Se afișează postările cu eticheta SFATURI CRESTINE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SFATURI CRESTINE. Afișați toate postările

27 august 2025

Iertarea necontenită - Sfântul Ioan Gură de Aur

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


"Adevăr vă grăiesc: Oricâte veți lega pe pământ vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer. Vă mai spun că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra unui lucru pe care-l vor cere, li se va da lor de către Tatăl Meu Cel ce este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunați întru numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor“. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: „Doamne, de câte ori va greși fratele meu față de mine și eu îi voi ierta? oare până de șapte ori?“ Iisus i-a zis: „Nu-ți spun că până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte."(Matei 18, 18-22)

Hristos n-a spus întii-stătătorului Bisericii: „Leagă pe unul ca acesta!”, ci: „Oricite vei lega”, îngăduind totul celui nedreptăţit, legătura rămîne nedezlegată, iar vinovatul va suferi cea mai grea pedeapsă. Nu-i de vină cel care l-a spus Bisericii, ci cel care nu s-a lăsat convins de Biserică. Ai văzut că l-a legat cu două lanţuri: şi cu pedeapsa de pe lumea aceasta și cu chinul de pe lumea cealaltă? L-a amenințat cu aceste pedepse pentru ca să nu i se întîmple asta, ci, temîndu-se şi de alungarea din Biserică și de primejdia legăturii cu care are să fie legat în ceruri, să ajungă mai blând. Acela, cunoscînd acestea, îşi va potoli miînia, dacă nu de la început, cel puțin în fața atâtor judecători, care-i stau în față. De aceea a şi pus Hristos primul, al doilea şi al treilea scaun de judecată; nu l-a alungat dintr-o dată; dacă nu ascultă de întîiul scaun de judecată, să vină la al doilea; dacă-l disprețuieşte și pe acesta, să se teamă de al treilea; iar dacă nu ține seamă nici de acesta, să se spăimînte de pedeapsa viitoare şi de hotărîrea și judecata lui Dumnezeu. Vezi că pune şi în alt chip capăt vrajbei, că spulberă micimea sufletească şi că împacă pe cei certați nu numai prin amenințarea cu pedeapsa, ci şi prin bunătăţile pe care le rodeşte dragostea?
 
După ce a arătat pedepsele ce-i aşteaptă pe cei certaţi, arată acum răsplăţile cele mari pe care le primesc cei ce trăiesc în pace. Cei ce se ințeleg înduplecă pe Tatăl să le dea ceea ce cer şi au în mijlocul lor pe Hristos.

- Oare nu sînt nicăieri doi oameni care se înțeleagă?
- În multe locuri şi poate pretutindeni.
- Pentru ce atunci nu dobîndesc tot ce cer?

- Pentru că multe sînt pricinile care fac să nu dobândească ce cer; sau cer de multe ori cele ce nu le sînt de folos. Şi pentru ce te minunezi că se întîmplă aceasta unora, cînd și Pavel a păţit la fel cînd a auzit:
„Destul îţi este harul Meu! Că puterea Mea în slăbiciune se desăvîrşeşte" ; sau sînt nevrednici cei ce cer şi nu aduc lui Dumnezeu şi din partea lor ceea ce sînt datori să aducă; pentru că Hristos vrea ca aceia care cer să fie ca apostolii, de aceea a şi spus: „dintre voi”, adică virtuoşi, cu o viaţă îngerească; sau se roagă împotriva duşmanilor lor, cerînd lui Dumnezeu să-i răzbune și să-i pedepsească pe duşmani; iar aceasta nu-i îngăduit, că spune Domnul: „Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri”; sau cer milă de la Dumnezeu, deşi păcătuiesc şi nu se pocăiesc; şi e cu neputinţă ca aceştia să primească, nu numai dacă se roagă ei, dar chiar dacă s-ar ruga pentru ei alţii care au mare îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, de pildă s-a rugat şi leremia pentru iudei, dar a auzit: „Nu te ruga pentru poporul acesta, că nu te voi asculta ”. Dacă ai toate acestea, adică dacă ceri cele de folos, dacă aduci lui Dumnezeu și tu din partea ta ceea ce ești dator să aduci, dacă ai o viață apostolică, dacă ai dragoste de aproapele şi trăieşti cu el în bună înțelegere, roagă-te și vei dobîndi ce ceri, că iubitor de oameni e Stăpînul.

Apoi, după ce a spus: „De la Tatăl Meu” — ca să arate că EI este Cel Ce dă şi nu numai Tatăl Său — a adăugat: „Că unde sînt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sînt şi Eu în mijlocul lor”.
- Ce? Nu sînt adunaţi doi sau trei în numele Lui?

- Sînt, dar rar. Aici Hristos nu vorbeşte simplu de adunare, nici nu cere numai lucrul acesta, ci mai cu seamă ceea ce am spus mai înainte, anume şi cealaltă virtute odată cu aceasta; iar virtutea aceasta o cere cu multă stăruință. Cu alte cuvinte, Hristos spune așa: „Dacă cineva Mă are pe Mine pricină premergătoare a dragostei lui față de aproapele, voi fi cu el dacă săvirșeşte şi celelalte virtuţi”.
Acum însă vedem că majoritatea oamenilor au cu totul alte temeiuri de dragoste şi prietenie. Unul iubeşte pentru că e iubit, altul, pentru că este cinstit; altul, pentru că cutare i-a fost de folos la o nevoie sau la o afacere oarecare; altul, pentru altă pricină asemănătoare. Cu greu vei găsi pe cineva care, pentru dragostea de Hristos, să iubească pe aproapele său cu adevărat şi aşa cum trebuie să-l iubească. Pe cei mai mulți dintre oameni îi leagă unii de alţii afacerile şi treburile lumeşti. Pavel n-a iubit aşa, ci pentru Hristos. Din pricina aceasta la Pavel, chiar cînd nu era iubit aşa cum iubea el, dragostea lui nu se stingea, pentru că-i pusese rădăcină puternică dragostea de Hristos. Acum însă ucrurile sînt cu totul altfel. Dacă vom cerceta cu atenţie vom vedea că la majoritatea oamenilor altele sînt pricinile care îi fac să se iubească între ei decît dragostea de Hristos.
 
Petru a socotit că-l spune lui Hristos mare lucru; de aceea a adăugat cu încredere: „Pînă la şapte ori”? Cu alte cuvinte Petru Îl întreabă pe lisus: „De cîte ori să fac ceea ce ai poruncit să fac? Dacă fratele meu îmi greşeşte mereu, dar se căieşte cînd îl mustru, de cîte ori poruncești să-l tot iert? Cu cel ce nu se căieşte de greşeala făcută şi nici nu se recunoaşte vinovat, mi-ai spus s-o curm cu el, zicînd: „Să-ţi fie ție ca un păgîn şi vameş”. Cu acesta însă nu mi-ai dat o astfel de poruncă, ci mi-ai poruncit să mi-l apropii. De cîte ori, dar, trebuie să-l iert dacă se pocăieşte, după ce îl mustru? E destul de şapte ori?”
- Ce-i răspunde lui Petru Hristos, bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeu?

- „Nu-ţi spun de şapte ori, ci de şaptezeci de ori cîte şapte!” Aceste cuvinte ale lui Hristos nu arată un număr precis, ci un număr nesfârşit, e vorba să iertăm pururea și necontenit. După cum cuvîntul „de o mie de ori” arată de „nenumărate ori”, tot aşa şi aici. Cînd Scriptura spune: „Cea stearpă a născut şapte”, spune că a născut mulți copii. Deci Hristos n-a mărginit iertarea la numărul acesta, ci a arătat că trebuie să iertăm pururea şi necontenit. Asta a arătat-o şi prin pilda pe care a spus-o îndată. Ca să nu se pară că dă o poruncă grea şi împovărătoare, cînd a spus: „De şaptezeci de ori cîte şapte”, a dat pilda cu datornicul nemilostiv. Prin această pildă Hristos a urmărit mai multe lucruri: întîi, a deschis cale poruncii Sale de a ierta necontenit; apoi, a smerit pe cel care se mândrește că iartă, în sfîrşit a arătat că nu e greu să ierţi, ci foarte uşor. De aceea a dat ca pildă iubirea Sa de oameni, pentru ca punînd faţă în față iubirea ta de oameni cu iubirea Lui, să cunoşti că chiar dacă ai ierta de șaptezeci de ori cite șapte, chiar dacă ai ierta necontenit pe toți cei ce-ţi greşesc, iubirea ta de oameni față de bunătatea lui Dumnezeu cea nemărginită - de care ai să ai atita nevoie cînd ai să fii judecat şi ai să dai seamă de faptele tale - e ca o picătură de apă față de un ocean nemărginit; dar, mai bine spus, chiar cu mult mai mult.

3 septembrie 2024

Despre cei ce cred ca le cunosc pe toate

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


A crede ca stii nu înseamna totdeauna întelepciune, ba se întâmpla sa fie chiar prostie. Spuneti-mi: Dintre doi oameni, din care unul ar pretinde ca poate masura vazduhul de la cer la pamânt cu sfoara, în vreme ce altul ar râde si-ar zice ca nu-i în stare a face aceasta – care din acestia doi ne-ar face sa râdem?

Omul care pretinde a sti sau cel care se marturiseste nestiutor. Fara îndoiala, cel dintâi. La întâmplarea aceasta, necunoscatorul este mai întelept decât cel ce se crede încarcat de stiinta. De ce?

Pentru ca presupusa stiinta nu-i decât o necunoastere mai mare. Cel ce se marturiseste nestiutor stie, cel putin, ceva. Ce anume? Ca sunt unele lucruri pe care mintea omeneasca nu le poate sti; si aceasta nu-i putin lucru. Dimpotriva, cel care – de-ar fi sa-l crezi – zice ca ar sti mult, înca mai nestiutor decât altul este cu privire la ceea ce spune ca stie – si asta îl face sa fie si de rusine.

Sa ne lasam, asadar, de asemenea cercetari – si sa ne marginim a aduce laude lui Dumnezeu pentru toate. “De aceea – zice apostolul – aduceti multumiri pentru tot”. Iata faptele unei slugi recunoscatoare, întelepte si destepte; a te purta altfel, este fapta unui vorbaret, a unui trândav, a unui nerusinat.

Cel ce mult vorbeste, nimic nu face, ci cel ce munceste mult nu vorbeste niciodata fara rost.
(din invataturile morale ale Sfantului Ioan Gura de Aur)

18 ianuarie 2024

Povățuiri pentru viața de familie...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
                          

• Mângâierile părinteşti date copiilor le aduc acestora încredere în sine şi îi ajută să înfrunte greutăţile vieţii...

• Când întoarceţi un ceas, nu întindeţi arcul prea tare, ca să nu se rupă. Tot astfel să faceţi şi cu copiii, de îndată ce veţi vedea că se zoresc, să slăbiţi frâul...

• Soţii trebuie să aibă acelaşi duhovnic...

• Dacă membrii unei familii nu vor întoarce “butonul” la aceeaşi “frecvenţă”, adică cea a Bisericii, nu se vor putea înţelege...

• Dacă aţi şti câtă vătămare aduce televizorul...!

• Infrânarea şi curăţia tinerilor de astăzi vor fi socotite ca o mucenicie a conştiinţei...

• Căutaţi să se facă voia lui Dumnezeu şi toate vor merge bine...

• Greşelile părinţilor le plătesc copiii...

• Este bine ca părinţii să arate copilului lor că se mâhnesc pentru neorânduielile pe care le face şi să se roage pentru el, iar nu să-l zorească...

• Copilul are nevoie de multă dragoste şi afecţiune, precum şi de multă povăţuire...

• Dacă părinţii, în perioada în care copilul este încă în pântecele mamei sale, se roagă, trăiesc duhovniceşte, copilul se va naşte sfinţit...

• Părinţii trebuie să-i ajute duhovniceşte pe copiii lor încă de când sunt mici, pentru că atunci metehnele lor sunt mici şi uşor se pot tăia...

• Viaţa duhovnicească a mamei va ajuta fără zgomot şi sufletele copiilor ei...

• Soţii trebuie să cultive virtutea dragostei cât mai mult, ca să rămînă uniţi amândoi pentru totdeauna, ca astfel să fie împreună cu ei şi al Treilea, “Preadulcele nostru Iisus”...

• Dumnezeu iubeşte şi poartă grijă multă de perechile care au mulţi copii...

• Dacă o femeie va face avort, vor plăti ceilalţi copii cu boli şi accidente...

Sf Paisie Aghioritul


31 august 2023

Sfântul Nicolae Velimirovici

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos



 ...Nefericirea pe care Dumnezeu o îngăduie să vină asupra noastră este mai bună decât fericirea pe care ne-o zidim singuri. Dumnezeu îngăduie nefericirii să vină totdeauna la vreme asupra credincioşilor săi. Ea este ca glasul prietenului ce strigă la miezul nopţii celor ce dorm: Arde!

Înţeleptul părăseşte imediat casa cuprinsă de flăcări şi, lăsând-o să ardă, îşi scapă viaţa sa. Iar nebunul se vaită în mijlocul focului şi de dragul celor materiale, aşteaptă să ardă în flăcări o dată cu casa.

Când fericirea acestei lumi clădeşte un "cuib" pentru tine şi pentru copiii tăi, să nu crezi că ea te va răsfăţa multă vreme, pe tine sau pe copiii tăi. Împotriva oricărei fericiri pământeşti a noastre se porneşte o uneltire nevăzută. Abia te aşezi bine în cuibul fericirii şi te încălzeşti puțin în el, când pe neaşteptate pătrunde în cuib capul şarpelui. Fericirea pământească este de fapt, aceeaşi cu "fericirea" aceea pe care şarpele i-a făgăduit-o cândva Evei, şi iată, acelaşi şarpe pătrunde şi la tine  acum ca să-ţi arate masca fericirii tale.

O mamă se tânguia amarnic deasupra mormântului celor doi copii ai săi:

– Doamne, oare cum de nu ai găsit puţină îndurare și pentru aceşti doi viermişori?

Iar răspunsul lui Dumnezeu a venit prin gura unui duhovnic:

– Mamă dragă, Dumnezeu a avut îndurare multă pentru aceşti doi viermişori ai tăi, tocmai de aceea i-a şi luat. Pentru tine erau nişte viermişori, dar pentru Dumnezeu vor fi acum îngeraşi. Dumnezeu a avut îndurare şi pentru tine, şi tocmai de aceea ţi-a luat copiii – deoarece tu te-ai încălzit prea mult, împreună cu copiii tăi, în cuibul fericirii acesteia pământești, şi nu ai mai luat seamă la capul şarpelui de sub acest cuib.

Traista fericirii noastre pământeşti este întotdeauna ruptă. Cu cât bagi şi bagi mai multe lucruri în traistă, cu atât se varsă mai mult din ea. Cei mai neiscusiţi în înţelepciunea dumnezeiască poartă traistele cele mai mari,  IAR  ÎNȚELEPȚII  UMBLĂ  FĂRĂ  NICI  O  TRAISTĂ ! 

Sfântul Nicolae Velimirovici
"Gânduri despre bine și rău"

25 aprilie 2023

Experienta unei intalniri ...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


            "Arhimandritul Sofronie Saharov - experienta unei intalniri", Editura Doxologia

Azi a venit la Biserica noastră un băiat care are de 5 ani durere de cap. Tot felul de investigații, totul pare normal. Dar durerea rămâne.
Eu eram foarte grăbit,  că trebuia să merg la o sfeștanie la o casă. 
L-am luat într-o parte, și i-am citit câteva rugăciuni cu fesul Sfântului Ioan Rusul pe cap. Imediat s-au mai adunat niște creștini care voiau și ei rugăciuni. 
Omul tot ofta sub patrafir. 
Când am terminat rugăciunile, l-am uns cu sfântul mir de nard de la Ierusalim. 
Băiatul a zis: părinte, în cinci ani de zile, pentru prima dată, nu mă  mai doare capul deloc. Și n-am luat nicio pastilă. 
Da eu, glumeț cum mă știți: păi cum, mata crezi că noi ne rugăm degeaba aici? Sfântul Ioan Rusul e cel mai mare chirurg de cap. 
Îmi venea să strig de bucurie că ne mai ascultă Dumnezeu,  deși suntem niște nemernici.
Băiatul, ditamai găliganul, izbucnește în lacrimi.  La început nu prea credeam, dar acum am simțit așa ca o fierbințeală teribilă, și durerea s-a dus. Ce să fac să nu mă mai doară capul niciodată?
Schimbă-ți viața. Rugăciune, Spovedanie,  Împărtășanie, milostenie, bunătate, smerenie. 
Da, să trăiți, părinte.

Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi...Nicolae Iorga...

20 februarie 2023

Stii tu oare?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos


...„Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu mai au gustul de odinioară?

Ştii tu oare, fiule, de ce se închid norii când câmpiile sunt însetate de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s-a turburat şi şi-a lepădat rânduiala.
Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă? Pentru că şi fiicele oamenilor își urăsc rodul pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere.

Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.

Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă înfrângeri din pricina neînțelegerii din lăuntrul şi din pricina vrajbei, şi mănâncă pâinea amărâtă de lacrimi şi urâciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din lăuntru.

Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu își poate îndestula fiii? Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.

Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s-au urâțit şi au pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământești.

Ştii tu oare, fiule, de ce s-au înmulțit bolile şi înfricoșatele molime? Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă trebuie apărat.

Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pământ şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cârtițele? Pentru că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult ii slăbeşte în lupta pentru ceruri.

Nu plânge, fiule, în curând Domnul va veni şi va îndrepta toate."

(Sfântul Nicolae Velimirovici)

22 martie 2021

SFATURI DUHOVNICESTI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

- Cand facem pomelnic pentru Sfantul Altar, pe cine sa trecem in
primul rand ?

- Cel mai mare neam pe care il avem pe fat a pamantului, nu-i tata si
mama, cat veti trai voi. Cel mai mare neam pe care il avem nu-i sotia,
nu-i sotul, ci este preotul care ne-a botezat si al doilea este nasuI
de botez, si al treilea - pentru care sunteti cununati - este nasuI de
cununie. Deci, cand faci un pomelnic, intai si intai la morti sa faci.
Si daca preotul care te-a botezat este mort, pe el sa-l pui intai.
Apoi sa pui nasul, daca-i mort, pe urma pe ceilalti.

Cand faci pomelnic la vii, tot asa. Daca traieste preotul, pui pe
preot intai si apoi pe nasuI de botez, nasuI de cununie si apoi pui pe
sot, sotie, mama, sora si alte rudenii.

- Ce persoane nu se pot trece pe pomelnic ?

- Pe pomelnic nu se pot trece niciodata mai intai sectarii, caci ei
s-au rupt definitiv de Biserica lui Hristos. Pe acestia in veac nu-i
poti trece in pomelnic. AI doilea sunt sinucigasii, care si-au facut
seama singuri; ori s-au inecat, ori s-au spanzurat, ori au murit din
betie, au baut si au murit beti, ori au murit in duel, tot sinucigasi
se socotesc.

Pe urma nu se pun la slujbe cei ce traiesc necununati. In veacul
veacului nu-i poti pune particica in Sfantul Potir, celui ce traieste
in preacurvie ! Niciodata. Pentru preacurvie se da 15 ani oprire de la
impartasanie, ca traieste necununat.


„Ai căzut, ridică-te. Ai căzut iarăşi, ridică-te iarăşi. Numai pe Doctorul tău să nu-L părăseşti, căci atunci vei fi osândit de deznădejde mai rău decât un sinucigaş. Stăruie pe lângă El şi El îşi va face milă cu tine, fie prin întoar­cerea ta, fie prin încercare, fie prin altă faptă a purtării Sale de grijă, fără să ştii tu.”

Sfântul Petru Damaschinul

1 februarie 2020

De ce a făcut Dumnezeu munca?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Sărbătoarea Muncii a fost un bun prilej să medităm asupra rostului ei în viaţa noastră. Aparent, munca ne ajută să obţinem cele necesare vieţii. În realitate, ea are rostul divin de a ne desăvârşi. Aşadar, vorbim despre teologia şi ispitele muncii.

Ca şi alte lucruri din viaţa noastră, munca nu este un scop în sine, ci un mijloc. Şi, ca orice mijloc, poate fi întrebuinţat bine sau prost. Însă, cel mai bun scop al muncii este desăvârşirea interioară. Pare că n-au legătură, dar... iată cum au. Biblic vorbind, munca apare ca un fel de pedeapsă din partea lui Dumnezeu asupra omului, din cauza neascultării: „Blestemat va fi pământul din pricina ta. În dureri te vei hrăni din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi, şi tu cu iarba câmpului te vei hrăni. Întru sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce!”.
Cum însă Dumnezeu nu doreşte nimănui răul, nici nu aruncă blesteme asupra cuiva. Înseamnă că înţelesul acestei „pedepse” este altul. Într-adevăr, ştim bine că atunci când cineva este mai slab, pentru a-l îmbunătăţi îi trebuie mai mult exerciţiu. Aşa face şi Dumnezeu cu munca: a rânduit-o ca mijloc prin care omul să se auto-disciplineze. Pentru că n-a fost în stare să preţuiască ceea ce primea în dar, este pus să se ostenească pentru ele, în scopul înţelegerii valorii reale a darului. Exact cum fac şi părinţii responsabili: când văd că odraslele lor nu preţuiesc ce primesc „de-a gata”, înţelept este să-i lase să se chinuie să şi le procure singuri, pentru a-i responsabiliza.

Așadar, responsabilizând, munca (fizică sau intelectuală) nu are doar un efect imediat, procurând bunuri sau resurse, ci ne oferă ceva mult mai important: disciplinarea sufletească. Iar prin ea, desăvârșirea. Hristos Însuși adeverește acest principiu, când spune că „Împărăţia Cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc”, iar în altă parte zice „Împărăţia lui Dumnezeu se va da neamului care-i va face roadele”. Iată cum munca, înțeleasă ca principiu de exercitare a puterilor omului (sufletești și trupești) ajunge să „înnobileze” pe om (expresia va fi furată de comuniști de la Biserică, sub forma „munca înnobilează pe om”, dar cu înțeles mai mult social)
Înțelegând acestea, marii sfinți ai Bisericii n-au fugit niciodată de muncă, căci doar lenea detestă munca. Dimpotrivă, și-au asumat-o și au făcut din ea principiu activ de slujire și rugăciune, printr-o tehnică duhovnicească minunată: „ora et labora” (roagă-te și muncește). Înțelegând că munca are rostul de a hrăni trupește, dar și sufletește, ei și-au dat seama că cea mai bună muncă este aceea care unește pe om cu Dumnezeu. Teologic vorbind, „pâinea” pentru care omul se ostenește nu este doar hrana cea trupească, ci și „pâinea care s-a pogorât din Cer”, numită și în Tatăl nostru „pâinea cea spre ființă”, adică Însuși Hristos. Așa că împleteau munca (cea fizică, în special) cu rugăciunea. Mâinile lucrau, iar mintea se ruga. Fiecare gest al muncii (fie și repetitiv) era însoțit de un gând de rugăciune. Puteți și dumneavoastră, dragă cititor, încerca această minunată lucrare a ființei noastre. Veți vedea cum munca vă angrenează întreaga ființă, trup și suflet. Timpul va trece altfel, idealurile vor fi mai aprofundate, lucrurile vor părea mai clare. Totul este să aveți tăria de a rămâne rugăciunea lângă muncă, ceea ce nu înseamnă deloc că ar trebui să uităm sau să fim neatenți la ceea ce muncim. Cu cât o muncă pare mai rutinată, mai robotizată, cu atât ea va permite rugăciunii să se „lipească” mai ușor de noi. Dai din mână, dar dai și din gând „Iisuse, miluiește-mă. Doamne, ajută-mă. Tată, iartă-mă”.

Sigur, aceasta este un mod mistic de a înțelege munca. Dar folositor. Din păcate, munca poate fi privită și nefolositor, ca o povară sau ca un mijloc sec de a-ți trece timpul, pentru niște foloase imediate și limitate. Vorbim în continuare despre ispitele muncii.

1. Munca ce sclavagește. Mulți văd azi în muncă un mijloc de sclavie, menit să robească chiar și conștiințe (munca folosită propagandistic). Ideea nu e nouă. Când evreii au cerut de la Faraonul Egiptului să le lase o zi pentru a se ruga, Faraonul le-a dublat norma de muncă. Gândea că, prin asta, îi va împovăra și le va pieri cheful de cele sufletești. Din păcate, scena se repetă și azi. Fie că șefii impun subordonaților, fie că grijile vieții te auto-determină să munceşti la foc continuu, se întâmplă că și zilele de odihnă devin zile de muncă. Ceea ce poate fi periculos și pentru trup (apare epuizarea), dar și pentru suflet (apare apatia sau lipsa totală de spiritualitate). De aceea, Biserica nu recomandă munca în zilele de odihnă: pentru a te preocupa și de suflet. Dar, binecuvântează munca în zilele de odihnă, atunci când aceasta foloseşte desăvârşirii noastre. Deci, munca nu se judecă după ziua în care o faci, ci după scopul pentru care o faci. De aceea, se obişnuieşte a se spune că nu e bine să munceşti când este sărbătoare (bisericească sau legală).

Dar, și aici apare o perfidie: dacă nu muncim atunci... să ne distrăm. E un alt mod de a pierde timpul util sufletului. Idolatrizând distracția, comitem greșeala de a amplifica plăcerea și consumismul. Iar ambele distrug desăvârșirea. Din această pricină, nici comuniștii și nici capitaliștii nu iubesc Biserica. Unii văd în ea o frână a progresului societății prin muncă (în realitate, prin sclavism), iar alții văd în ea o frână a consumismului, care exploatează plăcerile și bunul-plac al timpului liber. Exemplu: o fi 1 mai, dar cumpără-ți timpul ăsta liber. Fă grătare, excursii, distracții în cluburi, numai cumpără ceva... de ce să ai minivacanță în care doar să îți vezi de tine însuți? În realitate, asta nu mai e libertate, ci o altă formă de sclavie, zis consumeristă, facilitată de tine însuți. De altfel, veți vedea că în aceste „minivacanțe” doar unii „se distrează”, în timp ce alții muncesc pe rupte, tocmai pentru „distracția” primilor sau pentru a obține ceva din această „distracție”. Dar, nici primii (petrecăreții) nu sunt mai fericiți. Ei se aleg cu ceva efemer după care, de a doua zi, viața le devine la fel de ternă și de gri, fără nicio lumină interioară, fără nicio îmbunătățire sufletească.

2. Capitalizarea și instrumentalizarea muncii. Sfântul Pavel a extrapolat valoarea muncii, spunând că „Cine nu muncește, acela să nu mănânce”. Prin aceasta se stabilea un prim principiu de aplicare a muncii în societate: orice muncă trebuie cumva răsplătită. Din păcate, acest principiu tinde să fie alterat astăzi, prin nedreptățile care apar în câmpul muncii.
Capitalizarea este ispita patronilor, care tind mereu să folosească munca angajaților în scopul propriului profit, „uitând” să mai recompenseze munca la adevărata valoare.Instrumentalizarea muncii înseamnă transformarea muncii și a muncitorilor în simple instrumente aflate la dispoziția patronilor. Fie că muncitorilor le sunt încredințate sarcini inadecvate, fie că aceștia sunt discriminați în raport cu alți colegi, fie că nu le sunt respectate niște drepturi în raport cu munca. În toate cazurile, munca și muncitorii devin doar anexe ale patronatului, fenomen ce astăzi mai este numit „sclavie modernă”.

3. Idolatrizarea muncii.

Fenomenul este specific omului modern debusolat, numit cu un termen modern „workahoolic”. Cel căzut în această capcană vede în muncă un scop în sine, nu menit să-i asigure desăvârșirea existenței, ci însăși existența. Pentru dependentul de muncă, cariera este similară cu viața însăși. Relațiile sociale, morala, educația, însăși existenta, toate sunt reduse la un singur scop: carierismul. Nu mai muncim să trăim, ci trăim ca să muncim. Workahoolic-ul devine sclavul propriei sale mentalități, care suferă ontologic de lipsa viziunii sufletești asupra vieții. Totul devine bani sau contract. Și nu doar în domeniul afacerilor. Infecția „probabilităților”, „profitabilității” și a „indicatorilor” se întinde până în viața personală, unde totul devine contract. Familia devine contract nupțial, relațiile cu semenii devin contract social, până și relația cu divinitatea devine contract utilitarist. Unii văd în religie o formă de contract cu divinitatea, în care dai ceva și e musai să primești altceva, iar alții văd în ea o simplă afacere de succes, în care pare că vinzi niște baliverne unor creduli (motiv pentru care, ici colo, apar tot felul de „guru” spirituali, dar cu niște apucături profund lumești și lipsite de scrupule). În fine, dezastrul ultim al acestei ispite a muncii este ca, ostenindu-te la maxim toată viața, la sfârșit să obții Marele Nimic, atât cel material (că oricum nu luam nimic cu noi) dar, mult mai grav, cel spiritual. Chinuindu-te să devii ceva/ cineva, de fapt devii nimic tu însuți. Este dezastrul umanității: întoarcerea în nimicul din care venim.
Am trecut acestea în revistă pentru că, dincolo însă de problemele sociale grave ce sunt generate de toate aceste „ispite” ale muncii, mai gravă mi se pare distrugerea a însuși fundamentului muncii. Din mijloc de desăvârșire, ea tinde să devină mijloc de nimicire a omului.

Pr. Eugen Tănăsescu, www.doxologia.ro

22 noiembrie 2019

CUVINTE DE FOLOS

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


"Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernământul; discernământul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce înaintevederea".

"Când cânţi, să cânţi smerit, fără să faci grimase, fără să faci mişcări dezordonate şi fără să tot salţi psaltirea. Să priveşti mereu spre analog şi să nu discuţi cu cel de lângă tine. Să trăieşti ceea ce cânţi, fiindcă doar astfel cele cântate se transmit celor adunaţi în biserică la slujbă."

"Când citeşti să încerci să citeşti limpede, astfel încât să se audă şi ultima literă a fiecărui cuvânt. La fel să procedezi şi când cânţi la biserică sau când te rogi, fiindcă astfel te obişnuieşti să fii corect şi smerit în toate, în cuget, în cuvinte şi în fapte."


"Când citeşti Sfânta Scriptură, căci trebuie să o citeşti necontenit spre a te lumina, Vieţile Sfinţilor sau alte cărţi bisericeşti, de găseşti o propoziţie sau un cuvânt ce te-a impresionat, zăboveşte mai mult în acel loc şi vei vedea că mult te vei folosi."

"Oricât ai fi de obosit să nu uiţi niciodată, seara înainte de culcare, să faci rugăciunile de seară."

"Când se revarsă asupra noastră Harul cel dumnezeiesc, rugăciunea noastră devine cu totul curată. Să te rogi neîncetat, zi şi noapte, chiar şi când dormi în pat."

"Fii atent cum te nevoieşti. Nevoieşte-te cu smerenie şi nu aşa cum faci tu, cu încrâncenare. Încet-încet fiule, şi cu smerenie. Altminteri păcătuieşti."

"Mânăstire poate fi şi casa ta, numai să vrei. Nu e cu nimic diferită de o mânăstire. Este de-ajuns să faci ce-ţi spun. Nu locul face mânăstirea, ci felul în care vieţuieşti. Du-te acum, roagă-te şi fii răbdător în toate".

"Ca să fii iubit de ceilalţi, mai întâi trebuie să-i iubeşti tu."

- PR. PORFIRIE DIN GRECIA

3 octombrie 2019

Ai căzut în păcat?.... Ridică-te!...


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Dumnezeu nu se mânie atât pe cel care a păcătuit...cât pe cel care după ce a săvârşit păcatul nu se sârguieşte a se pocăi şi nu voieşte să se îndrepte.

Oare este vreun pic de minte la cel ce îşi împodobeşte cu mare grijă trupul, iar sufletul îl lasă să se tăvălească în tina patimilor necurate şi strică templul lui Dumnezeu, fără a se gândi la zisa:

- „De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el”
(I Cor. 3, 17)?

Vrednic de lacrimi este cel ce din mădularele lui Hristos face mormânt plin de necurăţie.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava)

3 august 2019

DE UNDE VINE VRAJBA SI NEINTELEGERILE IN CASA???


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Des,mult prea des vedem şi trăim probleme în familie:de la neînţelegeri,tensiuni,certuri,până la violenţe verbale sau fizice.Care sunt cauzele lor?Parintele Arsenie Boca ne face o sinteză:VRAJBA IN CASA VINE DIN PACATE.

Toate îşi au izvorul în păcate.Neapărat vine vrajba în casă,dacă:CASATORIA S-A INCEPUT CU STANGUL,ADICA CU DESFRANAREA.

Mai vine apoi,dacă soţii trăiesc în căsătorie nelegitimă,SAU FARA CUNUNIE BISERICEASCA.
Este un prim păcat,pe care toţi îl plătesc cu vrajba.De aceea,toţi trebuie să intre la cuminţenie şi să se legiuiască dacă sunt aşa.
Vrajba in casa mai vine DIN CURVII NEMARTURISITEi FACUTE INAINTE SAU DUPA CASATORIE.

Astfel au intrat într-o casă nouă,cu o PECETE DRACEASCA PE TRUPUL SI SUFLETUL LOR şi pentru că nu şi-au mărturisit acel păcat,are să le spargă casa,tocmai PENTRU CA N-AU OMORAT PE DIAVOLUL,care este cel ce făcea acest lucru;LACOMIA DE AVERE a unui părinte când şi-a măritat sau şi-a căsătorit feciorul.O asemenea căsătorie nu ţine,pentru că s-a făcut cu o lucrare a diavolului.

       De vei mărita fata ta numai pentru avere,căsătoria lor va sfârşi cu vrajbă sau cu spargerea casei aceleia.Prin urmare,cuminţiţi-vă,părinţilor,cu sfaturile,când vă măritaţi fetele sau vă însuraţi feciorii.NEPOTRIVIREA DE VARSTA:sunt părinţi care-şi mărită fetele la 14-16 ani,iar la 18,19 ani fata lor este văduvă şi încă cu copil.Aceasta din cauza nepotrivirii de vârstă,căci ce poate face o fată aşa tânără în faţa unui vlăjgan,om în toată firea?Această diferenţă mare de vârstă este un păcat înaintea lui Dumnezeu,si din cauza aceasta,casa aceea nu ţine,ci se sparge,şi în aceste cazuri părinţii trebuie să recunoască că au dat un sfat prost.

Din negrija de suflet a celor din casă,DIN NEGRIJA DE SPOVEDANIE,DE SFANTA IMPARTASANIE SI DE RANDUIELILE BISERCII,care sunt poruncile lui Dumnezeu,si care dacă nu se păzesc,păzesc pe ale diavolului şi nu pot să aibă linişte;DIN PETRECEREA FARA POST:cei ce se umplu de mânie sunt cei plini de fiere,care se înmulţeşte în corpul omului atunci când mănâncă carne multă şi nu posteşte.
Plin de fiere fiind,te umpli de mânie şi astfel îşi sar în cap unii la alţii.

Aşa,pentru o vorbă cât de neînsemnată,pentru o bucată de lemn ce nu e la locul ei,îi sare în cap celuilalt;Şi o ultimă pricină este DESFRANAREA SOTILOR.Dar soţii cum desfrânează,când sunt legiuiţi?
Aşa bine,căci NU MAI TIN SEAMA DE MIERCURI,de VINERI,de ZILELE POSTULUI şi de sărbători.
Nu mai ţin nici o rânduială.Şi bate Dumnezeu nerânduiala ca să se facă rânduială...

25 aprilie 2019

DESPRE MOSUL GHEOGHE LAZAR

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...





《DOUA CUVINTE ALE PARINTELUI CLEOPA ILIE DESPRE MOSUL GHEOGHE LAZAR》

(Convorbire cu un grup de ardeleni)

Ati auzit de mosul Gheorghe, vestitul Mosul Gheorghe? Ehehei! Mare apostol al Moldovei si al Ardealului! Ii am fotografia in casa, l-ati vazut acolo descult, cu capul gol. Are osemintele la Manastirea Varatec. Mosul Gheorghe a oprit trenul la Pascani pe linie. Mosul Gheorghe a vindecat mii de bolnavi. Mosul Gheorghe a facut evreii de s-au botezat pe aici.
A umblat zeci de ani descult, cu capul gol, cu un cojoc rupt. Si cand era gerul de 40 de grade, el tinea predica. Zapada era pana dincoace de genunchi si cat vorbea el se topea pana ajungea la pamant, ca avea picioarele fierbinti ca focul si din capul lui iesea aburi. Manca o data in zi dupa apusul soarelui numai paine si varza verde. Ii strangeau oamenii de cu vara. Iar vin niciodata nu bea decat o lingurita cand se impartasea cu Preacuratele Taine. Astea e bine sa le stiti si sa le inregistrati ca sa le aveti in Ardeal, din viata Mosului Gheorghe. Mai ales ca s-a intamplat ca printre voi sa fie un om tocmai din satul lui.
Eu stiam multe de dansul, ca eu sunt aici de peste 50 de ani, cu mila lui Dumnezeu. Cand eram mai tanar nu ma interesam de dansul, nu stiam de unde-i. Dar cand am aflat eu de viata lui, mi-am zis: "Stai, domnule, ca asta e om sfant."
Eu tin mult la el, am dat portretul lui si la Manastirii Ramet. Le-am zis: "Mai, popularizati-l, ca aici la noi e pictat in biserica ca sfant." La Schitul Vovidenia, intre sfintii nationali ai tarii, este pictat si Mosul Gheorghe, asa cu cojoc, cum il vezi, pentru ca el a fost mare om aici la noi. El aici a murit, la Piatra Neamt. El a fost in Sfantul Munte cu staretul meu, cu Ioanichie, in doua randuri. Pe urma la Ierusalim a stat cu staretul meu. El l-a intors pe staret.
Staretul meu era de la Zarnesti, de la Piatra Craiului. Mosul Gheorghe l-a adus cu toata familia la manastire, ca acesta a fost casatorit. Si i-a adus si pe nepoti si pe nepoate. Pe toti i-a adus din Ardeal la Manastirea Agapia si pe la celelalte manastiri.
Mosul Gheorghe a fost un mare o de lagatura intre Ardeal si Moldova. El a fost un apostol. El cand vedea o fata ca are evlavie si e credincioasa sau un baiat credincios, il lua sa-l duca la manastire: "Draguta, hai la Moldova, acolo-s manastiri multe, e Ierusalimul tarii, va duc eu acolo." Si a adus zeci si zeci de calugari si calugarite ucenici din Ardeal la manastirile astea. Si au ajuns oameni mari: Evghenie Ungureanu arhimandrit, el l-a adus; Silvestru Garoi arhimandrit, el l-a adus; Agafia Velase, care a fost stareta la Agapia, el a adus-o; maica Amfilohia Deleanu de el a fost adusa; maica Filofteea Stentea de dansul, parintele staret al meu Ioanichie, care a fost aici, tot el l-a adus - Mosul Gheorghe. Cica: "Hai acolo, draguta, ca acolo-s manastiri, ca aici le-au stricat ungurii." El numai ii aducea si ii lasa la manastire si iar se ducea sa mai aduca si pe altii. A fost un om cu mare dragoste de a aduce pe multi la manastire.

30 ianuarie 2019

.CUM VOM AFLA RUGĂCIUNEA? CUM VOM GĂSI HARUL?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..


Starețul întotdeauna învăța și accentua asupra ascultării, iar la întrebările: “Părinte, cum vom afla rugăciunea? Cum vom găsi harul?“, răspundea:

– Când vasul sufletului este curat, atunci de la sine se va umple de harul dumnezeiesc. Din ascultare se naște rugăciunea și din rugăciune, teologia.

– Părinte, cum să rostim Rugăciunea lui Iisus? Întreagă, adică: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul?”.

– Nu, nu, este obositor. Ajung cele cinci cuvinte: “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Dacă vei spori în rugăciune, singur vei tăia și celelalte cuvinte, din pricina dorinței arzătoare a sufletului și vei spune: “Iisuse al meu, miluiește-mă” sau “Preadulce Iisuse, miluiește-mă”. Se poate să te umpli de dor dumnezeiesc și să strigi numai numele: “Iisuse, Iisuse…”. Și dacă te vei învrednici să urci și mai mult, atunci vei rămâne fără de glas, ca în extaz, datorită căldurii harului pe care o vei simți.

– Și cu ce fel de dispoziție sufletească să ne rugăm, Părinte? De slavoslovire, de bucurie, de mulțumire, de întristare și pocăință? Cum?

– Cu acea dispoziție pe care o are sufletul în acea clipă. Ai bucurie? Roagă-te cu bucurie! Ai pocăință? Roagă-te cu pocăință!

– Și dacă sufletul nu are nici o dispoziție sau mintea nu se concentrează în rugăciune?

– Mintea întotdeauna face așa. Fuge. Dar lucrarea noastră este să o aducem mereu înapoi. Începem rugăciunea în șoaptă sau cu voce tare, până se adună mintea, iar atunci când aceasta începe să fie atentă la rugăciune, ne rugăm mintal, fără a o șopti. De altfel, experiența îl învață pe fiecare.

Cât despre dispoziție, dacă nu o avem, putem să facem următorul lucru. Aducem în mintea noastră o imagine duhovnicească, care să sensibilizeze sufletul nostru, cum ar fi Răstignirea Domnului, care ne face să cugetăm cât de mult a suferit El ca Dumnezeu-Om pentru noi, neînsemnații. Eu de multe ori am folosit următoarea cugetare duhovnicească: îmi închipuiam că se face a Doua Venire și Hristos cu cei de-a dreapta Lui se îndepărtează de mine și eu mă primejduiesc să rămân pe veci despărțit de Hristos și de Împărăția Lui. Atunci, fiul meu, îți vine o astfel de dispoziție pentru rugăciune, încât strigi în duh: “Hristoase al meu, mântuiește-mă”, iar lacrimile îți curg șuvoi.

– Așadar, Părinte, rostind rugăciunea, putem să avem în același timp în minte și o astfel de imagine?

– Nu, nu. Această cugetare o folosim numai la început, pentru a-i crea sufletului o dispoziție pentru rugăciune. Când spunem rugăciunea, o rostim rar și cu zdrobire de inimă. Atunci nu ne imaginăm nici cuvinte și nici chipuri.

– Și cum ne dăm seama, Părinte, că sporim în rugăciune?

– Primul lucru pe care îl aduce rugăciunea este bucuria. Crezi că ești fiu de împărat. Apoi lacrimile tale se înmulțesc. Vrei să îmbrățișezi întreaga creație, însuflețită și neînsuflețită. Toți oamenii ți se par a fi îngeri. Apostolul Pavel arată care este roada Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea și înfrânarea (Gal. 5, 22).

– Părinte, trebuie să ne rugăm cu rugăciuni improvizate?

– Eu adeseori fac acest lucru. Rugăciunea improvizată și imaginile duhovnicești, despre care am spus mai înainte, precum și o psalmodie scurtă, cântată pe un ton scăzut, fie cu tropare, fie cu cuvinte improvizate, toate acestea ajută sufletul să vină la o stare înaltă duhovnicească. Iar atunci când nu este nevoie de ele, ne rugăm fierbinte numai cu rugăciunea “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Altădată, sufletul având o stare duhovnicească bună, își dorește să psalmodieze dintru adâncuri. Sau se întâmplă uneori să îi vină spontan diferite înțelesuri duhovnicești și în acele clipe vrea să se roage cu cuvinte alcătuite de el însuși. Să lăsăm atunci sufletul să se sature din plin.

– Deci, aceasta este rugăciunea minții, Părinte? Trebuie să folosim inspirația și expirația atunci când o rostim?

– Nu, acesta este doar începutul rugăciunii minții. Rugăciunea minții este o energie a harului și mă rog ca Dumnezeu să o dăruiască celor ce se nevoiesc cu ea.

Când sufletul este pregătit, atunci Dumnezeu îl aduce la desăvârșirea rugăciunii minții. Până atunci suntem datori să ne nevoim cu rugăciunea, având ca temelie ascultarea. Nu este necesar ca inspirația și expirația să se îmbine cu rugăciunea. Acestea sunt elemente secundare. Și mai ales nu trebuie ca rugăciunea să se unească cu bătăile inimii. Cu locul inimii da, cu bătăile ei, nu.

– Putem spori în rugăciune fără ascultare?

– Să-ți povestesc o întâmplare. Era un bătrânel care avea doi ucenici. Unul era ascultător, dar la rugăciune simțea multă uscăciune. Celălalt nu făcea ascultare, însă la rugăciune era plin de lacrimi. Starețul lor se mira mult de aceasta, și de aceea a mers să se sfătuiască cu duhovnicul lor. Acela, fiind înțelept, l-a sfătuit să mai aștepte puțin și atunci va vedea cum vor evolua lucrurile. Într-adevăr, după puțin timp, ucenicul cel bun a început să simtă harul rugăciunii, umplându-se de lacrimi și de bucurie. Celălalt însă, chiar și cele pe care le avea, le-a pierdut încet-încet și a rămas cu totul gol.

– Părinte, cât timp poate să țină rugăciunea harică?

– La mine, starea de har durează până la trei ore. Apoi scade încet-încet, iar eu continui să rostesc rugăciunea simplu, fără căldură, sau de multe ori cânt psalmi improvizați de mine sau din Psaltire. Citesc puțin și apoi mă odihnesc până se luminează de ziuă, și atunci trimit obștea să citească câteva rugăciuni și în biserică. Iar eu continui să fac slujbele, rostind rugăciunea lui Iisus, cu metania, așa cum m-am obișnuit.

Extras din Starețul Efrem Katunakiotul – Ieromonahul Iosif Aghioritul, Editura Evanghelismos, 2004

1 ianuarie 2019

CELE ȘAPTE GRĂIRI ALE MÂNTUITORUL PE CRUCE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
PRIMA :Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.

Prin aceste cuvinte, Domnul a arătat în primul rând mila Sa faţă de ucigaşi, a căror răutate nu L-a lăsat nici în chinurile de pe Cruce; iar, în al doilea rând, a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevăr dovedit, dar niciodată băgat la cap – şi anume: că făcătorii de rele nu ştiu niciodată ce fac. Omorându-l pe cel drept, ei se omoară în fapt pe sine înşişi, în vreme ce pe drept îl proslăvesc. Călcând legea lui Dumnezeu, ei nu văd piatra de moară ce se pogoară nevăzut asupra lor ca să îi macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu văd cum îşi preschimbă propria faţă în bot de animal. Îmbătaţi de rău, ei niciodată nu ştiu ce fac.

A DOUA:Adevărat zic ţie: astăzi vei fi cu Mine în Rai.

Această spusă a fost îndreptată către tâlharul care s-a pocăit pe Cruce. Foarte mângâietor cuvânt pentru păcătoşii care se pocăiesc fie şi în ultima clipă. Milostivirea lui Dumnezeu e negrăit de mare. Domnul îşi săvârşeşte misiunea şi pe Cruce. Până la ultima suflare, El mântuieşte pe cei care arată fie şi cea mai mică voinţă de a se mântui.

A TREIA:Femeie, iată fiul tău.

Aşa i-a zis Domnul sfintei Sale Maici, care stătea sub Crucea iubitului ei Fiu răstignit. Iar apostolului Ioan i-a zis: iată mama ta. Cuvintele acestea arată grija de fiu, pe care oricine o datorează părinţilor. Iată, Cel ce a dat porunca: să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta împlineşte El însuşi porunca Sa până în ultima clipă.

A PATRA: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?

Cuvintele acestea arată pe câtă neputinţă a firii omeneşti, pe atâta clarviziune – fiindcă omul este cel care pătimeşte. Aici, însă, sub suferinţa omenească, se ascunde o taină. Iată, fie şi doar cuvintele acestea puteau zdrobi erezia ce avea să cutremure mai târziu Biserica şi care învăţa greşit că Dumnezeirea a pătimit pe Cruce. Însă Veşnicul Fiu al lui Dumnezeu S-a întrupat ca om tocmai pentru a putea ca om, cu trupul şi cu sufletul, în clipa rânduită, să pătimească pentru om şi să moară pentru om; căci dacă în Hristos a pătimit Dumnezeirea, înseamnă că Dumnezeirea a murit în El – iar acest lucru e de neconceput. Adânciţi-vă cât mai mult în aceste mari şi înfricoşătoare cuvinte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?

 A CINCEA:Mi-e sete.

I se scursese sângele. De aici, setea. Soarele care apunea îi bătea în faţă, şi una peste alta cu celelalte chinuri, setea îl ardea cumplit. Fireşte că Îi era sete. Dar – o, Doamne! – oare chiar Ţi-e sete de apă sau eşti, cumva, însetat de dragoste? Eşti însetat ca om sau ca Dumnezeu? Sau şi una şi alta? Iată, legionarul roman Îţi dă buretele înmuiat în oţet. O singură picătură de milă pe care ai simţit-o de la oameni în trei ceasuri cât ai fost atârnat pe Cruce! Soldatul roman micşorează păcatul lui Pilat – păcatul împărăţiei romane – faţă de Tine, fie şi cu oţet. De aceea, Tu vei strica împărăţia Romei, însă în locul ei vei zidi o împărăţie nouă.

A ȘASEA: Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul.

Fiul îşi dă duhul în mâinile Tatălui Său. Ca să se ştie că de la Tatăl a venit, nu cu de la Sine putere, cum îl învinuiau evreii. Cuvintele acestea au fost rostite, însă, şi ca să audă şi să priceapă budiştii, pitagoreii, ocultiştii şi toţi acei filosofi care băsmuiesc despre sălăşluirea sufletelor celor morţi în alţi oameni sau în animale sau în plante sau în stele şi minerale. Lepădaţi toate aceste fantezii şi priviţi încotro se îndreaptă duhul Dreptului mort: Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul.

A ȘAPTEA: Săvârşitu-s-a.

Aceasta nu înseamnă: „S-a săvârşit viaţa”. Nu; ci înseamnă: „S-a săvârşit misiunea răscumpărării şi mântuirii neamului omenesc”. Săvârşitu-s-a şi s-a pecetluit cu sânge şi moarte pe pământ lucrarea cea dumnezeiască a singurului Mesia adevărat al oamenilor. 
Săvârşitu-s-a chinul, dar viaţa de-abia apare. Săvârşitu-s-a tragedia, însă nu drama. Urmează ultimul, măreţul act: biruinţa asupra morţii, învierea, slava!

                                                                                                                                               AMIN.

20 septembrie 2018

CHESTIONAR PENTRU CERCETAREA CONŞTIINŢEI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Acest chestionar se poate folosi înainte de spovedanie sau
seara, înainte de culcare, pentru cercetarea conştiinţei. La
alcătuirea acestui chestionar s-au folosit diferite cărţi de învăţătură ale Sfinţilor Părinţi. Dacă mai ştii vreun păcat pe care l-ai făcut şi care nu este trecut în chestionar, adaugă-l şi pe acela. Citeşte cu atenţie fiecare întrebare şi lasă conştiinţa să răspundă sincer.

1. Sunt eu smerit sau mă luptă mândria?
2. Sunt eu darnic sau mă luptă iubirea de argint?
3. Sunt eu curat sau mă luptă desfrânarea?
4. Mă bucur eu de binele aproapelui sau mă luptă invidia?
5. Sunt eu cumpătat sau mă luptă lăcomia?
6. Sunt eu blând, bun şi calm sau mă luptă mânia?
7. Sunt eu harnic şi râvnitor la fapte bune sau mă luptă lenea
şi nesimţirea?
8. Mă gândesc eu la faptele mele sau mă luptă uitarea?
9. Sunt eu atent tot timpul sau mă luptă nepăsarea?
10. M-am străduit eu să scap de neştiinţă?
11. Am crezut întotdeauna drept sau m-a luptat erezia,
credinţa strâmbă?
12. Nu cumva m-a cuprins amărăciunea cu motiv sau fără
motiv?
13. Nu cumva m-a cuprins înfumurarea năprasnică?
14. Nu cumva i-am urât sau îi urăsc pe oameni?
15. Nu cumva am pomenit răul?
16. Nu cumva am vorbit de rău pe aproapele?
17. Nu cumva am osândit pe aproapele?
18. Nu cumva m-am întristat fără temei?
19. Nu cumva m-a stăpânit frica?
20. Nu cumva am fost laş?
21. Nu cumva m-am certat?
22. Nu cumva m-am luat la întrecere?
23. Nu cumva m-a luptat sau mă luptă slava deşartă?
24. Nu cumva am fost făţarnic?
25. Nu cumva am minţit?
26. Nu cumva m-a stăpânit răutatea?
27. Nu cumva m-a stăpânit reaua nărăvire?
28. Nu cumva am păcătuit cu necredinţa?
29. Nu cumva am greşit cu rătăcirea gândurilor?
30. Nu cumva am păcătuit cu iubirea de sine?
31. Nu cumva am păcătuit cu iubirea de materie?
32. Nu cumva am fost zgârcit?
33. Nu cumva m-a stăpânit împătimirea?
34. Nu cumva am fost cuprins de afecţiune pentru cele
pământeşti?
35. Nu cumva am dat dovadă de micime de suflet?
36. Nu cumva am fost nemulţumit?
37. Nu cumva am cârtit?
38. Nu cumva m-a luptat îngâmfarea?
39. Nu cumva m-a luptat înalta cugetare?
40. Nu cumva m-a luptat iubirea de stăpânire?
41. Nu cumva m-a luptat dorinţa de a plăcea oamenilor?
42. Nu cumva am fost viclean?
43. Nu cumva am fost neruşinat?
44. Nu cumva am fost linguşitor?
45. Nu cumva am fost ironic?
46. Nu cumva am fost duplicitar?
47. Nu cumva m-am învoit cu păcatele părţii ruşinoase şi
m-am gândit des la ele?
48. Nu cumva am fost semeţ?
49. Nu cumva am făcut glume?
50. Nu cumva am ţinut minte răul?
51. Nu cumva m-a stăpânit dorinţa de răzbunare?
52. Nu cumva am grăit în deşert?
53. Nu cumva am fost stăpânit de iubirea de arătare?
54. Nu cumva m-am lăudat?
55. Nu cumva am greşit cu mila de sine?
56. Nu cumva am greşit cu cruţarea de sine?
57. Nu cumva am greşit cu lauda de sine?
58. Nu cumva am greşit cu îndreptăţirea de sine?
59. Nu cumva am greşit cu înfumurarea de sine?
60. Nu cumva am greşit cu înălţarea de sine?
61. Nu cumva am greşit cu îngâmfarea de sine?
62. Nu cumva am greşit cu preţuirea de sine?
63. Nu cumva am greşit cu închipuirea de sine?
64. Nu cumva am greşit cu simţirea de sine?
65. Nu cumva am greşit cu cinstirea de sine?
66. Nu cumva am greşit cu încrederea de sine?
67. Nu cumva am greşit cu răzbunarea de sine?
68. Nu cumva am greşit cu biruirea de sine?
69. Nu cumva am greşit cu cutezanţa de sine?
70. Nu cumva am greşit cu închipuirea de păcate sau am
avut gânduri necurate şi spurcate?
71. Nu cumva mi-am adus aminte de păcatele copilăriei şi
m-am învoit cu ele în minte?
72. Mi-am păzit eu întotdeauna mintea?
73. Nu cumva m-am mâhnit de ceva?
74. Nu cumva m-am descurajat?
75. Nu cumva m-a luptat deznădejdea?
76. Nu cumva m-a stăpânit împuţinarea de suflet?
77. Nu cumva am fost nechibzuit?
78. Nu cumva m-a stăpânit nesuferirea?
79. Am avut eu dreaptă socoteală în toate?
80. Am acţionat întotdeauna cu discernământ?
81. Am făcut rugăciune neîncetat?
82. Am eu o lucrare a minţii?
83. Nu cumva sufăr de nebunească împătimire cu gânduri
necurate?
84. Nu cumva am îndoieli în suflet şi în gând?
85. Nu cumva am ţinut minte răul?
86. Nu cumva am inima împietrită?
87. Nu cumva am curvit cu inima şi cu sufletul?
88. Nu cumva am greşit cu ocârmuirea nedreaptă a averii
bisericii?
89. Nu cumva am fost cu nemilostivire faţă de săraci şi de
oameni?
90. Nu cumva m-am îngreuiat de somn şi de lenevire?
91. Nu cumva am osândit?
92. Am cinstit întotdeauna zilele sfinte?
93. Am mers la biserică la priveghere?
94. Am dat pilde bune supuşilor mei?
95. M-am jurat cumva pe neadevăr?
96. La biserică am stat cu luare aminte?
97. Nu cumva am ieşit din biserică înainte de a se termina
slujba?
98. Nu cumva m-am împărtăşit cu nevrednicie?
99. Am păzit eu sfintele porunci?
100. Am citit cât mai des din Sfânta Scriptură?
101. Nu cumva sunt iubitor de bani?
102. Nu cumva sunt iubitor de plăceri?
103. Nu cumva sunt iubitor de agoniseală?
104. Nu cumva sunt iubitor de lucruri nefolositoare?
105. Am lucrat eu după putere fapta bună?
106. Am postit eu după putere?
107. Am făcut eu metanii şi canon după putere?
108. Am privegheat eu după a mea putere?
109. Nu cumva am greşit cu lăcomia pântecelui?
110. Nu cumva am greşit cu nesăturarea?
111. Nu cumva am greşit cu desfătarea şi beţia?
112. Nu cumva am greşit cu mâncarea pe ascuns?
113. Nu cumva am greşit cu iubirea de plăceri felurite?
114. Nu cumva am păcătuit cu curvia şi preacurvia?
115. Nu cumva am păcătuit cu desfrâul şi necurăţia?
116. Nu cumva am păcătuit cu incestul (amestecarea
sângelui)?
117. Nu cumva am păcătuit cu stricarea pruncilor?
118. Nu cumva am păcătuit cu împreunarea dobitoacelor?
119. Nu cumva sunt stăpânit de toate poftele rele?
120. Nu cumva sunt stăpânit de toate poftele urâte?
121. Nu cumva am păcătuit cu furtul?
122. Nu cumva am păcătuit cu jefuirea celor sfinte?
123. Nu cumva am păcătuit cu beţia?
124. Nu cumva am păcătuit cu uciderea?
125. Nu cumva am păcătuit cu orice moleşeală trupească?
126. Nu cumva am făcut voile păcătoase ale trupului?
127. Nu cumva am păcătuit cu ghicirile?
128. Nu cumva am păcătuit cu descântecele?
129. Nu cumva am păcătuit cu prezicerile?
130. Nu cumva am păcătuit cu iubirea de podoabe?
131. Nu cumva am păcătuit cu uşurătatea (căderea cu
uşurinţă)?
132. Nu cumva am păcătuit cu moliciunea?
133. Nu cumva am păcătuit cu înfrumuseţarea?
134. Nu cumva am păcătuit cu vopsirea feţei şi a unghiilor?
135. Nu cumva am păcătuit cu pierderea vremii?
136. Nu cumva am păcătuit cu umblarea fără rost?
137. Nu cumva am păcătuit cu jocurile de noroc?
138. Nu cumva am păcătuit cu reaua pătimire?
139. Nu cumva am păcătuit cu întrebuinţarea lucrurilor dulci
ale lumii?
140. Nu cumva vieţuiesc mai mult pentru trup?
141. Nu cumva am păcătuit cu diferite plăceri care îngroaşă
mintea?
142. Sunt eu pregătit pentru moarte?
143. M-am judecat pe mine însumi cu toate gândurile?
144. Ştiu eu în ce aşezare mă aflu?
145. Cuget eu asupra adevărurilor din Evanghelie?
146. Cuget eu cum mă voi prezenta în faţa judecăţii?
147. Am eu conştiinţa curată că mă voi mântui?
148. Cum stau eu cu îndatoririle ce-mi aparţin?
149. Am început eu chiar de azi a chema numele lui Hristos?
150. De câte ori pe zi spun „Doamne Iisuse“?
151. Respect eu făgăduinţa botezului sau a călugăriei?
152. Cum m-am comportat eu astăzi faţă de aproapele?
153. Cum m-am comportat eu faţă de mine însumi?
154. Îmi dau eu seama că Dumnezei este de faţă?
155. Îl laud eu mereu pe Dumnezeu?
156. Mă rog eu lui Dumnezeu în tot ceasul?
157. Îmi cercetez conştiinţa zilnic?
158. Iubesc eu cuvântul Lui Dumnezeu?
159. Ascult eu cuvântul Lui Dumnezeu?
160. Împlinesc eu cuvântul Lui Dumnezeu?
161. Împlinesc eu, cu frică de Dumnezeu, datoria ce-mi este
încredinţată?
162. Caut eu folosul aproapelui, sau mai mult folosul meu?
163. Mi-am cheltuit eu timpul cu folos sau l-am cheltuit în
deşertăciuni, jocuri şi diferite patimi?
164. I-am îndemnat eu pe oameni să aibă frică de
Dumnezeu?
165. I-am îndemnat eu pe oameni să împlinească poruncile
Bisericii?
166. Mi-am crescut eu copiii cu dragoste şi cu frică de
Dumnezeu sau i-am lăsat de capul lor?
167. Las eu ca moştenire urmaşilor mei credinţa cea
adevărată, susţinută de fapte bune, sau o credinţă falsă?
168. M-am îngrijit eu să dau pilde bune?
169. M-am îngrijit eu de vieţuirea copiilor mei şi a
aproapelui?
170. Nu cumva l-am smintit pe aproapele sau pe copiii mei
prin exemple rele?
171. Mi-am schimbat eu viaţa în bine?
172. Nu cumva am dat voie copiilor mei să facă lucruri rele?
173. Nu cumva i-am îndemnat pe copii la lucruri necinstite?
174. Am avut eu grijă ca să-i păzesc pe copii de smintelile
lumii?
175. Mi-am păstrat conştiinţa curată oriunde m-am aflat?
176. M-am rugat eu cu râvnă lui Dumnezeu pentru a-mi
păstra conştiinţa curată?
177. Am păstrat în memorie gândurile cele bune?
178. Am ţinut, cu înţelepciune, buna rânduială în toate
faptele?
179. Nu cumva am iubit sau iubesc îmbrăcămintea şi
obiectele luxoase?
180. Urăsc eu din inimă poftele drăceşti?
181. Urăsc eu patima curviei, a preacurviei şi cele fără de
folos?
182. Urăsc eu discuţiile inutile şi cărţile nefolositoare?
183. Fug eu de dansuri, jocuri şi alte înşelăciuni?
184. Urăsc eu cântecele lumeşti, nefolositoare?
185. Fug eu de lucrurile care mă trag în cursa păcatului?
186. Dând ajutor aproapelui, nu cumva l-am smintit cu ceva?
187. Stând de vorbă cu cineva, nu cumva am alunecat în
glume?
188. Nu cumva am luat în râs pe cineva?
189. Nu cumva am făcut jurăminte sau am blestemat?
190. Când a greşit cineva, am luat atitudine mustrând sau
pedepsind cu blândeţe, sau prin tăcere m-am făcut părtaş la
păcatul lui?
191. Când am invitat pe cineva la mine, nu cumva m-am
mâniat pe el sau i-am făcut scandal?
192. Mi-am cercetat conştiinţa înainte de mărturisire?
193. Mi-am mărturisit păcatele cu zdrobire de inimă?
194. Am respectat făgăduinţa de a nu mai păcătui?
195. Înainte de a mă împărtăşi mi-am făcut un proces de
conştiinţă?
196. Înainte de a mă împărtăşi am făcut rugăciuni cu
evlavie?
197. Am păstrat şi sfinţit ziua în care m-am împărtăşit?
198. Am împlinit canonul dat de duhovnic?
199. După ultima mărturisire, m-am păzit ca să nu mai
păcătuiesc, sau am căzut iarăşi?
200. Nu cumva mă ruşinez de oameni, iar de Dumnezeu nu?
Sursa Popas Duhovnicesc

22 mai 2018

Talcuirea celor 7 cuvinte rostite pe Cruce de Mantuitorul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..


                                                          RĂSTIGNIREA DOMNULUI.

1. Cel dintai cuvant spus de Domnul pe cruce este: “Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac” (Luca 23,34). Prin aceasta Domnul isi arata nespusa dragoste si netinerea minte de rau. Nu face ca pamantul sa se despice si sa inghita pe rastignitori, ci mai degraba roaga pe Tatal sa le ierte pacatul si desigur ca ar fi fost iertati daca ar fi crezut si s-ar fi pocait si n-ar fi ramas in necredinta.

2. Al doilea cuvant este cel rostit de Domnul catre talharul cel bun: “Amin, zic tie, astazi vei fi cu mine in rai” (Luca 23,43). Cel mai placut cuvant, prin care Domnul face mostenitor al Raiului pe cel ce mai inainte a fost ucigas si talhar! De cate ori si multi zic cuvantul pe care l-a spus talharul catre Hristos: “Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru imparatia Ta“! (Idem 42), dar nu se invrednicesc sa auda si raspunsul lui Hristos catre talhar, pentru ca nu-l spun cu cainta si cu aceeasi inima ca si talharul si pentru ca ei il spun dupa ce au crezut ca Hristos este Dumnezeu, pe cand talharul l-a spus fara sa creada ca Hristos este Dumnezeu si fara sa vada minuni, ci l-a spus unui tovaras de osanda si catre un rastignit.

3. Al treilea cuvant este cel spus de Domnul Iisus Preasfintei Sale Maici si lui Ioan, ucenicul cel iubit, care stateau in preajma crucii Lui: “Femeie, iata Fiul Tau! Apoi spuse ucenicului: Iata mama ta!” (Ioan 19,26). Prin acest cuvant, El se grijeste numai de mama Sa – cu toate ca erau de fata si alte femei, incredintand pe Fecioara, celui feciorelnic, pe cea iubita celui iubit si pe cea curata ucenicului celui curat ca s-o pazeasca. Si ne invata si pe noi ca sa ne grijim de parintii nostri pana la cea din urma suflare a lor, daca nu ne impiedica de la evlavie si de la virtute.

4. Al patrulea cuvant este “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai lasat!” (Matei 27,46; Ps.21,1). Domnul, rostind acest cuvant ne-a inchipuit pe noi, primind in persoana Sa parasirea lui Dumnezeu, pe care a suferit-o firea noastra omeneasca; dupa cum a primit si lipsa de minte si gresalele noastre, dupa cum se cuprinde in psalmul 21, referitor la Hristos, din care este si cuvantul acesta:
Caci nu El este parasit fie de Tatal fie de Dumnezeirea Lui…, ci in El ne inchipuie pe noi. Noi suntem cei parasiti si trecuti cu vederea dintai. Apoi acum mantuiti, prin patimile Celui fara de patima, dupa cum si lipsa noastra de minte si gresala insusind-o.

5. Al cincilea cuvant pe care l-a spus Iisus pe Cruce este: “Mi-e sete!” (Ioan 19,28). Domnul cu sufletul si cu inima inseta si dorea sa sufere pentru mantuirea oamenilor: “Mi-e sete ” : sunt insetat sa-mi vars sangele, sunt insetat sa va imbogatesc cu binefacerile mele“.
Domnul era insetat sa sufere si mai mult, pentru ca focul nemarginitei Sale iubiri pentru oameni ardea asa de tare in inima sa, incat desi suferise atata, I se parea ca a suferit putin, si dupa cum era fara margini si nemasurata dragostea Lui, asa dorea sa nu masure nici suferinta Lui.

6. Al șaselea cuvânt pe care l-a spus Domnul pe Cruce este: “Savarsitu-s-a !” (Ioan. 19,30). Prin acest cuvant Domnul a aratat ca s-au plinit toate poruncile cele despre Dansul; ca s-a sfarsit lucrul si voia Tatalui pentru care venise in lume si despre care a spus: “Mancarea mea este ca sa fac voia Celui ce M-a trimis si sa savarseasc lucrul Lui” (Ioan 4,34); ca se sfarsise puterile trupului Sau si nu putea sa rabde mai mult. Pe scurt, cu cuvantul acesta, Domnul a aratat ca s-a sfarsit intruparea si iconomia Sa (opera mantuirii) si ca nu mai lipseste nimic: “Toate s-au savarsit si nu mai ramane nimic pentru mantuire.

7. “Parinte, in mainile Tale imi dau duhul” (Luca 23,46). Ah! A murit viata lumii! Ah! si-a dat duhul suflarea ingerilor! Ah, si-a dat suflarea sufletul tuturor! Soare ascunde-ti razele tale; pamantule, cutremura-te; pietrelor, despicati-va; morminte, deschideti-va; mortilor inviati; catapeteasma sfasie-te de sus pana jos si toate fapturile luati parte la nedreapta moarte a Facatorului vostru! “Si iata catapeteasma templului s-a rupt in doua de sus pana jos, mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor celor adormiti au inviat” (Matei 27,51).

“Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care mi s-a rastignit lumea, iar eu lumii” (Galateni 6,14).

20 aprilie 2018

ALTĂ ISTORIOARĂ DESPRE RAI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O mie de ani înaintea ochilor Tăi, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut ( Psalmul 89, 4 ). Era un călugăr de mult într-o mănăstire şi se întreba: " Cum poate să treacă o mie de ani ca o zi ?" atât este de frumos în Rai şi atât de mare fericire, că, o mie de ani pare o zi. Călugărul era paracliser la biserică şi avea viaţă înaltă. El s-a rugat Maicii Domnului câţiva ani de zile şi zicea : " Maica Domnului, roagă-te la Mântuitorul Hristos să-mi arate cum trec o mie de ani ca o zi ? Căci ştiu că aceste cuvinte ale Duhului Sfânt sunt adevărate ". S-a rugat trei ani şi i-a arătat Dumnezeu. Fiind paracliser, după slujba de la miezul nopţii a rămas singur în biserică citind acatistul Maicii Domnului. Cheile le avea în mână şi fesul îl pusese pe o strană. Deodată a intrat în biserică un vultur şi s-a aşezat pe iconostas. Dar atât era de frumos vulturul, cum nu mai văzuse în viaţa aceasta nimeni. Era cu mii de culori, avea coc, ochii negri şi se uita prin biserică. Fiecare până era ca o piatră scumpă. Călugărul când a văzut vulturul că s-a aşezat pe iconostas, a uitat să se mai roage şi s-a gândit : " Măi, eu mă reped ca să-l prind ! Că dacă l-oi prinde pe acesta, nu-mi mai trebuie altă avere pe faţa pământului. Măcar o pană să iau de la el !" S-a repezit spre vultur, dar vulturul a zburat în mijlocul bisericii. Se făcea că nu poate zbura. Călugărul, după el. Când să-l prindă, vulturul a zburat din pridvor. " Vai de mine ! Doamne, ajută-mă să-l prind !" Dar când să pună mâna pe el, vulturul iar a zburat, dar mai mult pe jos; ieşind din biserică s-a aşezat pe gard. Când s-a repezit călugărul spre gard, vulturul a zburat în pădure. Călugărul a sărit peste gard, zicând : " Doamne, ajută-mă să-l prind !" Când să pună mâna pe el, vulturul a zburat într-o poiană mare. " Doamne, nu mă lasa. Măcar o pană să iau de la el !" Când s-a repezit în mijlocul poienii la vultur, acesta a zburat într-un brad. Atunci a început a plânge călugărul : "Doamne, n-am fost vrednic măcar o pană din el să iau ".Şi se uita la vultur." Doamne,Doamne, ce pasăre frumoasă !" Dar deodată vulturul a început să cânte, o cântare cum nu a mai auzit el pe faţa pământului. Era îngerul în chip de vultur, dar el nu ştia; şi a stat şi s-a uitat la vultur, care i-a cântat 355 de ani. Părându-i-se că a trecut doar un ceas, călugărul, în timpul acesta, nici nu a îmbătrânit, nici nu a obosit, nici nu a flămânzit, nici nu a însetat şi nimeni nu a dat peste el. Zburând vulturul, monahul fiind cu cheia bisericii în mână şi-a adus aminte : " Vai de mine, nu mi-am luat nici fesul şi biserica a rămas descuiată; mă duc să încui biserica ". A venit la mănăstire, având cheia bisericii în mână, dar mănăstirea nu o mai cunoştea. Biserica era acoperită alfel, chiliile erau altele. Se gândi întru sine : " Doamne, ori eu mi-am ieşit din minţi, ori mănăstirea asta nu-i a noastră ". Ştiind că stătuse doar un ceas şi ceva, s-a dus la portar cu cheia în mână. Portarul vede un bătrân cu barbă albă, foarte strălucit la faţă şi-i zice : - Binecuvîntează, părinte ! Cu ce drum pe la noi ? - Fiule, mă duc să încui biserica. - Dar de unde eşti ? - De aici, de la mănăstire. - Dar unde ai fost dus ? - Până aici, mai aproape. - Părinte, nu eşti de la noi. - Nu mă cunoşti, fiule, dar eu sunt călugărul cutare, sunt paracliserul şi mă duc să încui biserica ! - Stai, părinte, mă duc să-i spun stareţului. Dar stareţul a visat în noaptea aceea o descoperire şi a auzit de trei ori : " Deschideţi porţile mănăstirii, ca să între porumbelul Domnului !" - Părinte, a venit un călugăr bătrân, luminat la faţă, zicând că el vrea să încuie biserica, că el este paraclisier. - Deschide-i, fiule, că o taină mare este aceasta ! Vino cu el la mine. Când a venit la stareţ, acesta l-a întrebat : - Părinte, mă cunoşti pe mine ? - Nu. - Dar mănăstirea o cunoşti ? - Nu o mai cunosc. Biserica o cunosc, dar parcă nu mai este aşa cum era. Avea alt acoperiş. - Dar unde ai fost plecat, părinte ? - Am fost până aici, în pădure. Stareţul a pus să se tragă clopotele mănăstirii şi a adunat în biserică tot soborul, care avea 300 de călugări. Apoi l-a adus pe acest călugăr în mijlocul bisericii şi l-a pus în faţa catapetezmei să-l vadă toţi călugării şi l-a întrebat : - Părinte, dintre toţi aceşti călugări, cunoşti pe vreunul ? - Viu este Hristos, nu cunosc pe niciunul ! A răspuns el. - Dar voi, îl cunoaşteţi pe acest călugăr ? - Nu-l cunoaştem, au răspuns ei. - Părinte, dacă spui că ai plecat de un ceas de aici, cine era stareţ când ai plecat ? A întrebat atunci stareţul. - Avva Ilarion. - Cine era ecleziarhul mare ? - Avva Ambrozie. - Cine era econom ? - Avva Chiriac. - Cine era veşmântar ? - Avva Gherontie. Atunci a spus stareţul : - Mare taină s-a descoperit între noi. Să vină arhivarul mănăstirii. Şi i-a spus : Du-te şi adă arhivele mănăstirii aici pe câteva sute de ani în urmă şi caută când a fost rândul acesta de călugări. A căutat cu 50 de ani, cu 100 de ani; a căutat cu 200 de ani, cu 300 de ani şi nu se găseau. Şi a căutat cu 355 de ani şi a găsit nişte registre mâncate de carii, vechi, rătăcite prin podul mănăstirii. Când a început a citi cutare, cutare, i-a găsit. - Părinte, dar când ai plecat ? - Trebuie să fie un ceas şi ceva. - Părinte, dar care a fost lucrul pentru care te-ai rugat lui Dumnezeu ? - Eu mă rog de mult avreme şi citesc rugăciuni la Maica Domnului ca să-mi arate Mântuitorul ceea ce spune în Psaltire : O mie de ani înaintea ochilor Tăi, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut ! - Părinte, iată că Preasfântul şi Preabunul Dumnezeu ţi-a împlinit cererea sfinţiei tale. N-ai vrut să crezi, sau ai crezut, dar ai vrut să te convingi. Iată, de când ai plecat, au trecut 355 de ani ! Bătrânul a început a plânge. Stareţul îi vorbi : - Vezi, părinte, că ţi-a arătat Dumnezeu minunea pentru că te-ai rugat cu credinţă. Dacă 355 de ani ţi-au părut că un ceas, acum crezi că o mie de ani este ca o zi înaintea lui Dumnezeu ? - Cred, părinte ! Atunci stareţul a poruncit ca un preot să se îmbrace repede în veştminte, a adus Sfintele taine şi l-a împărtăşit pe bătrân în faţa tuturor. Bătrânul a primit Sfintele Taine şi a zis : - Părinţilor, iertaţi-mă, că mare uimire mi s-a făcut. Faţa lui lumina ca soarele. Apoi a cerut iertare de la toţi şi a murit în biserică. 

28 noiembrie 2017

IARTĂ, CA SI DUMNEZEU SĂ TE IERTE!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


   Părintele Selafiil, duhovnicul nostru de la Manastirea Noul Neamţ, repeta obsedant aceste cuvinte simple ale Evangheliei, cuvinte pe care le-a repetat Mântuitorul şi, mai ales, Sfântul Evanghelist Ioan: „Iartă, ca şi Dumnezeu să te ierte. Când ajungi seara, spune: "Doamne, iartă-mi tot ce am greşit eu azi cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul ca un om, iartă pe toţi părinţii şi fraţii şi mă iartă şi pe mine, păcătosul!" Uită-te în inima ta şi, dacă vezi că ai vreo mânie asupra cuiva, iartă, ca să nu te culci mânios! Şi dacă ai iertat, poţi să-I spui Domnului: "Acuma şi Tu iartă-mă, pentru că eu i-am iertat. Şi, cu acest "târg Sfânt" şi copilăros, dă-ţi sufletul în mâna lui Dumnezeu, iar dacă mori în noaptea aceea, Dumnezeu te ia la Dânsul”.

Unii spun: „Este atât de simplu?”. Da, este atât de simplu, dar pentru această simplitate trebuie să ne ostenim şi să veghem în toate zilele vieţii noastre şi în orice clipă, pentru ca oricând vedem gânduri care se ridică împotriva aproapelui, care ne tulbură, ne nemulţumesc, să ne întoarcem către Dumnezeu şi să-I spunem: „Iartă-mă, Doamne, şi iartă şi pe aproapele meu, pentru că eu l-am iertat!”.
   Aceasta este simplitatea Evangheliei, aceasta o găsim şi în rugăciunea Tatăl nostru. Mântuitorul, când a fost rugat să ne înveţe cum trebuie să ne rugăm, ne-a învăţat să cerem iertare pentru greşelile noastre aşa cum noi iertăm greşiţilor noştri. Dacă facem această nevoinţă, avem nădejde de mântuire. Şi dacă mântuirea ni se dă astfel, ce altceva ne mai poate interesa în lumea aceasta, ce mai are rost?

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta).


Arhivă blog

CARUI SFANT TREBUIE SA NE RUGAM?

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta.

SFANTA SCRIPTURA

Totalul afișărilor de pagină

Etichete

. . Despre Evlavie .RUGĂCIUNE “Tâlcuire la Tatăl nostru” ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI ACATISTE ACATISTUL Cuviosului Ioan de la Prislop Acatistul sf Stefan cel Mare Acatistul Sfantului Nicolae Acatistul Sfântului GHERASIM KEFALONITUL Acatistul Sfintei Cruci Acatistul Sfintilor Brancoveni Adormirea Maicii Domnului Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Adormirea Sfintei Ana ADUCEREA MOAŞTELOR SFÂNTULUI MUCENIC ŞTEFAN AGHIAZMA SAU APA SFINTITA AICI GASESTI CANTARI BISERICESTI AICI GASESTI INDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI SFATURI DUHOVNICESTI AICI SANT CELE MAI IMPORTANTE RUGACIUNI AICI SE GASESC SFINTE MOASTE Alexandru Pesamosca Arhanghelui Gabriel. Arhiepiscop Justinian Chira ARHIMANDRIT TEOFIL PARAIAN Arhimandritul Tavrion Articole Apopei Roxana Articole Ioan Monahul AUDIO..VISARION IUGULESCU BISERICI BUNA VESTIRE CANOANELE SFANTULUI CALINIC Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia - sora lui Canonul Sfantului Andrei Criteanul din Postul Sfintelor Pasti Canonul Sfantului Meletie al Antiohiei CARTI INTERESANTE Cei patru Sfinţi Evanghelişti CELE 7 PLANSURI..EFREM SIRUL Cine a fost Zorica Laţcu Teodosia? Citate CUGETARI ORTODOXE CUM SA NE RUGAM CUVINTE DE FOLOS Cuviosul Arhimd. Sofronie Cuviosul Efrem Filotheitul Cuviosul Gherontie Cuviosul Nicodim de la Tismana (26 Decembrie) CUVIOSUL SERGHIE: Cuviosul Tadei de la Vitovnita Cuviosului Sofronie Saharov DESPPRE VRAJI SI FARMECE DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR DESPRE AVORT DESPRE ACATISTE SI PARACLISE DESPRE APOCALIPSA DESPRE BOALA Despre Boboteaza DESPRE CLEVETEALA SI JUDECATA. Despre Clopote Despre colivă DESPRE CREDINTA DESPRE CRUCE DESPRE DIAVOL DESPRE DRAGOSTE Despre educatia crestina a copiilor Despre Frică DESPRE HAINELE PREOTESTI DESPRE ICOANE DESPRE INGER PAZITOR Despre invidie Despre iubire DESPRE JUDECAREA APROAPELUI DESPRE JUDECATA DE APOI SI VIATA DUPA MOARTE DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU DESPRE LACRIMI DESPRE LUMANARI DESPRE MAICA DOMNULUI DESPRE MANIE Despre milostenie DESPRE MOARTE DESPRE OZN-URI DESPRE PACAT DESPRE POCAINTA DESPRE POST Despre PREOTUL DUHOVNIC DESPRE RAI SI IAD DESPRE RUGACIUNE Despre Rugaciunea Inimii Despre Sfanta Impartasanie DESPRE SFINTELE MOASTE DESPRE SFINTELE MOASTE Sfântul Ioan Gură de Aur DESPRE SMERENIE DESPRE SMERENIE MANDRIE SI EGOISM DESPRE SUFLET DESPRE TALISMAN DESPRE TRUFIE DESPRE URA DIN SFATURILE DE LA PARINTELE IOAN Din sfaturile Preotului Ioan Clopotel DREPTUL SIMEON ŞI SFÂNTA PROOROCIŢĂ ANA Drumul sufletului după moarte DUCEŢI-VĂ SĂ VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR Dudul lui Zaheu - Biserica Sfantul Elisei din Ierihon Duminica Tuturor Sfintilor ENIGMA MARAMEI VERONICĂI EPISTOLIA DOMNULUI Fuga in Egipt ICOANA BIZANTINĂ IER. SAVATIE BASTOVOI IEROD. VISARION IUGULESCU INDICATIILE TESTAMENTARE ALE LUI IOAN IANOLIDE: Inmormantarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Nicolae al Banatului Intampinarea Domnului INTERVIURI Intrarea Domnului in Ierusalim INVATATURI IZVORUL TAMADUIRII ÎNAINTEPRĂZNUIREA ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI Kamenski Mănăstirea "Înălţarea Domnului" Lancea cu care a fost omorât Hristos Legenda Sfântului Valentin MANASTIREA HUREZU MARGARITARE DUHOVNICESTI MINUNEA DE LA SF.MORMANT Minuni ale Sfantului Nectarie MINUNI.. Mitropolitul Antonie al Surojului MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA Nasterea Sf Ioan Botezatorul O rugăciune de dimineaţă OSÂNDIRE DE SINE SI EGOISM PARACLISUL SFINȚILOR MUCENICI ADRIAN ȘI NATALIA (26 AUGUST) Parastasele și folosul lor PARINTELE ADRIAN FAGETEANU PARINTELE ARSENIE BOCA PARINTELE ARSENIE PAPACIOC Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa PARINTELE ILARION ARGATU PARINTELE ILIE LACATUSU PARINTELE IOSIF TRIFA PARINTELE JUSTIN PARVU Parintele Maxim un stalpnic al zilelor noastre Parintele Nichifor cel lepros PARINTELE PAISIE AGHIORITUL PARINTELE PETRONIU TANASE PARINTELE PORFIRIE PARINTELE SOFIAN BOGHIU Parintele Teofil Paraian PARINTELE VISARION IUGULESCU Părintele Cleopa Ilie Părintele Constantin Galeriu Părintele Iulian de la Prodromu Părintele Iustin Pârvu Părintele Proclu Nicău PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE Părintele Rafail Noica Pătimirea Sfinţilor Mucenici Trofim Savvatie şi Dorimedont († 276) Pelerinaj Grecia 2017 Pelerinaj Israel PILDE PILDE CRESTINE PILDE DIN PATERIC POEZII POEZII ..IISUS HRISTOS Poezii cu Preot Ioan POEZII DE ANDREI BOTOSANU POEZII DE CAMELIA CRISTEA Poezii de Costel Ursu Poezii de Daniela Ibisin Poezii de Doru Avram Poezii de Eliana Popa POEZII DE ILARION ARGATU Poezii de Maria Pintecan Poezii de Pr.Gabriel Militaru Poezii de Preot Sorin Croitoru POEZII DE RADU GYR POEZII DE TRAIAN DORZ Poezii de Valeriu Gafencu Poezii de Vasile Militaru Policarp si Laurentiu POVESTIRE POVESTIRI DIN PATERIC POVESTIRI DUHOVNICESTI POVESTITE DE SFINTI Pr. Efrem Atonitul PR. PAISIE OLARU Preot PREOT Ioan Dumitriu de la Parohia Tipografilor Preotul Andrei Constantin PREVIZIUNI Prigonită pentru Iisus Hristos la doar 14 ani PROFETII Prohodul Domnului Proorocul Moise PROTOSINGHELUL NICODIM MANDITA Pruncii Simeon şi Parascheva Psalmi Psalmul 50 (al lui David) Psaltirea PUSTNIC ONUFRIE Răspunsuri Duhovnicesti de la părintele Argatu Rucăciune către sfinti Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos Rugaciune pentru bolnavii de cancer. RUGACIUNEA PARINTELUI GHERONTIE - PENTRU ORICE DORINTA Rugaciunea Sfintei Cruci RUGACIUNI Rugăciune catre Sfantul Ilie Rugăciune catre Sfantul Nectarie Rugăciune către Mântuitorul a Sfântului Dimitrie al Rostovului RUGĂCIUNE CĂTRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA Rugăciune către Sfântul Apostol Simon Zilotul Rugăciune către Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Maximovici RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MUCENIC VENIAMIN DIACONUL Rugăciune către Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul RUGĂCIUNE CĂTRE TOTI SFINTII Rugăciune de pocăinţă Rugăciune pentru căsătorie... RUGĂCIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE IOAN DAMASCHIN Rugăciunea ultimilor Părinţi de la Optina Rugăciuni Rugăciuni către Sfinţii Arhangheli pentru fiecare zi a săptămînii Rusaliile SA FIM OAMENI SA-I AJUTAM SARBATORI Săpămana Patimilor Sânzaienele Schimbarea la Fată SCOPUL VIETII CRESTINESTI SEMNIFICATIA NUMELUI NOSTRU. Sf .Ghelasie de la Râmeţ Sf ap Iacob al lui Zevedeu SF DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR Sf Gheorghe Sf Ignatie SF. IERARH ANTIM IVIREANU Sf. Ignatie Teoforul SF. IOAN DE LA PRISLOP Sf. Mc. Calistrat; Sf. Porfirie Bairaktaris SF.APOSTOL SI EVANGHELIST LUCA SF.IERARH CALINIC DE LA CERNICA Sf.Ignatie Briancianinov Sfanta Mucenită Tatiana Sfanta Alina Sfanta Ana SFANTA CUVIOASĂ PARASCHEVA SFANTA DUMINICA SFANTA ECATERINA Sfanta Eugenia Sfanta Evdochia SFANTA FILOFTEIA Sfanta Fotinii SFANTA HRISTINA Sfanta Iulia SFANTA LITURGHIE Sfanta Lucia Sfanta Macrina Sfanta Maria Egipteanca Sfanta Maria Magdalena Sfanta Marina Sfanta Mucenita Haritina Sfanta Mucenita Tecla Sfanta Mucenită Tatiana SFANTA PARASCHIVA Sfanta Salomeea Sfanta Teodora Sfanta Varvara Sfanta Veronica SFANTA XENIA Sfantul Mc Ioan Valahul SFANTUL ADRIAN Sfantul Alexandru Sfantul Andrei - Apostolul romanilor Sfantul Andrei Rubliov Sfantul Antonie de la Veria Sfantul Ap.Timotei SFANTUL APOSTOL ANDREI SFANTUL APOSTOL IOAN Sfantul Apostol si Evanghelist Matei Sfantul Apostol Tadeu Sfantul Apostol Toma SFANTUL CRISTIAN Sfantul Cuvios Patapie SFANTUL DANIIL SIHASTRUL Sfantul Dimitrie al Rostovului Sfantul Dobri Dobrev SFANTUL DUMITRU Sfantul Efrem Cel Nou Sfantul Efrem Katunakiotul Sfantul Eftimie cel Mare Sfantul Emilian Sfantul Ermolae Sfantul Fanurie SFANTUL GHEORGHE Sfantul GHERASIM DE LA IORDAN Sfantul Gherasim din Kefalonia Sfantul Grigorie cel Mare - Dialogul SFANTUL GRIGORIE DECAPOLITUL Sfantul Haralambie SFANTUL IERARH PARTENIE Sfantul Ierarh Vasile cel Mare SFANTUL ILIE Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava SFANTUL IOAN DAMASCHIN Sfantul Ioan de Kronstadt SFANTUL IOAN RUSUL SFANTUL IOAN SCARARUL SFANTUL IOSIF DE LA PARTOS Sfantul Isidor din Hios Sfantul Isidor Pelusiotul Sfantul Iuda Sfantul Iuliu Veteranul Sfantul Lazăr din Betania SFANTUL MARCU ASCETUL Sfantul Maxim Mărturisitorul SFANTUL MINA SFANTUL MUCENIC EUSTATIE Sfantul Mucenic Gheorghe Sfantul Mucenic Polieuct Sfantul Mucenic Procopie SFANTUL MUCENIC TRIFON Sfantul Nechifor Leprosul SFANTUL NECTARIE SFANTUL NICOLAE Sfantul Nicolae Steinhardt Sfantul Nil Dorobantu SFANTUL PANTELIMON Sfantul Parinte Vichentie Malău Sfantul Policarp Sfantul Prooroc Iona Sfantul Sava cel sfintit SFANTUL SELAFIL DE LA NOUL NEAMT SFANTUL SERAFIM DE SAROV Sfantul Serafim de Virita Sfantul Simeon Stalpnicul SFANTUL SPIRIDON SFANTUL STEFAN Sfantul Stefan cel Mare SFANTUL STELIAN Sfantul Teodor Studitul Sfantul Teodor Tiron Sfantul Teodosie cel Mare Sfantul Teodosie de la Brazi SFANTUL TIHON DE ZADONSK Sfantul Valentin (ORTODOXUL) SFANTUL VASILE SFANTUL VICTOR Sfantul. Cuvios Dimitrie cel Nou SFATURI DUHOVNICEŞTI ALE UNUI STAREŢ DE LA OPTINA SFATURI CRESTINE SFATURI DE LA PARINTELE IOAN SFATURI DUHOVNICESTI SFATURI PENTRU ANUL NOU Sfaturi pentru suflet SFATURI PENTRU VIAŢA DUHOVNICEASCĂ Sfăntul Mercurie SFÂNTA MUCENIŢĂ AGATA Sfânta Muceniţă Agnia SFÂNTA MUCENIŢĂ PARASCHEVI Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale Sfânta Salomeea Sfânta Teodora de la Sihla SFÂNTUL LAVRENTIE DE CERNIGOV Sfântul Siluan Atonitul... Sfântul Antonie cel Mare Sfântul Apostol Filip SFÂNTUL APOSTOL IACOB AL LUI ALFEU Sfântul apostol Luca Sfântul apostol Luca al Crimeii Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Sfântul Ciprian si Iustina SFÂNTUL CUVIOS ANTIPA DE LA CALAPODEȘTI ( 10 ianuarie) SFÂNTUL CUVIOS IOAN ZEDAZNELI Sfântul Cuvios Macarie cel Mare sau Egipteanul Sfântul cuvios Memnon SFÂNTUL CUVIOS ONUFRIE CEL MARE Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ SFÂNTUL CUVIOS TEOFIL CEL NEBUN PENTRU HRISTOS Sfântul Efrem Sirul Sfântul Gheorghe Hozevitul Sfântul Grigorie de Nyssa Sfântul Grigorie Palama Sfântul Ierarh Eumenie Sfântul ierarh Ioan Maximovici cel nou SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ Sfântul Ioan Botezătorul SFÂNTUL IOAN CARPATINUL: Sfântul Ioan Evanghelistul Sfântul Ioan Gură de Aur Sfântul Ioan Iacob Hozevitul Sfântul Ioan Rilă SFÂNTUL ISAAC SIRUL SFÂNTUL MARE MUCENIC TEODOR STRATILAT Sfântul Moise Etiopianul. SFÂNTUL MUCENIC CALINIC Sfântul Nicolae Sfântul Nicolae Velimirovici Sfântul Pahomie SFÂNTUL PROOROC ZAHARIA SFÂNTUL SERAFIM DE LA SAROV 1759 - 1833 SFÂNTUL SFINTIT MUCENIC FILUMEN Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul; Sfântul Mucenic Teoctist Sfântul Sfințit Mucenic Ierotei SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC LUCHIAN Sfântul Sfințitul Mucenic Ignatie SFÂNTUL TEOFAN ZAVORATUL SFIINTII-PRIETENII LUI DUMNEZEU Sfintele Mucenite Agapi Hionia si Irina SFINTELE PASTI SFINTELE TAINE SFINTI Sfintii Zotic Atal Camasis si Filip de la Niculitel Sfintii 42 de Mucenici din Amoreea SFINTII APOSTOLI SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL SFINTII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIL Sfintii Atanasie si Chiril SFINTII CHIR SI IOAN SFINTII CONSTANTIN SI ELENA Sfintii Cozma si Damian Sfintii impărati Constantin si Elena Sfintii Inchisorilor SFINTII IOACHIM SI ANA Sfintii Mari Mucenici Serghie si Vah. Sfintii Martiri Brâncoveni Sfintii Marturisitori Ardeleni Sfintii Mihail si Gavril Sfintii Români Sfintii Simeon si Ana Sfintii Trei Ierarhi Vasile Grigorie si Ioan Sfintii Varsanufie si Ioan Sfintii Zilei Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei (9 martie) Sfinții Mucenici Pavel şi Iuliana SFINŢII ŞI OCROTIRILE LOR Sfînta Mare Muceniţă Irina Sfîntul Antonie de la Iezeru-Vîlcea SINUCIGAŞII SOBORUL MAICII DOMNULUI Soborul Sfinților 70 de Apostoli. TAINA CASATORIEI TAINA SFINTEI SPOVEDANII TEODORA DE LA SIHLA TROPARUL SFANTULUI MUCENIC VLASIE TROPARUL SFINTILOR TREI IERARHI TUTUNUL ŞI ŢIGĂRILE = PĂCATUL SINUCIDERII Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare VALERIU GAFENCU VAMEȘUL ȘI FARISEUL VAMILE VAZDUHULUI Versuri de Horațiu Stoica VIATA LUI IISUS HRISTOS Viața Sfântului Iosif cel Nou de la Partos VORBESTE PARINTELE GEORGE ISTODOR

SFINTI

SFINTI