma simt bine. Starile de moarte sufleteasca nu au mai revenit. Rugaciunile la Sfantul Nectarie m-au ajutat foarte mult si ma ajuta si acum, chiar daca uneori uit sa-i citesc acatistul, uit sa ma gandesc la Dumnezeu, la Domnul nostru Hristos, la Maica Sa Preacurata, la Sfintii nostri si la Ingerii nostri Pazitori. Dar Ei nu uita de noi si nu ne lasa niciodata. Ei sunt cu noi acum si vor fi cu noi de-a pururi, doar noi trebuie sa ne amintim ca ei exista pentru noi, pentru ajutorul nostru, pentru sufletele noastre pacatoase. Aveti incredere si nu deznadajduiti niciodata.
Cu drag,
OANA - Galati

Pilda Sfantului Mare Mucenic Dimitrie si rezistenta crestina in fata provocarilor vrajmasului

DILEMA SFANTULUI DIMITRIE, IZVORATORUL DE MIR

“Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!”. Incurajat de aceste cuvinte ale Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir, tanarul Nestor (asemenea lui David ce odinioara l-a “dovedit” pe uriasul Goliat) avea sa-l ucida pe Lie, un gladiator de neam vandal, inalt, puternic si infricosator la chip, “plin de duhuri necurate”, care omorase multi crestini in timpul jocurilor din cetatea Tesalonicului, organizate in onoarea victoriei imparatului pagan Maximian Galeriu (284-311) asupra scitilor. In timpul unor asemenea lupte, Nestor, rugandu-se lui Dumnezeu prin cuvintele “Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!”, avea sa-l omoare pe Lie. Acest episod, releva dilema Sf. Dimitrie: daca nu l-ar fi binecuvantat pe Nestor, “goliatul” Lie ar fi omorat in continuare si mai multi crestini, care, astfel, ar fi devenit martiri; binecuvantandu-l pe Nestor, inseamna ca, prin moartea lui “goliatul” Lie, cel ucis de Nestor, Sf. Dimitrie salva viata acestor oameni.
Dilema Sfantului Dimitrie constituie una din cheile care ne permit sa intelegem atitudinea crestina in fata agresiunii raului.

SFINTII MILITARI

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir, este, asa cum reiese din reprezentarea sa iconografica, unul dintre cei mai cunoscuti sfinti militari ai Bisericii noastre (Sf. Gheorghe, Sf. Teodor Tiron, Sf. Mercurie, Sfantul Procopie, Sfantul Teodor Stratilat etc). Asemenea Sf. Teodor Tiron (al carui nume de razboinic inseamna “Cel care lupta precum fiara”, + 304), ce fusese membru in trupele de comanda ale vremii, Dimitrie a fost un razboinic viteaz pe care imparatul pagan Maximian Galeriu (284-311) l-a numit, in locul tatalui sau, ca voievod al cetatii Tesalonic. In ciuda asteptarilor acestui imparat persecutor, Sfantul Dimitrie, in loc sa-i prigoneasca pe crestini, s-a dovedit a fi un crestin marturisitor, motiv pentru care a fost intemnitat, iar, ulterior, a suferit moarte martirica.

In primele veacuri crestine, exista pasaje clare care exprima rezervele Sfintilor Parinti fata de armata (cf. Helene Ahrweiller, in “Ideologia imperiului bizantin”). Solutia, inainte de imparatul Constantin cel Mare era ca cei care faceau parte din unitatile militare ale vremii sa ramana mai departe, iar cei care nu fusesera inca inrolati sa nu se inregimenteze in armata. Pentru soldatii crestini din armatele pagane punctul de referinta era recomandarea Sf. Ioan Botezatorul, care le spunea ostasilor urmatoarele: “Sa nu asupriti pe nimeni, nici sa invinuiti pe nedrept si sa fiti multumiti cu solda voastra” (Luca 3, 11-14).

In Biserica noastra, sfintii militari, in general, au fost luati ca paveze in lupta pentru apararea credintei si a neamului nostru, multi dintre ei fiind alesi ocrotitori ai bisericilor construite de domnitorii romani ce s-au confruntat cu pericolul invaziei otomane.

REZISTENTA CRESTINA IN FATA PROVOCARILOR VRASMASULUI

O veche zicala crestina spune ca „Samanta Bisericii o reprezinta sangele martirilor”, martiri care s-au condus dupa urmatorul principiu biblic “Cine rabda pana la sfarsit, acela se va mantui” (Mc. 13,13). Chiar si in perioada persecutiilor, Biserica a invatat ca nu se cuvine sa ne razbunam singuri, ci sa lasam mania lui Dumnezeu sa se manifesta cu dreptate in judecata sa, dupa cum invata Sf. Ap. Pavel: ,,Razbunarea este a Mea. Eu voi rasplati“, spune Domnul (Rom. 12,18-21). In acest sens, martirii crestini s-au aratat implinitori ai cuvantului Mantuitorul nostru Hristos care ne invata “Sa nu ne impotrivim celui ce va face rau, ci, oricui ne loveste peste obrazul drept, sa intoarcem si pe celalalt” (Mt. 5,39).

Dilema Sfantului Dimitrie, asemenea gestului Sfantului Nicolae ce l-a palmuit pe Arie in plin sinod ecumenic (325) in momentul in care acesta a „stricat ortodoxia invataturii bisericesti”, demonstreaza ca rabdarea crestina are, totusi, o limita. Numai Origen credea gresit – motiv pentru care a fost condamnat de sinoadele ecumenice – intr-o mantuire generala (apocatastaza), adica in doctrina ca la sfarsitul vremurilor toti se vor mantui, inclusiv diavolul. Necesitatea apararii dreptei credinte a Bisericii noastre a condus la aparitia stiintei teologice denumita Apologetica, ce avea ca scop prezentarea, explicarea si justificarea invataturii crestine, respectiv la aparitia apologetilor crestini. Martirologiile si Apologetica sunt forme de rezistenta crestina in fata raului.

In mod paradoxal, Dumnezeu opreste uciderea, dar osandeste, in egala masura, si sminteala: “Nu se poate sa nu vina prilejuri de pacat, dar vai de acela prin care vin ele! Mai de folos i-ar fi daca cineva i-ar pune de gat o piatra de moara si l-ar prabusi in mare, decat sa sminteasca pe unul din acestia mici”. (Luca 17, 1-2). Prin urmare, mai de folos a fost ca “goliatul” Lie, cel “plin de duhuri necurate”, sa fie omorat de Nestor prin lupta dreapta, decat ca unii crestini, de teama ucigasului Lie, sa se lepede de Mantuitorul nostru Hristos (asa numitii “lapsi”, adica acei crestini care in timpul prigoanei s-au lepadat de credinta).

In ‘Pateric’, se spune ca Avva Pimen ar fi facut urmatoarea afirmatie: “Sa nu ne maniem daca cineva incearca sa ne desparta de bratul nostru sau de ochiul nostru, dar daca incearca sa ne desparta de Dumnezeu, atunci sa ne maniem foarte tare” (Pateric, Cuvantul 118, pag. 190). Dar, sa luam aminte, totusi, ca Mantuitorul Hristos spune evreilor ce vroiau sa omoare pe femeia prinsa in adulter ca numai „cine este fara de pacat sa arunce primul piatra!”(Ioan 8,7).

Pr. Dr. Bogdan-Aurel TELEANU, Biserica Sf. Pantelimon din Bucuresti

Doi sfinti cu numele Dimitrie

---

Doi sfinti cu numele Dimitrie



Se intampla adesea, ca cei doi sfinti cu numele Dimitrie sa fie confundati. Sunt persoane care stiu ca la Catedrala Patriarhala din Bucuresti, sunt prezente moastele Sfantului Dimitrie. Daca intrebi ale carui Dimitrie, nu putine sunt cazurile cand se raspunde gresit. Acest lucru vine pe de o parte din coincidenta de nume, dar si din faptul ca unul este sarbatorit pe data de 26 octombrie, iar celalalat pe data de 27 octombrie. Pentru a nu-i mai confunda, precizam ca Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este o persoana distincta de Cuviosul Dimitrie Basarabov.

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie - este cinstit pe data de 26 octombrie. A trait in timpul domniei imparatilor Maximian si Diocletian.
 
Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor - un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase. Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci pe frunte si ii va spune: "Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi".

Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.

Conform cercetarilor, Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634.

A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.

Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov - este sarbatorit pe 27 octombrie. S-a nascut in satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria).

A trait in secolul al XIII-lea, in timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan. Iubind viata ascetica, se va retrage intr-o pestera.

Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pestera si nici cand a trecut la cele vesnice. Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: "Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui". Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.

Moastele Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi. Au stat in aceasta biserica pana in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774). Generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia, insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al Tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Moastele au fost asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala catedrala patriarhala din Bucuresti.

Mentionam ca racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori. Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie.

Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotarata in sedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dintre anii 1950-1955.

Martiriul Sfantului Dimitrie in iconografie
Mareste imaginea. “Baie cu bolti, si inlauntru sfantul, avand mana cea dreapta ridicata in sus; si trei ostasi il strapung in coasta [cu sulite] si Sfantul Lup, (sluga sfantului), stand inapoia lui, plangand, tine haina sfantului. (Dionisie din Furna – Erminia picturii bizantine)

Dintre toate scenele cuprinse in ciclul iconografic al vietii si minunilor Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, scena martiriului patronului si protectorului orasului Tesalonic este cel mai des intalnita. In timpul ocupatiei otomane, aceasta scena este din ce in ce mai des intalnita, in contextul de generalizare a tendintei reprezentarii scenelor martiriului sfintilor. Aceste imagini aveau sa constituie o sursa de intarire si consolare a crestinilor oprimati si prigoniti. Tipurile iconografice ale prezentarii martiriului Sfantului Dimitrie in arta post-bizantina, variaza astfel incat, dupa cum vom vedea, exemplele tarzii, datand din sec. XVIII-XIX, prezinta o scena mult simplificata.

http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie/pho...-

In perioada post-bizantina, scena martiriului pastreaza baza formatului iconografic ce s-a dezvoltat in timpul paleologilor: Sfantul Dimitrie este pictat sezand, cu mana dreapta ridicata, pe o treapta sau pe un tron avand mai multe trepte, in fata unei cladiri ce reprezinta inchisoarea, primind moartea din mainile unui grup de soldati care il strapung in partea dreapta a toracelui cu sulitele. Acest gest al sfantului Dimitrie, exprima totodata dorinta de a primi impunsatura sulitei in partea dreapta, precum Hristos pe Cruce. Tot in cadrul acestei reprezentari un inger coboara din inaltime o cununa pe capul sau, in timp ce Lup, stand in spatele sau, prezinta o expresie de evlavie amestecata cu uimire.

O reprezentare bizantina tarzie a acestei scene este o icoana din Manastirea Marea Lavra din Muntele Athos, datand de la sfarsitul secolului XIV – inceputul secolului XV. Aceasta icoana a martiriului Sfantului Dimitrie contine cel mai timpuriu detaliu iconografic constand in reprezentarea unuia din soldati cu capul descoperit, tinand in mana sulita parca fara a vrea sa-l raneasca pe sfant.

http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie/pho...-

Acest model complet al martiriului Sfantului Dimitrie se gaseste intr-un mare numar de lucrari post-bizantine, incepand cu secolul XVI. Printre cele mai timpurii se numara o icoana din sec. XV-XVI aflata in Biserica Sfantul Gheorghe (a Grecilor ) din Venetia. In aceasta, scena martiriului are loc in fata unui complex de cladiri fortificate cu doua turnuri, reprezentand inchisoarea unde a fost tinut sfantul. Acest gen arhitectural s-a dezvoltat in secolul XVI fiind bazat pe modele din perioada paleologilor.

In partea dreapta, sfantul Dimitrie este asezat pe un fel de tron din marmura. Un inger coboara din inaltime pregatindu-se sa aseze deasupra capului sfantului cununa muceniciei, in timp ce Lupus se afla in spatele sau, avand bratele ridicate. In partea stanga, un grup de sase soldati il impung cu sulitele in partea dreapta, in afara de unul – care are capul descoperit si care parca nu vrea sa-l raneasca pe sfant.

http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie/pho...-

Icoana din Venetia urmeaza icoana de la Marea Lavra in prezentarea iconografica a scenei, insa difera de aceasta in partea superioara a ansamblului arhitectural, inchisoarea, in icoana din Athos, neavand turnuri. Exista diferente si in ceea ce priveste reprezentarea lui Lup, care, ca reactie emotionala, in icoana de la Marea Lavra parca are tendinta de a duce mana dreapta spre fata.

Transpunerea scenei martiriului, asa cum apare in icoana din Biserica Sfantul Gheorghe din Venetia apare intr-un numar de icoane din secolul XVI de la Manastirea Sfanta Ecaterina din Sinai. Scena este pictata dupa cum am descris mai sus, insa fara soldatul cu capul descoperit care refuza sa-l ucida pe sfant. In rest, soldatii, poarta uniforme similare, cea mai caracteristica figura fiind cea a calaului aflat in fata sfantului care este reprezentat purtand o casca ornamentata surprinzator cu frunze de acanthus (talpa ursului). Mucenicul, sta pe un tron in trepte, avand o aureola cu decoratii floarale. In fundal se afla doua turnuri reprezentate in mod asemanator cu cele din icoana venetiana.

http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie/pho...-

Acest tip iconografic al martiriului Sfantului Dimitrie apare in trei lucrari din secolul XVI din Epir. Cea mai timpurie dintre acestea este o fresca din Manastirea Philantropenon de pe insula Ioannina, pictata in 1542. Ceva mai tarzii sunt picturile murale ale aceleiasi scene din bisericile Sfantul Dimitrie din Veltsista (dupa 1558) si Sfantul Nicolae din Krapsi (1563).

In toate cele trei exemple, cu toate ca se pastreaza modelul iconografic anterior, se observa aparitia unor influente apusene, cum ar fi, de exemplu, chipurile puternic animate ale sfantului si ale soldatilor, precum si uniformele mult mai complexe.

Un interes iconografic particular prezinta si miniatra in care este reprezantata scena martiriului Sfantului Dimitrie, intr-o miniatura aflata intr-un manascris pastrat in biblioteca Manastirii Vatoped. Aceasta dateaza din sec XVI. In aceasta, in spatele Sfantului Dimitrie, care este incoronat de inger, se gasesc doi tineri sfinti, cel mai probabil Nestor si Lup. Artistul se pare ca a folosit drept model iconografic tipul Sfantului Dimitrie ”intronat”, in care este incadrat de acesti doi sfinti. Prezenta celor doi sfinti in aceasta scena este destul de rara.

Tipul iconografic al muceniciei Sfantului Dimitrie care ii iclude pe Lup, ingerul si soldatul cu capul descoperit ce refuza sa-l ucida pe sfant, persista in sec XVII, dupa cum arata icoana pictata de catare Georgios Kortezas, in primele decenii ale acestui secol.

Atat in general, cat si in detaliu, Kortezas urmeaza cu credinciosie modelul iconografic creat spre sfarsitul secolului XV si inceputul secolului XVI. Aceeasi schema o regasim in fresca din Biserica Sfantului Nicolae Archontisa Theologina din Kastoria ce a fost pictata in 1663. Aici, probabil din cauza lipsei spatiului, sunt reprezentati numai trei soldati. Acest numar va deveni insa comun in reprezentarile mai tarzii. Un alt detaliu iconografic interesant este pozitia ingerului, ce este reprezentat coborand din partea centrala a scenei, urmand traditia iconografica din Tesalonic.

Variatii interesante ale reprezentarii martiriului Sfantului Dimitrie apar in sec XVII, in doua icoane pictate de catre artistul cretan Emmanouil Tzane Bounialis, care utilizeaza scena cu Sfantul Dimitrie calare ca tema principala, dar pe care o inconjoara cu scene din viata sfantului. Icoanele urmeaza modele iconografice si stilistice italiene, fiind vadit diferite de lucrarile contemporane reprezentand aceeasi scena dar care au ramas fidele radacinilor bizantine.

In ultimele secole ale stapanirii turcesti, Lup si ingerul sunt din ce in ce mai rar reprezentati in scena muceniciei Sfantului Dimitrie. Incepand cu secolul XVIII, scena martiriului Sfantului Dimitrie a fost mult simplificata. In Muntele Athos, de exemplu, in afara de singura reprezentare din Manastirea Esfigmenu (sec. XVIII) care include detaliul ingerului care il incununeaza pe sfant, scena martiriului este mult simplificata. Una din caracteristicile ce apare in majoritatea acestor fresce atonite – si nu sunt putine – este scorpionul asezat sub piciorul sfantului. Exemplele se gasesc in catoliconul Manastirii Filoteu, in capelele Sfantului Dimitrie ale Manastirilor Chalendari si Zografu (ambele pictate in 1779) si in kiriakonul Schitului Sfantul Dimitrie apartinand de Manastirea Vatoped.

Numeroase alte exemple ale reprezentarii simplificate a martiriului Sfantului Dimitrie, din secolele XVIII-XIX, pot fi intalnite in multe alte monumente si icoane din afara Muntelui Athos. Putem aminti reprezentarile din Manastirea bulgara Rozen, din manastirile Petraki si Phaneromeni din Attica, din Biserica Sfantul Dimitrie din Veria, din Biserica Sfantul Gherman si Prespes etc.

Raspandirea popularitatii martiriului Sfantului Dimitrie ca tema picturala este indicata cu atat mai mult prin includerea acesteia in alte cicluri iconografice, precum icoana celor douasprezece mari praznice aflata in Manastirea Rila (sec. XVIII), unde inlocuieste una din scenele evanghelice. Exista de asemenea unele icoane in care moartea Sfantului Dimitrie este reprezentata in asociere cu scene ale martiriului altor sfinti - in special Sfantului Mare Mucenic Gheorghe -, nu de putine ori, cu imprumuturi de detalii iconografice.

Reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie a servit drept model pentru reprezentarea mortii sfantului rus, Boris. A fost de asmenea mai departe utilizata drept model pentru martiriul Sfantului Toma ( ucis tot cu sulita), in cadrul ciclului iconografic ce a fost creat in relatie cu martiriul Apostolilor.

Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.

Conform cercetarilor, Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, la 26 octombrie 413. Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie in iconografie,mai sus am vorbit de reprezentarea mortii Sfantului

In primele reprezentari, Sfantul Mucenic Dimitrie nu apare ca fiind militar, ci intr-un costum civil care apartinea clasei senatoriale. Amintim ca in anul 2000, David Woods a lansat o ipoteza legata de cultul Sfantului Dimitrie, in care sustine ca acest cult s-a dezvoltat prin mutarea moastelor mucenicilor militari Chelidonius si Emeterius, din Spania la Tesalonic. Guvernatorul Leontie va primi vindecare in urma sarutarii acestor moaste, in anul 413. Dorind sa afle cui apartin moastele, David Woods precizeaza ca s-a interpretat gresit inscriptia de la locul moastelor. S-a citit Demeterius in loc de Emeterius. Aceasta ipoteza, ar putea fi un raspuns la reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie in chip de militar.

Pe o gravura in fildes din secolul al X-lea intalnita in Constantinopol, Sfantul Dimitrie este reprezentat ca soldat de infanterie. Insa, o icoana din secolul al XI-lea din Sinai il arata ca fiind civil.

O alta icoana din Sinai, datand din perioada cruciadelor, pictata in a doua jumatate a secolului al XII-lea, il infatiseaza pe Sfantul Dimitrie alaturi de Sfantul Gheorghe. Cei doi sunt reprezentati calare, Sfantul Dimitrie pe un cal negru, iar Sfantul Gheorghe pe un cal alb. In timp ce Sfantul Gheorghe este reprezentat impungand cu sulita un balaur, Sfantul Dimitrie este infatisat invingandu-l pe gladiatorul Lie.

Avand in vedere ca Sfantul Dimitrie l-a invins pe Lie prin rugaciune, nu direct in lupta, aceasta reprezentare face trimitere la razboiul nevazut. In icoanele recente, mai ales din Grecia, in spatele Sfantului Dimitrie apare in fundal, Turnul Alb din Salonic.

Originea numelui Dimitrie

Originea numelui Dimitrie e greceasca si aminteste de vechea zeita Demeter. Crestinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, "maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir. La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate).

Marian Pios 

Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov

Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov

Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov este o manastire ortodoxa infiintata in pestera in care s-a nevoit Sfantul Dimitrie cel Nou. Pestera si manastirea se afla in localitatea bulgara Basarabovo, la o distanta de aproximativ 80 de kilometri de orasul Bucuresti. Trecand Dunarea prin vama de la Giurgiu, ajungem in orasul Russe, iar de aici si pana in localitatea Basarabovo nu mai sunt decat 10 kilometri.

Satul Basarabov se afla la 3-4 kilometri de Dunare, in linie dreapta, insa vatra vechiului sat Basarabov era initial mai aproape de Dunare. Noua asezare s-a mutat putin mai spre Ivanovo, mai aproape de pestera unde s-a nevoit Sfantul Dimitrie.

Asezat in pitoreasca vale a Raului Lom, satul Basarabov si raul Lom isi intampina pelerinii cu pestera in care s-a nevoit Sfantul Dimitrie cel Nou. Pestera este cunoscuta si sub denumirea de Manastirea Basarabov. Aceasta manastire a luat fiinta in pestera iubitorului de nevointe Dimitrie cel Nou si este singura manastire sapata in stanca inca locuita din intreaga Bulgarie.

De la varsarea Lomului in Dunare, urcand spre Ivanovo, se intalnesc peste 300 de chilii sapate in malul stancos al raului. Dintre acestea, 40 au ajuns biserici, in care s-a slujit Sfanta Liturghie mai multe sute de ani. Urme de fresca se vad pe peretii pesterilor pana in zilele noastre. Chiliile si bisericile de la Ivanovo fac parte astazi din patrimoniul UNESCO.

Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov - scurt istoric

Manastirea Basarabov a fost ctitorita de familia Basarabilor chiar inainte de intemeierea Tarii Romanesti. Satul, mosia si manastirea au apartinut lui Ioan Basarab I, primul domn al Tarii Romanesti. Cat de mult unea Dunarea cele doua maluri ale sale, se poate vedea chiar si din hartile mai tarzii ale nordului Peninsulei Balcanice; judetul Teleorman exista odinioara atat la nord cat si la sud de Dunare.

Biserica actuala din Pestera Sfantului Dimitrie a fost construita in anul 1865, cu mai multe ajutoare primite din Romania. Manastirea actuala consta intr-o bisericuta, zidita in Pestera Sfantului Cuvios Dimitrie, si cateva chilii sapate in stanca din apropiere.

Manastirea arde in anii 1877-1878, in timpul razboiului ruso-romano-turc. Tot acum sunt furate peste 60 de icoane valoroase din biserica. Probabil ca asa s-a intamplat si in anii 1769-1774, in timpul razboiului ruso-turc, cand satul Basarabovo este complet distrus, iar moastele nu puteau sa mai ramana in biserica pustiita de acolo.

Cele mai vechi marturii istorice in legatura cu Manastirea si Pestera din Basarabov apartin secolului al XV-lea, putand fi gasite in unele dintre registrele de taxe ale Imperiului Otoman. O ampla descriere a proprietatilor detinute in acea vreme de catre liderul valah Ivanko Basarab, socrul tarului Ivan Alexander - descriere numita "timar" - se gaseste intr-unul dintre aceste registre; aceasta "timar" este cea mai veche marturie scrisa in care gasim mentionat numele localitatii Basarbov - "Manastirea Basarab".

In anul 1911, un Comitet al Vestigiilor Istorice a fost infiintat la Muzeul National de Arheologie din Sofia. Principala sarcina a acestui comitet era de a elabora o mapa arheologica pentru intreaga Bulgarie.

Faimosul pelerin ceh Karel Skorpil, care a intreprins mai multe calatorii stiintifice pe teritoriul bulgar in anii 1887 si 1892, a fost chemat pentru a face parte din comitet. In anul 1912, cehul Skorpil a plecat intr-o calatorie pe valea raului Lom; el va vizita si va descrie si faimoasa Manastire Basarbov.

Anul in care manastirea a fost parasita de catre cercetatorii arheologi, datorita stapanirii otomane din Bulgaria, este inca necunoscut. Stim doar ca viitorul episcop de Smolyan, parintele Tihon, a ingrijit Manastirea Basarabov in jurul anului 1919, iar in anul 1937, calugarul Hadji Hrisant din Manastirea Preobrazhene s-a asezat intr-o chilia a manastirii, incepand si restaurarea complexului monastic.

In acelasi an va fi infiintat si un nou comitet. Numit cu numele de "Comitetul de Ridicare a Capelei Sfantului Dimitrie Basarabov", acesta avea principala sarcina de a ridica o cladire de chilii, in chiar curtea din fata pesterii sfantului. Chiliile manastirii au fost terminate si binecuvantate in data de 14 mai 1937, insa nu au supravietuit decat pana in anul 1940, cand o inundatie a distrus intreaga cladire.

Reinnoitorul Manastirii Basarabov a fost ieromonahul Hrisant, care s-a asezat in aceste locuri in 1937 si a trait pana in anul 1961. Dupa retragerea apelor, parintele Hrisant a inceput sa stranga donatii pentru refacerea celor stricate. Astfel, in mai putin de o luna, el a strans suficienta fonduri pentru a ridica doua chilii in apropierea bisericii din pestera. Acestea au fost terminate in data de 30 august 1940.

Calugarul Hrisant a fost vizitat de Patriarhul Iustinian in anul 1953, impreuna cu actualul Patriarh Teoctist, pe atunci vicar patriarhal. Monahul Hrisant si-a sapat timp de 100 de zile mormantul intr-o pestera de aici.

In prezent, Manastirea din pestera Basarabov functioneaza si se afla in buna stare de pastrare. In manastire, slujbele se tin in special sambata si duminica. Pelerinii ce vin sa se inchine si sa calce pe sfintele locuri de nevointa ale lui Dimitrie, intra intr-o curte cu cativa copaci plantati si cu o cladire cu chilii. In curte se afla si o fantana, sapata chiar de catre parintele Dimitrie, care are grija de manastire.

Doua camere si o sala de mese sapata in stanca, construite in anul 1956, se afla asezate la poalele muntelui de piatra. Din curte si pana la biserica amenajata in Pestera Sfantului Dimitrie Basarabov, pelerinul trebuie sa urce o serie de 48 de trepte de piatra.

In capatul scarii de piatra ne asteapta o bisericuta si un pangar. Bisericuta, sapata in partea dreapta a stancii, inca pastreaza iconostasul sculptat in lemn in anul 1941. O icoana de mari dimensiuni il infatiseaza pe Sfantul Dimitrie cel Nou din Basarabi, stand in picioare, iar de jur-imprejur 10 scene din viata acestuia ne descriu minunile si faptele sale deosebite. Icoana pastreaza o inscriptie in limba romana, scrisa cu litere chirilice, si una in limba greaca.

In partea stanga a pesterii se afla un pangar sapat in piatra si pictat in exterior. De la bisericuta din pestera porneste o alta serie de trepte sapate in piatra, acestea ducand la o a doua pestera naturala, chilie si loc de inmormantare al parintelui calugar Hrisant. Mai tarziu, aceasta pestera va pastra si ramasitele altor calugari ai manastirii. Acum cativa ani, osemintele calugarilor au fost luate si puse in cimitirul manastirii.

                              Sfantul Dimitrie cel Nou din Manastirea Basarabov

Unii cercetatori sunt de parere ca Sfantul Dimitrie cel Nou din Basarabov a trait in perioada de maxima inflorire a isihasmului, in timp ce altii cred ca a trait in secolul al XII-lea. Paisie de la Hilandar consemneaza in istoria sa ca Sfantul Dimitrie inca mai traia in anul 1685, fiind un sfant recent al vremii. Intr-o copie a Istoriei slavo-bulgare facuta la Russe, de catre ieromonahul Pantelimon, se spune ca Sfantul Dimitrie a trait in secolul al XVII-lea si a fost ingropat la Manastirea din Basarabov.

Nici in ceea ce priveste nationalitatea sfantului lucrurile nu sunt foarte clare, deoarece multe sate aveau populatie mixta; or, in perioadele de restriste, locuitorii lor se mutau pe celalalt mal al Dunarii, in Tara Romaneasca. Acest lucru s-a intamplat si cu satul Basarabov, in secolul al XVIII-lea, cand, in urma distrugerii lui, localnicii se muta in satul Slobozia de langa Giurgiu, insa se reintorc, in parte, spre sfarsitul secolului, formand actualul sat Basarabov.

Sfantul Dimitrie cel Nou, al carui nume il poarta si manastirea din pestera, este mentionat de catre Sfantul Paisie de la Hilandar in renumita sa carte

"Istoria slavo-bulgara". Sfantul Dimitrie cel Nou din Basarabov a dus o viata simpla de mirean. Aflam din insemnarile invatatorului Nicolae Nemtov (1898) din Basarabov, printre altele, despre casa natala a sfantului, despre biserica Sfantului Ioan, la care acesta mergea in fiecare duminica si sarbatoare, despre faptul ca, pazind vacile satului, el nu primea decat paine si sare, iar aceasta numai de la oamenii instariti.

Sfantul Dimitrie se va calugari mai tarziu in Manastirea lui Basarab I de la marginea satului natal. Invatatorul descrie si felul in care s-au descoperit moastele Sfantului Dimitrie Basarabov. Se spune ca o tanara fecioara din satul Cerven Voda si-a pierdut vederea. Intr-o noapte, viseaza ca a mers la Manastirea Basarabov, unde s-a spalat pe fata cu apa din fantana Sfantului Dimitrie, dupa care si-a recapatat-o.

Tanara povesteste visul parintilor sai si hotaraste sa mearga la Basarabov, cale de 17 kilometri. Ajungand aici pe inserat, ramane peste noapte, impreuna cu parintii sai, dorind sa se spele cu apa din fantana a doua zi dis-de-dimineata. Noaptea, avand dureri ingrozitoare de ochi, merge la fantana, se spala si isi recapata astfel vederea. Privind spre apa Lomului, ce trece prin fata manastirii, vede, deasupra raului, mai multe candele si faclii aprinse. Se aproprie si zareste in apa moastele Sfantului Dimitrie stralucind.

Tatal fetei este chemat, insa nu zareste nimic. A doua zi, trupul este scos din rau de catre preotii din Russe. Moastele Sfantului Dimitrie sunt luate mai intai pentru a fi duse in orasul Russe, insa boii care trageau carul se opresc in fata casei parintesti a sfantului. Aici se va construi biserica ce ii va purta mai apoi hramul.

Traditia din zona spune ca turcii, in vremea unui atac, din ispita diavoleasca, il dezgroapa dupa o vreme, in cautarea unei inchipuite comori. Afland sfintele moaste, le arunca in raul Lom, unde stau ascunse intre mal si pietre timp de 33 de ani, pana ce sunt descoperite de un crestin evlavios. Dupa aflarea acestora, ele au fost duse in satul Basarbov, unde au savarsit nenumarate minuni.

Intr-o minune consemnata mai inainte ca moastele sa fie stramutate la Mitropolia din Bucuresti se vorbeste despre un turc care a vrut sa fure intr-o noapte candelele de argint din biserica Sfantului Dimitrie. Acestuia ii paralizeaza picioarele si este gasit dimineata de catre preot cazut in fata raclei cu sfintele moaste.

In timpul razboiului ruso-turcesc din anii 1768-1774, sfintele sale moaste au fost transportate in orasul Bucuresti de catre generalul Petru Saltikov. Acestea au fost asezate cu mare evlavie si bucurie in Catedrala din Bucuresti "Sfintii Imparati Constantin si Elena", unde se afla pana in ziua de astazi.

In anul 1895, invatatorul Nicolae Nemtov viziteaza Mitropolia de la Bucuresti si se inchina la moastele Sfantului Dimitrie, rugand pe mitropolit sa-i deschida racla. Facand o descriere a vesmintelor si a infatisarii sfantului, invatatorul consemneaza ca o mana este mai alba, iar cealalta pare putin innegrita din cauza multimii inchinatorilor care o saruta.