Daca ar fi cineva sa cunoasca pe toti din neamul nostru care au trecut pragul sfinteniei in prigoana comunista,ar veni la cuvintele sfantului Dosoftei al Moldovei(sec.XVII-lea): ,,dara si dintre rumani multi sunt sfinti…dara nu s-au cautat”….si se adevereste si in zilele noastre.
Dar dincolo de acestea, ignorarea aproape cu desavarsire a spiritualitatii inchisorilor –moment plin de semnificatii al Ortodoxiei noastre romanesti –are o radacina mult mai adanca: lipsa de interes a romanilor fata de marturiile propriului trecut.
Parca mai lesne si cu mai multa ravna privim spre cele petrecute in alte parti decat la marturiile de sfintenie de la noi.
In acest narav al romanilor se afla,dupa cum se pare, cauza acelui ,,dara nu s-au cautat” al sfantului mitropolit.
Printre chipurile de marturisitori ar intalni un nume ,pe care toti il pomenesc cu evlavie,socotindu-l sfant :VALERIU GAFENCU…numit inspirit de parintele Nicolae Steinhardt ,,sfantul inchisorilor”,
Valeriu Gafencu a fost una dintre cele mai impresionante figuri care s-a inaltat la o admirabila traire duhovniceasca in conditiile vietii de temnita.
Prin dragostea sa jertfelnica izvorata dintr-o desavarsita inchinare a vietii lui Hristos,a ramas zugravit in cele mai luminoase culori in inimile celor ce l-au cunoscut.
,,Nu am nici o indoiala ca este sfant; a trait cuvantul lui Dumnezeu la o inaltime de neinteles pentru noi”(Pr.Gherorghe Calciu)
,,Ceea ce a facut si ceea ce a trait Valeriu de-a lungul anilor de detentie pentru fiecare suflet cu care a venit in contact, e greu de imaginat , necum de exprimat in cuvinte”
Fragmente din scrisorile trimise familiei, câteva poezii , un îndreptar de spovedanie,mărturii ale unor minuni trăite în preajma sa exprimă chipul plin de sfinţenie al mărturisitorului lui Hristos, Valeriu Gafencu.Toate acestea sunt nişte umile semne ale unei vieţii duhovniceşti de care nu se poate da mărturie prin cuvânt.
Intoarcerea la Dumnezeu a unor detinuti atei,dejucarea intentiilor de asa-zisa ,,reeducare”prin tortura, dragostea deosebita dintre detinuti , spiritual de jertfa in folosul celor bolnavi, toate se lucra prin influenta lui Gafencu. Prezenta lui plina de har va crea o atmosfera duhovniceasca unica in istoria gulganului communist.
Cunoscandu-si dinainte ziua trecerii la Domnul, Valeriu se afla in momentul mortii intr-o asa stare de har, incat prietenul sau Ion Ianolide, care i-a fost atunci alaturi , va marturisi mai tarziu:,,in vesnicie nu-mi doresc o stare mai inalta decat aceea , caci atunci eram plin, deplin fericit”.
,,Undeva, intr-o inchisoare comunista, a trait si a patimit un om despre care am certitudinea ca va fi canonizat.
E vorba de Valeriu Gafencu . A murit la Targu Ocna. Un tanar cu suflet de crin , pe care din pricina puritatii sale , iti era rusine sa-l privesti in lumina ochilor.
Nu mai era decat piele si os, plin de boala si tuberculoza, dar ochii lui erau luminosi si numai zambet”.((Pr.Constantin Voicescu)
,,Un om, ca şi un popor, atâta preţuieşte, cât a înţeles din Evanghelie şi cât poate să urmeze învăţăturii lui Iisus”, spunea savantul Simion Mehedinţi. Oameni prin care Duhul Sfânt lucra cu putere, precum Valeriu Gafencu şi alţi mărturisitori ai temniţelor, vrednici de toată preţuirea , îşi aşteaptă locul în calendar, fiind cele mai sigure modele pentru noi în vremurile acestea dominate de confuzii. Viaţa lor merită cunoscută, nu pentru slava lor pământească, ci ,,ca oamenii din zilele noastre înegurate de atâtea rătăciri, urmări ale îndepărtării de Dumnezeu, să ştie că au existat în secolul al XX-lea asemenea aleşi care s-au ridicat la puterea de credinţă şi de jertfă a primilor martiri creştini”.
Sursa: Sfantul Inchisorilor (Marturi adunate si adnotate de monahul Moise)
