..Extras din Cuviosul Siluan Athonitul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos

 .Toţi oamenii vor să aibă pacea, dar nu ştiu cum să ajungă la ea. Paisie cel Mare s-a mâniat şi l-a rugat pe Domnul să-l izbăvească de mânie. Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Paisie, dacă nu vrei să te mânii, nu dori nimic, nu ju­deca pe nimeni, nu urî pe nimeni, şi nu te vei mai mânia”.

Astfel, orice om, dacă-şi taie voia lui înaintea lui Dum­nezeu şi a oamenilor, va avea totdeauna pace în suflet, dar cel căruia îi place să-şi facă voia sa, nu va avea pace niciodată.

Sufletul care s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu în­dură cu uşurinţă orice întristare şi orice boală, pentru că, atunci şi când e bolnav, el se roagă şi vede pe Dumnezeu: „Doamne, Tu vezi boala mea. Ştii că sunt păcătos şi nepu­tincios. Ajută-mă să îndur totul şi să-Ţi mulţumesc bună­tăţii Tale”. Şi Domnul alină boala şi sufletul simte ajutorul dumnezeiesc şi stă înaintea lui Dumnezeu vesel şi mul­ţumitor.

Dacă te loveşte orice fel de nenorocire, gândeşte-te: „Domnul vede inima mea, şi dacă îi e pe plac, totul va merge bine atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi”, şi ast­fel sufletul tău va avea întotdeauna pace. Dar dacă omul va începe să murmure: „Aceasta n-ar trebui să fie aşa… aceasta nu e bine”, nu va avea niciodată pace în suflet, chiar dacă ar posti şi s-ar ruga mult.

Domnul ne iubeşte şi de aceea nu ne putem teme de nimic, afară de păcat, pentru că prin păcat se pierde harul şi fără harul lui Dumnezeu vrăjmaşul vânează sufletul, aşa cum vântul sau fumul mână o frunză uscată.

Extras din Cuviosul Siluan Athonitul

OMUL MANDRU NU VREA SA VIETUIASCA DUPA VOIA LUI DUMNEZEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


    Pe pamant,nimeni nu poate scapa de intristari,dar cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu,le indura cu usurinta.Toti oamenii de pe pamant indura inevitabil intristari,si desi intristarile pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari,pentru oameni ele par de neindurat si ii intristeaza,si acesta pentru ca nu vor sa isi smereasca sufletul,nici sa se predea voii lui Dumnezeu.Omul mandru nu vrea sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu:ii place sa se conduca pe sine insusi si nu intelege ca omul nu are destula minte sa se conduca pe sine insusi,fara Dumnezeu.

Tu zici:"Viata mea e amara!",dar eu iti voi spune,ori Insusi Domnul iti spune:"Smereste-te,si vei vedea ca nenorocirile tale se vor preface in odihna,asa incat te vei minuna si vei spune:"De ce ma chinuiam si ma intristam atat alta data?"Sufletul smerit e ca marea:daca arunci o piatra in mare,ea tulbura pentru un minut fata apelor,dupa care se scufunda in adancuri.Asa se scufunda si intristarile in inima celui smerit,caci puterea Domnului e cu el

.Omul mandru se teme de reprosuri,dar cel smerit nicidecum.Cine a dobandit smerenia lui Hristos,doreste totdeauna sa i se faca reprosuri,primeste cu bucurie ocarile si se intristeaza cand este laudat,dar acesta nu este decat primul pas al smereniei.Cand sufletul cunoaste prin Duhul Sfant cat de bland si de smerit e Domnul,atunci se vede pe sine insusi mai rau decat toti pacatosii.Sunt multe feluri de smerenie.Unul e ascultator si se invinuieste pe sine pentru toate-si aceasta,este smerenie.Un altul,se caieste pentru pacatele sale,si se soscoteste nemernic inaintea lui Dumnezeu-si acesta e smerenie.Dar alta,e smerenia celui ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant.

Cand prin Duhul Sfant,sufletul vede cat de bland si smerit e Domnul,atunci se smereste pe sine pana la capat.Daca oamenii ar cunoaste prin Duhul Sfant ce fel de Domn avem,s-ar schimba cu totii:bogatii ar dispretui bogatiile lor,savantii stiinta lor,ocarmauitorii slava si puterea lor,si toti s-ar smeri si ar trai in mare pace si iubire pe pamant.

CINE S-A SMERIT PE SINE,ACELA A BIRUIT PE VRAJMASI.

Iar cel ce se socoteste in inima sa vrednic de focul cel vesnic,nici un vrajmas nu se poate apropia si nici un gand lumesc nu patrunde in sufletul lui,si toata inima lui ramane in Dumnezeu.Domnul e milostiv fata de cel ce e in ASCULTARE chiar daca uneori acela e cu nebagare de seama;dar cel ce nu asculta,departeaza el insusi de la el,harul Domnului.


Sf.Ap.Ioan Teoologul,spune ca poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele,ci usoare,dar ele sunt usoare numai din iubire,si daca nu este iubire,atunci totul e un chin.Daca omul se manie,demonul intra in el;dar daca se smereste,demonul il lasa.Un monah lipsit de experienta,suferea din partea demonilor,si cand acestia il napadeau,el fugea de ei,dar ei il urmareau.Daca ti se intampla ceva asemanator,nu te inspaimanta si nu fugi,ci stai cu barbatie,smereste-te si zi:"Doamne,miluieste-ma,ca sunt un mare pacatos"si demonii pier,dar daca vei fugi in chip las,ei te vor goni in prapastie.Adut-ti aminte,ca in ceasul cand te napadesc demonii,se uita la tine si Domnul,sa vada cum iti pui nadejdea in El.Asa cum oamenii intra si ies dintr-o casa,asa si gandurile iscate de demoni vin si iarasi pleaca,daca nu le primesti.


Daca gandul iti spune:"Fura!" si tu il asculti,ai dat prin aceasta demonului,o putere asupra ta.Si asa,daca gandul fiecarei PATIMI te va stapani,vei ajunge UN BARLOG DE DEMONI,dar daca intelegi sa te pocaiesti cum se cuvine,vor tremura,si vor fi siliti sa plece.

Daca te napadesc vrajmasii (demonii) sau te chinuie gandurile rele,acesta inseamna,ca in tine nu este SMERENIE,si de aceea,chiar daca nu ai inteles MANDRIA ta,smereste-te.Indeosebi,omul a carui minte e stricata de lucrarea demonilor,nu trebuie sa se increada in sine insusi,ci sa asculte de duhovnic.Un diacon mi-a povestit:"Mi s-a aratat satana,si mi-a zis:'Iubesc pe cei mandri si ei sunt ai mei.Tu esti mandru,si eu te iau cu mine',dar eu i-am spus satanei:'Eu sunt mai rau decat toti',si satana s-a facut nevazut".Domnul face minuni si pentru cel pacatos,de indata ce sufletul lui se smereste,fiindca,atunci cand omul invata smerenia,Domnul asculta rugaciunile lui.


RUGACIUNEA CELOR MANDRI nu e placuta Domnului,dar atunci cand se intristeaza sufletul unui om smerit,,Domnul il asculta negresit.Cu cat te vei smeri,cu atat mai multe daruri vei dobandi de la Dumnezeu.Daca te lupti cu tarie cu pacatul,Domnul te iubeste.Daca iubesti pe vrajmasi,esti si mai mult iubit de Dumnzeu.Iar daca iti pui sufletul pentru oameni,esti mult iubit Domnului,Care Si-a pus El Insusi sufletul pentru noi.Ia aminte la doua ganduri si teme-te de ele.Unul iti spune:"Esti un sfant"altul "Nu te vei mantui".

Aceste doua ganduri vin de la vrajmasul,si nu este adevar in ele.Tu insa,cugeta:"Sunt un mare pacatos,dar Domnul e milostiv,El ii iubeste mult pe oameni si-mi va ierta pacatele mele".Crede aceasta si asa iti va fi:Domnul te va ierta.Dar nu-ti pune nadejdea in nevointele tale,chiar daca te-ai nevoi mult.Daca am fi fost smeriti,Domnul ne-ar fi dat sa vedem raiul in fiecare zi...

Sf.Siluan Athonitul

Sa ne rugăm ...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

"Întotdeauna să ne rugăm ca Domnul să ne povăţuiască ce anume trebuie să facem, şi Domnul nu ne va lăsa să ne rătăcim. Adam n-a avut înţelepciunea să-L întrebe pe Domnul despre rodul pe care i l-a dat Eva, şi pentru aceasta a pierdut Raiul.

David n-a întrebat pe Domnul: „Este bine, oare, să iau pe femeia lui Urie?” şi a căzut în păcatul uciderii şi al preacurviei. Aşa şi toţi sfinţii care au păcătuit, au păcătuit pentru că n-au chemat pe Domnul să-i ajute şi să-i povăţuiască. Cuviosul Serafim din Sarov zicea: „Când vorbeam după mintea mea, se întâmpla să greşesc”.

Dar sunt şi greşeli fără păcat, care vin din nedesăvârşirea noastră; le vedem chiar şi la Maica Domnului. În Evanghelie se spune că atunci când a părăsit Ierusalimul împreună cu Iosif, ea credea că Fiul ei mergea cu rudele sau cunoscuţii… Şi abia la capătul a trei zile de căutări L-au găsit în templu vorbind cu cărturarii (Luca 2, 44).

Astfel, numai Domnul ştie toate, noi însă, oricine am fi, trebuie să ne rugăm Domnului să ne povăţuiască şi să întrebăm pe părintele duhovnicesc, ca să nu greşim. Duhul lui Dumnezeu povăţuieşte pe toţi în chip deosebit: unul se linişteşte (vieţuieşte în isihie) în singurătate, în pustie, altul se roagă pentru oameni; altul este chemat să păstorească turma cuvântătoare a lui Hristos; altuia i s-a dat să propovăduiască sau să mângâie pe cei ce suferă; altul slujeşte pe aproapele din muncă sau averea lui – toate acestea sunt daruri ale Duhului Sfânt şi toate sunt date în grade diferite: unuia treizeci, altuia şaizeci, altuia o sută (Marcu 4, 20). Dacă ne-am iubi unii pe alţii întru simplitatea inimii, atunci Domnul ne-ar arăta prin Duhul Sfânt multe lucruri minunate şi ne-ar descoperi mari taine."

Sfântul Cuvios Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 122.

Rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru lume

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

24 Septembrie - Sfântul Siluan Athonitul

Doamne, indrepteaza-ne, precum o mama duioasa isi indrepteaza copiii sai mici.
Da fiecarui suflet sa cunoasca bucuria mantuirii Tale si puterea ajutorului Tau.
Da usurare sufletelor chinuite ale poporului Tau si pe noi, pe toti, ne invata prin Duhul Sfant, sa Te cunoastem pe Tine.
Se chinuieste sufletul omenesc pe pamant, Doamne, si nu poate sa se intareasca cu mintea intru Tine, pentru ca nu Te cunoaste pe Tine, nici bunatatea Ta.
Mintea noastra este intunecata de grijile lumesti si nu putem pricepe bunatatea dragostei Tale. Tu ne lumineaza.

Milostivirii Tale toate ii sunt cu putinta.

Tu ai spus in Sfanta Evanghelie, ca mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si vor invia. Asa fa acum: ca sufletele noastre moarte sa auda glasul Tau si sa invie, intru bucurie.

OMUL MANDRU NU VREA SA VIETUIASCA DUPA VOIA LUI DUMNEZEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

     Pe pamant,nimeni nu poate scapa de intristari,dar cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu,le indura cu usurinta.Toti oamenii de pe pamant indura inevitabil intristari,si desi intristarile pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari,pentru oameni ele par de neindurat si ii intristeaza,si acesta pentru ca nu vor sa isi smereasca sufletul,nici sa se predea voii lui Dumnezeu.Omul mandru nu vrea sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu:ii place sa se conduca pe sine insusi si nu intelege ca omul nu are destula minte sa se conduca pe sine insusi,fara Dumnezeu.Tu zici:"Viata mea e amara!",dar eu iti voi spune,ori Insusi Domnul iti spune:"Smereste-te,si vei vedea ca nenorocirile tale se vor preface in odihna,asa incat te vei minuna si vei spune:"De ce ma chinuiam si ma intristam atat alta data?"

Sufletul smerit e ca marea:daca arunci o piatra in mare,ea tulbura pentru un minut fata apelor,dupa care se scufunda in adancuri.Asa se scufunda si intristarile in inima celui smerit,caci puterea Domnului e cu el.Omul mandru se teme de reprosuri,dar cel smerit nicidecum.Cine a dobandit smerenia lui Hristos,doreste totdeauna sa i se faca reprosuri,primeste cu bucurie ocarile si se intristeaza cand este laudat,dar acesta nu este decat primul pas al smereniei.Cand sufletul cunoaste prin Duhul Sfant cat de bland si de smerit e Domnul,atunci se vede pe sine insusi mai rau decat toti pacatosii.Sunt multe feluri de smerenie.Unul e ascultator si se invinuieste pe sine pentru toate-si aceasta,este smerenie.Un altul,se caieste pentru pacatele sale,si se soscoteste nemernic inaintea lui Dumnezeu-si acesta e smerenie.Dar alta,e smerenia celui ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant.Cand prin Duhul Sfant,sufletul vede cat de bland si smerit e Domnul,atunci se smereste pe sine pana la capat.Daca oamenii ar cunoaste prin Duhul Sfant ce fel de Domn avem,s-ar schimba cu totii:bogatii ar dispretui bogatiile lor,savantii stiinta lor,ocarmauitorii slava si puterea lor,si toti s-ar smeri si ar trai in mare pace si iubire pe pamant.CINE S-A SMERIT PE SINE,ACELA A BIRUIT PE VRAJMASI.Iar cel ce se socoteste in inima sa vrednic de focul cel vesnic,nici un vrajmas nu se poate apropia si nici un gand lumesc nu patrunde in sufletul lui,si toata inima lui ramane in Dumnezeu.Domnul e milostiv fata de cel ce e in ASCULTARE chiar daca uneori acela e cu nebagare de seama;dar cel ce nu asculta,departeaza el insusi de la el,harul Domnului.Sf.Ap.Ioan Teoologul,spune ca poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele,ci usoare,dar ele sunt usoare numai din iubire,si daca nu este iubire,atunci totul e un chin.Daca omul se manie,demonul intra in el;dar daca se smereste,demonul il lasa.Un monah lipsit de experienta,suferea din partea demonilor,si cand acestia il napadeau,el fugea de ei,dar ei il urmareau.Daca ti se intampla ceva asemanator,nu te inspaimanta si nu fugi,ci stai cu barbatie,smereste-te si zi:"Doamne,miluieste-ma,ca sunt un mare pacatos"si demonii pier,dar daca vei fugi in chip las,ei te vor goni in prapastie.Adut-ti aminte,ca in ceasul cand te napadesc demonii,se uita la tine si Domnul,sa vada cum iti pui nadejdea in El.Asa cum oamenii intra si ies dintr-o casa,asa si gandurile iscate de demoni vin si iarasi pleaca,daca nu le primesti.Daca gandul iti spune:"Fura!" si tu il asculti,ai dat prin aceasta demonului,o putere asupra ta.Si asa,daca gandul fiecarei PATIMI te va stapani,vei ajunge UN BARLOG DE DEMONI,dar daca intelegi sa te pocaiesti cum se cuvine,vor tremura,si vor fi siliti sa plece.Daca te napadesc vrajmasii (demonii) sau te chinuie gandurile rele,acesta inseamna,ca in tine nu este SMERENIE,si de aceea,chiar daca nu ai inteles MANDRIA ta,smereste-te.Indeosebi,omul a carui minte e stricata de lucrarea demonilor,nu trebuie sa se increada in sine insusi,ci sa asculte de duhovnic.Un diacon mi-a povestit:"Mi s-a aratat satana,si mi-a zis:'Iubesc pe cei mandri si ei sunt ai mei.Tu esti mandru,si eu te iau cu mine',dar eu i-am spus satanei:'Eu sunt mai rau decat toti',si satana s-a facut nevazut".Domnul face minuni si pentru cel pacatos,de indata ce sufletul lui se smereste,fiindca,atunci cand omul invata smerenia,Domnul asculta rugaciunile lui.

RUGACIUNEA CELOR MANDRI nu e placuta Domnului,dar atunci cand se intristeaza sufletul unui om smerit,,Domnul il asculta negresit.Cu cat te vei smeri,cu atat mai multe daruri vei dobandi de la Dumnezeu.Daca te lupti cu tarie cu pacatul,Domnul te iubeste.Daca iubesti pe vrajmasi,esti si mai mult iubit de Dumnzeu.Iar daca iti pui sufletul pentru oameni,esti mult iubit Domnului,Care Si-a pus El Insusi sufletul pentru noi.Ia aminte la doua ganduri si teme-te de ele.Unul iti spune:"Esti un sfant"altul "Nu te vei mantui".

Aceste doua ganduri vin de la vrajmasul,si nu este adevar in ele.Tu insa,cugeta:"Sunt un mare pacatos,dar Domnul e milostiv,El ii iubeste mult pe oameni si-mi va ierta pacatele mele".Crede aceasta si asa iti va fi:Domnul te va ierta.Dar nu-ti pune nadejdea in nevointele tale,chiar daca te-ai nevoi mult.Daca am fi fost smeriti,Domnul ne-ar fi dat sa vedem raiul in fiecare zi...

                                                                                                                Sf.Siluan Athonitul

sura:https://www.facebook.com/profile.php?id=100008836920080

SFANTUL SILUAN ATONITUL,

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

.OMUL MANDRU NU VREA SA VIETUIASCA DUPA VOIA LUI DUMNEZEU

Pe pamant,nimeni nu poate scapa de intristari,dar cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu,le indura cu usurinta.Toti oamenii de pe pamant indura inevitabil intristari,si desi intristarile pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari,pentru oameni ele par de neindurat si ii intristeaza,si acesta pentru ca nu vor sa isi smereasca sufletul,nici sa se predea voii lui Dumnezeu.Omul mandru nu vrea sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu:ii place sa se conduca pe sine insusi si nu intelege ca omul nu are destula minte sa se conduca pe sine insusi,fara Dumnezeu.Tu zici:"Viata mea e amara!",dar eu iti voi spune,ori Insusi Domnul iti spune:"Smereste-te,si vei vedea ca nenorocirile tale se vor preface in odihna,asa incat te vei minuna si vei spune:"De ce ma chinuiam si ma intristam atat alta data?"Sufletul smerit e ca marea:daca arunci o piatra in mare,ea tulbura pentru un minut fata apelor,dupa care se scufunda in adancuri.Asa se scufunda si intristarile in inima celui smerit,caci puterea Domnului e cu el.Omul mandru se teme de reprosuri,dar cel smerit nicidecum.Cine a dobandit smerenia lui Hristos,doreste totdeauna sa i se faca reprosuri,primeste cu bucurie ocarile si se intristeaza cand este laudat,dar acesta nu este decat primul pas al smereniei.Cand sufletul cunoaste prin Duhul Sfant cat de bland si de smerit e Domnul,atunci se vede pe sine insusi mai rau decat toti pacatosii.Sunt multe feluri de smerenie.Unul e ascultator si se invinuieste pe sine pentru toate-si aceasta,este smerenie.Un altul,se caieste pentru pacatele sale,si se soscoteste nemernic inaintea lui Dumnezeu-si acesta e smerenie.Dar alta,e smerenia celui ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant.Cand prin Duhul Sfant,sufletul vede cat de bland si smerit e Domnul,atunci se smereste pe sine pana la capat.Daca oamenii ar cunoaste prin Duhul Sfant ce fel de Domn avem,s-ar schimba cu totii:bogatii ar dispretui bogatiile lor,savantii stiinta lor,ocarmauitorii slava si puterea lor,si toti s-ar smeri si ar trai in mare pace si iubire pe pamant.



CINE S-A SMERIT PE SINE,ACELA A BIRUIT PE VRAJMASI.

Iar cel ce se socoteste in inima sa vrednic de focul cel vesnic,nici un vrajmas nu se poate apropia si nici un gand lumesc nu patrunde in sufletul lui,si toata inima lui ramane in Dumnezeu.Domnul e milostiv fata de cel ce e in ASCULTARE chiar daca uneori acela e cu nebagare de seama;dar cel ce nu asculta,departeaza el insusi de la el,harul Domnului.Sf.Ap.Ioan Teoologul,spune ca poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele,ci usoare,dar ele sunt usoare numai din iubire,si daca nu este iubire,atunci totul e un chin.Daca omul se manie,demonul intra in el;dar daca se smereste,demonul il lasa.Un monah lipsit de experienta,suferea din partea demonilor,si cand acestia il napadeau,el fugea de ei,dar ei il urmareau.Daca ti se intampla ceva asemanator,nu te inspaimanta si nu fugi,ci stai cu barbatie,smereste-te si zi:"Doamne,miluieste-ma,casunt un mare pacatos"si demonii pier,dar daca vei fugi in chip las,ei te vor goni in prapastie.Adut-ti aminte,ca in ceasul cand te napadesc demonii,se uita la tine si Domnul,sa vada cum iti pui nadejdea in El.Asa cum oamenii intra si ies dintr-o casa,asa si gandurile iscate de demoni vin si iarasi pleaca,daca nu le primesti.Daca gandul iti spune:"Fura!" si tu il asculti,ai dat prin aceasta demonului,o putere asupra ta.Si asa,daca gandul fiecarei PATIMI te va stapani,vei ajunge UN BARLOG DE DEMONI,dar daca intelegi sa te pocaiesti cum se cuvine,vor tremura,si vor fi siliti sa plece.Daca te napadesc vrajmasii (demonii) sau te chinuie gandurile rele,acesta inseamna,ca in tine nu este SMERENIE,si de aceea,chiar daca nu ai inteles MANDRIA ta,smereste-te.Indeosebi,omul a carui minte e stricata de lucrarea demonilor,nu trebuie sa se increada in sine insusi,ci sa asculte de duhovnic.Un diacon mi-a povestit:"Mi s-a aratat satana,si mi-a zis:'Iubesc pe cei mandri si ei sunt ai mei.Tu esti mandru,si eu te iau cu mine',dar eu i-am spus satanei:'Eu sunt mai rau decat toti',si satana s-a facut nevazut".Domnul face minuni si pentru cel pacatos,de indata ce sufletul lui se smereste,fiindca,atunci cand omul invata smerenia,Domnul asculta rugaciunile lui.

                                                 RUGACIUNEA CELOR MANDRI 

    nu e placuta Domnului,dar atunci cand se intristeaza sufletul unui om smerit,,Domnul il asculta negresit.Cu cat te vei smeri,cu atat mai multe daruri vei dobandi de la Dumnezeu.Daca te lupti cu tarie cu pacatul,Domnul te iubeste.Daca iubesti pe vrajmasi,esti si mai mult iubit de Dumnzeu.Iar daca iti pui sufletul pentru oameni,esti mult iubit Domnului,Care Si-a pus El Insusi sufletul pentru noi.Ia aminte la doua ganduri si teme-te de ele.Unul iti spune:"Esti un sfant"altul "Nu te vei mantui".Aceste doua ganduri vin de la vrajmasul,si nu este adevar in ele.Tu insa,cugeta:"Sunt un mare pacatos,dar Domnul e milostiv,El ii iubeste mult pe oameni si-mi va ierta pacatele mele".Crede aceasta si asa iti va fi:Domnul te va ierta.Dar nu-ti pune nadejdea in nevointele tale,chiar daca te-ai nevoi mult.Daca am fi fost smeriti,Domnul ne-ar fi dat sa vedem raiul in fiecare zi...

🙏 Sf.Siluan Athonitul

ADUCEREA-AMINTE DE DUMNEZEU NASTE RUGACIUNEA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Oamenii au pierdut iubirea lui Dumnezeu,de aceea nu este pace pe pamant.O,fratilor,sa uitam pamantul si tot ce se afla pe el,deoarece,el ne abate de la contemplarea Sfintei Treimi,Care este de necuprins pentru mintea noastra,dar pe care sfintii,o vad in ceruri prin Duhul Sfant.Iar noi,sa petrecem in rugaciune,fara nici un fel de imaginatie..Cine iubeste pe Domnul,acela isi aduce aminte intotdeauna de El,iar aducerea-aminte de Dumnezeu naste RUGACIUNEA.

              Daca vrei rugaciunea curata,atunci fii SMERIT,INFRANAT,MARTUISESTE-TE CU SINCERITATE si rugaciunea te va iubi.Pentru a cunoaste pe Dumnezeu,nu e nevoie nici de bani,nici de averi,ci numai de SMERENIE.Duhul smereniei,bucura pe Domnul mai mult decat toate.Daca vrei sa cunosti pe Domnul,smereste-te pana la sfarsit,fii ascultator si infranat in toate,iubeste Adevarul si negresit,Domnul iti va da sa-L cunosti prin Duhul Sfant,si atunci vei sti din experienta,ce este iubirea lui Dumnezeu si ce este iubirea de oameni.Cand sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu,Domnul Insusi incepe sa-l calauzesca,si sufletul e invatat in chip nemijlocit de Dumnezeu,in vreme ce inainte,era povatuit de invatatori si de Scripturi.Dar rareori se intampla ca invatatorul sufletului sa fie Domnul Insusi prin harul Duhului Sfant,si putini sunt cei ce cunosc aceasta;numai cei ce vietuiesc dupa voia lui Dumnezeu.Daca incepi sa te rogi lui Dumnezeu,si demonul sta impotriva ta si nu-ti ingaduie sa te inchini,smereste-te si spune:"Nimeni nu e mai rau decat mine pe pamant!",si in acel ceas,demonul va pieri.Sufletele celor MANDRI sufera de-a pururea din partea demonilor.Sufletul pacatos,robit patimilor nu poate avea pace,nici sa se bucure de Domnul,chiar daca ar avea toate bogatiile pamantului,si chiar daca ar imparati peste lumea intreaga.Multora le place sa citeasca carti bune,si aceasta este un lucru bun,dar sa te rogi e mai bine decat toate,insa cine citeste carti proaste sau gazete,e lovit de foame sufleteasca.Sufletul lui flamanzeste pentru ca HRANA SUFLETULUI si desfatarile lui sunt in DUMNEZEU

                             Citate ...de   Sf.Siluan Athonitul(1866-1938)               

Orice acțiune înaintea căreia sau după care nu poți spune o rugăciune e mai bine să nu o faci.

Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui.

Cine iubeşte pe Domnul, acela îşi aduce aminte întotdeauna de El, iar aducerea-aminte de Dumnezeu naşte rugăciunea.

Pentru a cunoaşte pe Dumnezeu nu e nevoie nici de bani, nici de averi, ci numai de smerenie.

Pentru cel care se roagă neîncetat, lumea întreagă devine biserică.

Calea nevoitorului ortodox este aceasta: el caută pe adevăratul Dumnezeu-Ziditorul.

Sufletul, când se roagă pentru lume, ştie mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, ştie şi care sunt nevoile oamenilor, şi îl doare pentru ei. Rugăciunea curăţă mintea şi ea vede mai bine totul.

Duhul smereniei bucură pe Domnul mai mult decât toate.

Dacă vrei să cunoşti pe Domnul, smereşte-te până la sfârşit, fii ascultător şi înfrânat în toate, iubeşte adevărul şi negreşit Domnul îţi va da să-L cunoşti prin Duhul Sfânt; şi atunci vei şti din experienţă ce este iubirea lui Dumnezeu şi ce este iubirea de oameni.

Dacă încercările ni se par anevoioase, e semn că nu ne-am încredinţat pe deplin voii lui Dumnezeu.

Dacă vrei să ai în mod simţit harul Duhului Sfânt, atunci smereşte-te, ca şi Sfinţii Părinţi.

Noi credem că adevărata libertate este a nu păcătui, a iubi din toată inima şi din toate puterile pe Dumnezeu şi pe aproapele.

Dacă Domnul nu ne face cunoscut prin Duhul Sfânt cât de mult ne iubeşte, omul nu poate să o ştie, căci e cu neputinţă pentru mintea pământească să înţeleagă din ştiinţă ce fel de iubire are Domnul pentru oameni.

Dacă vrei rugăciunea curată, atunci fii smerit, înfrânat, mărturiseşte-te cu sinceritate şi rugăciunea te va iubi.

Domnul iubește atât de mult pe om că îi dă darurile Sfântului Duh. Dar până ce învață să păstreze harul, sufletul trece prin multe furtuni.

                                           Sf.Siluan Athonitul(1866-1938)

SFANTUL SILUAN ATHONITUL

DIN INVATATURILE UNUI MARE SFANT 

“Revelaţia ne spune: „Dumnezeu este Iubire“, „Dumnezeu este Lumină, şi nu este întuneric întru El” (I In 4, 8; 1, 5).

Cât de greu ne este, nouă, oamenilor, să primim aceste cu­vinte! Ne este greu fiindcă propria noastră viaţă şi viaţa lumii întregii din jurul nostru mărturisesc mai degrabă contrariul.

Într-adevăr, unde este acea lumină a iubirii Tatălui, dacă, ajunşi în amurgul zilelor noastre, trebuie să recunoaştem toţi împreună cu Iov amărăciunea inimii:

„Zilele mele s-au scurs, socotinţele mele s-au sfărâmat, la fel şi dorinţele inimii mele… Mai pot să nădăjduiesc? Împărăţia morţii este casa mea, cul­cuşul meu l-am întins în inima întunericului. Am zis mormân­tului: tu eşti tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteţi mama şi surorile mele! Atunci unde mai este nădejdea mea şi cine a mai văzut norocul meu? El s-a rostogolit până în fundul iadului şi împreună cu mine se va cufunda în ţărână” (Iov 17,11-16).

Hristos însuşi mărturiseşte că în Pronia sau purtarea Sa de grijă Dumnezeu veghează cu luare-aminte asupra întregii Sale făpturi: îşi aduce aminte de cea mai mică pasăre, se îngrijeşte până şi de podoaba ierbii câmpului. Iar pentru oameni purtarea Sa de grijă este atât de mare, încât până şi „perii capului nostru sunt cu toţii număraţi” (Mt 10,30).

Dar unde este această purtare de grijă ce veghează chiar şi asupra lucrurilor celor mai neînsemnate? Cu toţii suntem abătuţi de priveliştea dezlănţuirii nedomolite a răului în lume. Mi­lioane de vieţi, adeseori de-abia înfiripate, şi înainte încă de a dobândi conştiinţă de sine, sunt smulse cu o incredibilă cruzime.

Atunci de ce ne e dată această viaţă absurdă?

Şi iată că sufletul caută cu nesaţ să întâlnească pe Dumnezeu ca să-I zică:

„De ce mi-ai dat viaţă?… Sunt beat de suferinţe, întunericul mă înconjură; de ce Te ascunzi de mine?… Ştiu că eşti bun, dar de ce eşti de nepăsător la durerea mea? De ce eşti atât de crud şi de nemilos faţă de mine? Nu pot să Te înţeleg”.

Fost-a un om pe pământ mistuit de dorinţa lui Dumnezeu. Numele său era Semion. El s-a rugat îndelung, vărsând lacrimi nestăvilite şi zicând: „Miluieşte-mă!” Dar strigătul său se pier­dea în tăcerea lui Dumnezeu. Luni şi luni de zile a rămas în această rugăciune şi puterile sufletului său s-au istovit. Atunci a căzut în deznădejde şi a strigat: „Eşti neînduplecat!”

Şi când, o dată cu aceste cuvinte, încă un lucru s-a rupt în sufletul său stri­vit de deznădejde, dintr-o dată în scânteierea unei clipe îl vede pe Hristos viu. Inima şi trupul său au fost năpădite cu totul de un foc atât de năprasnic încât, dacă vederea ar fi durat doar o clipă mai mult, n-ar mai fi putut să-i supravieţuiască. Şi de atunci n-a mai putut uita privirea lui Hristos, o privire de o negrăită blândeţe, nesfârşit iubitoare, plină de pace şi bucurie. Şi în toţi anii îndelungatei sale vieţi ce se vor scurge mai apoi, el a dat neobosit mărturie că Dumnezeu este Iubire, Iubire nesfâr­şită, nepătrunsă.