SFANTA TREIME .

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Cine n-a rostit vreodata ,

Si ateu dacă ar fi ,

Dumnezeule Ceresc , TATĂ ,

Creatorul inimii ,

Ce Te-ascunzi , imi stai la pandă

De cand , Doamne , m-ai creat ,

Intr-o inimă bătândă

Iubitoare de păcat

Si să vreau să o ignor ,

S-o reduc si la tăcere ,

Să declar , făţis , amor

Celor toate efemere ,

Inima , TATĂ ceresc ,

Imi cerseste o iubire

Si un dor nepâmantesc

Ce mă arde-a nemurire .

Si-apoi , carele crestin

N-a gustat , cu Trupul pâine

Si cu Sângele in vin ,

Din Hristos , FIUL Tău , spune !

Si cine s-a-mpărtasit ,

Fie si macar o data ,

Cu Hristos Cel răstignit ,

N-a gustat din Tine , TATĂ ?

Tu , ce-ai revărsat din plin ,

In firea netrebnică ,

DUHUL SFANT , Ceresc , Divin

Ca "pecete" vesnică .

.............................................................

Oricât , TATA , m-aș ascunde ,

Oricât aș fugi de Tine ,

In inima mi-ai pătrunde

Cu toată SFANTA TREIME .

Prof. CRISTIAN OLARU

Apel de cărturar

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                       

S-au adunat necazuri mari pe ţară
şi păsările negre se rotesc
de parc-ar aştepta-o să şi moară
şi să se stingă neamul românesc.

Cu inima în tâmplă stau de veghe
şi n-am cui spune presimţirea mea
că dacă va muri iubirea veche
iubirea nouă nu va rezista.

Acum, ca-n magica fatalitate,
ce ne-a-nsoţit nimicitor mereu,
nu ştiu de ce ni se întâmplă toate
şi, Doamne, apără poporul meu.

N-avem nevoie de vărsări de sânge
pentru-a redeveni aceiaşi fraţi,
nu mai au lacrimi mamele spre-a plânge
mormintele copiilor plecaţi.

Din una-n alta şi din toate-n una,
periculos şi cinic circuit,
şi suntem mai pândiţi ca totdeauna
şi limba-n gură ni s-a veştejit.

Nevoile ne trag de steag spre bernă,
cei laşi aţâţă focuri în popor,
dar România s-a născut eternă
şi singură, şi ţinta tuturor.

Şi trebuie o radicalizare
şi trebuie un nou, cinstit impuls,
pentru-a reface România Mare
şi-a pune-n umăr iarăşi braţul smuls.

Dar cel mai mult aici, la noi acasă,
ne trebuie concordia de fond,
să nu cădem în planetara plasă
a transformării patriei în front.

Nu ne iubeşte nimeni decât cerul,
avem duşmani ce ne-ar zvârli la câini,
ca-n Mioriţa, noi suntem oierul
aflat sub ruga propriilor mâini.

S-au așezat necazuri mari pe ţară,
dobânzile fărădelegii cresc;
vegheaţi ca ţara noastră să nu moară,
să nu se stingă neamul românesc.

Adrian Păunescu

Imnul ortodoxiei

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos

 ...Pentru ce te zbaţi în patimi şi-n păcat?
Pe Iisus cel răstignit şi înviat
Să-l primeşti că El e mare
Şi e bun cu fiecare, orişicând

El te caută prin lume suspinând.
De ce fugi de jertfa crucii tot mereu?
Că ea ne-a spălat păcatul cel mai greu
Tu nu vezi că viaţa trece

Vine moartea groapa-i rece, pe vecii
Iară sufletu-i în iadul cu urgii.
De ce râzi de rugăciune şi de post?
De Biserica cu slujbele cu rost.

Tu nu ştii de rugăciune
Ce amară-nşelăciune, te-a rănit
Şi te-a amăgit satana cel smintit
Azi Biserica te chemă cu al său glas

Ca să vii la rugăciune-n orice ceas
Şi s-asculţi slujba cea sfantă
În Altar îngerii cântă, lui Iisus
Heruvimi cu aripi multe vin de sus.

Şi toţi cântă cu preoţii într-un cor
Nevăzuţi de ochii noştri ai tuturor,
Numai de fiinţe alese,
Ce le-au dat daruri prin mese, Duhul Sfânt

Ca să-ntărească credinţa pe pământ.
Credinţa cea ortodoxă a lui Iisus
Cu şapte Taine curate, cum le-a spus
Cine Trupul lui primeşte

Cu Iisus se-mpărtăşeşte, dragul meu
El trăieşte, cu nădejdea-n Dumnezeu.
Şi Măicuţa lui cea sfântă-l va păzi
Cu puterea Sfintei Cruci îl va umbri

De satana cel smintit
Ce pe creştini i-amăgit, ca un hoţ
Şi îi trage-n rătăcire mai pe toţi.
Proorocia mincinoasăs-a-nmulţit

Şi satana multe sate-a dobândit
formând secte amăgitoare
De suflete pierzătoare, pe pământ.
Hulind preoţia şi lucrul sfânt.

Să nu te laşi amăgit iubitul meu
De satana cel smintit, duşmanul tău
Vino-n Biserica sfântă, dragul meu
Şi răsplata o primeşti la Dumnezeu.

Biserica cea sfinţită să n-o uiţi
Că-i izvor de viaţă de la Sfinţi Părinţi
În ea vei găsi lumină
Mîntuirea ta deplină, orişicând

Adevărul este unul pe pământ.
Pământul cu ale sale-i trecător
Iar tu omule pe lume eşti un călător
Azi eşti tânăr şi-n putere

Frumuseţe, bani, avere, vrei să dobândeşti
Mâine-o mână de ţărână tu mai eşti.
Toate se vor schimba ca şi cum n-au fost
Se va schimba pe vecie al vieţii rost

Fiecare-şi va lua plata
După cum ne va fi fapta, dragul meu
Peste toate-mpărăţi-va Dumnezeu.

CAND PLANGE-O MAMA...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Când plânge-o mamã, se-ntristeazã Sfântul,
Şi Universu-ntreg, plânge cu ea...
Cã lacrima de mamã-arde pãmântul,
Cã-i izvorâtã din durere grea!

Când plânge-o mamã, plânge de durere,
Cã sufletul îi arde din ţâţâni...
Ea plânge, cã nu are mângâiere,
Tu, te grãbeşte, lacrima-i s-aduni!

Şi plânge mama...când şi-aduce-aminte,
Cã pentru puiul ei, de-atâtea ori,
Îşi punea corpul, tot mereu, 'nainte,
Din spini, fãcându-i drumul, numai flori!

Ea, plânge...cã de multe ori în noapte,
Când puiul ei, micuţ, din somn plângea,
Îl alinta cu blândele ei şoapte,
Şi îl punea la piept, de-l alãpta.

Şi plânge mama...pentru cã e Mamã...
Iar, dac-aude puiul ei cum plânge,
Chiar, de pe patu-i, moartea, de o cheamã,
Ea se ridicã şi la piept îl strânge.

Acum, ea-şi strigã-n lacrimi, neputinţa,
C-al ei copil, strãin îi e de mult...
Şi plânge-ncet, în suflet cu dorinţa,
Cã el, va fi din nou cum l-a crescut!

O mamã, plânge doar atunci, când n-are,
Ceea ce ea la rându-i, dãruia,
Iubire, şi respect, şi alinare...
Gândeşte-te la ea...şi n-o lãsa!

Pr. Elisei

Eu, pentru răutatea mea, ştiu, Doamne

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Eu, pentru răutatea mea, ştiu, Doamne, că astăzi ai îngăduit
Să vină-asupra mea necazul… Dar vezi, că tot m-am poticnit
Şi-un gând viclean acum aleargă şi strigă-n urma mea mereu:
De ce să pătimesc, din oamenii de sub soare, tocmai eu?

De ce să mi se-ntâmple mie? De ce pe mine m-ai ales,
Pe umeri, să duc greutatea unei poveri de ne-nţeles?
De ce să n-am şi eu odihnă când alţii n-au niciun necaz -
De ce să pier zdrobit sub valul înfuriatului talaz?

De ce să îmi reteze zborul şi-avântul pasului să-mi ia,
Căzută, nu ştiu cum, asupră-mi, această încercare grea?
Şi, opintindu-mă să aflu ce am greşit acum şi cui,
Îmi strigă-n minte gândul umbrei că nu-s datornic nimănui.

Piei înapoia mea, satano! Ce om, o clipă de-a trăit,
Rănind pământul cu-a lui umbră măcar şi, oare, n-a greşit?
Şi ce făptură omenească, în trupu-i dacă-a petrecut
Un veac, el, oare, bine vreun singur lucru a făcut?

O, izbăveşte-mă, Iisuse, de cârtitorul! Vămuit
De otrăvirea lui vicleană, de-atâtea ori Te-am izgonit:
Până ca eu să bag deseamă, din calea mea, ai şi plecat
Şi nu m-ai părăsit, ştiu bine, dar urma, nu Ţi-am mai aflat.

Acum, necazul m-asupreşte şi-mi ţine calea, smintitor,
Al întunericului, hâtru, răutăcios sfătuitor;
Dar eu, în mreaja vrajei sale, să cad din nou, nu mai voiesc:
Cu inima-mi îndurerată, spre Tine, Doamne, eu tânjesc.

Şi nu pricep ce mi se-ntâmplă, de ce anume-ai slobozit
Urgia Ta, acum, asupră-mi… Dar: pentru toate, fii slăvit!
Şi dă-mi a dreptului răbdare, cu care Iov cel încercat,
Stând pe grămada-i de gunoaie, să Te iubească n-a-ncetat.

Poate-am greşit ceva ‘nainte-Ţi… Sau poate-anume Tu-mi aduci,
Întru sărmana-mi neputinţă, puterea Jertfei Sfintei Cruci;
Sau poate-a Ta nebiruită iubire-n pieptul meu o pui
Când, pe Golgota, întru mine, cu mine – crucea mea, o sui.

http://cuvantortodox.ro/2012/10/23/eu-pentru-rautatea-mea-stiu-doamne/

La moartea mea

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos 

...Am primit poezia de la noi de la biserică cu un an in urmă, dar nimeni nu stia cine e autorul...acum am aflat, Dumnezeu să il ierte ...

de Ghelasie Țepeș

Când Dumnezeu la El o să mă cheme
Și tot ce-i pământesc în urmă voi lăsa,
De-o fi târziu sau poate prea devreme,
Să nu uitați, vă rog, de rugăciunea mea!

La moartea mea, aș vrea ca nimeni să nu plângă,
Nici rude, nici prieteni și nici frați,
Iar dacă fără voie lacrimi o să curgă,
Ștergeți-le! Nu plângeți, ci vă bucurați!

Că moartea-i doar o punte ce ne trece
De-aici, de pe pământ, spre veșnicie,
Nu vă-ntristați că trupul îmi e rece,
Am sufletul arzând de bucurie,

C-am părăsit de-acum viața păcătoasă
Și sufletul mi-e parcă, mult mai ușurat,
Nu plângeți după mine, căci moartea e frumoasă,
Atunci când te găsește cu sufletul curat!

La căpătâiul meu, aș vrea să nu fie tristețe
În ceasul când veți sta să privegheați,
Ștergeți-vă deci, lacrimile de pe fețe
Nu vreau să plângeți, vreau doar să vă rugați!

Rugați-vă așa cum știți mai bine
Ca sufletu-mi s-ajungă sus în cer,
E tot ce-ați mai putea să faceți pentru mine,
Și tot ceea ce eu aș mai putea să sper!

În jurul meu, aș vrea să nu fie-ntristare,
Chiar dacă trupul mi-e rece și pustiu,
În loc de plâns, aș vrea s-aud cântare
Căci sufletul îmi va rămâne veșnic viu.

Cântarea îmi aduce-n suflet pace,
Cu ea slăvit-am tot mereu pe Dumnezeu,
Cântați-mi tot ceea ce știți că-mi place
S-aduceți bucurie sufletului meu!

Și-n clipa grea, în ceasul despărțirii,
Să țineți minte ce v-am spus, să nu uitați,
Nu vreau să plângeți, asta-i legea firii,
Căci rând pe rând, cu toții, morții vom fi dați!

În urma mea, aș vrea să nu rămână jale,
Cum am văzut de-atâtea ori și eu,
Căci fi-voi ca o umbră, în a voastră cale
Și lângă voi, cu sufletul, voi fi mereu.

Iar pe mormântul meu, când puneți câte-o floare,
Nu vreau să fiți cu ochii-nlăcrimați,
Vreau doar să v-amintiți că viața-i trecătoare,
Și n-aveți prea mult timp să cugetați!

Și ruga mea v-o las ca pe-o povață,
Să o purtați în suflet tot mereu,
Și-atâta timp cât veți trăi în viață:
SĂ VĂ RUGAȚI NEÎNCETAT LUI DUMNEZEU!

Autor: Părintele Ghelasie Țepeș de la Mănăstirea Sighișoara

Soartă neîmpăcată

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Om cu soartă neîmpăcată și cu demnitatea ruptă
De ce ți-a pierit curajul și-ndrăzneala pentru luptă ?
Scoală-te din nou și luptă , nouă soartă-ți rânduiește
Ieși din somnul rațiunii care-n moarte te târăște

Necazurile strânse-n haită , sufletul ți-a revoltat
Și de dormi , îți aduci moarte , dacă nu te-ai deșteptat
Ți-au săpat groapă adâncă și te-au pregătit de moarte
Câtă-ngenunchere-n tine , sufletu-ți poate să poarte

Dacă ochii ți-s închiși , degeaba pe câmp sunt flori
Poți să le miroși cât vrei , dar ești lipsit de culori
Osânda ți-e fructul vieții , umerii ți-o vor purta
Și-n urechea astupată , dreptatea nu va intra

Peste umeri obosiți , apăsări neînduplecate
Greu se mai găsește-acum , caldă inimă de frate
Pentru suspinele tale , primești rânjet fioros
Prin întortocheate legi , vei trăi tot dureros

Ades , pentru dreptul tău ,te tot cerți cu Dumnezeu
Vinovat îl faci pe EL , atunci când îți este greu
Dar când viața îți surâde și binele te însoțește
Uitarea își face loc , și pe El îl ocolește

Lângă dor ai pus speranțe ,lângă zâmbet ai pus plâns
Și-n această hărmălaie , în suflet venin ai strâns
Ți-au pierit ca și parfumul , toate visele-adorate
Ai crezut , dar ai rămas , cu dureri nealintate

Ridică în fața sorții , braț puternic de erou
Sfarâmă jugul umil , că ești om și nu ești bou
Soarta-n lacrimile ei , foc dau sufletului tău
Salvatoare-ai vrut să-ți fie , însă ea ți-a fost călău

14 nov.2018
Preot Ion Predescu

DOAMNE VREAU SĂ-MI DAI IZBÂNDĂ

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

DOAMNE VREAU SĂ-MI DAI IZBÂNDĂ,
FRICA S-O POT CONTROLA,
SĂ DETEST TOT CE ÎNCONJOARĂ,
CU FALS NUME,SLAVA TA.

DĂ-MI PUTERE SĂ ÎNLĂTUR,
RĂUL PIZMA SI DUREREA,
LÂNGĂ TINE SĂ MĂ BUCUR,
SI SĂ-MI GĂSESC MÂNGÂIEREA.

IZBĂVESTE-MĂ, DE RĂZVRĂTIREA,
FRATELUI CE INTRĂ IN TARĂ,
SĂ-L PRIMESC CA PE UN FRATE,
NU VA VIRUS CE OMOARĂ.

IZBĂVESTE-MĂ CU PACE,
PENTRU TOT CE VA VENI,
PUNE IN MINE ÎNDREPTARE,
TIE DOAMNE ATI SLUJI.

SI DIN GROAPA STRICĂCIUNI,
MĂ RIDICĂ SĂ-TI SLĂVESC,
SI RIDICĂ-MĂ CU NEAMURI,
DĂ-NE DUHUL CEL CERESC.

CĂ TU ESTI NĂDEJDEA NOASTRĂ,
CELOR BUNI SI CELOR RĂI,
ZISA-I CÂND ERAI PE CRUCE,
MAMĂ...IATĂ FII TĂI.

PLĂNGE MAICA CEA FECIOARĂ,
SI SE ROAGĂ PENTRU NOI,
MÂNTUIESTEI STRIGĂ NOAPTEA,
MÂNTUIESTEI STRIGĂ ÎN ZORI.

FIUL MEU, MAI AI RĂBDARE,
PENTRU PRUNCII, CEI DIN FATĂ,
SI NU LE GRĂBI SFÂRSITUL,
MIILOR DE DOBITOACE.

LACRIMI VARSĂ MAICA SFÂNTĂ,
SI SE ROAGĂ NEÎNCETAT,
DAR DE NOI NU NE RUGĂM,
NE APROPIEM DE IAD.

PESTE LUME OR SĂ TREACĂ,
FEL DE FEL DE ÎNFRICOSĂRI,
FĂRĂ DUMNEZEU PE LUME,
VOM PIERI IN PATRU ZĂRI.

NU NE LEPĂDA IISUSE,
ZILELE NU LE LUA,
NU TE ÎNTOARCE DE LA OAMENI,
N-APRINDE MÂNIA TA.

CĂ TU ESTI SCĂPAREA NOASTRĂ,
POTI SĂ NE ÎNTORCI SMERITI,
NU NE DA PRADĂ URGIEI,
SĂ MURIM NESOCOTITI.

NICULINA FESTILA 14 03 2020

Tâlharul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Costache Ioanid

Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Iisus
înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,
în ?eol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.

Şi te-nalţi apoi cu gândul în Eden. Şi vezi în zare
o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.
Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,
înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt,
un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt.
Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul,
vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol.

Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;
apoi Eva, Set şi Abel, Noe, Terah, Avraam...
Iată... Isaac şi Iacov, smulşi din lanţurile grele,
Iosif ca o stea sclipeşte între unsprezece stele,
Moise uşurat de greul lespezilor din Horeb,
— Iosua îi stă la dreapta, iar la stânga e Caleb —;
Ghedeon privind cetatea şi oştirea fără număr,
Şi Samson, lăsând să-i cadă pletele mai jos de umăr;
David, fericit să uite de păcatele-i iertate,
Solomon şi toţi urmaşii casei binecuvântate,
toţi profeţii şi martirii ce-au murit frângându-şi dorul,
de la nepătatul Abel la Ioan Botezătorul.

Iar în faţa tuturora... ce luceafăr glorios
umple cerul de lumină şi de Har victorios?
E Iisus!... purtând pe frunte diadema de lumini
cu aceeaşi simplitate cum purtase crengi de spini.
E Iisus!... cu mâini întinse într-un gest de raze nins,
cu aceeaşi duioşie cum pe cruce le-a întins.
Vai!... dar poarta cea înaltă dintr-un singur alb cleştar
cum îşi va deschide oare uriaşul stăvilar?
Până-n bolţi un glas răsună larg ca bubuitul lavei:
„Sus acum, voi porţi eterne! Iată Împăratul slavei!“
„Cine-i Împăratul slavei?“ „Domnul tare şi viteaz,
care-a biruit în luptă cel mai fioros grumaz!“

Şi târziu, când Paradisul s-a închis c-un vuiet lin,
printre stele, către poartă, vine-ncet un biet străin.
Ochii lui sunt plini de frică. Păru-n frunte. Faţa suptă.
Peste trupul plin de sânge, poartă o cămaşă ruptă.
- Ce vrei tu? îi spune unul dintre îngerii străjeri.
- Cine eşti? îl mai întreabă iscodind cu ochi severi.
- Eu?... răspunde-ncet străinul copleşit de un oftat,
sunt un păcătos din lume... Nu ştiu să fi fost păcat
să nu-l fi făcut în viaţă. Am ucis. Am jefuit.
De copil m-a prins o vrajă de pahar şi de cuţit.
Mă ţineam ascuns în peşteri şi pândeam pe cei bogaţi.
Sângele curgea ca apa. Apoi galbenii prădaţi,
mi-i luau toţi cârciumarii şi femeile pierdute.
Şi cădeam în zori pe-o vale între brusturi şi cucute.
La altare n-am dus jertfă nici o mierlă de când sunt.
N-am ştiut de rugăciune. N-am avut nimica sfânt.
O putere, un balaur, îmi da brânci să beau, să prad...
- Vai, destul... vorbi străjerul. Locul tău e-acolo-n Iad.
Şi, cu mâna lui întinsă, i-arătă în jos sub cer,
într-o gură de-ntuneric, flăcări vii într-un crater.
Se uită-ngrozit străinul. Iar apoi încet şopti:
- Da... acolo... Dar ascultă. Înainte de-a muri,
osândit fiind la moartea cea mai grea, mai blestemată,
ţintuit pe lemnul crucii, am văzut, hulit de gloată,
un profet murind alături. Ba... mai mult ca un profet!
Nu era un om din lume. Ci, sub fruntea de nămet,
Îi plutea în ochi o pace... şi-o dumnezeire-n grai.
El mi-a spus privindu-mi faţa: Azi vei fi cu Mine-n Rai!
Şi acum o întrebare... un cuvânt mai am de spus:
Dacă tot ce văd e Raiul, nu-i pe-aici acel Iisus?...
- O! Iisus? E-aici în slavă... tot ce vezi Îi aparţine.
Dar de ce-ţi acoperi faţa hohotind? Sau plângi, străine?
- Rogu-te, o vorbă numai... Nu ştiu cum să-mi spun amarul...
Dacă e Iisus aicea... spune-I c-a venit tâlharul.
- Vino!... Poarta e deschisă... Domnul îi vorbeşte-n prag.
Îl priveşte lung tâlharul. Paşii înapoi se trag...
E Iisus acest arhanghel în veşminte sclipitoare?
Părul... Nu-i al Lui. Nici brâul. Nici cămaşa de ninsoare.
Dar... privirea blândă... Ochii. El e! Şi-a căzut grămadă.
Cum? Dar cine îl ridică? Ochii lui nu pot să creadă.
- Doamne, sunt murdar... şi-n zdrenţe. Sunt...
şi-şi frânse vorba-n dinţi...
- Eu... în haine de lumină? Eu, tâlharul, printre sfinţi?
Şi luându-l blând cu Sine, strălucitul Voievod,
lângă tron ducându-l, zise: „El Mi-a fost întâiul rod!“
Şi acum să ştie oricine: Unde a intrat tâlharul,
nu-i pe lume om să creadă şi să nu-l primească Harul!
Nu-i păcat pe care Domnul nu şi-a pus făgăduinţa.
Unul singur nu se iartă niciodată: Necredinţa!

Bătrânul și Dumnezeu

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

( Prima parte )

Un bătrân , ca mulți bătrâni , care singur locuia
Liniștit și fără grijă , de bătrânețe-și vedea
Cât era ziua de mare , brichisea și prin casă și prin curte
Așezând la locul lor , lucruri multe și mărunte

Când simțea c-a obosit și puterile îl lasă
Le lăsa și intra , să se odihnească-n casă
Casa veche strămoșească , făcută cum se făcea
Vara era răcoroasă iar iarna nu se răcea

Copiii s-au risipit , au plecat în lumea largă
Baba lui s-a prăpădit , sufletu-i prin cer aleargă
Toate după rânduială și cu el s-au împlinit
Bătrânețea-i însă grea , simte că s-a pustnicit

Rudele s-au dus și ele și nici vecini nu mai are
I-au rămas prieteni buni , noaptea luna , ziua soare
Mai vorbește cu Grivei , câine bătrân ca și el
Cu rațe și cu găini , dar nu se-nțeleg defel

Când afară este ploaie și stropii ei pică lin
S-așează pe prispa casei și oftează cu suspin
Cugetă la amintiri și s-afundă în trecut
Gândește la tot ce-a fost și la câte-a petrecut

Când pe la poartă mai trece , un străin , un călător
Multe lucruri povestește , este bun povestitor
Este și om cu credință , rugăciuni face mereu
Merge și la Liturghie , mulțumind lui Dumnezeu

Cel Prea Înalt mult l-a încercat , morții însă nu l-a dat
Moșul , cu răbdare multă , pe toate le-a îndurat
Răutate n-are el nici cât duce o furnică
La minciuni nu se pricepe , de ispită nu-i e frică

Însă , cum îi Dumnezeu , înțelept în planul sfânt
Pune pe moș la-ncercare , acum cât e pe pământ
Știe că are credință , bun la suflet și cinstit
Vrea să vadă dac-ascultă și de este și smerit.

( va urma partea a doua )

30 sept.2018
Preot Ion Predescu

Bătrânul și Dumnezeu

( Partea a doua )

Și-ntr-o vară călduroasă când soarele dogorea
Și când cerul de deasupra cu nori negri se umplea
Trei bărbați bătură-n poartă și zoriți nevoie mare
Îi spun moșului să plece fără nici-o amânare

Hai acum cu noi pe dată și nu mai întârzia
Apă mare o să vină , toate le va inunda
Am venit să te salvăm și de-aici să te luăm
Ca să nu te înece apa , hai repede să plecăm

Ia vedeți-vă de treabă , moșul le-a vorbit răstit
N-am îmbătrânit degeaba , ca să mă las ispitit
Am nădejde în Cel Sfânt , care m-a salvat mereu
Eu de-aici nu am să plec , plecați de la gardul meu

Văzând atâta-ndârjire și-atâta-ncăpățânare
Cei trei au plecat la drum mirați de așa-ntâmplare
Văzduhul s-a-ntunecat , vântul suflă și izbește
Fulgere brăzdează cerul , tună-acuma și trăznește

Ploaia se pornește-n ropot , clopotul bate-a alarmă
Moșul stă nepăsător și s-arată fără teamă
Norii varsă cu găleata , apa crește în ogradă și în curte
Moșul suie sus pe prispă și spune rugăciuni scurte

Dintr-o dată totul stă , norii se mai răsfirează
Moșul cu privirea lui vede de la soare-o rază
Dar în drum acum apare o mașină de armată
Trei bărbați cobor din ea și îi bat din nou la poartă

Moșule , cobori la noi și repede să plecăm
O să vină apă mare , cu toții ne înecăm
Ia lăsați-mă în pace , nu-mi mai faceți supărare
Nu vedeți și voi pe cer , sfântul soare cum apare ?

Mare este Domnul Sfânt ce m-a lăsat pe pământ
El , mereu a fost cu mine , de când știu și de când sunt
Și plecară și cei trei cu mașina lor cu tot
Lăsându-l pe moș în pace dacă este așa de tont

( va urma partea a treia )

1 oct.2018
Preot Ion Predescu
Bătrânul și Dumnezeu

( ultima parte )

Bătrânul moare înecat , viața lui s-a isprăvit
Sufletu-i merge la Domnul, de unde l-a și primit
Pentru a lui judecată , hotărâtă de Cel Sfânt
Cum a fost ea rânduită pentru cei de pe pământ

Sufletu-i ajuns în cer în fața lui Dumnezeu
Este foarte supărat și suspină foarte greu
Spune-mi , zice Dumnezeu , care este-al tău necaz
De ce stai așa-ntristat și ai lacrimi pe obraz ?

Doamne , te rog să mă ierți , dar sunt supărat pe Tine
Eu în Tine am crezut , și ce mi-ai făcut Tu mie ?
Ca pe ultimul tâlhar , prin înec mi-ai trimis moarte
De înțeles să înțeleg , mintea mea asta nu poate

Să intrăm la judecată și dacă tu ai dreptate
Toate păcatele tale , le voi albi ca pe lapte
De tu crezi că Eu am vrut ca în apă să te îneci
O să stai de-a dreapta Mea de acum și până-n veci

Eu am trimis încercarea , norii I-am dezlănțuit
Apă mult-au slobozit , pământul l-au potopit
Dar Ți-am trimis salvatori , de care n-ai ascultat
Dând dovadă de mândrie , care e mare păcat

De trei ori au fost la tine , veniți în numele Meu
Eu i-am trimis și-au venit să te scoată de la greu
De trei ori , tot câte trei , numarul Treimii Sfinte
Dar ai fost prea mândru-n tine și nesocotit la minte

Mâna ce Eu ți-am întins , de trei ori ai refuzat
Mândria nu te-a lăsat , ca să scapi nevătămat
Diavolul te-a ispitit , și oricât am încercat
Încăpățânat și mândru , de Mine n-ai ascultat

Eu ajut și-S milostiv , dar la față nu M-arăt
Și ce-am dăruit odată , Eu nu mai iau îndărăt
Neascultarea și mândria , din veacuri Le-am urgisit
Cine-a ascultat de ele , de Mine-a fost pedepsit

Întâmplare-adevărată , sau poveste-ntre povești
La cele spuse mai sus , bine este să gândești
Nu se știe când în viață , Domnul îți dă ajutor
Dar tu nu îl iei în seamă și rămâi nepăsător

Și când răul se încheie și te-apasă cu chin greu
Vina n-o găsești în tine , vinovat îi Dumnezeu
Mintea ta așa gândește în momente de răscruce
Așa a vrut Dumnezeu , te vaieți că ți-a dat cruce.

1 Oct.2018
Preot Ion Predescu

In pântecul pustiei

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Am căzut cândva din ceruri, chiar în pântecul pustiei,
Iar acuma plâng și sufăr, îi duc dorul veşniciei !
E vacarm în astă lume, trudă, așteptări de- absint, 
Oameni, oameni, în tot locul, dar tot singură mă simt !
Fiecare -ți povestește, se vaită că -i traiul greu,
Dar în mulți nu găsesc stropul semănat de Dumnezeu!
Toți ar vrea doar pentru dânșii, din vorbit nu se opresc,
Îi ascult, nu - 'nvăț nimica, doar atât, mă dosădesc !
Fleacuri, fleacuri și nimicuri, peste ele munți ridică,
Dacă văd că altul are, se frământă, se oftică !
Am căzut cândva din ceruri, unde liniștea domnea ,
Și acum sunt tulburată, îmi e tare dor de ea !
Plec s - ascult în crâng copacii, doina frunzei s - o învăț,
Și de clevetirea lumii asfel am să mă dezvăț !
Îmi e dor de veșnicie, pe pământ e traiul greu,
Îmi e dor de bunătate, îmi e dor de Dumnezeu !
Până când îmi e pedeapsa? Până când să mă trudesc ?
Spune - mi Doamne, la ce vârstă voi putea să te - 'ntâlnesc?
Dumnezeu nu îmi răspunde, sunt un suflet călător,
Dar eu știu că am să - I văd doar în ceasu -n care mor !
Dacă altul se -'nspăimântă , eu de moarte nu mă tem,
Nu găsesc în ea obidă, de când m - am născut o chem !
După el am plâns de mică, când nu -i știam vieții traiul,
Dar și acuma simt c-o dată am cunoscut bine raiul !
Să fi fost o floricică , în pământul veșniciei ?
Poate -am fost o roză albă,la picioarele Mariei !
Poate -am fost o frunză verde, din crenguța de măslin,
Ori un ac micuț și galeș, din tufa de rozmarin !
Nu știu ce am fost, dar sufăr ,că nu pot să -mi amintesc,
Însă știu că sunt în lume Doamne, să te preamăresc !

Autor
Ciabrun Marusia

Taina Sfintei Spovedanii

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O cunoastem din predanii,
Cat de mare rol anume
Are, pentru-ntreaga lume
Pentru ea, Mantuitorul

A vorbit la-ntreg poporul,
Ca nu este mantuire
Fara de marturisire.
Pentru ca Hristos ne-nvata,

Sfintii Apostoli dau povata
Sa ne spovedim mereu
Slugilor lui Dumnezeu.
Pentru taina pocaintei

Au grait, de-asemeni sfintii
Ei canoane au fixat
Sa ne spovedim curat.
Si Biserica ne cheama,

Si ne-nvata ca o mama,
Si cu multa umilinta
Sa venim la pocainta.
Pocainta-i taina mare

Data pentru fiecare
Pentru drept si pacatos
Care crede in Hristos.
Pentru tanar si batran

Pentru sluga si stapan
Pentru cel de la amvon
Pentru cel ce sta pe tron.
Pentru turma si pastori,

Pentru cei din inchisori,
Pentru cel ce zace-n pat,
Pentru tot cel botezat.
Si precum ne-nvata Crezul

Spovedania-i botezul
Care spala, care curma
Tot pacatul, fara urma.
De voiti mai mult sa stiti

In Scriptura sa cititi;
Veti gasi exemple multe
De-ar fi cine sa le-asculte.
Oare frate, n-ai vazut

Pe David cand a cazut,
Cum s-a spovedit curat
Lui Nathan ce l-a mustrat?
Chiar si Petru, ravnitorul,

Si-a tradat Mantuitorul,
Ba si-n public s-a jurat:
"Nu-l cunosc, cu-adevarat!"
Iar cand Domnul l-a privit

Petru, jalnic s-a cait
Si a plans in toata viata
Umezindu-si zilnic fata.
Apoi, Pavel, tot la fel

Nu a plans destul si el?
Cand pe multi crestini lega
si la Templu-i aducea?
Si cati sfinti si cuviosi

N-au iesti din pacatosi?
Care-au plans si-au suspinat
Pentru orisice pacat.
Tot mereu parintii nostri

Si parintii dragi ai vostri,
Post de post se spovedeau
Si mereu se-mpartaseau.
Ei nu amanau cu anii

Taina Sfintei Spovedanii,
Ci faceau cu pregatire
Sfanta lor marturisire.
Si n-aveau atunci ca noi

Viata buna, ci nevoi,
N-aveau carti de rugaciune,
Nici biserici mari si bune.
N-aveau preoti multi in sate,

Dar vezi, nici asa pacate,
Nu cantau ca noi frumos,
Ci traiau dupa Hristos.
Nu spuneau din gura multe

Ci doreau mai mult s-asculte,
Orice vorba, orice sfat
Le primeau cu-adevarat.

Sf .Ioan Iacob Hozevitul

FII MULTUMIT, NU TE MAI PLANGE ATAT !

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Dacă-ţi vine-aşa în minte un cuvânt rău, de ocară,
Şi-a ta limbă este gata să îl dea pe el afară,
Tu gândeşte-te, creştine, cu smerenie firească
La un mut, ce tot ascultă, dar nu poate să vorbească.

Când te-apasă neputinţe, când picioarele te dor,
Când vederea-ţi este slabă, sau auzul nu-i uşor,
Tu gândeşte-te, creştine, la cei fără de picioare,
La orbi, surzi şi paralitici, ce trăiesc aşa sub soare.

După ce, sătul de muncă, obosit, soseşti acasă,
Iar mâncarea ce te-aşteaptă nu îţi pare prea gustoasă,
Înainte de a spune că nu-ţi place, măi, creştine,
Tu gândeşte-te la fraţii ce n-au niciun colţ de pâine.

Înainte de-a te plânge că în casă n-ai condiţii,
Că n-ai lux, n-ai termopane sau moderne achiziţii,
Tu gândeşte-te că unii n-au nici casă, nici ogradă,
Că trăiesc sub cerul liber şi adesea dorm pe stradă.

Dacă soţul sau soţia ţi-au greşit, iubite frate,
Înainte ca să-l judeci pentru cele întâmplate,
Tu gândeşte-te că-n lume sunt atâţia soţi uitaţi,
Sunt atâţia oameni singuri, care plâng nemângâiaţi.

Astăzi când te plângi de viaţă, de cumplita ei povară,
Tu gândeşte-te, creştine, la aceia ce plecară
Prea curând din viaţa asta, regretând al vieţii dar,
Ce-şi doreau să mai trăiască doar o zi, atâta doar…

Când te plângi pe la prieteni de copiii tăi zburdalnici,
Neascultători şi mândri, uneori, ba chiar obraznici,
Tu gândeşte-te, creştine, la părinţii fără fii,
La căsuţele în care n-auzi glasuri de copii.

Înainte de-a te plânge că stai mult la semafoare,
Că maşina e prea veche, şi distanţa e prea mare
De acasă la serviciu, şi e drumul plicticos,
Tu gândeşte-te, creştine, la acei ce merg pe jos.

Când vorbeşti despre serviciu, despre şefii tăi şi trudă,
Şi te plângi pe la prieteni de-a ta soartă rea şi crudă,
Tu gândeşte-te, creştine, şi privirea îţi aruncă
Spre şomerii care astăzi nu găsesc un loc de muncă.

Înainte ca să judeci, să condamni, să osândeşti,
Tu gândeşte-te, creştine, în ce stare te găseşti.
Nu uita că nu e nimeni pe pământ făr’ de păcat,
Iar cel care osândeşte, şi el va fi judecat.

Dacă-ţi pare rugăciunea lungă şi obositoare,
Tu gândeşte-te, creştine, că sunt unele popoare
Idolatre şi păgâne, ce se roagă în zadar,
Ce nu au ca noi, creştinii, scumpul şi cerescul har.

Când primeşti loviri şi scârbe de la fraţi sau venetici,
Tu ia pildă de răbdare de la sfinţii mucenici
Şi priveşte spre Golgota la Acela, care duce,
Umilit şi plin de sânge, dar cu dragoste, o cruce.

Când atâtea gânduri sumbre vor făţiş să te doboare,
Cu-ale lor sclipiri viclene şi săgeţi nimicitoare,
Du-te iute la duhovnic şi demască-l pe vrăjmaşul,
Căci el e, să ştii, creştine, autorul, el, trufaşul.

R. Iftinoiu

Sunt aicea, Doamne

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sunt aicea, Doamne, iar m - am rătăcit,
Drumul către tine, greu e de găsit !
Caută - mă -n locuri, pline de otravă, 
Sunt căzută Doamne, zac la pat, bolnavă !
Nimeni n - ar putea astăzi să m - aline,
Toți ne - am depărtat, Domnul meu, de tine !
Fiecare face după bunul plac,
Mustră, dosădesc , râul toți îl fac !
Toți vor să vorbească nimeni să asculte ,
Să le -nşirui Doamne, mi se par prea multe !
Toți avem mândria , celui ce - a căzut,
Unul decât altul e mai" priceput
Și această boală ne-a cuprins pe toți,
Vai de noi Isuse,...bine e de hoți !
Că aceștia fură, râul și - l plătesc,
Însă -i vai de -aceea care clevetesc !
Și mândria lumii sfinte n - are leac,
Fiecare face după bunul plac !
Caută - ne Doamne, azi pe fiecare,
Cu blândețe multâ și cu îndurare !
Sunt aicea, Doamne, vino înspre mine,
Astăzi simt povara zilelor puține !
Tinereții mele i-am uitat avântul,
Așa cum adesea ți - am uitat cuvântul !

Autor
Ciabrun Marusia

SFINȚI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Și mult mă-ntreb adeseori,
de ce plâng  stelele în zori,
lăsând cu dor tăcut, în urma lor,
mărgăritare florilor !?

O fi sărut de despărțire,
până la noaptea care vine, sau ..
.poate-s chiar mărgăritare,
 în dar la fiecare floare ?!

Că vezi șiraguri, strălucind,
 cu roua zorilor, venind pe iarbă,
flori, frunze și pomi...
rămase- n urma stelelor !!

Doar soarele, când  iar răsare,
 le mângâie pe fiecare,
 și- adună  de pe orice floare,
 gingașele mărgăritare!

Le strânge toate, în cunună,
să-i ducă Dar, la mândra Lună !?
Cine-ar putea să știe oare,
ce preț au, cât costă

astfel de mărgăritare,
ce-s darul stelelor din zori,
sărutul dulce de pe flori,
ce- îmbracă zarea în culori ?

Sau poate-s mărgăritărele,
 boabe de rouă, giuvaere,
căzute din cununi de Sfinți,
 sărutând florile cuminți,

din rugăciunile -înălțate,
 în taina nopții ,neîncetate,
 de - Sfinții cei Aleși de DUMNEZEU, 
ce-n rugăciune stau la Tronul Său !?

Pe-un fir de vânt, pe-un nor apus,
 o stea, ce... stins-a fost
 și s-a aprins, mi-a spus.....
că stelele-s Suflete bune ,

urcate-n cer , precum se spune,
iar fiecare floare, este-o rugăciune !
Și Sfinții Toți, prin ruga lor,
 unesc tot Cerul, fără nor,
 și duc la Tatăl Iubitor, durerea,
 ruga, plânsul, întregul nostru dor !!

Și-ncepe rugăciunea, ce urcă
sus la Tron, să ceară îndurare, păcatului din om !
Și cât mister în noapte,
cu cerul plin de stele ,

cununi ce strălucesc,
cu Luna printre ele !!
Și doar, când  se destramă ,
cununile de lume,
 cad stropi lăsând în urmă-i șirul boabelor de rubine !

Cu rouă, din lacrima purtată ,
 prin ruga Sfinților, Înălțată
 când zorii vin -ZI MINUNATĂ-
 din rugăciunea cea curată,

lăsând mărgăritare -n lumea toată !
CINSTIRE  SFINȚILOR, ce ruga lor
La BUNUL DUMNEZEU, o poartă
Cu roua dimineții, din ziua ,
ce ne-așteaptă !! 

sursa net

De eşti creştin

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

de Sanda Neagu

De eşti creştin, dar pe vecin
Tu nu-l ajuţi şi nu-l cinsteşti
Sau pe bogat îl pizmuieşti
Şi pe sărac nu-l miluieşti,
Creştin zadarnic te numeşti.

De eşti creştin, dar nu munceşti
Ci munca altuia râvneşti,
Biserica o ocoleşti,
De suflet nu te îngrijeşti
Creştin zadarnic te numeşti.

De eşti creştin, dar minţi şi furi,
Spui vorbe rele şi înjuri
Sau băutura o-ndrăgeşti
Şi în desfrâu mereu trăieşti,
Creştin zadarnic te numeşti.

De eşti creştin, dar prigoneşti,
În nedreptate tu trăieşti,
Cu nedreptatea tu trăieşti,
Pe oameni tu îi învrăjbeşti,
Creştin zadarnic te numeşti.

De eşti creştin cu adevărat,
Desparte-te de-al tău păcat,
Cu Duhul Sfânt să vieţuieşti,
Cu lumea-n pace să trăieşti,
Şi atunci creştin tu te numeşti.

Cugetari scurte

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

Cugetari scurte
de Sfantul Ioan Iacob

Niciodata duhul nostru
Nu se poate linisti
Daca nu ne dam silinta
"Intru Domnul a trai".

Dupa cum nu tace pruncul
Cand lipseste maica sa,
Tot asemenea si duhul
Nu se poate alina.

Intru Domnul este pacea,
Intru el odihna mea,
Calea cea adevarata
Si acum si pururea.

Cand mintea vrea sa zboare
La Bunul Dumnezeu,
Atunci vrajmasul tainic
Ne bantuie mereu.

Imprastie gandirea
Ca pulberea in vant
Si cauta sa traga
Privirea la pamant.

Priveliste desarta
Ne-arata cel viclean
Ca sa pogoare mintea
Din "vesnicul liman".

Piatra nesimtirii mele
S-a facut ca un mormant
Care vesnic ma apasa
Si ma trage la pamant.

O, de s-ar misca odata
Piatra sufletului meu
Ca sa faca loc luminii
Sfinte de la Dumnezeu.

Intunerice de patimi
Inlauntrul meu domnesc,
Iar vlastarele virtutii
Toate se ingalbenesc

IARTA-MI DOAMNE...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Iartă-mi, Doamne, necredinţa,
Iartă-mi nerecunoştinţa,
Iartă-mă c-am desfrânat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mi, Doamne, răutatea,
Iartă-mi bârfa ,nedreptatea,
Iartă-mă c-am judecat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mi, Doamne, nebunia,
Iartă-mi ura şi mândria,
Iartă-mă că m-am mâniat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iarta-mi, Doamne ,lăcomia,
Iartă-mi ,Te rog şi furia,
Iartă-mă că m-am întristat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mă că am minţit,
Iartă-mă ca am smintit,
De părinţi n-am ascultat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mi şi făţărnicia,
O ,iartă-mi sălbăticia,
Iartă-mă că n-am ascultat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mi ,Doamne, nerăbdarea,
Iartă-mi ,Te rog ,nepăsarea,
Iartă-mi păcatul cel greu,
Iartă-mă, o ,Domnul meu.

Iartă-mi pierderea de timp,
Că în orice anotimp
Zăceam într-o boala grea,
Lenea,ce mă stăpânea.

Iartă-mi rugăciunea falsă,
Doar o vorba goală adusă,
Iartă-mă că nu am râvnă
Când mă rog ,să iau cunună.

Iartă-mi vorba cea deşartă,
Iartă-mi pofta desfrânată,
Iartă-mi păcatele grele,
Nu mă duce-n iad cu ele.

Uită-le, Doamne, pe toate,
Nu le scrie în Sfânta Carte,
Scrie doar numele meu,
Cu drepţii din Sânul Tău.

Te rog din suflet mă iartă
Şi-ai milă la Judecată,
Să mă pomeneşti pe mine
Cu cei ce au făcut bine.

Iartă-mă că n-am smerenie,
Nu-mi duc viaţa în sfinţenie,
Recunosc că-s păcătoasă,
Dar vreau să ma-ntorc acasă.

Ştiu că o să mă primeşti
Pentru că Tu mă iubeşti,
Dar trebuie să mă îndrept,
Să mă smeresc şi să iert.

Ştiu că nu merit iertare,
Că-s o păcătoasă mare,
Dar ştiu, Doamne ,că eşti Bun,
Iartă-mă din suflet Îţi spun,

Că regret că am greşit,
Regret c-am păcătuit
Şi-acum cerşesc de la Tine
Iertare să-mi fie bine.

Cerşesc mila Ta, Stăpâne,
Iartă-mă şi mă supune,
Fă-mă ca să mă smeresc
Şi Ţie sa Îţi slujesc.

Ascultă, o ,Împărate,
Rugile Maicii Curate
Şi mă iartă c-am greşit,
Patima m-a stăpânit.

Am nădejde ,am speranţă,
Că o să m-aduci la viaţă,
Prin iertare ce mi-o dai,
O să mă ridici la Rai.

Te rog ,să faci o minune,
Cu păcătoasa de mine,
Să mă pomeneşti, Părinte,
În Locaşurile Sfinte.
Amin

CĂTRE ORGANELE TRUPULUI MEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                           Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Mintea mea cea mult pribeagă
 Şi de slavă râvnitoare, 
Strângeţi gândul şi ţi-l leagă
De smerita cugetare!

Ochi deprinşi cu iscodirea
Frumuseţilor lumeşti,
Aţintiţi-vă privirea
Şi la cele sufleteşti!

Neastâmpărată gură
 (La vorbiri politiceşti),
 Graiurile din Scriptură 
S-ar cădea să le rosteşti.

Nasule, dorind tu foarte
De mirosurile bune,
 Gustă şi miros de moarte
 Ca să iei înţelepciune!

Voi urechile “cocoane” 
Răsfăţate-n vorbe moi,
 Să vă sune la timpane
Glasul trâmbiţii de-apoi!

Braţelor, fiind voi slugă 
La aceste trecătoare, 
Înălţaţi-vă la rugă
Şi la fapte de-ndurare!

Iară voi, râvnind – picioare - 
Numai calea cea răsleaţă,
Apucaţi şi vreo cărare
Care duce la viaţă!

CĂTRE ORGANELE TRUPULUI MEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Mintea mea cea mult pribeagă

Şi de slavă râvnitoare,

Strângeţi gândul şi ţi-l leagă

De smerita cugetare!

Ochi deprinşi cu iscodirea
Frumuseţilor lumeşti,
Aţintiţi-vă privirea
Şi la cele sufleteşti!

Neastâmpărată gură
(La vorbiri politiceşti),
Graiurile din Scriptură
S-ar cădea să le rosteşti.

Nasule, dorind tu foarte
De mirosurile bune,
Gustă şi miros de moarte
Ca să iei înţelepciune!

Voi urechile “cocoane”
Răsfăţate-n vorbe moi,
Să vă sune la timpane
Glasul trâmbiţii de-apoi!

Braţelor, fiind voi slugă
La aceste trecătoare,
Înălţaţi-vă la rugă
Şi la fapte de-ndurare!

Iară voi, râvnind – picioare -
Numai calea cea răsleaţă,
Apucaţi şi vreo cărare
Care duce la viaţă!