Profetii

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...




tponodeSs3143792f52a2i4lmut17igl3ggh2a0m86lc3um2chm5h7c44g8 ·

"Războiul va izbucni când se va termina noul drum care leagă Domokos de Lamia! Atunci va fi o mare foamete în Grecia! Nu va dura mult. Și atunci vom merge la Constantinopol, Orașul Regelui."
Părintele Panaiotis călătorea în 2011 cu un fiu duhovnicesc al său, pe nume George Buzikas, pe drumul de la Lamia la Domokos, unul dintre cele mai periculoase drumuri din toată Grecia, cu accidente de circulație frecvente și continue. Apoi, deodată, bătrânul părinte îl întreabă pe George:
-George, dacă va fi război, unde te vei prezenta?
-Fișa de traseu menționează Evros.

-Nu vei raporta la Evros. Vei merge la Rio. Vei purta o cruce. Și acolo ți se va atribui sarcina de a informa locuitorii să urce pe munții din dreapta Nafpaktosului, pentru că trupele NATO vor trece pe acolo și vor distruge tot ce vor găsi în cale!
Atunci George l-a întrebat pe bătrân când va avea loc războiul.
- Războiul va izbucni când se va termina noul drum care leagă Domokos de Lamia! Atunci va fi o mare foamete în Grecia! Nu va dura mult. Și atunci vom merge la Constantinopol, Orașul Regelui.
Părintele Panaiotis Țiolis din Agrafa (1934-2021)

NOTĂ AUTOR:

Îngrozitor este că, după 10 zile de acea conversație, a venit o nouă fișă de traseu de la Serviciul Militar pentru George, care spunea că, în caz de recrutare, acesta se va prezenta, nu la Evros, ci la Rio! Exact așa cum i-a profețit bătrânul din Agrafa!
Și cel mai uimitor este că acum, 12 ani mai târziu (n.n. 2023), noul drum Lamia - Domokos este în plină dezvoltare, ca parte a marelui „Drum Central” (E65), care va lega Lamia de Autostrada Egnatia!
Întreaga secțiune Lamia - Domokos, care se află pe Secțiunea de Sud a Autostrăzii Centrale, este de așteptat să fie finalizată la începutul anului 2024, deoarece tronsonul în așteptare, de la Lamia la Xyniada, era programat să fie livrat în primul trimestru al anului 2024!

Întregul drum central Lamia - Egnatia E65, împreună cu tronsonul de nord, este de așteptat să fie finalizat în 2025, iar călătoria va dura o oră și 45 de minute.

Prin urmare, în curând războiul și foametea vor izbucni! Odată ce drumul este finalizat și livrat.

... PROOROCIE A SFÂNTULUI PĂRINTE, STAREȚUL TADEI DE LA Vitovnița ...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                          

(A trecut la Domnul pe 13 Aprilie 2003).

"Antihrist conduce din 1992. Încă nu a domnit, dar acționează prin ajutoarele sale. Diavolul încearcă să oprească slujirea liturghiei în mănăstirile de bărbați. "Aceea este singura și toată puterea noastră împotriva răului", spune părintele.

Va veni vremea când copiii de pe stradă se vor juca cu mărci și dolari și chiar cu bijuterii, pentru că nu vor valora nimic. (Părintele sfătuiește să nu se economisească bani, ci să fie investiți în imobiliare: case, terenuri) (n.t. Sfantul Paisie Aghioritul sfatuia acelasi lucru - sa avem un colt de pamant de unde sa ne hrănim in vremea antihristului)

Pecetluirea oamenilor a început deja în occident.

         Răul încearcă să domine lumea prin toate mijloacele. Sfântul Părinte, Tadei, spunea că nu a trăit niciodată o vreme atât de groaznică decât în timpul celui de-al doilea război mondial, dar adauga că de data aceasta este mai înfricoșător la nivel mental. Presiunea este uriașă și este peste tot în lume. Noi ortodocșii suntem în pericol, în mod special, deoarece răul este concentrat asupra noastră. Ortodocșii deranjează, ei deranjează, căci diavolul domină câmpul gândirii peste întreaga lume, nu doar pentru că i se opun, ci pentru că se roagă neîncetat Domnului să ne ocrotească de tot răul.

Mai ales în cursul anului 1993, această presiune a devenit pronunțată. Părintele spune că diavolul a fost eliberat din iad. Masonii sunt prezenți peste tot. Ei au deja oamenii lor în guvernele tuturor țărilor, în alte locuri importante și chiar în Biserica Ortodoxă. În asa-zisa biserică catolică, fiecare episcop trebuie să fie mason. Este afectată și Ortodoxia, în special Biserica Ortodoxă Greacă, iar Biserica noastră (sârbă) are de asemenea episcopi care sunt masoni.

Masonii se pregătesc să pună întreaga lume sub stăpânirea Organizației Națiunilor Unite, sub conducerea unui singur om - Antihristul pe care îl vor pune în locul "președintelui" ONU. (Deocamdată, cea mai înaltă funcție în ONU este cea de "secretar general").

Având în vedere că ei (masonii) au pătruns în toate pozițiile cheie, vor provoca o criză de proporții fără precedent astfel încât marea criză economică din anii 1930 va fi ca un copil mic. În acea criză, valoarea tuturor monedelor importante din lume se va prăbuși și întregul sistem economic și financiar se va prăbuși. Acest lucru va duce la distrugerea economiilor tuturor țărilor, deoarece banii sunt pentru economie ceea ce sângele este pentru o persoană. Se va crea un haos fără precedent. Din acel haos, Antihristul va apărea pentru a salva lumea. "Când veți auzi că a început criza economică în întreaga lume, atunci sosirea lui este aproape". Se pregătesc deja fonduri pentru a contribui la instaurarea domniei lui Antihrist. 

Sfântul Părinte, Tadei, citează un citat despre Fiară din Apocalipsa Sfântului Ioan și spune că un computer gigant (n.t pe mai multe etaje) a fost deja creat în Belgia și se numește "Bestia".

Este una dintre fiarele Apocalipsei. Același computer există și în America. (Părintele Tadei spune că numerele personale de pe cardurile noastre personale își au originea și sunt păstrate în acel computer).

Sursa: 𝑃𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑇𝑎𝑑𝑒𝑖, „𝐿𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑖 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖𝑡𝑢𝑎𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑠𝑎̂𝑟𝑏”

A doua venire a lui Hristos

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



A doua venire a lui Hristos va fi înfricoșătoare și judecata finală a întregii lumi va fi înfricoșătoare. Principalul dezastru al erei de dinaintea domniei lui Antihrist va fi duhul orbirii.
Mintea duhovnicească va fi foarte rară, mintea trupească va fi mai comună, așa că oamenii nu vor putea discerne pe Antihrist, mai mult, vor vedea un binefăcător în el. La urma urmei, a dobândi inteligență și înțelegere duhovnicească înseamnă, ca un copil de la mama sa, să nu te îndepărtezi de Biserica cea Sfântă, Dreaptă și Sobornicească și să te călăuzești în permanență după Sfânta Scriptură testată de secole.

Însuși Hristos ne-a avertizat: „Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva inimile voastre să fie împovărate de mâncare și beție și de grijile acestei vieți și să nu vină peste voi dintr-odată ziua aceea.” (Luca 21, 34).

Cufundarea excesivă și împrăștierea în grijile vieții materiale contribuie la dezvoltarea unei minți lumești, capabile să rezolve problemele de zi cu zi, dar o minte care la momentul potrivit nu va mai percepe revelațiile divine. Pentru a face o persoană insensibilă la propria sa mântuire, dușmanul îl va întuneca cu multă preocupare și grijă către cele ale acestei lumi.

Oamenii vor și uita cum să-și dorească viața veșnică alături de Hristos, iar posibilitatea osândirii veșnice va înceta să-i sperie. Toată atenția va fi concentrată pe problemele zilei și atât.

 
SĂ NE AJUTE DUMNEZEU SĂ NE DESPRINDEM TOT MAI MULT DE GRIJA CEA LUMEASCĂ ȘI SĂ CĂUTĂM MAI ÎNTÂI ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU ! 

Și astfel, cu Ajutor de Sus vom răzbi și birui !

Părintele Nicolae Gurianov de la Zalit (1910-2002)

Profetii....

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



·
Iată că în curând toţi vor fi numerotaţi, ca să fie toţi număraţi până vine antihristul, apoi vor introduce cartele-buletine deosebite, aceasta e ceva mai serios, se va putea determina astfel unde se află fiecare om. Se poate fără toate astea?

Da, numai că nu se va putea cumpăra, nici vinde, nici să ai locuinţă, nici toate celelalte. Şi se vor duce după buletinele acestea chiar şi cei care se consideră ortodocşi, vor sta în rând după ele.
Desigur, cine doreşte mântuirea şi, în numele ei va părăsi confortul şi comodităţile oraşului plecând într-un loc pustiu, va fi într-o siguranţă mai mare. Dar oamenii se vor mângâia cu gândul că se vor putea salva pretutindeni până la a Doua Venire.

Dar parcă Sfânta Scriptură şi Tradiţia vorbesc despre altceva?! Iată pustia ta, îşi puneau oamenii nădejdea în Dumnezeu, de la îngeri primeau hrană, sau se mulţumeau cu atât de puţin, că mulţi consideră acum că toate astea sunt poveşti – doar ele sfidează raţiunea!

Eh, raţiunea aceasta! Unii taie cu cuţitul pâine, iar altul îi ia cu el omului viaţa. Iar raţiunea, raţiunea e un lucru alunecos, nu există ticăloşie şi mârşăvie pe care raţiunea să nu le poată justifica, să nu găsească cauza din care toate acestea n-ar trebui făcute.

Aşa va găsi o scuză şi pentru numerele personale (n.n. CNP) şi pentru buletine şi pentru… 666! Că doar nu pe ca

davre vor fi puse numerele astea şi nici nu vor adormi simţurile oamenilor, nu, nicidecum.
Toţi, toţi vor înţelege, dar raţiunea va găsi justificări, numaidecât va găsi, iar omul, pregătit deja în forul său interior să trădeze, se va autolinişti cu argumentele raţiunii.

Amar îmi este mie, unui bătrân de o sută de ani, să spun aceasta, dar pregătirile vor fi de aşa natură că despre materii înalte, vă rog să mă credeţi, nici vorbă nu va fi! Ce vorbă mai poate fi de „iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău“? Pe sine însuşi se vor trăda, pe nevestele şi copiii lor, trup din trupul lor.
Apostolul Iubirii îi demasca pe cei care se băteau cu pumnul în piept că-L iubesc pe Dumnezeu şi-l urau pe aproapele, zicând: Cel care nu-l iubeşte pe aproapele său pe care îl vede, cum îl poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede? (1 Ioan 4, 20)

Aproapele, nu ca rudă de sânge, ci toţi oamenii care ne înconjoară. Trădătorul timpurilor de pe urmă e şi trădătorul sângelui său, gata să distrugă totul pentru o clipă de viaţă pământească, care nu vrea să-şi ia de seamă, să înţeleagă că, întâi de toate, pe sine se trădează, că se dă nu în mâinile despoţilor de pe pământ, ci la chinuri veşnice în iad.

Se trădează, se trădează. Iată-l născut şi botezat până se află în mâinile Domnului. Însă el are voinţă liberă de alegere şi înţelegere a binelui şi răului, şi conştient se leapădă de dreptul de fiu al Iubirii şi trece în robia răului! Dar cât e de înfricoşător acolo!

Gândeşte-te, părinte dragă, că Maica Domnului se temea de trecerea (numai şi de trecerea!) din viaţa pământească către viaţa veşnică din cauza eventualelor (eventuale – pentru Ea; pentru noi – obligatorii!) întâlniri cu slugile întunericului! Dumnezeule, iar oamenii se leapădă de Tine dându-se pe veci duşmanului Tău şi al lor!!!.

Stareţul s-a lăsat pe pernă şi a tăcut. De sub pleoapele lăsate cădeau lacrimi măşcate – una, două, trei… Buzele i se mişcau mute în rugăciune.

Tu crezi, continuă el peste câteva minute, că făcătorului de minuni de la Sarov, atât de simplu înălţat până la sălaşurile raiului, i-a fost uşor să fie gata să meargă în iad, doar ca alţii să se salveze?!
Nu, aceasta e treapta cea mai înaltă a Iubirii, e o totalitate a tuturor virtuţilor, dacă vrei, Vedere a lui Dumnezeu, Cunoaştere a lui Dumnezeu. Dumnezeu pe Fiul Său L-a adus ca jertfă pentru păcatele noastre, pentru păcatele întregii omeniri.

Apostolul Pavel se oferă pe sine ca jertfă pentru neamul iudeilor, preafericitul Serafim – pentru creştinii din păgâni. Ei şi alţii ca ei, mii, care au mers pe calea agonisirii virtuţilor, pe calea asemănării cu Dumnezeu, au fost gata să se jertfească pentru oile rătăcite.
Ei nu doar au citit, ci au şi cunoscut, că Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat (Ioan 3, 16).

A doua vedenie a starețului Antonie*, partea 7

*Starețul Antonie a fost un bătrân duhovnicesc, preot de mir de rang înalt care a slujit, după detenţia din lagărele sovietice, în parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei şi care s-a învrednicit de două viziuni de la Dumnezeu despre timpurile de la urmă (avea în jur de 100 de ani la data acestor convorbiri, al cărei an este neprecizat, dar este foarte aproape de zilele noastre), iar la scurt timp a trecut la Domnul.

Sursa: Stareţii despre vremurile de pe urmă, Mănăstirea Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Petru-Vodă, 2007, partea a 3-a, pag. 185

https://stranaortodoxa.wordpress.com/wp-content/uploads/2018/04/staretii_despre_vremurile_din_urma.pdf?fbclid=IwY2xjawIS9WNleHRuA2FlbQIxMAABHSWKGkoAjI99hlaqU-KGEZBDKLlWJil4aXNfNNROPZu_qDTPPaR6pUOojw_aem_IDqXd7NW9ygZEg7G-RJgqw

Viziunile starețului Antonie.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O altă înfricoşătoare şi drăcească capcană va fi îndemnarea oamenilor către câştiguri, către mărirea veniturilor personale. Această patimă a iubirii de avuţie este păguboasă, ca orice necumpătare. Iar necumpătarea duce la distrugerea naturii, în orice sferă ar fi câştigaţi aceşti bani, şi se reflectă asupra mediului înconjurător.

A doua parte a acestei capcane constă în folosirea acestor bani, a acestor mijloace. Mai repet încă o dată că acest sistem de viaţă e nemaipomenit de fragil, monstruos de fragil. Deci şi folosirea de către oameni a banilor e supusă acestei fragilităţi.

Ce prezintă, în sine, banii actuali? O înşelare, o fantomă, o iluzie, ca şi acele „minuni” diabolice. Toată tehnica produsă devine ceva semnificativ doar în prezenţa a o mulţime de „dacă“: dacă este combustibil, dacă sunt piese de schimb etc.

Pe lângă toate acestea, automobilul modern, în absenţa unor ateliere specializate, nici nu poate fi reparat! Înseamnă că, în cazul în care dispare un „dacă”, toate acestea devin o grămadă de metal inutil. Exemplul este de faţă: ce are un ţăran acum mai de preţ – calul şi vaca.

Iar mai departe e şi mai şi: cea mai mare parte de bani se păstrează fie la bancă, fie în hârtii de valoare.
Vor dispărea aceste bănci, vor da faliment, ca să poată fi îngenuncheaţi oamenii. Vor dispărea într-o clipită; asemenea repetiţii au mai avut loc şi cu destul succes. Iar întreprinderile se vor stopa din cauza cataclismelor naturale şi a războaielor.

Şi cu ce se va alege omul? Cu o groază de lucruri inutile, pentru achiziţionarea cărora s-au cheltuit ani de viaţă, a căror valoare e destul de relativă chiar şi într-o lume mai reuşită, iar într-o lume a catastrofelor e praf, e nimic.

Îmi amintesc că femeile mă întrebau: să ai în casă covoare şi cristaluri e păcat sau nu? Toată Uniunea Sovietică a grămădit acestea prin case, chiar mai mult decât a avut nevoie. Şi mai departe?
Iar acum imaginaţi-vă că se deconectează electricitatea, gazele şi căldura. Pe ce va schimba omul covoarele şi cristalul? Pentru un topor şi o sobă? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o sută, poate.

Şi dacă a venit vorba de lucruri, cât de raţional era construită lumea până la nebunia secolelor 19 şi 20. Hainele se făceau trainice, de nădejde. Se depunea efort pentru a le face şi se întâmpla să le rămână şi nepoţilor, într-atât îşi preţuiau oamenii timpul! Şi timpul, poate de aceasta, le ajungea pentru toate, să dovedească şi la câmp, şi la biserică, şi de sărbători să stea cu rudele la masă.
Dar acum? Încălţămintea – pentru un sezon, hainele – pentru două, ei hai, trei! Dar nu mai e timp pentru rugăciune, nici pentru biserică – lasă că mă rog acasă -, nici pentru copii. Din păcate, aceştia cresc fără supraveghere, părinţii doar sunt preocupaţi să câştige bani.

În schimb, nu trăim mai rău decât alţii. Dar trăim?! Trăieşte doar omul liber, iar cel din robie, robul, doar există. Dumnezeu L-a dat pe Fiul său Unul Născut ca să ne scoată din robie, din robia păcatului şi a patimilor, iar noi, ca evreii ieşiţi din robia egipteană, cârtim şi vrem înapoi, în captivitate.

Las’ să ne moară copiii şi apropiaţii să fie umiliţi, numai supa să fie la vreme! Numai că supa aceasta e tocmai caşcavalul din capcană. Când uşa s-a închis, iar caşcaval mai este, şoarecele oare ştie că s-a prins? I-a venit ceasul, dar caşcaval mai este şi el îl roade cu râvnă, fericit de prânzul căzut nu ştiu de unde!

Dar cel ce a pus capcana a auzit cum s-a închis uşa şi ştie că jertfa e acolo. El poate veni îndată să ucidă victima, dar o poate lăsa să-şi digere în voie prânzul. Pentru moment, poate că îi va fi strâmt, iar apoi se va obişnui. Ţi-e foame? Mai ales că nici nu te ucide. Iar sfârşitul e bine ştiut. Bănuiesc că şi şoarecele îşi dă seama de aceasta.

Da, cumplite vremuri. De exemplu, ultimul război, de ce s-a dezlănţuit? Iată: Hitler, războinicul popor german, refacerea Europei şi a lumii. Comuniştii mai adaugă la aceasta imperialismul şi lupta pentru colonii. Şi încă multe altele, numai că nu aceasta contează. Este, mai curând, vorba despre posibilitatea de a centraliza puterea, puterea asupra întregii lumi.

Orice copac se cunoaşte după rod; orice ţi-ar spune vânzătorul de puieţi de la piaţă, vei afla şi vei preţui totul abia atunci când, în sfârşit, vei culege rodul. Dar care sunt roadele războiului? Milioane de ortodocşi omorâţi şi schilodiţi, atât în Rusia, cât şi în Balcani. Principalul bastion al Ortodoxiei la sud-vest, Serbia, a ajuns în mâinile croaţilor, a catolicilor –

 
Iosif Broz Tito e croat şi Croaţia devine cea mai dezvoltată republică. Regiunile ortodoxe ale Iugoslaviei nu sunt doar în uitare, ci Kosovo se populează intens cu musulmani, precum astăzi Rusia şi Moscova.

Alt bilanţ e Israelul. Propaganda a fost astfel organizată ca să se creadă că principalele victime ale războiului au fost evreii şi nicidecum slavii sau, să zicem, francezii. Revenind la Balcani, pentru Tito au luptat sârbii, croaţii au fost cu nemţii, iar, în fine, au câştigat croaţii. Aşa şi evreii.

Întâi de toate, pe cine au nimicit nemţii? Cea mai mare parte au fost evreii pe jumătate, fie botezaţi, fie toleranţi în privinţa altor religii, nu iudeii, şi, cu atât mai mult, nici unul dintre capii sionismului n-a nimerit în temniţele lui Hitler, ei au reuşit să plece, pentru că ştiau dinainte cele ce se vor întâmpla.
Dar persecuţiile, într-un fel anume tratând cele întâmplate, au avut ca rezultat crearea statului Israel. Pământ li s-a dat – puţin de tot, dar, cum se zice pe la noi, pune-i şi la masă. Au luat pământul ăsta cu hapca de la arabi. Şi, iarăşi, arabii sunt terorişti, iar evreii – nu!

Al treilea considerent ţine de Europa. Ce altceva ar fi silit-o să se unească dacă nu un război global? Şi, iată, acum o putem considera o ţară unică, din Turcia până în Norvegia. Totul va fi comun – Guvernul, banii, legile. Totul este pus de acord cu America, astfel încât, în cazul unei uniuni comune, să nu apară probleme.

Care dintre aceste considerente e cel mai important pentru satanişti? Nu putem şti. Gândesc şi am văzut că acestea sunt treptele uneia şi aceleiaşi scări ce duc în împărăţia lui antihrist.
A doua vedenie a starețului Antonie, partea 4

Starețul Antonie a fost un bătrân duhovnicesc, preot de mir de rang înalt care a slujit, după detenţia din lagărele sovietice, în parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei şi care s-a învrednicit de două viziuni de la Dumnezeu despre timpurile de la urmă (avea în jur de 100 de ani la data acestor convorbiri, al cărei an este neprecizat, dar este foarte aproape de zilele noastre), iar la scurt timp a trecut la Domnul.

Sursa: Stareţii despre vremurile de pe urmă, Mănăstirea Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Petru-Vodă, 2007, partea a 3-a, pag. 180-181

Viziunile starețului Antonie.
Profeții Ortodox

Despre sfârşitul lumii,

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Antihrist şi masonerie

– Ce atitudine ar trebui să avem fată de masonerie?

– Să ne facem datoria crestină până la capăt! Masoneria este o miscare universală care are mijloace de a te obliga să taci. Si întrucât nu se mai pot lua măsuri împotriva ei, nu avem altceva de făcut decât să ne păstrăm credinta si să-L mărturisim pe Dumnezeu până în ultima clipă a vietii noastre.
Căci va veni Antihrist si desigur că el va avea libertatea aceasta de a face fel de fel de minuni, de scamatorii ca să-i însele pe oameni. Multă lume va fi de acord cu el, încât majoritatea celor care vor lua măsuri împotriva acestei miscări vor fi suprimati. Vor rămâne mai departe doar cei care trăiesc pentru viata aceasta. Căci nu toti vor fi împotriva masoneriei, când va intra ea în actiune.
Asa încât eu nu mă pot lupta cu lumea ca să fie de acord cu mine. Eu îmi fac datoria de crestin. Că toată lumea stie cum să facă un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru că asta obligă la niste sacrificii, iar omul este dispus să rezolve cât mai simplu problemele vietii. Dacă masoneria îti va da un număr cu care vei putea cumpăra orice, vei putea să mănânci, vei putea să te îmbraci, să petreci, să călătoresti unde vrei, foarte multă lume va fi de acord: “Gata, dragă, multumesc!”
Atunci lumea va fi împărtită: fiecare îsi va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege să sufere orice numai să fie alături de Hristos vor fi o turmă mică, asa cum spune Scriptura. Este un cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabă dacă va mai fi credintă pe pământ…

– “Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credintă pe pământ?”

– Da, da… Toate aceste probleme vor fi, dar mântuirea, credinta si atasamentul fată de Mântuitorul vor rămâne la alegerea fiecăruia.

– După 1990 au apărut în limba română două cărti scrise de monahi atoniti: ‘‘La apusul libertătii” si ‘‘Apocalipsa 13“. În esentă în ele se sustine că toate aceste procese de creare a Noii Ordini Mondiale sunt de fapt semnele evidente ale instalării treptate a unei dictaturi globale; iar această dictatură va culmina în cele din urmă cu întronarea Antihristului. Cei doi monahi atoniti ne atentionează pe baza unor argumente în general pertinente că lucrurile evoluează spre un control deplin al întregii populatii prin tehnicile moderne si sofisticate retele de supraveghere. Adică ne îndreptăm spre cea mai cumplită si subtilă înrobire a oamenilor care a existat până acum în istorie. Vi se par exagerate asemenea afirmatii?

– Nu! Nu mi se par exagerate!

Omenirea, prin felul cum gândeste si se comportă astăzi, merge către un sfârsit. Dezordinea care există acum în lume Îl supără pe Bunul Dumnezeu. Mă gândesc în primul rând la necredinta, la lepădarea de Dumnezeu în care ne aflăm, ca si la faptele noastre, păcatele noastre înnoite, păcate pe care Biblia le condamnă total si pe care Guvernul le aprobă.
Facem ceea ce nu-I place, sunt sigur că nu-I place lui Dumnezeu. De pildă, să-i spun pe nume unui păcat care acum este foarte întins (si protejat de legi) în mai multe tări: homosexualitatea. Am amintit înainte de cele două cetăti din Vechiul Testament unde acest groaznic păcat era la mare cinste; au fost arse, nu a mai rămas nimic din ele. De aceea, gândindu-mă si la un asemenea fapt istoric, cred că lumea se îndreaptă către acest sfârsit, poate inevitabil.

S-ar mai putea amâna sfârsitul dacă ar începe o mare pocăintă si îndreptare, ceea ce însă este mai greu, nu se vede asa ceva.

Eu nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fără îndoială că în lumea de acum, care merge pe calea cea largă a plăcerilor si a patimilor, trebuie să existe cineva, un fel de conducător, care îi antrenează pe oameni la această grabă spre autodistrugere. Există institutii care nu spun pe fată că politica lor este distrugerea umanitătii, fiindcă atunci nu ar mai asculta nimeni de ele. Aceste institutii conduc popoarele către dezastru, dar spun că le conduc spre libertate (o libertate asa cum o înteleg unii oameni, nu asa cum este ea în realitate).

Încă o dată spun: lumea s-ar putea reînviora dacă am face un efort să ne pară rău cu adevărat pentru păcatele noastre; dacă ne-am pocăi cu totii, de la rege până la ultima slugă, asa cum s-a întâmplat cu cetatea Ninive din Vechiul Testament.

– Sunt si alte semne care să arate că vremurile de astăzi ar putea fi cele de pe urmă?
– Nu mai este nevoie de alte semne din moment ce există în zilele noastre acest mars către rău. De aceea cred că au dreptate cei care au scris cărtile despre care ati întrebat.
– Cu alte ocazii, la aceleasi întrebări ati dat niste răspunsuri mai rezervate…

– Între timp s-au schimbat mai multe lucruri.

Eu cred că, cu cât vom înainta spre sfârsitul lumii, cu atât Dumnezeu va interveni mai mult în partea aceasta, unde vor rămâne putini cu El. La început or să fie multi habotnici si multi tineri care se vor apropia de El, dar până la urmă vor rămâne foarte putini de partea Domnului Hristos. Cei care vor rămâne crestini până la capăt vor fi putini, dar vor fi mai hotărâti si mai statornici în credintă. Va fi multă dispută, multă îndoială, multă nesigurantă si lepădare de Dumnezeu. Multi vor da toate pentru una, adică vor renunta la averi, la masini pentru a-si păstra credinta. Ei nu vor mai avea decât atât cât le va trebui ca să supravietuiască, ca să nu moară de foame; iar altii vor trăi în huzur. Crestinii vor fi scormoniti, iscoditi, ca să se stie totul despre ei. O să fie multă intimidare si multă frică, dar în rândurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos până la sfârsit va fi si optimism si mult curaj“

VIZIUNEA PĂRINTELUI ATANASIE, INSULA EUBEIA, GRECIA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                         

CALAMITĂȚILE VIITOARE. 

La începutul toamnei anului 2008, am venit din nou să-l văd pe Arhimandritul Naum în lavra Sfinte Treimi a Sfântului Sergiu.

 
Când am venit să-l văd pe stareț

i-am povestit pe scurt despre evenimentele internaționale actuale - consecințele războiului de opt zile cu Georgia și criza financiară mondială. După ce m-a ascultat, părintele Naum a spus: "Ar fi bine să îl găsim pe parintele Atanasie, lui Domnul i-a descoperit viitorul". Când l-am întrebat unde să-l găsesc, a dat un răspuns foarte vag: este grec. Am început să mă gândesc cum să găsesc un ac în carul cu fân. Cu cât mă gândeam mai mult la cuvintele părintelui Naum, cu atât mai mult îmi doream să încep să-l caut pe parintele Atanasie, și fără întârziere. Părintele nu ruga aproape niciodată. Aștepta de la copiii săi să se aprindă de aceeași idee ca și ei să fie co-lucrători în lucrare, și nu doar executanți: doar "din datorie", după cum știm, nimic nu merge. Și iată-mă deja în avion, în drum spre Ierusalim. Desigur, ar fi fost mai logic să caut un părinte grec în Grecia sau în Cipru, dar am decis să încep de la Ierusalim, de la Sfântul Mormânt, pentru că, în cele din urmă, toate informațiile circulă acolo și toate națiunile se adună. La fața locului, o călugăriță cunoscută, E., mi-a sugerat să întreb despre părintele Atanasie de la părintele Panteleimon, care de mulți ani trăiește la Sfântul Mormânt. Când am ajuns și am început să întrebăm despre părinte, spre surprinderea mea, călugării greci nu foarte prietenoși au devenit drăguți și amabili, părintele Panteleimon ne-a invitat în chilia sa. Când l-am întrebat dacă îl cunoaște pe părintele Atanasie, a spus că da. Apoi l-am întrebat unde locuiește și dacă este posibil să îl vedem. Părintele Panteleimon a spus că părintele nu primește aproape niciodată pe nimeni, dar că îl va suna pe un anume Leonid, un fost militar, care era rudă cu Atanasie, și apoi ne va spune rezultatele conversației.

Părintele Panteleimon mi-a dat câteva broșuri și pagini de text în limba greacă, cerându-mi să fac o copie și să îi întorc originalul. Călugărița E. și cu mine ne-am dus să căutăm un centru de copiere.
Am găsit un anumit birou al cărui proprietar, un evreu, a acceptat cu amabilitate să facă câteva copii ale textului și ne-a rugat să revenim peste o oră. La ora potrivită am ajuns și ni s-a dat o factură. Ochii mei au ajuns pe frunte: aproximativ 1500 de dolari! "Ți-ai ieșit din minți! Toată camera ta costă 3000 de dolari!" - Aproape că am strigat. Dar proprietarul a scos o listă cu prețuri și a arătat cu degetul: o copie a unei pagini color - 3 dolari. Când l-am întrebat unde a văzut tiparul color, mi-a răspuns vesel: "Vedeți: unele litere sunt în altă culoare - roșu sau albastru, așa că plătiți, altfel nu vă dau nici originalul, nici copia. Și dacă nu sunteți mulțumit de ceva, hai să rezolvăm prin intermediul unui loyar (avocat)". Eram gata să rup biroul în bucăți de furie, dar acest om amabil a pus copiile și originalul într-un sertar și și-a văzut de treabă. Călugărița E. m-a scos afară și mi-a spus: "Probabil că aceste hârtii înseamnă ceva, de aceea sau ridicat puterile satanice". Nu era nimic de făcut, așa că ne-am întors și am început să ne târguim. O oră mai târziu, după ce am plătit 500 de dolari, mergeam deja cu o cutie de hârtii la părintele Panteleimon. El s-a bucurat alături de noi, ne-a spus că părintele Atanasie se afla în Grecia și era gata să mă primească și ne-a dat numărul de telefon al lui Leonid, care ne va ajuta să-l contactăm pe parinte. În dimineața următoare, bucuros, am zburat la Moscova. Părintele Naum m-a întâmpinat foarte bucuros. Stătea ca un comandant militar, privind în depărtare, ca și cum ar fi contemplat ceva acolo. I-am povestit despre călătorie, i-am povestit aventurile mele și i-am dat o copie a textului. Ca de obicei, am vorbit, m-a acoperit cu epitrahil și m-a lăsat să plec.

La Moscova am cerut o viză Schengen, l-am sunat pe cunoscutul meu Ieromonah din Athos - l-am rugat să vină cu mine la părintele Atanasie ca traducător și să aranjeze o întâlnire cu Leonid. Totul era pregătit pentru călătorie.

M-am dus să cer binecuvântarea părintelui Naum, dar el mi-a spus să nu mă grăbesc. Și într-adevăr, în curând au apărut chestiuni urgente la serviciu și călătoria a fost amânată. Am decis să zbor după Crăciun, iar părintele nu m-a grăbit. Dar pe 1 ianuarie, la unu și jumătate dimineața, am primit un mesaj text în care mi se spunea că părintele Atanasie a murit. Am fost atât de întristat de această veste încât în aceeași zi am mers la părintele Naum.

Și părintele Naum era liniștit. Abia după ce am primit traducerea textului mi-am dat seama că aveam în mâini o conversație între părintele Atanasie și un fiu duhovnicesc (care a vizitat insula Eubea în 2007), iar dacă aș fi zburat până acolo, aș fi auzit același lucru și nu este un fapt că versiunea mea de înregistrare a cuvintelor parintelui ar fi fost exactă. Sincer, nu am crezut ce am citit, mai ales profeția părintelui Atanasie despre războiul cu Ucraina. Le-am dat să citească mai multor egumeni.
Dupa aceea le-am pus într-un sertar îndepărtat al biroului meu, iar câțiva ani mai târziu, când uitasem deja că există o astfel de profeție, am primit un telefon de la un egumen: "Îți amintești, mi-ai dat să citesc despre Ucraina?". Mi-am amintit, am luat textul și... O, Doamne, evenimentele s-au dezvoltat ca după un scenariu. Este de neînțeles cum părintele Naum, care stătea în chilia sa, care nu mergea nicăieri, a văzut toate acestea și a răbdat slăbiciunile noastre de necredință și apoi s-a bucurat cu mine copilărește când am avut o luminare, când am ieșit din această stare de necredință. El nu demonstra nimic, nu a argumentat, doar a așteptat cu umilință, bazându-se pe Pronia lui Dumnezeu.
Parintele a acordat o mare importanță chestiunii revenirii Constantinopolului, a spus că totul va începe cu războiul din Turcia. El chiar a spus odată: "Dacă mergeți la Sfânta Sofia, măsurați partea altarului bisericii, ca să știți exact ce iconostas să faceți acolo". M-am dus. Am măsurat. Am notat undeva, am pus undeva. Din nou nu-mi amintesc, dar știu sigur că zace până la vremea respectivă și cu siguranță va fi nevoie. Mare este părintele Atanasie și părintele nostru Naum, rugați-vă înaintea tronului lui Dumnezeu, ca să nu tremuram în anii evenimentelor ce se apropie, să păstrați credința ortodoxă și credincioși față de Patria noastră!

Din cartea: Sfârșitul lumii: Profeții / Arhimandritul Naum (Baibordin). - Moscova: Sibirskaya Blagozvonnitsa, 2020. pp. 250-256.

CONVERSAȚIA CU PARINTELE ATANASIE.

Tot ceea ce au scris sfinții Bisericii noastre se va întâmpla întocmai, până la cel mai mic detaliu. Părintele a spus că în tinerețe a citit profețiile Sfântului Cosma Etolul și a fost uimit.
A început să se roage și l-a rugat pe Dumnezeu (fără să-și dea seama de gravitatea cererii la momentul respectiv) să-i dezvăluie când vor avea loc evenimentele prezise. Dar, după ce a vizitat Athosul și a vorbit cu un părinte, și-a dat seama de greșeala sa.
Numai Domnul decide cine este vrednic de harul revelației. Într-o seară, în timp ce părintele se ruga (era ziua în care turcii i-au ucis pe ciprioții Solomos și Isaac) (uciderea celor doi demonstranți din Cipru de către ocupanții turci a avut loc în 1996), evenimentele viitoare au început să se desfășoare în fața privirii sale interioare ca un film.
Fiecare dintre războaie va fi și mai teribil decât precedentul. Fiecare dintre războaie va implica din ce în ce mai multe state și, astfel, războiul va cuprinde tot globul pământesc. Între războaie vor exista perioade de pace. Locuitorii statelor implicate în războaie se vor ruga la Dumnezeu pentru ajutor, dar rugăciunile lor nu vor fi ascultate. Locuitorii satelor care nu vor fi implicate în războaie nu vor fi luminați de nenorocirile vecinilor lor, ci vor căuta războiul și distrugerea pentru a-și răzbuna dușmanii.
În cele din urmă, războiul va cuprinde întreaga lume. Peste tot se va răspândi foametea, devastarea, mizeria, revoltele, jafurile și bolile vor domni peste tot.

Primul dintre războaie a fost cel din Georgia (Războiul de cinci zile din Osetia de Sud din august 2008). Rusia va rezista unei noi provocări - un atac din partea Georgiei - și de data aceasta va distruge Georgia complet.

Din păcate, victimele civile din Georgia vor fi îngrozitoare.
În timp ce rușii vor fi în război cu Georgia, ucrainenii, instigați de americani, vor începe, de asemenea, să provoace în mod flagrant Rusia.

Turcia va permite navelor și avioanelor americane să intre în strâmtorile și spațiul său aerian pentru a lovi Rusia.

Din acel moment, va începe numărătoarea inversă pentru Turcia. Foarte curând, rușii îi vor învinge pe ucraineni (mai exact, puțini ucraineni vor accepta să lupte cu rușii) și vor fi întâmpinați de locuitorii orașelor ucrainene. Deasupra Ucrainei și a Mării Negre vor avea loc pentru prima dată lupte aeriene între ruși și americani, iar rușii vor obține o victorie zdrobitoare.

O dictatură va fi instaurată în Turcia și, în același timp, kurzii se vor revolta. Va avea loc o criză economică mondială.

Sistemele economice ale națiunilor se vor prăbuși una după alta, plățile vor fi oprite, vor exista revolte populare pe motive economice, iar oamenii din Europa vor refuza să slujească în armată.
America și Israelul vor ataca Iranul.

Războiul va începe de jos, din cauza binecuvântării care protejează Grecia. Dar războiul va veni și în imediata noastră vecinătate: Albania, Croația, Bosnia, America și NATO împotriva Serbiei și Rusiei.
În Grecia, în câteva săptămâni, guvernul va cădea și vom merge la alegeri.

Atunci liderii care vor guverna în Turcia ne vor ataca.

Când vor avea loc aceste evenimente, amintiți-vă două lucruri: niciodată să nu trădați și niciodată să nu vă lepăda-ți de Hristos și patria voastră.

Și acum voi continua cu profețiile despre evenimentele militare din lume, ce se va întâmpla cu Grecia și în special cu noi, grecii, și ce trebuie să facem pentru a ne salva).
Marea Neagră va deveni lacul rusesc, după ce și Turcia va fi cucerită. (Turcia va fi prima țară în care rușii vor testa super-arma secretă rusească. Părintele spunea că rușii au o armă secretă cu care pot distruge țări întregi ca pe niște jucării de copii).

Rușii, întâmpinând rezistență din partea turcilor și grăbindu-se să îi învingă înainte ca NATO să aibă timp să ajute Turcia, vor distruge această țară în întregime.

Chiar mai devreme, rușii vor intra în Georgia, Ucraina, Armenia și Azerbaidjan, respingând trupele americane.

La nord, rușii vor invada și cuceri țările scandinave Finlanda, Suedia și Norvegia. Acest lucru se va întâmpla deoarece, deși aceste țări vor rămâne neutre din punct de vedere formal, de pe teritoriul lor va fi dată prima lovitură serioasă Rusiei, ale cărei victime vor fi civili. Pedeapsa care se va abate asupra acestor țări va îngrozi întreaga omenire.
Apoi, rușii vor intra în Polonia, Cehia, Slovacia, România și Moldova. Oamenii din țările ortodoxe din Balcani se vor revolta, își vor răsturna conducătorii corupți și vor forma o alianță cu Rusia. Ei vor fi sârbi și români, dar nu bulgari.
Rușii vor merge apoi spre sud pentru a-și ajuta aliații, arabii și mai ales iranienii, în războiul lor cu americanii. În acest moment, americanii, după o luptă crâncenă, vor pune stăpânire pe întreaga coastă a Iranului, dar nu vor putea înainta în interior, deoarece perșii vor opune o rezistență disperată.
Rușii vor trece peste toată Persia și vor învinge forțele SUA-NATO. Ei vor invada apoi Irakul, Siria, Iordania, Libanul, Kuweitul și, în cele din urmă, Israelul.

 
În acel moment, SUA și Israelul vor face prima încercare de a folosi arme nucleare, dar rușii le vor neutraliza. Acest lucru va provoca întreruperi de energie și comunicații în întreaga lume.
Rușii vor intra apoi în Egipt și vor cuceri Canalul Suez.

În timpul ofensivei din Orientul Mijlociu, trupele ruse vor trece și prin Grecia, dar nu vor provoca grecilor nici cea mai mică pagubă.

În plus, trupele vor trece foarte repede prin Grecia.
Această capacitate de a se deplasa rapid un număr mare de trupe pe distanțe lungi va fi un mare avantaj al rușilor. Acest lucru va fi posibil datorită aparatelor zburătoare de o construcție nouă necunoscută, asemănătoare farfuriilor zburătoare.

Rușii vor intra apoi în Balcani pentru a-i ajuta pe sârbi împotriva NATO și a statelor musulmane și catolice din Balcani care îi vor ataca și vor obține victorie.
Singurul lucru care îi va frânge pe ruși și îi va forța să își împartă forțele va fi trădarea chinezilor. Deși la început China va fi de partea Rusiei, după un timp, tentați de cea mai mare mită din istorie - puterea asupra teritoriului întregii Siberii - chinezii își vor retrage trupele și, chiar mai rău, vor permite trupelor aliate să îi înjunghie pe ruși pe la spate.

(Acei ticăloși care nu au trimis trupele să-i ajute pe ruși le vor trimite acum împotriva eroicei armate grecești, care, sub conducerea binecuvantatului rege Ioan, va lua parte la bătălia de la Armaghedon). Dar aici vor fi complet înfrânți de forțele îngerești cerești care îi vor învinge.
Regele Ioan, odată ajuns pe tron, va continua să lupte - de data aceasta împotriva chinezilor. (O armată greacă, împreună cu câțiva aliați ortodocși, adică 100.000-150.000 de oameni, împotriva unei armate de 200 de milioane? Ar fi putut ea să-și învingă dușmanii dacă nu ar fi intervenția divină a Domnului)?
Focul care va coborî din cer și îi va "topi" pe chinezi (așa mi l-a descris părintele) va fi adus de slăviții slujitori ai Domnului - sfinții îngeri. După ce îi va învinge pe chinezi, regele Ioan va lupta împotriva tuturor musulmanilor, mai întâi în Asia și apoi în Africa de Nord.

Dar nu am terminat de vorbit despre primul război.

Rușii vor introduce trupe în Tracia Orientală și în ținuturile asiatice de vizavi.
Trupele occidentale vor debarca în Albania și vor începe să se deplaseze spre est de-a lungul drumului Paraegnatia (o mare parte a căruia, însă, va fi distrusă până atunci).

 
Dar cum le va fi dificil să se deplaseze de-a lungul drumurilor distruse (drumuri bombardate, poduri aruncate în aer, atacuri rusești constante), ei vor lua o decizie vicleană.

Occidentul își va trimite majoritatea trupelor de-a lungul drumului Egnatia, aproape de noi, în Grecia.
Acest lucru se va întâmpla în primul rând pentru că Grecia va fi un stat neutru și drumurile sale nu vor fi distruse, iar în al doilea rând pentru că Grecia va fi un aliat neformal al Rusiei (rușii nu ar îndrăzni să atace un stat "aliat" și prieten).

Și așa se va întâmpla. Dar aliații îi vor urî teribil pe greci pentru că nu au intrat în război împotriva rușilor și, prin urmare, nu au suferit nicio pagubă, în timp ce ei, în Occident, vor avea propriile țări practic distruse și mulți dintre cei dragi lor uciși.

Vai de grecii care vor cădea în mâinile lor.

Pentru cele mai neînsemnate motive - de exemplu, pentru a răspunde la întrebarea pe care o vor pune fiecărui creștin sau păstor dacă orașul este aproape sau departe - grecii vor fi torturați până la moarte. Armatele occidentale vor devia de la calea lor și vor ataca orașe mari și mici.
Toate atrocitățile cruciadei vor fi repetate. Soldații occidentali vor jefui case, vor viola femei de toate vârstele, vor ucide oameni și vor arde bisericile. Își vor bate joc de preoți, iar calamitățile vor urma una după alta, pentru că, de îndată ce o trupă occidentală va pleaca, următoarea o va urma în același loc....
Singura scăpare va fi să fugiți în munți sau în păduri. Vai de bătrâni, gravide, copii mici și invalizi.
Dar noii cruciați vor suferi o pedeapsă grea și ruinătoare la zidurile Constantinopolului (Acesta este sfârșitul povestirii auzite de la părinte în 2007. Următoarele sunt fragmente din explicațiile primite de vizitator în 2008).

În zilele următoare, va începe o criză economică mondială (va fi provocată artificial), provocând prăbușirea sistemului de credit.

Trupele nato pentru că se va forma o congestie pe drumul Egnatius, (parintele mi-a spus că trupele vor fi în număr de aproximativ trei milioane), vor trimite o parte din trupele lor prin Tesalia. Calamități groaznice îi așteaptă pe locuitorii regiunilor prin care vor trece. Satele din văi vor fi distruse pentru că nu au apărare naturală.

Doar satele de la poalele Muntelui Olimp și ale Muntelui Kissavos vor fi salvate.
Trupele care vor călători prin Tesalia și pe drumul Egnațian se vor reuni în apropiere de Tesalonic. Orașul va fi recucerit. Pe locuito

rii săi, care, din fericire, vor fi puțini la număr până atunci, îi vor așteapta atrocități cumplite.
În timpul confruntări greco-turce, niciun soldat grec nu va fi ucis.

Dar unii vor fi răniți.

Soldații vor avea degetul pe trăgaci în permanență, vor fi focuri de armă și de tun (mai ales pe insule), dar toate acestea vor fi atacuri neorganizate. Vom fi apărați de acoperirea lui Dumnezeu și apoi de o conducere militară luminată, care pregătește deja regulamentele de apărare ale statului, în conformitate cu evenimentele viitoare.

Turcii intenționează să cucerească multe insule grecești mari. În același timp, ei vor stârni o rebeliune în rândul imigranților economici, de aceeași credință, furnizându-le armament, care a fost deja stocat în anumite locuri din țara noastră. Sarcina rebelilor va fi sabotajul: aruncarea în aer a podurilor și drumurilor, incendierea ..

.
Din informațiile pe care le vor primi turcii, aceștia își vor da seama că o încercare de a intra în posesia insulelor grecești este echivalentă cu o tragedie.
Atunci vor încerca să acționeze brusc prin atacarea Greciei continentale. Turcii își vor încărca trupele pe nave și vor pleca spre locurile de debarcare, de la Kavala la Atena!
Ei vor crede că ne-am aruncat toate trupele în apărarea insulelor și am lăsat coasta neprotejată. Vor fi la o aruncătură de băț distanță. La șase mile marine de coastă. Acolo va veni osânda lor.
Văzând că este imposibil să cucerească insulele, turcii vor ataca Ciprul. Vor avea loc lupte crâncene și pierderi grele (atât în rândul trupelor, cât și al civililor).
Din fericire, ofensiva iminentă a trupelor ruse îi va forța pe turci să își retragă toate trupele pentru a-și apăra țara. 

Din păcate America va fi complet distrusă. Din cele trei sute de milioane de locuitori care există acum acolo, 90% vor muri din diverse cauze legate de război.
Toate acestea vor fi îngăduite de Dumnezeu.

Când l-am întrebat pe părinte cum poate Domnul să permită unei națiuni, rușii, să atace și să invadeze peste alte țări?

 
El mi-a răspuns că toate războaiele în care vor fi implicați rușii vor fi cauzate de provocări, la care rușii vor răspunde.

La fel și cu turcii. Pentru ca mai târziu să nu se poată justifica în fața Domnului, spunând: "Cu ce am greșit, de ce Ne-ai distrus cu arma Ta - trupele rusești?"
Domnul le va spune: "Voi înșivă, fără niciun motiv, i-ați atacat pe greci. Aceasta este pedeapsa voastră".

Din acest răspuns al parintelui meu am înțeles că turcii trebuie să atace Grecia din proprie inițiativă pentru ca legea dreptății Domnului să poată intra în vigoare.
Criza globală a început.

Ea va crește și va scădea. Dușmanii încearcă să semene disperare și panică în omenire. Câți dintre concetățenii noștri vor dori să asculte de sfaturile duhovnicești ale duhovnicilor, atunci când își vor pierde depozitele și economiile?

Când vor fi concediați de la locurile lor de muncă?

Când dobânda la împrumuturile lor va crește de zece ori peste noapte?

După prima explozie a crizei, după o vreme se va părea că totul este sub control.
Apoi, o nouă lovitură va fi dată, chiar mai brutală și mai nemiloasă.
Oamenii se vor sinucide la locul de muncă și acasă.
Magazinele și băncile vor fi jefuite și incendiate.
Economia se va prăbuși.
Vor fi impuse taxe fără precedent.
Chiar și pentru animalele de casă (găini, pisici, câini) vor fi puse impozite.
Dar războiul care se apropie va da totul peste cap.
Părintele a spus că nu ar trebui să încercăm să salvăm bani, bijuterii, pietre prețioase. Lăsați toate acestea sa se piardă.

Aceste lucruri nu ne vor salva.

Să nu vă fie teamă, să nu cârtiti când vor veni aceste evenimente, spune parintele. Domnul nostru, cu Preacurata Sa Maică și toți sfinții sau luat de mani și au înconjurat Grecia.
Orice acțiune vrăjmașa împotriva noastră va eșua.
Cei care au un duhovnic să se sfătuiască doar cu el.

Celor care nu au un duhovnic, care nu cred în Domnul, li se vor adresa mesajele mântuitoare și salvatoare de suflete ale ierarhilor Bisericii Greciei, adoptate la soboarele extraordinare.
Când va trece prima furtună, toată lumea să se aprovizioneze cu cele necesare traiului.

Fiecare membru al familiei să aibă toate cele necesare. Voi, care aveți avantajul binecuvântat de a ști despre nenorocirile viitoare, precum și despre renașterea națiunii noastre (spunea parintele copiilor săi duhovnicești), amintiți-vă de datoria voastră sfântă de a ajuta orice creștin care bate la ușa voastră.
Veți da chiar din sărăcia voastră, și nu din prisosul vostru.
Blestemat să fie cel care refuză să ajute un creștin. Cel care se gândește doar la copiii săi și îi lasă pe copiii altora să moară.

Mâna care bate la ușa ta nu va fi doar mâna unui om flămând, ci și mâna unui Înger care te va pune la încercare, la porunca Domnului.

Blestemat să fie cel care va cere bani pentru adăpostirea celor prigoniți, care dezonorează femeile.
Binecuvântarea Domnului să fie peste voi toți cei care vă deschideți casele.
Vi se va părea că vi se vor epuiza rezervele de hrană, dar ele nu se vor epuiza niciodată.
Îngerii Domnului vă vor arăta unde să găsiți hrană.

Să aveți întotdeauna apă sfințită cu voi. Dacă adăugați o picătură de apă sfințită chiar și în apa tulbure și spuneți o rugăciune, apa va deveni potabilă.

,,Vor veni vremuri în care numai cei ce vor simţi harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rău.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                        


,,Vor veni vremuri în care numai cei ce vor simţi harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rău.

Nu e de ajuns să mergi la biserică, la slujbe şi să stai acolo ca şi cum ţi-ai făcut datoria, din obligaţie.
Trebuie să insistăm pe lucrarea lăuntrică.
Degeaba zicem multe rugăciuni cu gura sau cu mintea, dacă nu aprofundăm, dacă nu trăim ceea ce ne rugăm.

Acum şi mirenii trebuie să aprofundeze rugăciunea din inimă, pentru că va fi singura noastră izbăvire – rugăciunea din inimă.

Pentru că în inimă este rădăcina tuturor patimilor şi acolo trebuie să lucrăm. Până acum a mai mers cu lucruri superficiale, dar pentru vremurile ce ne stau înainte, nu va fi de ajuns.
Dacă nu vom avea rugăciune cu străpungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru că au metode nevăzute de reeducare a minţii.

Cu mintea omenească va fi cu neputinţă de ales între bine şi rău.
Vor fi mari Înşelări şi numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbăvi de ele.
Aşadar, rugaţi-vă, rugaţi-vă să nu cădeţi în ispita înşelării! Pentru că numai prin rugăciune putem primi harul lui Dumnezeu.

 
Dacă nu ne rugăm şi perseverăm în lenevia și nepăsarea noastră, fără pocăință, atunci este posibil să pierdem instinctul îndreptării. Să ne ferească Dumnezeu să pierdem instinctul îndreptării!"

Părintele Iustin Pârvu

PROFETII ORTODOXE:

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Din scrisorile mai vechi ale Starețului Dositei. (Cipru)

Starețul a cerut să vă reamintesc cuvintele despre Muntele Athos: "Conflictul pe care îl vedem astăzi, ei vor să îl transforme într-un conflict religios și pornesc de la Muntele Athos, încearcă să îl profaneze, așa că pregătesc (cu toate rezervele) o provocare, și chiar un episod sângeros de provocare!". Acest lucru se pregătește, când Patriarhul Bartolomeu se va afla pe Muntele Athos, în Sfânta Mănăstire Marea Lavră, în Mănăstirea Karakal și în Mănăstirea Iviron. Atunci, guvernul "grec" va găsi timp să evacueze Mănăstirea Esfigmen, să alunge toți monahii de origine rusă și toți monahii care se opun Patriarhului Ecumenic ( Bartolomeu ) și să împiedice vizita Papei pe Muntele Athos..... Starețul a spus toate acestea încă din 2013, avertizând, dar nimeni nu l-a ascultat....

JOCURILE SATANICE DE LA PARIS
2024.

Cînd am deslușit imensa, planetara batjocură la adresa lui Dumnezeu, cea de la jocurile olimpice de la Paris, primul gînd care mi-a venit: aici e mînă de jidan. Pentru că numai un jidan, secondat de ovreiașii lui, se putea ridica cu atîta nebunie asupra ,,Făcătorului cerului și al pămîntului’’. Nu voi putea niciodată înțelege cum un popor, cel numit ales, se poate ridica turbat cu atîta ură împotriva Marelui lor Binefăcător, Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Această ură se perpetuează, de mai bine de două mii de ani, în rîndul jidanilor și este într-o creștere care pare fără de sfîrșit.


Cum e posibil?


Este, pentru că Atotputernicul Dumnezeu l-a așezat pe Israel exact în locul care i se cuvine. Vă rog să citiți măcar începutul proorociei lui Isaia: ,,Boul își cunoaște stăpînul și măgarul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu Mă pricepe’’ (Isaia 1,3). Cînd Însuși Dumnezeu îți pune această etichetă, așezată în Sfanta Scriptură, toate se explică, toate capătă un sens, din păcate, diavolesc.


Că regia desciderii J.O. de la Paris a stat în mînă de jidan, este confirmat la scurt timp. Citiți articolul de pe blogul lui Ion Coja, și vă veți convinge. Dicolo de războaiele care se poartă astăzi în lume, suntem în război cu diavolul și puterile sale întunecate. Diavolul și-a cîștigat supuși peste tot, care au ajuns să ocupe pozițiile cheie ale lumii acesteia, și de-aici batjocoresc tot ce este sfant în lume. De-aici pornește războiul împotriva lui Dumnezeu și a făpturilor Sale. De ce a spus Mantuitorul că Biserica Sa nu va fi biruită nici de porțile iadului? Biruința se dobîndește în urma unui război, nu e proclamată, pur și simplu. Războiul dintre Dumnezeu și satana e în plină desfășurare. Deznodămîntul nu-l punem la îndoială. Dumnezeu va birui, Biserica Sa – de asemenea – iar noi, dacă vom rămîne credincioși Creatorului și ne vom apăra Credința mîntuitoare și Biserica. Altfel… nu mă interesează aceste jocuri, care stau sub pecetea diavolului.


Nu ne surprinde reacția palidă din Dealul Patriarhiei, prin comunicatorul Agachi. Am fi preferat să auzim vocea tunătoare a lui Daniel Ciobotea, și încă 58 de glasuri episcopale, care să condamne această fărădelege planetară. Nu-i vom auzi niciodată. Pentru că în urechile lor sună glasul care spune: eu te-am făcut episcop, eu…


Presbiter Iovița Vasile.

Profetii..

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Profeții Ortodoxe
·
Vor fi asemenea vremuri, spune părintele Serafim, când nelegiuirea arhiereilor ruşi va întrece nelegiuirea arhiereilor greci, de pe timpul Împăratului Teodosie cel Tânăr şi se vor împlini cele prezise: „Se apropie oameni de mine care cu buzele şi limba lor mă cinstesc, iar inimile lor stau departe de Mine. Dar în zadar Mă cinstesc, propovăduind învăţături omeneşti”.
Că sub pretextul progresului bisericesc şi creştinesc, întru satisfacerea trebuinţelor acestei lumi, vor schimonosi şi falsifica dogmele (învăţătura) şi tipicul Sfintei Biserici, uitând că acestea îşi au începutul de la Însuşi Domnul Iisus Hristos, care a învăţat şi le-a poruncit ucenicilor Săi, Sfinților Apostoli, despre întemeierea Bisericii Lui Hristos şi a pravilelor ei lăsându-le poruncă: “Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19).
De atunci şi până astăzi s-au păstrat şi au ajuns până la noi pravilele şi tradiţiile Sfinților Apostoli, care au fost explicate şi confirmate definitiv odată şi pentru totdeauna de către Sfinții Moştenitori – Sfinții Părinţi, povăţuiţi de Sfântul Duh la cele Şapte Soboare Ecumenice.
“Vai de cel, care va scoate sau va adăuga un cuvânt, – spune părintele Serafim, – Biserica noastră nu are nici o pată; vai şi amar de acela care va cuteza să introducă oarecare schimbări în Slujbele bisericeşti şi în pravilele acelei Biserici, care este “Stâlpul şi întărirea Adevărului” şi despre care Însuşi Mântuitorul a spus, că nici porţile iadului nu o vor birui; adică ea va dăinui neschimbată până la sfârşit – până la cea de-a Doua Venire.
Orice încercare de a introduce, chipurile perfecţionări, schimbări în pravila şi învăţătura Sfintei Biserici, înseamnă erezie, încercare de a înfiinţa o altă Biserică bazată pe gândirea omenească, este abatere de la poruncile Sfântului Duh şi este hulă asupra Duhului Sfânt, care nu va fi iertată în veac.
Aşa au procedat şi vor proceda toţi acei care s-au rupt de la unitatea Sfintei Biserici Apostoleşti, despre care Apostolul Pavel spune: “Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor” (II Corinteni 11, 13–15).
Pe această cale vor merge arhiereii pământului rusesc şi clerul şi mânia lui Dumnezeu îi va lovi. Iisus Hristos ieri, astăzi şi în veac acelaşi este şi învăţăturile poruncilor şi aşezămintelor Sale sunt întărite de El o dată şi pentru totdeauna fără schimbări, pentru că acesta este adevărul, adus din ceruri de către Însuşi Fiul lui Dumnezeu.
Ştiinţele, învăţăturile omeneşti trebuie să fie supuse modificării în procesul dezvoltării şi perfecţionării lor, dar învăţătura Dumnezeiască dată nouă nu poate fi schimbată de către oameni, precum neschimbător este Însuşi Dumnezeu, care a întemeiat Sfânta Biserică şi Tainele sale, de aceea, spune părintele Serafim, aici nu este loc pentru filozofări omeneşti.
Din care cauză Apostolul a şi spus: “Dar chiar dacă noi sau un înger din cer vă va vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema” (Galateni 1, 8 )
Sfântul Serafim de Sarov, 1754-1833
Extras din amintirile E. I. Motovilova după însemnările soţului ei N. A. Motovilov despre Cuviosul Serafim

PROFETIA Parintelui Justin Parvu: “MAI SUNT 12 LUNI de libertate si vine urgia”

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Iata mai jos si textul integral aparut pe Atitudini, sub titlul Cuviosul Justin de la Petru Vodă – sfântul care va încălzi inima poporului român. Jurnalul suferinţei şi ultima profeţie:



Şi s-a dus lumina noastră, s-a furat nădejdea noastră. Moartea a furat-o pe ea. O, lucruri nefireşti şi negrăite, pline de durere şi de tânguire! Cum a murit cel ce a înviat sufletele noastre din moartea păcatelor? Cum a încetat să bată inima celui ce bătea în pieptul unui neam întreg? Cum te vom îngropa, Părinte? Cum să îţi îngropăm zâmbetul cald şi mâinile care au binecuvântat creştetele noastre?

Cum să îţi închidem ochii dulci cu care ne înconjurai pe noi şi gura ta cea grăitoare de adevăr? Cu ce mâni ne vom atinge de trupul tău curat de patimi? Sau cu ce cântări vom cânta ducerea ta dintre noi, Părinte, cel care ne-ai încântat inimile şi ne-ai alinat durerile? Ce limbă va putea grăi tainele şi minunile tale? Ce minte le va cuprinde pe ele? Cum ai apus, lumina sufletelor noastre?

Acestea erau gândurile şi simţirile ce năpădeau inimile noastre, ale celor câţiva ucenici şi câteva cadre medicale, ce stăteam cu frică şi cutremur la căpătâiul Părintelui nostru iubit. Răsuflarea din ce în ce mai greoaie, aparatele ţiuind din ce în ce mai des, aşteptam cu toţii cu frică şi cu cutremur clipa despărţirii. O clipă de coşmar ce parcă nu ne venea să credem că o trăim. Mă rugam încă să fie doar un vis.

Începutul Golgotei

Primele semne ale bolii

Cu doar două luni în urmă, Părintele era acelaşi, vioi, puternic, primea pelerinii până la miezul nopţii, gura sa sfinţită glăsuia sfaturi şi învăţături, ochii lui zâmbeau încă împreună cu ai credincioşilor. Nimic nu ar fi dat de bănuit că părintele suferă de o aşa cumplită boală. La slujbele de noapte nelipsit ca de obicei, cânta chiar împreună cu noi.

Şi deodată primele semne ale bolii au început să se arate: obosea foarte repede, nu mai putea mânca şi cel mai adesea stări de vomă. Iar părintele ne liniştea, asigurându-ne că nu are nimic decât o simplă indigestie. Până la sfârşit, a vrut să sufere discret, în taină, nevrând să supere pe cineva. Nu l-am auzit vreodată plângându-se de vreo durere trupească.

Până în ultimul ceas, când îl întreba unul dintre noi dacă îl doare ceva, cu toate că se putea citi pe chipul său durerea din faţa transpirată de suferinţă şi ochii sfârşiţi de durere, Părintele răspundea, clătinând din cap: Nimic!
Ultima slujbă de Înviere
„Doar pentru voi dacă mai trăiesc. Cui vă las pe voi”?

Ultima slujbă la care a participat a fost Învierea Domnului, şi aceasta prăznuită nu în mănăstirea lui, ci într-o mănăstire străină, la Căşiel, fiind mai aproape de spitalul unde era internat, în Cluj, de unde cu toţi aflarăm cumplitul diagnostic: cancer de stomac.

A petrecut în mănăstirea Căşiel, Deniile mari din săptămâna patimilor şi, deoarece în acea mănăstire nu se cântau cântări psaltice, părintele fiind un mare iubitor de muzică psaltică bizantină, a rugat-o pe maica stareţă (cea care i-a fost ucenica de taină cea mai apropiată, alături în toate suferinţele şi necazurile bătrâneţii, ea însăşi fiind cadru medical) să ne cheme din Petru Vodă pentru a cânta noi slujba Învierii.

Aşa s-a şi petrecut. Prin bunăvoinţa Părintelui Serafim şi a maicilor din mănăstirea Căşiel, am săvârşit slujba Învierii împreună şi atunci l-am auzit pentru ultima dată pe Părintele strigând, cu glasul stins de durere dar care emana dragoste parcă mai mult ca oricând: Veniţi de luaţi lumină!

Toată slujba aceea de Înviere a fost împletită cu lacrimi, simţind cumva că va fi ultima Înviere săvârşită împreună aici, pe pământ. Însuşi părintele părea şi el trist. Numai sfinţia sa ştie câte eforturi o fi făcut să reziste în acel scaun până la sfârşitul slujbei.

După slujbă părea oricum epuizat şi l-am întrebat de ce este trist? Părintele a răspuns: Sunt trist pentru că nu sunt împreună cu fiii şi fiicele mele din Petru Vodă, în mănăstirea mea.

Cu o zi înainte ne spovedisem şi îl rugam pe părintele că dacă Domnul va dori să îl ia la El, să Îl roage să îl mai ţină o perioadă pentru noi, ucenicii lui, să nu ne lase orfani. Părintele, zâmbind, a răspuns: „Păi aşa mă gândeam şi eu, doar pentru voi dacă mai trăiesc. Cui vă las pe voi”?

Această frământare părintele o avea demult şi ne mai împărtăşea uneori teama – ce se va întâmpla cu mănăstirea după plecarea sa la Domnul, în ce relaţii vom fi cu Mitropolia, câţi ne vor iubi şi cum se vor manifesta cei ce ne urăsc, iar ceea ce nu-şi dorea sigur era să nu ne risipim.

Ne-am despărţit la mănăstirea Căşiel, Părintele plecând spre „tăiere” iar noi spre mănăstire şi cu sufletul la gură, l-am întrebat: Părinte, ce să facem pentru sfinţia voastră?

Părintele a răspuns cu multă căldură: Privegheaţi pentru mine! Şi au plecat. Imediat m-am dus cu mintea tot la Mântuitorul în gradina Ghetsimani, când îi mustră pe apostoli pentru că nu au privegheat un ceas cu el. Şi mă gândeam cu spaimă: Doamne, oare Părintele se duce spre Golgota?



Examenul operaţiei

„Doamne, treacă acest pahar de la mine dacă este cu putinţă”

Urma operaţia – o problemă spinoasă şi cel mai greu examen, cred eu, din viaţa tuturor vieţuitorilor celor două obşti, de călugări şi de maici. Toată suflarea mănăstirii, de la mic la mare, a fost în această perioadă de cruntă suferinţă pentru păstorul ei, într-o neîncetată priveghere şi rugăciune.

Câtă osteneală şi câte lacrimi nu au curs pe pământul din Petru Vodă?! Privegheri de noapte, masluri, paraclise, acatiste, neîncetat se săvârşeau rugăciuni, o nevoinţă peste firea noastră aproape, pe care numai dacă iubeşti cu adevărat o poţi săvârşi. Atâta unitate şi rugăciune nu ştiu să fi fost vreodată în mănăstirea Petru Vodă.
Atât medicii cât şi ucenicii i-au explicat Părintelui Justin riscurile majore ale operaţiei: ori anestezia, ori recuperarea postoperatorie. Cu lacrimi în ochi ucenicii cei mai apropiaţi care l-au însoţit la spital, îl rugau să nu se opereze totuşi, existând riscul să nu se mai trezească din operaţie. Această teamă era uriaşă. 

Părintele însă a vrut să se opereze. Personal cred că Părintele Justin s-a asemănat în acest moment de decizie tot cu Mântuitorul în grădina Ghetsimani, când cuprins de suferinţă L-a rugat pe Tatăl Său ceresc: „Doamne, treacă acest pahar de la mine dacă este cu putinţă. Dar nu voia Mea să se facă , ci voia Ta”. Aşa cred că a simţit şi părintele.

A dorit să mai trăiască, pentru a mângâia sufletele necăjite ale ucenicilor săi, dar a lăsat în voia Domnului hotărârea. Sfinţia sa a încercat să se trateze pe cât era omeneşte posibil.

Nu acuzăm pe nimeni de rea intenţie sau premeditare. Atât doctorii cât şi asistentele din spital erau pur şi simplu fermecaţi de sfinţenia şi harul Părintelui Justin, pe care îl emana în jurul său, încât şi cei mai necredincioşi se lăsau pătrunşi de puterea harului său şi îl îndrăgeau pe loc.

Asta este o altă poveste – câţi doctori şi asistente şi-au schimbat viaţa doar îngrijindu-l sau cunoscându-l pe Părintele Justin. Înainte de operaţie, chirurgul care urma să îl opereze l-a întrebat cu frică, aproape tremurând de emoţie: Părinte, sunteţi sigur că vreţi să vă operăm? Părintele, ca dovadă că nu se temea de moarte, a răspuns în acelaşi ton glumeţ cu care eram obişnuiţi: „Măi, nu îţi face griji. Doar bisturiul să nu fie ruginit. În rest… nu mor acum. Mă aşteaptă 150 de fete şi 80 de băieţi acasă”.

Izvora mir încă de pe patul spitalului

Şi într-adevăr a supravieţuit, dar ce a urmat a fost o lună de chin cumplit şi suferinţă. Intubare, infecţie, suprainfecţie, tuburi de dren, tuburi de oxigen… Organismul nu voia parcă să se refacă. Maica stareţă şi cei doi părinţi care l-au îngrijit cu multă dragoste până la capăt, au trăit clipe de coşmar. Maica povestea cu durere cumimediat ce medicii reuşeau să îi stabilizeze un organ, se îmbolnăvea altul; nu apucau să se bucure decât câteva ore de stabilizarea părintelui, că apărea o altă urgenţă medicală…

Când stomacul, când intestinul, când inima, când plămânul şi toate de parcă fiecare organ al trupului său trebuia să pătimească până la maximum de suferinţă. Cu toţii erau însă uimiţi de răbdarea şi forţa părintelui de a îndura suferinţa. Şi ceea ce i-a uimit şi mai mult a fost faptul că părintele, încă de pe patul spitalului, mirosea a mir şi trupul său izvora mir, ori de câte ori îi schimbau hainele sau îl întorceau de pe o parte pe alta, simţeau şi vedeau acest lucru minunat.

Discreţia şi nobleţea sfinţeniei

Ştia sau nu ştia Părintele de mai înainte de boala cumplită ce îl cuprinsese?

Doctorul chirurg l-a întrebat după operaţie: Părinte, ştiaţi de acest cancer? De când îl aveţi? Părintele a răspuns:„Da, îl am de 5 ani, cam de atunci mă necăjeşte”.

Aceasta era una din laturile cele mai caracteristice ale personalităţii părintelui Justin – discreţia şi nobleţea duhovnicească. Această discreţie a sfinţeniei ne-a uimit mereu şi pe noi, fiii duhovniceşti mai apropiaţi.

Părintele atât de mult îşi ascundea darurile duhovniceşti, încât te făcea să crezi că este un om cât se poate de simplu şi obişnuit. Dar nu era deloc aşa; părintele avea darul înaintevederii, numai că mult mai târziu înţelegeam noi, cei slabi în nevoinţa duhovnicească.

Părintele nu povestea niciodată, sau poate foarte rar, trăirile sale mistice, convorbirile cu Dumnezeu, modul în care se ruga. Nu, părintele nu vorbea mai niciodată despre sine. Toată viaţa l-a ascultat pe celălalt, i-a alinat suferinţa celuilalt, bucuria aproapelui era şi bucuria lui.

Părintele a avut virtutea care le întrece pe toate, mamă a tuturor darurilor duhovniceşti – dragostea de aproapele. Această dragoste poporul a simţit-o prea bine şi l-a urmat, recunoscând în el păstorul cel bun, care îşi pune viaţa pentru oile sale.Iar această discreţie a sfinţeniei are un singur nume: smerenia.

Împodobit cu aceste două podoabe de mare preţ, inima smerită şi plină de iubire, cuvântul părintelui avea putere iar mâna sa cu care binecuvânta răspândea tămăduire.

Învăluit în harul rugăciunii

Cunoscând că sfârşitul i se apropie, Părintele a cerut să fie externat şi să se întoarcă la mănăstire, unde să îşi dea obştescul sfârşit. A ajuns în mănăstire în ziua sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Voievozii Ortodoxiei universale au adus acasă pe voievodul Ortodoxiei româneşti, după cum este supranumit de popor.

Ca şi ceilalţi care au stat neîncetat la căpătâiul lui, a fost şi pentru mine poate cea mai mare binecuvântare de până acum să stau aproape, la căpătâiul lui, în aceste ultime zile din viaţa Părintelui Justin. În aceste ultime zile, Părintele era cufundat cu totul în rugăciune. Era pentru prima dată când îl vedeam cum trăia rugăciunea.

Când adormea pe buzele părintelui se putea distinge rugăciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul. Chiar dacă mai avea putere să vorbească în şoaptă câte ceva, Părintele nu vorbea nimic, decât lucruri esenţiale. Se vedea deja cum suferinţa îi şlefuise cu desăvârşire sufletul. Credeam că Domnul îi va lua sufletul, în acea stare de rugăciune harică. Dar părintele a ţinut să se reîntoarcă la mănăstirea de călugări pentru câteva zile ca să numească stareţ peste călugări, pe cel ce îl va urma în stăreţie:
Părintele Hariton Negrea, fost călugăr în mănăstirea Petru Vodă, actualmente duhovnic al mănăstirii Durău. Aceasta a făcut-o în prezenţa Mitropolitului Moldovei, IPS Teofan, care a arătat foarte multă dragoste şi milă faţă de suferinţa Părintelui. Împăcat cu toată lumea, de la vlădică până la opincă, Părintele a dorit în cele din urmă să îşi dea duhul în mănăstirea de maici, unde a vieţuit ultimii 3 ani din viaţă.



Ultimul cuvânt, ultima profeţie: Mai sunt 12 luni!

Simţeam cu toţii că se pregăteşte, demult nu mai voia să mănânce nimic, chiar dacă ar fi putut, era hrănit doar artificial, prin perfuzii. Cu 5 zile înainte de a-şi da duhul, a fost ceva mai bine, parcă îşi revenea şi prinsese ceva putere. În această ultimă perioadă toţi ucenicii mai apropiaţi au luat un ultim cuvânt de învăţătură de la părintele, un ultim sfat. Eu nu reuşisem, parcă nu îndrăzneam să îl întreb nimic. Atâtea cuvinte mi-a spus în ultimii ani, încât nu ştiu dacă am vreo întrebare fără răspuns şi nu voiam să îl mai necăjesc pe părinte.

Mergeam lângă patul sfinţiei sale, îi sărutam mâna şi mă aşezam în genunchi să mă rog în tăcere lângă sfinţia sa. În acea zi am simţit că părintele vrea să îmi spună totuşi un ultim cuvânt. Se pare că acesta a fost ultimul cuvânt rostit de părintele pe patul de suferinţă, în prezenţa a 5 dintre ucenicii săi, care pot depune mărturie pentru acest cuvânt.

Am intrat să îi sărut mâna şi voiam să mă retrag. Părintele a deschis ochii şi m-a întrebat uşor, cât avea putere să vorbească: „Ce faci, maică?” „Ne rugăm pentru sfinţia voastră să vă însănătoşiţi, părinte”, i-am răspuns. „Ce se mai întâmplă în ţară?” M-a întrebat părintele, aşa cum obişnuia să întrebe când era bine. Toţi cei din jur s-au mirat că vorbeşte şi au venit cu toţii să asculte.

Eu, împreună cu Părintele Justin cel tânăr, am început să îi relatăm câte ceva din cele mai importante probleme, constituţia, homosexualii şi războiul dat familiei creştine, retragerea cetăţeniei de onoare lui Valeriu Gafencu şi altele, lucruri pe care părintele le asculta cu foarte multă atenţie. Şi mai zicea, oftând din când în când: Măi, măi…

Am reuşit să îl bucurăm cu o veste pe care o aflasem recent – Mitropolitul Vladimir din Basarabia îşi dăduse binecuvântarea pentru construirea unui paraclis închinat martirilor din temniţele comuniste din pământul Basarabiei, ceea ce însemna recunoaşterea sfinţeniei lor, inclusiv a lui Valeriu Gafencu. Părintele a zâmbit şi a zis: Mare biruinţă!

Apoi l-am întrebat o problemă care mă frământa demult, o întrebare pe care până acum m-am ferit să i-o pun în mod tranşant de teama posibilelor reacţii dure – până unde putem merge cu lupta împotriva actualelor cipuri din actele noaste de identitate? Şi l-am întrebat mult mai concret. Relatez întocmai. „Părinte, ştiţi problema cardurilor de sănătate, ele nu au intrat încă în vigoare. Dar ele vor fi pe viitor totuşi obligatorii.

Vă întreb: ce să facă o mamă care are un copil bolnav în stare critică şi este necesară o intervenţie chirurgicală, pentru că altfel ar muri? Ca să îl opereze va trebui internat, ca să îl interneze, are nevoie de cardul de sănătate cu cip. Ce sa facă mama? Să îşi interneze copilul sau să îl lase să moară? Părintele foarte grav a răspuns, ridicând din mâini în semn a protest: „Nu, să nu îl lase să moară.

Eu nu îmi pot asuma această decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepădare… Dar fiecare să facă după conştiinţa şi puterea lui. Cât puteţi luptaţi împotriva lor cu toată forţa şi unitatea, dar fără atitudini extreme, încă nu e cazul. E vorba însă că mai sunt 12 luni… Aici Părintele s-a oprit. Noi am întrebat: „12 luni şi scăpăm de cipuri”? „Nu”, a răspuns Părintele, 12 luni de libertate şi vine urgie”.
Cineva a întrebat să explice mai clar, dar părintele nu a mai răspuns. Atunci eu am zis: „În acest caz părinte, trebuie să vă însănătoşiţi că nu are cine să ne ajute”. Părintele a răspuns iar cu umor şi zâmbetul cel mai frumos din lume: „Măi, să ştiţi că nici eu nu ştiu ce să fac. Nu m-am hotărât dacă să trăiesc sau să mă duc. Nici eu nu mai ştiu ce vreau”.

A luat o gură de mâncare şi ne-am retras unul câte unul, luând binecuvântare. Am luat şi eu binecuvântare şi părintele, în marea lui dragoste, nu m-a lăsat fără cuvânt şi mi-a dat, strângându-mă de mână, ultima binecuvântare: Maică, să nu laşi revista! Ţine tare, înainte!”

Această făgăduinţă am să încerc să o ţin cât voi putea cu ajutorul celorlalţi fraţi şi surori, colegi de redacţie.

Sfântul Voievod Constantin cel Mare îl adună în ceata Sfinţilor Părinţi

Se pare însă că Părintele Justin se hotărâse să treacă în cealaltă împărăţie, a veşniciei. Începând cu ziua următoare, Părintele se simţea din ce în ce mai rău; nu mai vorbea, nu mai mânca, puterile îi slăbiseră şi plămânul abia mai rezista. Duminică dimineaţa, 16 iunie, în timpul slujbei Praznicului Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, am aflat că Părintele se simţea mult mai rău, şi că intrase într-un fel de comă.

Sfântul voievod Constantin cel mare l-a adus din spital în mănăstire, şi acum tot Împăratul Ortodoxiei, Sf. Constantin, cel care a adunat de pretutindeni pe cei 318 Sfinţi Părinţi la Sinodul I Ecumenic, pentru a osândi pe ereziarhul Arie şi a formula simbolul credinţei, parcă a vrut să mai întregească ceata Sfinţilor Părinţi cu încă un iubitor al Adevărului, pe care L-a mărturisit până în ultima clipă, luându-l astfel şi pe Părintele Justin în ceata drepţilor, în ceata Sfinţilor Părinţi.

Părintele Justin nu ne-a părăsit!

Un sfânt ocrotitor al tuturor românilor

Chiar dacă durerea şi jelirea se vedeau pe feţele tuturor, simţeam însă cu toţii un har, mângâiere şi o dulceaţă de nedescris. Îl simţeam pe Părintele viu, că nu murise, mai viu ca niciodată şi îl auzeam parcă poruncind în inimile noastre: „Să înceteze lacrimile voastre, schimbându-le întru bucurie”. Pentru că, după mărturia multora,Părintele Justin se simţea prezent ca un sfânt, iar nu ca un muritor de rând.

Curând trupul său plin de har a început să izvorască mir cu bun miros, încredinţându-ne că am câştigat un sfânt cu sfinte moaşte. Timp de 4 zile trupul plin de cancer, în loc să răspândească miros urât, răspândea mireasmă deosebită şi atâta bucurie încât nu te mai puteai desprinde de lângă sicriul, sau mai bine zis, racla sfintelor sale moaşte. Şi bătrâni, şi tineri, şi copii erau fascinaţi de sfinţenia şi harul trupului său, doar câţiva demonizaţi urlau cât puteau de tare, arşi de puterea harului Părintelui: Vai de noi! E Sfânt!

Iată de ce cred că şi-a asumat Părintele Justin această suferinţă – Cea mai mare durere a lui era aceea că moare şi nu va mai avea cine să încălzească inimile credincioşilor. Murea şi nu ştia în grija cui ne lasă. Nu avea de fapt cui ne lăsa. A găsit, ca de obicei, soluţia – să sufere până la sfinţenie, ca să devină el ocrotitor ceresc, adică sfânt.

Cine poate încălzi inima cuiva mai mult decât un sfânt? Cine poate tămădui boli şi suferinţe mai bine decât un sfânt? Cine poate fi grabnic ajutător mai mult decât un sfânt? Atâtea minuni şi vindecări minunate am auzit în aceste zile lângă racla părintelui, încât până şi noi, cei care i-am fost apropiaţi, ne minunăm şi aproape că nu ne vine să credem lângă cine am stat. Părintele ne-a depăşit orice aşteptări. Iată că tot în grija sfinţiei sale a vrut să fim Părintele.

Un sfânt ocrotitor al tuturor Românilor. Îmi povestea maica stareţă un lucru minunat – cu câteva zile înainte de a-şi da ultima suflare, Părintele, într-o dimineaţă, în zori, şi-a ridicat uşor capul şi, binecuvântând în văzduh, spunea: Doamne, binecuvintează pe toţi românii din această ţară!, apoi a doua oară: Doamne, binecuvintează pe toţi românii de pretutindeni, apoi a treia oară: Doamne, binecuvintează această ţară, România!

Şi, cu adevărat, Domnul a binecuvântat-o cu un nou sfânt ocrotitor: Sfântul Justin Românul!

Îmi povestea mai demult că în tinereţe era foarte milos faţă de oamenii bolnavi şi că la hirotonia întru preot a cerut dar de la Dumnezeu, să poată tămădui bolile oamenilor. Nu vrem să îl declarăm sfânt mai înainte de vreme sau fără temei.

Dumnezeu cred că i-a dat acest dar al tămăduirii şi timpul ne va arăta şi îi va descoperi sfinţenia. Un sfânt, grabnic ajutător şi tămăduitor de boli…

Preacuvioase Părinte Justin, roagă-te pentru noi, păcătoşii!
de Monahia Fotini, apărut în nr. 29 al revistei ATITUDINI
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Părintele Paisie Aghioritul confirmă dezmembrarea Uniunii Europene !

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Părintele Paisie Aghioritul confirmă dezmembrarea Uniunii Europene !


Câteva din evenimentele ce vor urma în viitor profeţite de Părintele Paisie Aghioritul

Odată, au venit în Sfântul Munte trei oameni de vază din străinătate, care auziseră că există aici un mare ascet cu numele Paisie şi că s-ar putea folosi dacă l-ar vizita. Fireşte că pe aceştia îi însoţeam şi eu. Unul dintre ei l-a întrebat pe Stareţ care este părerea lui despre Comunitatea Europeană. Atunci el le-a răspuns: ”A, mă întrebaţi despre Europa? Mă întrebaţi despre Comunitatea Europeană? Sângele este încă foarte cald…”. La auzul acestor cuvinte toţi am rămas uimiţi, căci nu înţelegeam ce voia să spună. După câtva timp, când am mers din nou la Stareţ, l-am întrebat:
- Gheronda, ce înseamnă “sângele este înca prea cald”?
- Este foarte simplu. Este oare cu putinţă să existe colaborare între englezi, francezi, germani, austrieci şi italieni atunci când încă mai există oameni care şi-au pierdut părinţii, rudele lor în al doilea război mondial? Este cu putinţă ca aceşti oameni să se unească şi să spună celuilalt “camarade” şi să creadă aceasta? Este cu putinţă să nu iasă la iveala naţionalismul, fie al francezilor, fie al germanilor, fie al englezilor? Aşa că vom avea aceleaşi probleme pe care le-am avut în al doilea război mondial. Este cu putinţă să nu vedem limpede lucrurile care se petrec şi să credem că, de dragul economiei, aceste state vor uita scopurile pe care le-au avut în urmă cu patruzeci-cinzeci de ani? Putem crede, oare, că se vor schimba deodată şi se vor linişti? Înca este foarte cald sângele celui de-al doilea război mondial.”
Altă dată, m-am aflat la Coliba Panaguda tot cu nişte personalităţi, de data aceasta greceşti. Stareţul ne-a spus: ‘Turcia se va dezmembra. Aceasta dezmembrare, nouă, grecilor, ne va fi de folos. Atunci ţinuturile noastre vor fi eliberate. La fel şi Constantinopolul, va fi eliberat şi va redeveni oraş grecesc. Biserica Sfânta Sofia se va deschide şi se va sluji din nou în ea”.
Vasilidis Stavros, fost comandant al sectiei de politiei din Sfântul.Munte, teolog

În martie 1994 l-am întâlnit pe Stareţul Paisie la Mânăstirea Surotti. M-am emoţionat atunci când m-a prins de mână şi când, în ciuda stării lui critice, mi-a spus următoarele:
- Tu nu trebuie să te mahneşti şi să te temi de Turcia, căci ea se va destrăma. O vor destrăma chiar aliaţii ei. În Bosnia se va forma un stat musulman (în acea vreme nu exista acest stat). Dar acest fapt se va întoarce împotriva lor, a musulmanilor, deoarece în acest fel se va crea mai târziu şi statul Kurd în inima ei (a Turciei).
Şi, fiindcă Stareţul m-a văzut că am căzut pe gânduri, mi-a spus:
- Aşa cum ştii, eu nu citesc ziare. Aceste lucruri le aflu din altă parte…
Iconomo Alexandru, general de aviaţie în rezervă, Atena

Pe 10 ianuarie 1992, am mers la coliba Stareţului Paisie şi am avut o discuţie cu el.
- Gheronda, cum vedeţi dezmembrarea Iugoslaviei? L-am întrebat.
- Să nu vă fie frică! Pentru Grecia nu va fi nici o primejdie.
- Ce se întâmplă cu “arcul musulman”?
- Nici de aici nu va ieşi nici o primejdie.
Stareţul mi-a explicat în continuare că diavolul urmăreşte distrugerea omului, însă Dumnezeu nu îngăduie aceasta. Dar ce face EL? Îngăduie diavolului să facă rău până la un punct, dar numai atunci când din acest rău va ieşi un bine. Apoi a spus că ceea ce va păţi Irakul, va păţi şi Turcia de la o putere aliată şi mai ales de la americani. Îşi va pierde chiar şi prietenii cei mai buni, pe germani. De asemenea, a spus că în Italia va apărea un nou Mussolini, în Germania un nou Hitler, iar Comunitatea Europeană se va dizolva. Comunitatea Europeană, a spus Stareţul, nu are nici o legătura cu America. Statele Unite seamănă cu un război de ţesut care asimileaza toate peticele, în timp ce în Comuniunea Europeană există interese contrare şi împletite.
Karafeizis Vasile, comandant de brigadă în rezervă, Didimotiho-Evros

În vara anului 1992 l-am întâlnit pe Stareţul Paisie :
- Gheronda ce influenţă va avea Comunitatea Europeană asupra Greciei ?
- Ascultă! În America au mers oameni din diferite locuri. Fiecare a adus cu el peticul său şi astfel s-a făcut acolo un covor din petice. În Comunitatea Europeană însă, ţările care intră sunt covoare gata ţesute. Iar aceste covoare, oricât ai încerca să le uneşti, niciodată nu se vor putea potrivi. Aşadar, nu te teme de urmările nefaste venite din partea Comunităţii Europene.Ţările Europei niciodată nu se vor putea uni deplin încât să ne poată vătăma.
Papatzimos Atanasie, Stavros –Tesalonic

În iulie 1992, ca aghiotant al Diviziei 113 (Aeroportul militar din Tesalonic), am organizat un pelerinaj în Sfântul Munte cu şaptezeci de ofiţeri şi, printre altele, am vizitat şi coliba Stareţului Paisie. Acolo am început să discutăm diferite probleme naţionale. La un moment dat l-am întrebat pe Stareţ:
- Gheronda, cum vedeţi problema Macedoniei?
- Oricare soluţie se va da, pe termen lung va fi în folosul grecilor. De câinele care latră în spatele autobuzului să nu vă temeţi, căci nu muşcă.
- Gheronda, vom lua înapoi Constantinopolul?
- Englezii şi americanii ne vor ceda Constantinopolul, nu pentru că ne iubesc, ci pentru că aceasta va fi în interesul lor.
- Când vom lua Cetatea, o vom păstra şase luni?
- Nu, fiul meu, ci pentru totdeauna.
- Vom trăi oare aceste evenimente?
- Desigur că le veţi trăi!
Zurnazoglu Nicolae, ofiţer în rezervă

SURSA
http://secretele--sistemului.blogspot.com/2011/07/parintele-paisie-aghioritul-confirma.html