31 mai 2011

Acatistul Sfantului Sergie de Radonej

Acatistul Sfantului Serghie de Radonej
Serghie de Radonej - Sfant Preacuvios !
(25 septembrie)
Dupa obisnuitul inceput se zice:
CONDACUL1
Alesu-te-a pe tine imparatul puterilor, ca sa fii conducator al Rusiei, Cuvioase Parinte Serghie, iar noi ca unui mare facator de minuni iti aducem cantare de multumire, caci cu rugaciunile tale pururea ne izbavesti de cei de alt neam si de scarbele ce ne inconjoara, pentru care iti strigam tie: Bucura-te, Serghie, grabnicule ajutator si de multe minuni facator!
ICOSUL 1
Facatorul ingerilor, inca din pantecele maicii tale, prin intreita glasuire, te-a aratat lumii adevarat slujitor al Preasfmtei Treimi, iar pentru vointa cea tare si curatia inimii tale, cu totii iti cantam asa:
Bucura-te, cel ce ai fost ales mai inainte de veci; bucura-te, caci in lacasurile ceresti petreci.
Bucura-te, ca din pantecele maicii tale ai fost chemat in slujba imparatului Ceresc;
Bucura-te, purtator al harului dumnezeiesc.
Bucura-te, caci in intreaga lume esti proslavit;
Bucura-te, caci prin strigarea intreita din pantecele maicii tale pe toti i-ai uimit.
Bucura-te, caci de la nastere, prin post, viata calugareasca ai aratat;
Bucura-te, caci de la sanii maicii tale tu te-ai infranat.
Bucura-te, caci miercurea si vinerea lapte nu ai gustat;
Bucura-te, cel ce esti al parintilor rod binecuvantat.
Bucura-te, al scarbitilor miluitor;
Bucura-te, al nostru aparator.
Bucura-te, Serghie, grabnicule ajutator si de multe minuni facator!
CONDACUL al 2-lea
Toata lumea care vine si se inchina cu credinta la sfintele tale moaste, vede ca esti grabnic ajutator, caci prin multele minuni pe care le savarsesti, ca o sluga credincioasa ce esti, te-am castigat mijlocitor in fata Domnului pe care II slavim prin cantarea: Aliluia!
ICOSUL al 2-lea
inca din pantecele maicii tale ai primit de la Dumnezeu intelepciune ca sa proslavesti pe Preasfanta Treime. Si intarit in credinta si dragoste, ai ridicat un locas minunat in numele ei, unde ai adunat o multime de calugari, pentru aceasta credinciosii ti se inchina cantand:
Bucura-te, cel ce esti mare cinstitor al Sfintei Treimi;
Bucura-te, ca turma ce ai adunat-o spre mantuire ai indreptat-o.
Bucura-te, ca cel ce esti pastor si mielusel cu chip cinstit;
Bucura-te, cel ce esti indreptatorul credintei si chip al blandetilor duhovnicesti.
Bucura-te, cel ce esti lacas curat si fara prihana a celor sfintite;
Bucura-te, ca inca din viata te-ai invrednicit a vedea pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu insotita de doi apostoli.
Bucura-te, cel ce te-ai invrednicit in timpul Sfintei Liturghii de a sluji cu ingerii;
Bucura-te cel ce-n timpul Sfintei Liturghii ca-ntr-o para de foc ai stat.
Bucura-te, cel ce te-ai impartasit cu acel foc dumnezeiesc intrat in potir;
Bucura-te, ca te-ai invrednicit cu ingerii a vorbi.
Bucura-te, cel ce esti plin de tot binele;
Bucura-te, cel ce esti pazitor al curatiei sufletesti si trupesti.
Bucura-te, Serghie, grabnicule ajutator si de multe minuni facator!
CONDACUL al 3-lea
Cunoscand cele viitoare, prin puterea ce ti-a fost data, ai vestit marelui cneaz Dimitrie, biruinta asupra multimii agarenilor, care voiau sa pustiasca Rusia prin foc si sabie. Si alegand doi calugari i-ai trimis in ajutor asupra protivnicilor unde cu rugaciunile tale neincetate, biruinta au facut, pentru care ii strigau lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL al 3-lea
Prin strigarea cea din pantecele maicii tale cu totii s-au instiintat de nasterea ta cea minunata, iar noi afland toate acestea cu bucurie iti aducem cantari de lauda asa:
Bucura-te, pruncule ce din copilarie suflet bun ai avut;
Bucura-te, copile ce de har dumnezeiesc te-ai umplut.
Bucura-te, cel ce din copilarie post aspru ai aratat;
Bucura-te, caci prin aceasta pe multi tu i-ai mirat.
Bucura-te, caci cu tine darul lui Dumnezeu pururea a fost;
Bucura-te, cel ce din tinerete L-ai iubit pe Domnul Hristos.
Bucura-te, cel ce in smerenie si priveghere ai petrecut;
Bucura-te, caci cele trecatoare pe toate le-ai urat.
Bucura-te, caci pentru Dumnezeu pofta trupeasca ai omorat;
Bucura-te, caci cu puterea cea de sus smintelile celui viclean le-ai naruit.
Bucura-te, caci multi intorsi spre Domnul s-au mantuit;
Bucura-te, de dulceti duhovnicesti, indestulatorule.
Bucura-te, Serghie, grabnic ajutatorule si de multe minuni facatorule!
Bucura-te, ca prin Darul lui Dumnezeu din loc pustiu apa ai izvorat;
Bucura-te, ca in el bolnavii se tamaduiesc.
Bucura-te, adancul minunilor dumnezeiesti;
Bucura-te, datatorule de bunatati ceresti.
Bucura-te, Serghie, grabnicule ajutator si de multe minuni facator!
CONDACUL al 4-lea
Izbavindu-te de furtunile vietii acesteia care cu rautate te invaluiau tulburandu-te, ai ajuns la limanul ceresc, unde in slava dumnezeieasca te veselesti, impreuna cu puterile ceresti, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL al 4-lea
Vestea minunilor tale a cuprins intreaga lume, caci cu rugaciunile ce le inalti la tronul lui Dumnezeu, cei ce vin cu credinta la tine sanatate dobandesc si pentru aceasta prin cantari de lauda iti multumesc asa:
Bucura-te, vas plin de mir, pentru toata boala tamaduitor;
Bucura-te, doctor fara de plata si grabnicule ajutator.
Bucura-te, a scarbitilor comoara de milostiviri;
Bucura-te, cel ce cu staruinta pentru oameni te ingrijesti.
Bucura-te, caci sufletul tau pentru ei il jertfesti;
Bucura-te, caci cei ce veneau la tine bucurie au gustat.
Bucura-te, caci cu rugaciunile tale pe cel mort ai inviat;
Bucura-te, cel ce lipsa de hrana din manastiri ai implinit.
Bucura-te, ca prin darul lui Dumnezeu din loc pustiu apa ai izvorat;
Bucura-te, adancul minunilor dumnezeiesti;
Bucura-te, datatorule de bunatati ceresti;
Bucura-te, Serghie, grabnicule ajutator si de multe minuni facator!
CONDACUL al 5-lea
Ca o stea luminoasa te-ai aratat multora, indreptand pe toti cei rataciti catre cereasca imparatie ca impreuna sa slavim pe Dumnezeu, cantandu-l: Aliluia!
ICOSUL al 5-lea
Vazand ca-n lumea aceasta toate sunt desertaciune, ostenindu-te pentru cele nestricacioase, ai placut Bunului Dumnezeu si te-ai invrednicit a sta in fata infricosatorului Sau Prestol, pentru care noi iti strigam asa:
Bucura-te, ca-n lacasul Cerescului Stapan locuiesti;
Bucura-te, caci ca-ntr-o oglinda in Domnul stralucesti.
Bucura-te, caci pentru cei care-ti cer ajutor la El mijlocesti;
Bucura-te, al crestinilor aflati in lupte biruitor.
Bucura-te, al Rusiei mare aparator;
Bucura-te, al necajitilor mangaietorule.
Bucura-te, tamaduitorule al bolilor sufletesti si trupesti;
Bucura-te, cel ce cu Darul Sfantului Duh multe minuni savarsesti.
Bucura-te, ca orbilor vedere si schiopilor umblare daruiesti;
Bucura-te, strugure care ne hranesti si ne veselesti.
Bucura-te, mladita lui Hristos cea mult roditoare;
Bucura-te, ca-n via lui Hristos ai savarsit mare lucrare.
Bucura-te, Serghie, grabnicule ajutator si de multe minuni, facator.
CONDACUL al 6-lea
in intreaga lume se vestesc nevointele tale, caci cu postul si privegherea, ti-ai plinit mantuirea sufletului, si urand toate cele ale lumii acesteia in locasurile ceresti te-ai salasluit, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL al 6-lea
Ca unui luminator al Rusiei care a stralucit in biserica lui Hristos prin faptele sale si ca unui fierbinte rugator, noi cu bucurie iti cantam asa:
Bucura-te, cel ce vietuirea ingereasca ne-ai aratat;
Bucura-te, cel ce poftele pacatului le-ai lepadat.
Bucura-te, chip de smerenie adevarat;
Bucura-te, cel ce a rabda ne-ai invatat.
Bucura-te, mare invatator al mantuirii;
Bucura-te, indreptatorul pacatosilor.
Bucura-te, cel ce poruncile lui Hristos cu bucurie ai lucrat;
Bucura-te, tamaduitorul neputintelor sufletesti.
Bucura-te, indestulatorul celor saraci;
Bucura-te, pustnice ce desertaciunea lumii ai urat.
Bucura-te, cel ce slujire prin post si rabdare ai savarsit.
Bucura-te, Serghie, grabnicule ajutator si de multe minuni facator!
CONDACUL al 7-lea
Facutu-te-ai lacas al Duhului Sfant caci luand crucea lui Hristos, ai urmat calea cea stramta si prin scarbe ai ajuns in lacasurile de sus, de unde cu multumire canti lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL al 7-lea
Aratatu-te-a pe tine Ziditorul tuturor ca un mijlocitor al celor necajiti, iar pentru minunile pe care le savarsesti cu totii striga catre tine acestea:
Bucura-te, cel ce trupul si sufletul in feciorie le-ai pastrat;
Bucura-te, indrumatorul calugarilor.
Bucura-te, bucuria sufletelor noastre;
Bucura-te, al saracilor grabnic ajutator.
Bucura-te, al scarbitilor mijlocitor;
Bucura-te, pazitorul curatiei noastre.
Bucura-te, nadejdea noastra cea tare;
Bucura-te, al Rusiei ocrotitor.
Bucura-te, pomul Raiului de minuni izvorator;
Bucura-te, crin inflorit in gradina Raiului.
Bucura-te, mirul lui Hristos cu buna mireasma;
Bucura-te, ca prin tine se aduce bucurie tuturor.
Bucura-te, Serghie, grabnicule ajutator si de multe minuni facator!
CONDACUL al 8-lea
Ca o minune te-ai aratat multora, caci cu darul ce l-ai primit de la Dumnezeu ii izbavesti de primejdii pe cei ce vin cu credinta si se roaga tie, iar cererile de folos tuturor le-mplinesti indemnandu-i sa strige lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL al 8-lea
Ca un locuitor al Raiului celui de sus, dar nedespartit de noi, cei de jos, roaga-te imparatului Hristos si pentru sufletele noastre, care cu umilinta-ti strigam acestea:
Bucura-te, caci saracia lui Hristos ai iubit;
Bucura-te, caci bogatia nestricacioasa ai dobandit.
Bucura-te, al harului (Duhului Sfant) inchinator smerit;
Bucura-te, al lui Hristos ostas nebiruit.
Bucura-te, caci cu sfanta cugetarea sfanta, cursele vrajmasului ai sfaramat;
Bucura-te, caci prin smerenie la cer te-ai inaltat.
Bucura-te, ca de Duhul Sfant esti luminat;
Bucura-te, ca patimile pierzatoare de suflet ai zdrobit.
Bucura-te, priveghetor neostenit;
Bucura-te, cel ce te-ai facut partas al imparatiei Ceresti.
Bucura-te, caci de hrana intelepciunii te indulcesti;
Bucura-te, al fericirii vesnice mostenitor.
Bucura-te, Serghie, grabnicule ajutator si de multe minuni facator!
CONDACUL al 9-lea
Toata firea ingereasca s-a mirat de darul dat tie de sus, caci prin curatia trupului tau, viata nematerialnica ai aratat si prin aceasta darul facerii de minuni dobandind, te-ai inaltat la ceruri, de unde ii canti lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL al 9-lea
Ritorii cei mult vorbitori, nu se pricep cu vrednicie a te lauda pe tine caci si dupa moartea ta, cu darul lui Dumnezeu, celor ce vin cu dragoste la tine, cele de folos daruiesti, pentru care iti cantam asa:
Bucura-te, inger pamantesc si om ceresc;
Bucura-te, ca pe pamant viata duhovniceasca ai trait.
Bucura-te, cel ce cu ochii sufletesti pe Dumnezeu ai contemplat;
Bucura-te, robule credincios ce la cer ai urcat.
Bucura-te, ca inaintea Domnului smerit ai pasit;
Bucura-te, ostas adevarat ce poruncile stapanului ai implinit.
Bucura-te, povatuitor bun al obstilor monahicesti;
Bucura-te, ca de aratarea Domnului te-ai invrednicit.
Bucura-te, cel ce pe Dumnezeu cu ravna L-ai iubit;
Bucura-te, ca din toata fiinta in El ai nadajduit.
Bucura-te, al mantuirii mare doritor.
Bucura-te, Serghie, grabnicule ajutator si de multe minuni facator!
CONDACUL al 10-lea
Supunandu-te in toate voii lui Dumnezeu si avand dorinta tare sa te mantuiesti, chipul ingeresc l-ai imbracat, si pe toate indurandu-le cu multumire ca o sluga credincioasa ce ai fost, te-ai invrednicit sa stai inaintea imparatului Hristos Caruia acum strigi: Aliluia!
ICOSUL al 10-lea
Ca un zid de aparare multora te-ai aratat, caci celor ce alergau la tine in nevoi te-ai facut adapostire tare, iar noi cei ce suntem primejduiti de ispitele acestei vieti si gasim la tine alinare iti strigam asa:
Bucura-te, cel ce ai adus slujire Domnului cu adevarat;
Bucura-te, ca din tinerete, impotriva celor trei dusmani te-ai inarmat.
Bucura-te, caci cu privegherea si cu rugaciunea impotriva trupului tu ai luptat;
Bucura-te, ca izvorul patimilor l-ai secat.
Bucura-te, cel ce dulceata pamanteasca n-ai gustat;
Bucura-te, ca limba ta cu clevetire nu s-a intinat.
Bucura-te, ca de urechile tale vorbele desarte nu s-au lipit;
Bucura-te, ca mainile tale fapte rele nu au savarsit.
Bucura-te, ca de pantecele tau mancarea si betia fara de sat nu s-au lipit;
Bucura-te, caci trupul tau prin osteneala in curatie l-ai pazit.
Bucura-te, cel ce-n caile faradelegii n-ai pasit.
Bucura-te, Serghie grabnicule ajutator si de multe minuni facator!
CONDACULal 11-lea
Facatorului de bine Dumnezeu, Celui ce te-a proslavit pe tine cu darul facerii de minuni, cantare de lauda ii aducem, iar tu, ca cel ce cu al Sau dar de chinuri ne slobozesti neincetat, ii aduci multumire strigandu-l: Aliluia!
ICOSUL al 11-lea
Faclie purtatoare de lumina, intregii lumi te-ai aratat, caci o luminezi cu raza Soarelui neincetat si impreuna cu cetele cele fara de trup acum tu locuiesti unde de lumina Sfintei Treimi te indulcesti, stralucindu-ne si noua celor ce-ti strigam unele ca acestea:
Bucura-te, cel ce ai ajuns la inaltimea virtutilor dumnezeiesti;
Bucura-te, ca acum in cer tu locuiesti.
Bucura-te, ca din salasurile pamantesti tu te-ai mutat;
Bucura-te, caci ca o mangaiere, moastele tale ne-ai lasat.
Bucura-te, ca la ele toata boala vindecare a gasit;
Bucura-te, ca de ele diavolii sunt izgoniti.
Bucura-te, ca bucurie aduc celor scarbiti;
Bucura-te, ca sufletul la imparatul ceresc s-a suit.
Bucura-te, caci rugator fierbinte cu totii noi ne-am dobandit;
Bucura-te, cel ce cererile de folos le implinesti.
Bucura-te, caci cu puterea ta, pe cei potrivnici biruiesti.
Bucura-te, Serghie, grabnicule ajutator si de multe minuni facator!
CONDACUL al 12-lea
Vazand darul ce ti-a fost dat de la Dumnezeu, cu osardie cadem inaintea ta si te rugam sa inalti acum la tronul Cerescului Stapan rugaciune fierbinte ca sa treaca cu vederea toata greselile noastre, Sfanta Sa Biserica sa o intareasca si pe toti ortodocsii crestini sa-i mantuiasca ca pururea sa-l cante: Aliluia!
ICOSUL al 12-lea
Laudam pe Cel ce te-a proslavit pe tine cu sfintii Sai si te-a daruit noua grabnic ajutator in toate nevoile, de a carui lucrare minunandu-ne iti strigam acestea:
Bucura-te, parinte Serghie al Rusiei, mare folositor;
Bucura-te, cela ce in virtute stralucesti.
Bucura-te, urmas al Tatalui Ceresc;
Bucura-te, caci pe calugari ii povatuiesti.
Bucura-te, intemeietorul vietii de obste;
Bucura-te, al crestinilor aparator.
Bucura-te, al imparatului Hristos, miluitor;
Bucura-te, caci tuturor le vii in ajutor.
Bucura-te, acoperamantul tuturor;
Bucura-te, cel ce-n fapta buna esti mare ravnitor.
Bucura-te, al Evangheliei luminator;
Bucura-te, vas ales al Sfintei Treimi.
Bucura-te, Serghie, grabnicule ajutator si de multe minuni facator!
CONDACUL al 13-lea
O, preaslavite facatorule de minuni, parinte Serghie, primeste darul nostru de acum si cu solirile tale, roaga pe bunul Dumnezeu sa ne daruiasca putere de sus si prin harul Sau, sa ne curete de toata intinaciunea, ca izbavindu-ne de focul cel vesnic, sa-i cantam pururea: Aliluia!
(de trei ori) Apoi din nou Icosul I si Condacul I.
RUGACIUNE CATRE PREA CUVIOSUL SERGHIE DE LA
RADONEJ
O, sfinte al nostru parinte Serghie, nu uita pe sarmanii tai pana in sfarsit si ca cel ce ai indraznire catre imparatul Ceresc, nu trece cu vederea pe cei ce vin cu credinta si se inchina tie caci ca unul ce esti de minuni facator poti sa ne ajuti noua.
Roaga-te, Sfinte Serghie si pentru noi, cei impovarati de multe si grele pacate, cerand vreme de pocainta, ca sa trecem nevatamati de diavolii cei infricosatori, care cauta sa ia sufletul nostru si astfel izbavindu-ne de chinurile cele vesnice sa ne facem mostenitori ai imparatiei Ceresti, impreuna cu toti sfintii, care din veac au bineplacut Domnului, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sfantul Apostol Toma

Sfantul Apostol Toma era originar din Galileia. Numele de Toma, in aramaica te’oma, tradus in greaca Didymos, inseamna geaman. In aramaica si in ebraica, Toma este doar un epitet. La unii crestini sirieni el este cunoscut sub numele de Iuda Toma (Iuda Geamanul). A facut parte din cei Doisprezece Apostoli ai lui Hristos. Potrivit Traditiei, Sfantul Toma a vestit Evanghelia lui Hristos in India, unde a suferit moarte de martir. Crestinii sirieni din Malabar sustin cu tarie ca se trag din Sfantul Apostol Toma si ca a fost martirzat la Calamina (Mylapore), langa Madras.

In India a intemeiat biserici, a sfintit preoti si episcopi si a convertit doua surori, Tertiana si Migdonia, sotii de mari principi indieni. Printul Smideu, sotul Tertianei, l-a osandit la moarte. A fost omorat cu lancea de cinci soldati. Moastele Sfantului Apostol Toma au fost aduse la Edessa, in anul 165.

Apostolul Toma este cunoscut de multi dintre noi ca fiind "necredincios”. "Necredinta” sa ar proveni din faptul ca nu da crezare marturiei Apostolilor ca Hristos a inviat: "Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25).

Insa, Apostolul Toma nu se indoieste de faptul ca Hristos a inviat, ci de faptul ca Hristos Se afla dupa invierea Sa intr-un trup care nu mai poate fi vazut. Sfantul Chiril afirma ca atunci cand Toma spune: "daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor nu voi crede...", el spune de fapt: "Nu voi crede ca El mai poate fi vazut, de nu voi pune degetul meu in urma cuielor".

Cuvintele Mantuitorului: "Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 24, 27), sunt o invitatie in a ne descoperi ca natura umana nu este desfiintata prin Inviere. Natura umana pe care Hristos a asumat-o nu s-a pierdut in dumnezeire, ci a fost transfigurata. Asadar, aratarea catre Toma a pus in lumina existenta celor doua firi in Hristos. Nu intamplator, in prima duminica dupa Pasti, se canta "Neparasind sanurile pamantesti, Te-ai aratat pe pamant purtator de trup” (Penticostarul, 1912, pag. 73)

Interviu cu Dumnezeu



- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că:  se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc să fie copii;
 îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea;  se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul;  trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi căteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?
- Să înveţe că:  durează doar căteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece;  un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin;  există oameni care iubesc dar, pur şi simplu, încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit ;  nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici... Intotdeauna.

SFANTUL SPIRIDON

                                                       O minune a Sfântului Spiridon
   Odată, părinţii de la Chilia „Sfântul Spiridon“, care aparţine de Mănăstirea Kutlumusiu, erau îngrijoraţi deoarece nu găsiseră încă peşte pentru praznicul sfântului care se apropia. Călugării spuneau stareţului să cumpere morun uscat, dar bătrânul le răspundea:

– Aveţi răbdare şi veţi vedea că Sfântul Spiridon ne va aduce peşte.

Apoi, stareţul a început să se roage.

Părinţii îşi pierduseră răbdarea şi erau foarte mâhniţi deoarece trebuiau să gătească peştele. Deodată au auzit bătăi în poartă. Când au deschis, au văzut doi pescari, cu două panere pline de peşte, care-l căutau pe stareţ. Ucenicii l-au chemat pe stareţ, dar când a venit bătrânul pescarii au spus:

– Nu acesta este stareţul. La noi a venit un alt stareţ şi ne-a spus: „Să duceţi peştele la Chilia Sfântului Spiridon, unde este hram, şi veţi fi plătiţi cu un preţ bun. Dacă vreţi, vă dau şi arvuna“.

Stareţul a înţeles minunea şi i-a dus în biserică să se închine. De îndată ce au zărit icoana Sfântului Spiridon au spus:

– Acesta este stareţul care ne-a spus să aducem peştele aici!

                                                                                                             (Patericul atonit)


Cuviosul Părintele nostru Spiridon, făcătorul de minuni, a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare şi a lui Constantie, fiul lui. Era simplu la purtări şi smerit cu inima. La început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei a fost făcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în aşa măsură că a fost numit făcător de minuni. În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iarăşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură. A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul. A prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe. A oprit curgerile râurilor. A dat la iveala gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul. A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea. O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredinţase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai de mult, unde a pus banii; şi aflând de la ea unde erau ascunşi, i-a dat stăpânei lor. A vindecat pe împăratul Constantie de boala de care suferea. A dat din nou viaţă copilului unei femei. A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească şi a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele cumpărate. A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire deşartă, lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată. Odată slujitorii bisericii au aprins puţine lumânări în biserică; când sfântul i-a ţinut de rău, ei i-au răspuns că nu-i nimeni în biserică, aşa că nu e nevoie de mai multă lumină; dar sfântul a luat mărturie din cer că avea privitori pe îngerii, care cântau împreună cu el rugăciunile. Pe cine nu va uimi minunea izvorârii pe neaşteptate a untdelemnului în candelă, când candela era să se stingă din lipsă de untdelemn! Multora le-a prezis cele viitoare prin darul său cel dumnezeiesc al cunoaşterii de mai dinainte a lucrurilor. Pe episcopul Trifilie, care trăia în petreceri şi desfătări lumeşti, l-a povăţuit şi l-a îndemnat să dorească mai mult bunătăţile cele viitoare. A certat şi a dat morţii pe o femeie ce căzuse în desfrânare şi care nu voia să-şi mărturisească păcatul, ci spunea că a făcut copilul cu bărbatul ei, că a rămas cu el însărcinată, deşi acela murise de unsprezece luni. În timpul verii, când soarele dogorea, capul sfântului era plin de rouă; prin aceasta Dumnezeu arăta cinstea ce i se va da. Că sfântul era milostiv şi îndurător o arată întâmplarea cu cei ce au încercat să-i fure oile din turmă. Sfântul nu numai că a dezlegat pe hoţii ce fuseseră înlănţuiţi cu lanţuri nevăzute toată noaptea, dar le-a dat la plecare şi un berbec, ca să nu le fie în zadar privegherea cea de toată noaptea. Ocârmuind dar bine turma încredinţată lui, s-a mutat ca să trăiască şi să petreacă cu îngerii.În prezent, sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu aflată de 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaştele Sfintei Împărătese Teodora (prăznuită la 11 februarie): Spre deosebire de celelalte sfinte moaşte, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi cu lacrimi, şi face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele şi au în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul şi îi vindecă. Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă arătăm următoarele: - clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipseşte trupul său din raclă; - când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald şi prăfuit; - în fiecare an îi sunt schimbate încălţările, care sunt uzate şi impregnate cu praf şi iarbă; este şi motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor; - în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare; - în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioşii cântă (Icosul al 6-lea): "Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă". Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor (catolici), aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el. Într-o zi i-au schimbat hainele arhiereşti cu un veşmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua zi veneţienii le-au găsit lângă sfânta raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhiereşti smerite. La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, a rămas impregnat pe geamul ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea şi astăzi. Sfântului Spiridon i se fac slujbe şi ceremonii, cu scoaterea sfintelor sale moaşte, în următoarele zile: - în sâmbata lui Lazăr, zi în care i-a scapat de foamete pe locuitorii din Corfu, prin aducerea de vapoare cu grâu; - în duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi; - în ziua de 11 august, când i-a alungat pe turcii care voiau să cucerească oraşul; - în prima duminică din luna noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de boli grele.


S-a-nmulţit minunea pe acest pământ,
Prin acest episcop bun, milos şi sfânt.
Seceta se pleacă, lui, iar ploaia vine,
Căci el vrea s-alunge dureri şi suspine.

Când el se grăbeşte să dea ajutor,
Râul face cale pentru-al său picior.
El vindecă oameni şi învie morţi
Şi cu bunătate mângâie pe toţi!

Cu o cărămidă: pământ, apă, foc,
Marele episcop a făcut pe loc
O minune mare, ce a arătat:
Trei egal cu unu, în sfânt numărat...

Te rugăm, deci, Sfinte, să ne ocroteşti
În această viaţă, din locuri cereşti.
Şi să faci minune în fiece zi,
Ca şi noi, credinţa să putem păzi!

Pentru rugăciunea Sfântului cel blând,
Dă-ne, Doamne, pace multă pe pământ!

AMIN!

Trupul şi sufletul



Doi oameni stăteau de vorbă. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credinţă. Era mereu preocupat să nu-i lipsească nimic lui şi familiei sale. De aceea, prietenul său l-a întrebat:

- Spune-mi, dacă ai avea doi copii, dar l-ai hrăni doar pe unul, pe celălalt chinuindu-l foamea, ar fi drept ?
- Bineînţeles că nu, a răspuns bogătaşul.
- Dar dacă l-ai îmbrăca tot pe acela, în timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi ?
- Ar fi, desigur, o nedreptate.
- Şi atunci, dacă tu singur spui că aşa ceva este o nedreptate, de ce procedezi în felul acesta ?
- Cum ? - se indignă omul. Pe copiii mei îi tratez la fel, le arăt aceeaşi dragoste. De ce spui aşa ceva ?
- Nu m-am referit la copiii tăi, ci la alţi doi fraţi buni, de care tu ar fi trebuit să ai grijă de-a lungul întregii vieţi: sufletul şi trupul tău. Iar tu nu eşti drept cu aceşti fraţi. Te ocupi doar de unul, neglijându-l cu totul pe celălalt.

Aveţi haine frumoase şi sunteţi bine hrăniţi, tu şi ai tăi, dar sufletul de ce are nevoie, nu vă întrebaţi ? El nu poate purta decât haina credinţei, de care tu nu te-ai îngrijit şi nu se poate hrăni decât cu dumnezeiasca învăţătură, cu dragoste şi milă. Deci, nu uita de celălalt frate, fiindcă trupul şi sufletul sunt ca doi fraţi buni, de nedespărţit. Unul nu poate trăi fără celălalt. Îngrijeşte-i pe amândoi şi atunci vei fi, cu adevărat, drept şi fericit. Fereşte-te să fii asemenea păcătosului care trăieşte doar cu trupul în timp ce sufletul îi este mort.

“Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu şi nimic mai mic ca omul fără Dumnezeu.”
( Sfântul Tihon )

Orbul şi ziaristul


Pe o stradă din Paris stătea un orb cu o pălărie la picioare şi o plăcuţă de lemn pe care scria cu cretă albă: "Vă rog, ajutaţi-mă, sînt orb!"

Un ziarist a trecut pe acolo şi a văzut foarte puţini bani în pălărie. Fără să scoată un cuvînt, a luat plăcuţa, a întors-o pe dos, a scris altceva, a pus-o la picioarele orbului şi a plecat.

Spre seară, ziaristul s-a întors pe acelaşi drum, trecînd din nou pe lîngă orb. Acum pălăria lui era plină de bacnote şi monede.

Orbul a recunoscut paşii ziaristului şi l-a întrebat dacă el este cel care i-a rescris plăcuţa şi ce anume scrisese. Ziaristul a răspuns: "Nimic care să fie în neconcordanţă cu anunţul dumitale, doar că exprimat cu alte cuvinte". Şi, surîzînd, şi-a continuat drumul.

Orbul nu a aflat niciodată ce a scris ziaristul. Noul anunţ, pe care acesta îl scrisese, spunea: "Astăzi e primăvară în Paris şi eu nu o pot vedea".

Morala: De multe ori, cînd lucrurile nu ne reuşesc aşa cum am dori, o idee bună este aceea de a ne schimba strategia! ;)

PRAVILA DE RUGACIUNE “BOGORODICINAIA”



(Nascatoare de Dumnezeu)
(adica citirea de 150 de ori a cantarii aduse din ceruri de catre Arhanghelul Gavriil
ca inchinaciune Preasfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu).

« Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te ! Ceea ce esti plina de har, Marie,
Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul
pantecelui Tau, ca ai nascut pre Mantuitorul sufletelor noastre ».
Aceasta pravila a fost data de Maica Domnului insasi in veacul al VII-lea si odinioara era savarsita
de catre toti crestinii. Mai pe urma insa a fost data uitarii.

Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de acesta pravila. In chilia lui s-a gasit o carticica veche cu
descrierea minunilor petrecute cu oamenii care implineau acesta pravila.
Citirea de 150 de ori a rugaciunii « Bogorodicinaia » ii aduce crestinului un mare folos. Domnul ne-a aratat
cat de puternica este rugaciunea Preacuratei Sale Maici inaintea Lui si cat de eficient este ajutorul acordat
de Ea; in cele mai dificile imprejurari si cu totul pe neasteptate Ea ne-a intins mana Sa izbaviotoare…
Citirea de 150 de ori a rugaciunii « Bogorodicinaia » indeparteaza mania lui Dumnezeu si chiar
verdictul judecatorului Cunoscator-de-inimi este amanat.

O, ce mare indrazneala ! «Bogorodicinaia » din focul patimilor ne scoate, din fundul beznei ne ridica; cu acesta rugaciune nicicand nu vom pieri, in foc nu vom arde, cei tulburati sufleteste ne vom tamadui, cei intinati cu pacatele ne vom curati, cei omorati de patimi vom invia si vom canta cu bucurie : « Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-Te ! »
La inceputul acestei pravile se citesc rugaciunile:
Tatal nostru:

«Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in Cer asa si pre pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pre noi in ispita ci ne izbaveste de cel viclean. »
Usa milostivirii:
« Usa milostivirii deschide-o noua, Binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim noi, cei ce
nadajduim intru Tine, ci sa ne mantuim prin Tine din nevoi, ca Tu esti mantuirea neamului crestinesc. »
Rugaciunea pentru parintele duhovnicesc si de mantuire:

«Mantuieste, Doamne, pre parintele meu duhovnicesc (numele) si pre toti fiii lui duhovnicesti si pre fratii nostri intru Hristos si pre toate rudeniile cele dupa duh si dupa trup, intareste-i, apara-i si miluieste-i, da-le mangaiere in scarbe si vindecare de boale. Doamne ! Trimite-i lui harul Sfantului Duh si pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu ajuta-ne, Doamne, sa ne indreptam viata si sa ne mantuim sufletele noastre. Amin ! »
Apoi, dupa fiecare 10 rugaciuni citim « Usa milostivirii », dupa care ne rugam la Maica Domnului
dupa trebuintele fiecaruia cu cuvintele noastre, adaugand urmatoarele cereri :

Dupa primele 10 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste si pazeste pre toti crestinii dreptmaritori, sporeste-le credinta si pocainta, iar pre cei adormiti odihneste-i in vesnica slava a Domnului nostru.
Dupa 20 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-i si intoarce-i in
Biserica Ortodoxa pre cei rataciti si cazuti robi ai Tai ( numele).
Dupa 30 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, matuieste-l si pazeste-l pre
parintele meu duhovnicesc (numele) si cu sfintele rugaciunile lui miluieste-ma pre mine, pacatosul.
Dupa 40 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, potoleste intristarile noastre si
trimite mangaiere celor scarbiti si bolnavi robi ai Tai (numele).
Dupa 50 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, izbaveste-ma de ispite si de
tot raul si napastuirile.
Dupa 60 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ma sa savarsesc toate
lucrarile mele intru slava lui Dumnezeu spre folosul celor apropiati.
Dupa 70 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, pazeste-ma de tot raul si
acopera-ma cu cinstitul Tau omofor.
Dupa 80 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, inviaza sufletul meu si
daruieste-mi rugaciune statornica, catre Tine.
Dupa 90 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-mi cu milostivirea
Fiului Tau si a Stapanului nostru, ca sa-mi trimita harul rugaciunii celei arzatoare si osardnice.

Dupa 100 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, indupleca-L pre Domnul nostru Iisus Hristos sa ma miluiasca pre mine, pacatosul, sa-mi ierte toate pacatele si sa mantuiasca pacatosul meu suflet.
Dupa 110 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, aprinde-ma cu iubirea Ta,
intareste-ma cu credinta si lumineaza ochii mei intunecati cu pacatele.
Dupa 120 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, izbaveste-ma de ganduri
desarte si daruieste-mi cuget si inima avantate spre mantuire.
Dupa 130 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, trimite-mi pace sufleteasca,
odihna si sanatate trupeasca.
Dupa 140 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, daruieste-mi sfarsit pasnic si
netulburat si calauzeste-mi sufletul prin vamile cele infricosatoare.

Dupa 150 rugaciuni : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, sa-mi fii mie, Maica a lui Dumnezeu, zid nebiruit si protectoare puternica, nu ma respinge pre mine, pacatosul si nevrednicul, care alerg la imparatescul Tau acoperamant, caci Tu esti nadejdea crestinilor si adapostirea pacatosilor.
La sfarsitul Pravilei de rugaciune rostim :

« Cuvine-Se cu adevarat sa Te fericim pre Tine, Nascatoare de Dumnezeu, Cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pre Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pre Tine, Cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, Te marim. »
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieste ! Doamne miluieste ! Doamne miluieste !
Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu
Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, acopera-ma si ma pazeste pre mine, robul Tau, de
toata rautatea sufletului si a trupului si de tot vrajmasul cel nevazut si vazut.

« Bucura-Te, Ceea ce esti cu har daruita, Marie, Domnul este cu tine ! Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau, ca ai nascut pre Mantuitorul sufletelor noastre. » Bucura-Te si Te veseleste, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara si Te roaga pentru robul Tau. Doamna si Stapana a ingerilor si Maica a crestinilor, ajuta-mi mie robului Tau. O, Marie, cu totul fara de prihana, bucura-Te Mireasa nenuntita. Bucura-Te, bucuria celor necajiti si mangaierea celor scarbiti, Bucura-Te hrana celor flamanzi si limanul celor inviforati. Bucura-Te, Cea mai sfanta decat sfintii si decat toata zidirea mai cinstita. Bucura-Te, sfintenia Tatalui, lacasul Fiului si umbrirea Duhului Sfant. Bucura-Te, palatul de lumina al lui Hristos Dumnezeului nostru, Imparatul tuturor. Bucura-te, lauda crestinilor si ajutatoarea cea gata a celor ce Te cheama pre Tine.

Preasfanta Stapana mea, pazeste-ma sub acoperamantul Ta, caci in preacuratele Tale maini imi pun duhul meu. Fii ajutatoare si acoperamant sufletului meu in ziua cea infricosatoare a judecatii si roaga-Te pentru mine, nevrednicul, sa intru curat si limpezit in rai. Sa nu ma lepezi, Doamna mea, pre mine, robul Tau, ci ajuta-mi mie si da-mi implinirea cererii. Izbaveste-ma de toata primejdia, bantuiala, nevoia si neputinta si daruieste-mi pocainta mai inainte de sfarsit. Ca prin mijlocirea si ajutorul Tau, mantuindu-ma in viata aceasta de acum de tot vrajmasul vazut si nevzut, umbland cu placere de Dumnezeu in voia iubitului Tau Fiu si Dumnezeului nostru, iar la ziua cea infricosatoare a judecatii izbavindu-ma de vesnica si grozava munca, sa ma inchin, sa multumesc si sa slavesc intru tot sfant numele Tau in vecii vecilor. Amin !

Bucura-Te, Cea plina de har !
Bucura-Te, Ceea ce esti preafericita !
Bucura-Te, Cea preabinecuvantata !
Domnul este cu Tine !
Aceasta pravila se face in manastirea din Diveevo a Sf Serafim de Sarov in fiecare seara, la ora 21, la
procesiunea de pe Kanafka ( Drumul Maicii Domnului, care inconjura manastirea).

Sfantul Ioan Rusul, marturisitorul si facatorul de minuni


  • Sfantul Ioan Rusul, marturisitorul si facatorul de minuni
    PRELUARE DIN...http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie
    Patria natala – Rusia



    Sfantul Ioan Rusul s-a nascut intr-un sat din Rusia, la sfarsitul veacului al saptesprezecelea, pe timpul imparatiei lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al nasterii sale este 1690, si aceasta deoarece sfantul a participat ca soldat la razboiul pe care indraznetul tar l-a ridicat impotriva turcilor in 1711.

                                                              Prizonier de razboi

    Luat prizonier de catre tatari in luptele pentru dezrobirea Azofului, sfantul Ioan a fost vandut unui ofiter superior turc care era eparh in Procopie, Asia Mica, aproape de Cezareea Palestinei. Intorcandu-se in tinutul sau, aga l-a luat cu sine si pe cuviosul. Turcia se umpluse de nenumarate multimi de robi rusi care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor si, vai!, cei mai multi dintre ei, pentru a li se usura putin suferinta, s-au lepadat de Hristos si s-au facut musulmani.
    Sfantul Ioan insa facea parte dintre acei tineri pe care ii intelepteste cunoasterea lui Dumnezeu, precum a spus Solomon: „Batranetile cinstite nu sunt cele de multi ani, nici cele ce se masoara cu numarul anilor; intelepciunea este la om adevarata caruntete si varsta batranetilor – o viata fara prihana”. Impodobit deci cu intelepciunea pe care o daruieste Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, fericitul Ioan rabda cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau „ghiaur”, adica – necredincios.
    Batut, lovit, scuipat, devenit tinta dispretului ienicerilor din tabara militara ce se afla in Procopie, sfantul raspundea celor ce-l indemnau sa-si lepede credinta ca ar prefera sa moara decat sa cada in acest infricosator pacat. Agai turc i-a spus: „Daca ma lasi liber in credinta mea, iti voi implini cu sarguinta poruncile; daca ma silesti sa-mi schimb credinta, mai degraba iti predau capul decat credinta. Crestin m-am nascut si crestin voi muri”.
    Randuit sa ingrijeasca de vite, fericitul Ioan isi intindea intr-un colt al staulului trupul obosit, multumind lui Dumnezeu ca l-a invrednicit a se face urmator al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a se naste intr-o iesle saraca, langa Bethleem.

    Dumnezeu, vazand credinta robului Sau si marturisirea sa, a inmuiat inima impietrita a stapanului sau si, cu timpul, acesta a inceput sa-l indrageasca, ajutand la aceasta si smerenia si blandetea ce-l impodobeau pe Ioan. Dupa o vreme i-au randuit pentru vietuire o camaruta apropiata de grajd, pe care la inceput cuviosul a refuzat-o, continuand sa doarma in staulul sau iubit, pentru a-si chinui trupul cu traiul greu si nevointa in mirosul greu al dobitoacelor si loviturile lor de picioare. Cu rugaciunile sfantului, noaptea grajdul se umplea de buna mireasma duhovniceasca, caci acesta devenise locasul de nevointa unde el urma poruncile Sfintilor Parinti: ceasuri nesfarsite de rugaciuni si ingenuncheri; putin somn, ghemuit, pe podeaua goala si acoperit cu o panza veche, postind multe zile cu putina paine si apa si rostind adesea psalmii proorocului David, pe care ii zicea in limba in care ii invatase de la mama sa – in limba rusa: „Cel ce locuieste in ajutorul Celui Preainalt, intru acoperamantul Dumnezeului cerului se va salaslui. Catre Tine, Doamne, Cel ce locuiesti in cer, am ridicat ochii mei; iata, precum sunt ochii robilor la mainile stapanilor lor, asa sunt ochii nostri catre Domnul Dumnezeul nostru, pana ce se va milostivi spre noi…”. Cateodata, noaptea, mergea pe ascuns la o biserica a Sfantului Gheorghe ce era zidita intr-o rapa nu departe de casa stapanului sau si facea priveghere, stand in picioare in pridvorul bisericii. Tot aici mergea in fiecare sambata si se impartasea cu Preacuratele Taine.

    Cautand asupra robului Sau cel credincios, Domnul, Cel ce cerceteaza inimile si rarunchii, a facut sa inceteze batjocurile din partea celor ce erau impreuna cu el robi si a celor de alta credinta. A dat Domnul si multa bogatie stapanului sau turc, iar acesta a cunoscut de unde venise aceasta binecuvantare peste casa sa si propovaduia tuturor despre virtutile slugii sale.
    Dupa vreme, aga a hotarat sa faca un pelerinaj la Mekka, cetatea sfanta a mahomedanilor. Nu la multe zile dupa plecarea sa, sotia acestuia a pregatit un ospat la care a invitat rudele si prietenii sotului pentru a praznui si a se ruga pentru buna intoarcere a acestuia acasa. La masa a fost randuit sa slujeasca fericitul Ioan. Printre mancarurile asezate inaintea oaspetilor se afla si un fel de pilaf care ii placea foarte mult agai. Amintindu-si de sotul ei, stapana a zis lui Ioan: „Cat de bucuros ar fi fost, Ivan, stapanul tau, daca ar fi fost aici impreuna cu noi si ar fi gustat din acest pilaf!”. Sfantul Ioan a cerut atunci de la dansa o farfurie plina cu pilaf, spunand ca o va trimite la aga, in Mekka. La auzul acestor cuvinte toti invitatii au ras; stapana insa a poruncit bucataresei sa-i dea fericitului Ioan farfuria cu pilaf ceruta, gandind ca poate vrea sa o manance el insusi sau sa o dea vreunei familii crestine sarace, precum obisnuia sa faca adesea, daruind altora partea sa de mancare ce i se cuvenea.
    Sfantul a luat farfuria si, mergand in staul, a ingenuncheat si s-a rugat din adancul inimii, cerand lui Dumnezeu sa trimita farfuria cu mancare stapanului sau, la Mekka, cu oricare mijloc va randui Domnul in atotputernicia Sa. A cerut aceasta cu smerenie si simplitate, cu nimic indoindu-se, dupa cuvantul Domnului, si Acesta i-a ascultat dorinta: farfuria a disparut din ochii sai, iar fericitul Ioan s-a intors la masa, spunand stapanei ca a trimis mancarea la Mekka. Crezand ca vrea sa ascunda faptul ca a mancat pilaful el insusi, invitatii au ras de cuvintele fericitului Ioan ca de o gluma buna.

    Peste putine zile s-a intors din pelerinaj aga, aducand cu sine si farfuria de arama, spre marea uimire a casnicilor sai. Numai sfantul Ioan nu s-a mirat de aceasta. Aga le-a povestit atunci cele ce i se intamplasera: „in cutare zi (era ziua in care stapana pregatise acel ospat), intorcandu-ma de la geamia cea mare, am gasit in camera mea pe care o lasasem incuiata aceasta farfuria plina cu pilaf. M-am umplut de mirare, nestiind cine a adus mancarea si cum a intrat in camera incuiata. Nestiind cum sa-mi explic acest lucru ciudat, tot uitandu-ma la farfuria cu pilaful cald din care ieseau aburi, am zarit, cu si mai mare mirare, numele meu batut pe marginea farfuriei, asa cum avem pe toate vasele casei noastre. Asa incat, cu toata nedumerirea si zbuciumul meu, m-am asezat si am mancat cu mare pofta pilaful, si, iata!, am adus farfuria cu mine si vad ca este intr-adevar a noastra. Dar, pe Allah, nu pot sa inteleg cum a ajuns la Mekka si cine a adus-o”.
    Auzind acestea casnicii eparhului au fost cuprinsi de teama si uimire, iar sotia i-a povestit acestuia cum a cerut Ioan farfuria cu mancare pentru a o trimite la Mekka si cum toti l-au luat in ras pentru aceasta.

    Vestea despre minunea savarsita de sfantul s-a raspandit repede in tot tinutul si toti il priveau cu teama si respect, ca pe un om drept si placut lui Dumnezeu, nemaiindraznind nimeni sa-l supere cu ceva. Stapanul si sotia sa se sarguiau sa-i poarte de grija cat mai mult si l-au rugat sa se mute in camaruta ce se afla langa grajd, pe care pana atunci o refuzase. Fericitul Ioan si-a continuat mai departe felul ascetic de viata, ingrijind de animale si implinind cu sarguinta poruncile eparhului, iar noptile petrecandu-le cu rugaciuni si cantari de psalmi. Toate acestea le facea implinind cuvantul domnului: „Dati cezarului cele ce sunt ale cezarului, si lui Dumnezeu cele sunt ale lui Dumnezeu”.

    Mutarea la cele vesnice

    Dupa putini ani insa, pe care i-a trait in post si rugaciune, apropiindu-se sfarsitul vietii sale pamantesti, fericitul s-a imbolnavit si a cerut sa fie culcat pe paie in staulul pe care il sfintise cu rugaciunile sale si cu reaua patimire indurata pentru numele si dragostea lui Hristos, Cel ce S-a facut om pentru noi si S-a rastignit pentru marea Sa iubire catre toti. Cunoscand mai dinainte ceasul iesirii din trup, a trimis sa fie chemat preotul pentru a se impartasi cu preacuratul Trup si cu scumpul Sange al Mantuitorului. Preotul, temandu-se de fanatismul turcilor, i-a adus sfintele taine intr-un mar pe care il scobise, si astfel fericitul Ioan s-a putut impartasi si indata si-a predat sfantul suflet in mainile Domnului pe care atat de mult il iubise. Acestea s-au petrecut pe 27 mai, 1730.

    Cu invoirea turcilor, preotii si crestinii cei mai de vaza din Procopie au luat trupul sfantului, pregatindu-l de inmormantare. La ingroparea sa au venit nu numai crestinii ci si multi musulmani si armeni: cel pana mai ieri rob si sclav a fost ingropat ca un stapan. Au ridicat pe umeri cu lacrimi de adanca emotie si cucernicie mult truditul trup si, cu lumanari si tamaieri, cu atentie si evlavie l-au dus la cimitirul crestin, la mormantul ce-i fusese pregatit, intorcand astfel trupul pamantului mama.

    Descoperirea sfintelor moaste

    Batranul preot care in fiecare sambata ii asculta suferinta si torturile si care il impartasea cu Sfintele Taine, a vazut in vis pe Sfantul Ioan in noiembrie 1733. Acesta i-a spus ca trupul sau a ramas, cu harul lui Dumnezeu, intact, intreg, neputrezit, asa precum il ingropasera; sa-l scoata din pamant si sa-l aiba ca binecuvantare vesnica a lui Dumnezeu. Dupa sovaielile preotului, cu ingaduinta lui Dumnezeu, o lumina cereasca a stralucit deasupra mormantului, asemeni unui stalp de foc. Crestinii au deschis mormantul si o, minune! – trupul sfantului se gasea intact, neputrezit inmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care continua sa-l aiba pana astazi.

    Cu mare bucurie sufleteasca si evlavie l-au ridicat, au luat in bratele lor acest dar dumnezeiesc – sfintele moaste, si l-au dus in biserica Sfantului Gheorghe unde obisnuia sa privegheze fericitul Ioan.

    Osman Pasa arde sfintele moaste

    In anul 1832, intr-o infruntare dintre sultanul Mahmud al doilea si Ibrahim al Egiptului, Osman Pasa, trecand prin Procopie – ca trimis al sultanului, arunca in foc sfintele moaste, dupa ce jefuise biserica, vrand a se razbuna pe crestini. Vazand insa trupul Sfantului miscandu-se in mijlocul flacarilor ca si cum ar fi fost viu, turcii au fugit ingroziti, lasand odoarele bisericii si povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o vazusera.
    Dupa plecarea turcilor, in cealalta zi, crestinii au imprastiat carbunii si cenusa si au gasit trupul sfantului intreg; nu patise nimic, era tot mladios si inmiresmat ca si mai inainte. I-a ramas numai o negreala de la jar si de la fum, negreala ce o pastreaza pana astazi spre aducere aminte de minunea petrecuta atunci.

    Sfintele moaste ajung in Grecia

    Dupa conflictul dintre Turcia si Grecia din anul 1922, cand Asia Mica a intrat sub stapanirea turcilor, grecii din aceasta regiune au fost nevoiti sa plece, luand cu ei sfintele moaste, odoarele bisericii si putine lucruri personale. Dupa multe peregrinari, moastele Sfantului Ioan au ajuns pe insula Evvia, in actualul oras Procopie. Aici s-a ridicat o noua biserica, a carei constructie s-a terminat in anul 1951 si care adaposteste astazi racla cu Sfintele moaste ce izvorasc tuturor celor ce alearga cu credinta la ajutorul Sfantului nesecat rau de tamaduiri si alinari ale suferintelor celor trupesti si sufletesti.

    Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

    Minuni ale Sfintului Ioan Rusul

    Intr-unul din cele doua spitale pentru copii din Atena,o mama sta zi si noapte la capataiul copilului sau pe care l-au adus urgent din Patra deoarece afectiunea cronica a acestuia – paralizia membrelor inferioare- s-a agravat in ultimele zile. La spital insa, de ani de zile se aplica permanent tratamentul cunoscut (lipseste calciul din organismul copilului )…

    Intr-o dupa-amiaza, cind soarele era aproape de apus si foarte putine raze mai luminau salonul spitalului, mama si-a amintit cum mergea la o bisericuta a Maicii Domnului, pe o inaltime afara din Patra, si se ruga aprinzind candelele, citeodata cu sotul, citeodata cu copiii…Mintea ei zboara la bisericuta si se roaga: ” Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, Maica dulce care si tu ai suferit,ajuta-mi copilul. Trimite un sfint, vezi-l pe sarmanul meu cum se chinuieste, neputind sta pe picioarele lui. Ajuta-l Preasfinta, pe copilasul meu chinuit “.
    - Mama, ce spui, cu cine vorbesti?
    - Gheorghita, copilul mamei, iti amintesti cum citeai la religie ca Domnul nostru cind traia acolo, in Palestina, deschidea ochii orbilor, ridica pe cei paralizati si-i facea sa mearga, invia morti? Spune-i Gheorghita, ca pe tine te asculta, ca tu esti copil bun, spune-i lui Hristos sa te faca bine.

    Copilul suferind se uita cu privirea lui nevinovata la mama, la soarele care apune; priveste sus si privirea i se pierde catre ceruri. Noaptea urmatoare Gheorghita a vazut in vis un cavaler frumos, calare pe o mindrete de cal. S-a oprit in fata lui si i-a spus:
    - Ridica-te, fa un salt si urca pe calul meu!
    - Dar eu sint paralizat, nu ma pot ridica si nu ma pot tine drept pe picioarele mele.
    - Da-mi mina, Gheorghita, urca pe calul meu. Eu sint Sfintul Ioan din Rusia. M-a trimis Domnul sa-ti aduc harul Sau si puterea Lui sa te vindeci.

    Pe jumatate adormit, copilul se chinuie sa se ridice in picioare. Se trezeste mama si-l prinde in brate ca sa nu cada de pe pat.
    - Mama, tine-ma, Sfintul Ioan din Rusia mi-a spus sa ma ridic.

    Dimineata, asistenta care fusese de serviciu in acea noapte ii spune profesorului doctor ca acel copil paralizat din Patra, acum paseste. Doctorul vine, il examineaza: loveste cu ciocanelul genunchii copilului, ii inteapa picioarele cu acul si organismul reactioneaza exact. Copilul era vindecat. “Mergeti, le-a spus profesorul, si Dumnezeu sa fie cu voi”.
    “Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor…De nu ve veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor. “( Matei 19,14;18,3)

    Un baston!

    Cel ce merge in biserica ce adaposteste moastele Sfantului Ioan Rusul vede acolo un dar simplu si saracacios: un baston! Este agatat la locul de inchinaciune din fata raclei Sfantului. Bastonul este al batranei Maria Siaca din Frenaro (Cipru), care timp de 18 ani a avut de suportat o boala asa de grava la coloana, incat era nevoita sa umble cu fata foarte apropiata de pamant. La 11 august 1978 aproape o suta de locuitori din Cipru organizeaza un pelerinaj la Sfantul Ioan Rusul si este adusa Maria Siaca de catre rudele ei. Aici, la racla sfantului, este ridicata de ceilalti pe brate pentru a se putea inchina sfintelor moaste. Indurerata, batrana priveste fericitul trup al sfintului si plange, cerand putin ajutor dumnezeiesc mult chinuitelor ei batraneti. I-a vazut Sfantul durerea, i-a vazut maretia sufletelui, i-a vazut si credinta.

    In fata ochilor tuturor, ceva asemeni unei maini nevazute a apucat-o cu putere de umeri si, incet a inceput sa-i indrepte trupul. Ii trosneste mijlocul si iata! batrana sta acum dreapta! Consatenii ei plang. Se trag clopotele bisericii. Se face o rugaciune de multumire de catre toti cipriotii, care nu-si mai pot stapani lacrimile. Numai cel ce s-a intamplat sa fie acolo in ceasul in care s-a petrecut minunea poate intelege cu adevarat aceste clipe. La sfarsit se aude glasul batranei: “Feciorul meu, Sfantul meu, nu am ce sa-ti dau, sunt saraca. Iti las bastonul meu, ca nu-mi mai trebuie pan’ la moarte!”

    In Cipru ziarele au zis: “Maria Siaca, dupa pelerinajul facut in Grecia la Sfantul Ioan Rusul poate sa-si priveasca acum consatenii in fata, pentru ca aproape 20 de ani era garbovita si nu vedea decat pamantul. Prin minunea Sfantului insa s-a indreptat, iar acum este cu desavarsire bine!”

    Apoi Moise a pus toiegele inaintea Domnului,in cortul marturiei.( Numerii 17,7)

    Minune intimplata unui om de stiinta!

    Povesteste domnul doctor Matzuros din orasul Limni (de pe aceeasi insula pe care se afla si biserica cu sfintele moaste ale Sfintului Ioan) catre I.P.S. Hrisostom, mitropolitul Halkidei.

    Prea Sfintite, nu sunt un habotnic, un nestiutor de carte; sunt medic, iar mai inainte eram ateu. M-am imbolnavit. Analize, examinatii, iese diagnosticul: cancer la intestinul gros. Confratii doctori imi spun adevarul: am cancer in forma avansata (metastaza), intr-un loc care aproape sigur conduce la moarte.

    Ma gaseam in cladirea fundatiei “Pantocrator” din Atena, unde sint ingrijiti bolnavii de cancer. Dupa instiintarea pe care am primit-o despre boala mea, pe cind ma gaseam singur, intins pe pat, mi-am venit in sine si mi-am intors mintea, sufletul si inima catre Dumnezeu, in care nu credeam. M-am ridicat pe marginea patului, cu picioarele pe podea; vorbeam singur, ma rugam lui Dumnezeu, ii ceream sa ia aminte la mine: “Dumnezeul meu, am spus, nu credeam in Tine, spuneam ca totul este un basm. Omul si stiinta imi spuneam ca sint totul. Primeste pocainta mea si, daca ma consideri vrednic, vindeca-mi boala prin sfintul al carui trup intreg il avem aici, aproape de noi.” Cineva bate la usa. Il poftesc sa intre. Usa se deschide si intra un medic tinar, frumos, binevoitor.
    - Ce faci, doctore, m-a intrebat, cum iti merge?
    - Ce sa fac, frate, sa spun adevarul – mor.
    - Nu, doctore, nu mori. O sa iau eu tot ce ai rau inauntru.
    - Cine esti tu tinere? Mie mi-a albit parul in aceasta stiinta si cunosc ce am.
    - Sint acela pe care l-ai cerut mai inainte. La revedere, doctore!

    Am iesit imediat pe hol si am intrebat daca a vazut cineva pe acel doctor tinar. Ceilalti medici mi-au spus: “Confrate draga, din necazul pe care il ai, intr-o clipa ai vazut acel vis”. Insa nu, eram sigur ca dupa rugaciune il vazusem pe Sfintul. Vazind ca nu glumesc si ca insist, mi s-au facut iarasi analizele si examinari. La urmatoarele analize cancerul disparuse. Citi si citi n-au vazut apoi cele doua plicuri cu analizele: cele cu cancer si, dupa intimplarea istorisita mai sus, fara cancer!

    “Prea Sfintite, nu sint habotnic… Am vazut pe Sfintul… M-a vindecat…” (10 aprilie 1964)

    ” Dumnezeu insusi a dat oamenilor stiinta vindecarii, ca sa se mareasca intru leacurile Sale cele minunate… In boala ta nu fi nebagator de seama, ci te roaga Domnului si El te va tamadui. ” (Intelepciunea lui Iisus Sirah 38,6-9).



    Acest blog l-am ilustrat cu foto facute anul trecut cand am fost la Biserica din Grecia unde se afla mostele Sfantului Ioan Rusul
    PRELUARE DIN...http://ro.netlog.com/groups/arta_si_religie





    PARINTELE CLEOPA despre dreapta masura, sfatuire, smerenie, despre ispitele calugarilor si ale celor ce nazuiesc spre daruri mari: “Cate oleaca, incet…

    Hrana duhului - cuvinte tari, texte esentiale / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Nevoia de discernamant, Parintele Cleopa 

    Dreapta socoteala

    Dreapta socoteală, sau darul deosebirilor, este podoaba faptelor bune, precum zice Sfântul Isaac Sirul: „Pe tot lucrul îl împodobeste măsura”. Fără această sare duhovnicească, toate cele bune se strică si întru vătămare se mută. (…)
    Trupului nostru să-i dăm hrană si îmbrăcăminte atât cât îi trebuie. Însă nevointa să se dea după măsura fiecăruia. Auzi ce spune Sfântul Marcu Ascetul: „Precum se deosebeste arama de fier si fierul de găteje (vreascuri), atâta deosebire este între un trup si altul”. Unul din fire este sănătos si poate să postească si să nu mănânce până seara si altul, săracul, dacă nu mănâncă de două-trei ori, cade jos si moare.
    Dar de nevoie este să stim că dreapta socoteală ne va păzi nevătămati de întinderea peste măsură spre amândouă părtile. Căci este vătămare si în săturarea pântecelui; atât în priveghere peste măsură, cât si în somn mult. În toate, în toate trebuie să avem dreaptă socoteală, pentru că dreapta socoteală este împărăteasa faptelor bune. Pentru că dacă o ia unul repede-repede si nu are povătuitor, îndată cade.
    Vine aici la mine unul, un viteaz, si zice: „Părinte, să-mi dai voie să citesc Molitfele Sfântului Vasile?” El de-abia a venit în mănăstire, si să-i dau voie să citească Molitfele Sfântului Vasile, că el are ciudă pe draci! „Vai de capul tău! Câtă ciudă are dracul pe tine si cât vrea să râdă el de tine!”
    S-a dus la Sfântul Varsanufie cel Mare, marele staret al Palestinei, un călugăr si i-a zis:
    – Îmi dai voie să blestem pe draci si să citesc Molitfele Sfântului Vasile?
    – Nu-i blestema, că mare batjocură ai să iei de la dânsii! Smereste-te si zi „iartă-mă” la toti fratii! Asa-i biruiesti pe demoni!
    Că diavolul toate le face, numai „iartă-mă” nu zice, căci a căzut din mândrie. Diavolul posteste, că nu mănâncă niciodată; el trăieste în feciorie, că nu se însoară, nu se mărită; el priveghează. Doarme el vreodată? Tu faci treabă, dar el stă degeaba? Nu poate sta. Tu crezi că pe diavol îl întreci în fugă, dacă ai fugi tu? El într-o clipă e la marginea pământului. Numai cu una îl întreci tu pe el; dacă ai socoti că: „Eu sunt praf si cenusă, si sunt păcătos, si nu pot nimica, si sunt nevrednic să trăiesc pe pământ!”
    Numai de smerenie se teme diavolul. De alta nu se teme el; poti să fii tu nevoitor cât este lumea! Dacă nu stii că ceri iertare, esti batjocorit de ei; esti măturoiul dracilor. Dreaptă socoteală trebuie să avem si în vorbire, la metanii, la priveghere si în tăcere si în înfrânare la mâncare, la băutură, la somn si la toate ostenelile trupesti.
    De aceea, fratilor, să ne ajute mila Domnului să câstigăm oleacă de dreapta socoteală, fiindcă în lumea asta sunt curse si ispite fel de fel si nedumeriri în cele duhovnicesti. Dar să tinem dreapta socoteală, măsura în toate.
    Pădurea nu se teme de cel care încarcă o dată mult căruta, că stie că mai la vale se rupe osia la cărută si moare stie că mai la vale se rupe osia la cărută si moare calul, că nu mai poate. De acela se teme diavolul, care ia câte un lemnisor din pădure în fiecare zi si-l duce acasă. Asa-i si vrăjmasul; nu se teme de cel care o ia lată, că rămâne negrăpată. Câte oleacă, asa. Câte oleacă, încet, încet! Sfântul Teodor Studitul spune: „Câte putin, câte putin se îmbogăteste cineva, si la cele trupesti si la cele duhovnicesti”. Câte oleacă. Asa să luati fapta bună, câte oleacă, si să vă pară rău că n-ati făcut mai mult.

    Sfatul bun

    Cei ce nu au cârmuire, cad ca frunzele! Si mântuirea stă întru mult sfat, zice Sfânta Scriptură. Întotdeauna, când vrem să facem ceva, să întrebăm. Oare când mergem pe un drum pe care nu-l cunoastem, nu întrebăm? „Măi, dacă eu o iau la stânga sau la dreapta, nu mă rătăcesc? Încotro să apuc?” Si nu greseste omul, că întreabă. Iar dacă nu întreabă, atunci mai ales se rătăceste, că nu nimereste. Cu atât mai mult la cele duhovnicesti. Sfântul Efrem Sirul spune:
    „Din cele sapte lucrări ale monahului si ale crestinismului, cea din urmă este si aceasta, să întrebe pe bărbati iscusiti când nu stie un lucru; ca nu cumva altele în loc de altele întelegând, să se rătăcească”.
    De aceea este bine ca la anumite nedumeriri să întrebe. Dacă întreabă, nu greseste. Si să stiti un lucru. Unde veti merge, să aveti pe Dumnezeu înaintea ochilor. Că Dumnezeu nu-i numai aici. El este si la voi acasă si în târg si în Bucuresti si în Africa si în Asia si în lună si în stele, în toate este prezent. În toate. Că zice acolo: Eu sunt Care umplu cerul si pământul si cele dedesubt. Nu este loc unde nu este prezenta Lui. (…)
    Că puterea drăcească este îngrădită de puterea dumnezeirii. Că zice la Isaia: Se luptă cel puternic cu Cel atotputernic. Are el putere, dar nu este atotputernic, că Dumnezeu îl tine în frâu! Toată puterea drăcească este circumscrisă împrejur; este îngrădită de puterea dumnezeirii. Că altfel, ai văzut când i-a dat voie să-l ispitească pe Iov, ce-a făcut într-un ceas? I-a ars turmele, i-a sfărâmat toate si i-a omorât fiii! Are mare putere satana, dacă Dumnezeu îi dă voie.
    La Sfântul Serafim de Sarov a venit un boier mare, Motovilov. Si Sfântul Serafim de multă vreme îi spunea despre rugăciunea mintii, că el avea rugăciunea asta în mare grad, rugăciunea inimii – cea mai înaltă rugăciune din lume –, ca să se învete a se ruga omul, nu cu buzele, ci cu inima lui Dumnezeu. Si Motovilov cerea să-i dea darul acesta:
    – Dă-mi, părinte, să învăt si eu rugăciunea mintii si a inimii!
    Si spunea sfântul:
    – Prea devreme pentru tine, că ai să te mândresti! Întâi trebuie să câstigi lucrarea Duhului Sfânt.
    (…) Apoi Sfântul Serafim zice ucenicului său:
    – Ia seama! Ti-am dat duhul acesta, si de azi înainte inima ta nu va înceta să se roage.
    Si a simtit Motovilov că se roagă cu inima. Zicea „Doamne Iisuse…” permanent. Chiar dacă dormea, inima lui se ruga. Se întâmpla ceea ce spune în Biblie la Cântarea Cântărilor: Eu dorm si inima mea veghează! Si se ruga cu inima si avea mare mângâiere. Dar odată îi spune Sfântului Serafim:
    – Părinte, diavolul nu mai are nici o putere asupra mea!
    Fiind înconjurat si umbrit de darul lui Dumnezeu, nu cunostea ispitele.
    Nu zi asa, frate! i-a zis Sfântul Serafim. Asta-i mândrie! Să stii că diavolul a fost înger, si nu înger ci heruvim, cum spune la Isaia: Erai un heruvim ocrotitor si te plimbai în mijlocul pietrelor celor scânteietoare din ceruri. Deci, dacă i-ar da voie Dumnezeu, cu o unghie întoarce pământul pe cealaltă parte. Nu vezi ce spune la Iov? Fierbe adâncul ca o căldare înaintea lui si cine va spune armura puterii lui. Are mare putere, dar puterea lui este îngrădită de puterea dumnezeirii, că-l tine în loc să nu poată face rău mai mult decât îngăduie Dumnezeu. Cum spune Apostolul Petru: Credincios este Dumnezeu să nu vă lase pe voi să fiti ispititi mai presus de puterile voastre, ci odată cu ispita trimite si ajutorul. Deci, tu nu zice că diavolul nu are putere!
    Are, dar Dumnezeu nu-i dă voie să facă el rău omului cât vrea. Că dacă i-ar da Dumnezeu voie, ai vedea tu ce ar face! Ai văzut la Iov într-un ceas ce-a făcut! De aceea să nu ne rugăm: „Doamne, să-mi dai darul minunilor!”, sau altceva. Ci să zicem: „Doamne dă-mi iertarea păcatelor, dă-mi smerenie, dă-mi răbdare, dă-mi frica Ta, dă-mi îndoită răbdare în necazuri, să-ti multumesc Tie pentru toate!” Asta să cerem, nu daruri mari. Că dacă darurile cele mari le ia omul mai înainte de vreme, îl duc la mândrie. Cum ai da la un copil mic o bijuterie mare, ceva scump; el nu sie să o păstreze si o aruncă. De aceea omul câstigă foarte încet darul Duhului Sfânt, pentru că nu stie să-l pretuiască mai târziu. Să ne multumim cu neputinta noastră. Asa este. La Dumnezeu este mult mai bun un păcătos smerit, decât un drept mândru.
    Ai văzut cum se ruga fariseul în biserică. Ne arată Evanghelia. Fariseul nu se lăuda, el spunea drept, dar se mândrea cu faptele bune: Multumescu-Ti Tie, Doamne, că nu-s ca ceilalti oameni. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din câte câstig… Dar nu s-a săturat cu mândria lui, cu lauda faptelor lui, ci mai si judeca… nu sunt ca acest vames – ca preceptorul acesta care stă la usă. Vezi că mândria l-a defăimat pe celălalt! Vamesul, stând în biserică, când a auzit că-l mai arată si-n fata lumii, si stia că a făcut multe nedreptăti, se bătea în piept, zicând: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!” Amin, zic vouă, mai îndreptat s-a întors vamesul cel păcătos din biserică, si mai înainte a fost decât fariseul. Aici arată că un drept mândru se pierde si un păcătos smerit se mântuieste. Ce spune Sfântul Efrem Sirul?
    Fă-ti tie două care, omule! Înjugă la unul dreptatea cu mândria si la celălalt, smerenia cu păcatul, si vei vedea că mai înainte merge smerenia cu păcatul întru împărătia cerurilor, decât fapta bună cu mândria”.
    Cel mândru cade si cel smerit se înaltă. Da, smeritu-m-am si m-a mântuit!
    Astăzi, când nu mai trăiesc călugării în pustie si când tot mai multi credinciosi vin la mănăstiri pentru a se ruga, pentru a se mângâia duhovniceste si a primi cuvinte de învătătură, să unim linistea cu dragostea evanghelică. Să le păstrăm pe amândouă, că nu se contrazic una pe alta. Însă cu multă luare aminte si cu smerenie. Cel mai bun lucru este astăzi, ca si întotdeauna, să nu lăsăm rânduiala noastră de rugăciune, de tăcere, de ascultare, de înfrânare a simturilor, de curătie si sărăcie pentru dragostea lui Hristos. Toate acestea ne ajută la despătimire si la mântuire, ne cresc duhovniceste si ne fac vrednici de cele sfinte si folositori credinciosilor care vin la mănăstiri. Deci, călugării tineri, noii începători, cei iubitori de liniste, schimnicii si părintii bătrâni se cuvine să aleagă mai mult tăcerea, ascultarea, biserica, chilia si linistea. Iar duhovnicii, părintii rânduiti să odihnească pe mireni, preotii slujitori care au o viată aleasă si au darul cuvântului, au datoria să stea înaintea credinciosilor cu toată dragostea, să le asculte necazurile, să-i sfătuiască, să se roage pentru ei si să-i mângâie duhovniceste, că acesta este rostul mănăstirilor noastre si numai asa ne-am mentinut credinta curată în Dumnezeu si unitatea neamului.
    Asa făceau si părintii nostri. Însă rugăciunea, biserica si ascultarea să rămână, că atunci Dumnezeul dragostei va fi de-a pururi cu noi. Dar, satana are obicei ca, pe cei ce stau înaintea mirenilor, să-i lupte cu ispite mai grele ca pe ceilalti călugări, întrucât nu mai au timp de rugăciune si liniste destulă; mai ales cu răspândirea mintii, cu gânduri de desfrânare, cu slavă desartă, cu lăcomia pântecelui si cu iubirea de bani. Si dacă nu se mărturisesc curat si cât mai des, dacă nu iau aminte de ei si se îndulcesc cu gândurile cele rele, usor cad în păcate de moarte. Tocmai de aceea trebuie multă grijă în această privintă, pentru cei care stau înaintea credinciosilor, să nu fie iubitori de laudă, nici de plăceri, nici de mâncări, nici de averi, că multi păstori de suflete au căzut si s-au osândit din aceste pricini.
    Sfântul Apostol Pavel, stiind câtă întemeiere îi trebuie celui ce propovăduieste altora cuvântul Domnului, zice despre sine: În toate zilele îmi chinuiesc trupul si îl robesc, ca nu cumva, altora propovăduind, eu să ajung de sminteală. El îsi chinuia trupul cu post, cu privegherea de noapte, cu lucrul mâinilor cu rugăciunea, ca să nu cadă si să smintească pe cei întorsi la Hristos. La fel si Moise. Mai întâi se ruga si apoi învăta poporul. Dumnezeu i-a poruncit lui Moise, ca sfesnicul cel cu sapte lumini să fie turnat întreg si bătut cu ciocanul, ca să ne arate nouă că cel ce voieste să fie lumină altora, să fie desăvârsit si încercat prin loviturile de ciocan ale ispitelor. Numai asa, cel ce învată pe altii va putea ca „si celor ce se ispitesc să le ajute”, cum spune Sfântul Apostol Pavel”.
    sursa: Sinaxa

    Despre ingerul pazitor





    angel06.jpgAvem cu toţii la dispoziţie o modalitate extrem de simplă şi eficientă de a ne deschide inima faţă de ghidarea şi protecţia divină a îngerului  nostru păzitor, fiind necesară însă o cât mai mare candoare şi puritate sufletească:

    “Înger, îngeraşul meu,
    Ce mi te-a dat Dumnezeu,
    Totdeauna te implor să fii cu mine
    Şi să mă înveţi clipă de clipă să fac doar bine.
    Eu sunt mic, tu fă-mă bun şi mare;
    Eu sunt slab, tu fă-mă iubitor şi tare;
    Şi-n tot locul mă-nsoţeşte
    Şi de toate relele mă fereşte
    Amin”


    Îngerul păzitor este trimis de Dumnezeu să aibă grijă de noi şi este unic pentru fiecare persoană. În Scriptură, în Psalmul 91, este scris:"Îmi voi trimite îngerii în jurul vostru să vă protejeze în tot ce faceţi". Ei ne veghează plini de dragoste de la naştere şi până la părăsirea corpului fizic prin aşa zisa moarte, când ne conduc înapoi în cer.
    Este cu adevărat un miracol faptul că avem cu toţii lângă noi acel reprezentant al Divinului, îngerul păzitor, care să ne însoţească toată viaţa, şi în momentele noastre bune şi în cele dificile. Sarcina acestei făpturi angelice este specială, pentru că ea acţionează numai din iubire. Responsabilitatea sa este de a păstra mereu sufletul omului unit cu Dumnezeu. Până la o anumită limită, nu contează cât de mult se va scufunda omul în întuneric, nu contează cât de închisă poate să-i devină inima, îngerul este întotdeauna acolo, aşteptând cu încredere momentul când omul va începe să caute o apropiere mai mare de Dumnezeu. 
    Rolul unui înger păzitor începe în realitate mai înainte de naştere. Până pe la vârsta de 7 ani, copiii sunt de regulă mult mai conştienţi de prezenţa îngerilor. Apoi apare ca un văl care se lasă peste memorie şi uităm. Cu toate acestea, îngerii sunt mereu prezenţi. Cu cât creştem şi ne maturizăm, observăm că avem o relaţie diferită cu îngerul nostru păzitor. Este ceva mai electivă. Simţim nevoia să întrebăm, simţim nevoia să intrăm în contact cu îngerul nostru gardian.

    Îngerul păzitor ne veghează şi ne protejează pentru a ne împlini destinul. Destinul  este un fel de schiţă, o creionare, pe care o intuim, dar el este în strânsă legătură cu liberul nostru arbitru. Schiţa generală este menţinută şi protejată de îngerul păzitor şi el ne conduce pas cu pas pentru împlinirea acestui destin. Cu cât ne vom deschide mai mult faţă de influenţele îngerului nostru păzitor, cu atât mai mult ne vom împlini destinul şi cu atât mai mult vom fi în armonie cu universul. Iată o imagine metaforică care descrie sugestiv raportarea la îngerul păzitor şi responsabilitatea lui în ce priveşte destinul uman. Este imaginea unui înger care ţine un braţe un coş. În acest coş sunt diferitele oportunităţi şi potenţialităţi pe care le avem în viaţa noastră, diferitele obligaţii sau experienţe prin care ne-am asumat să trecem, în acord cu voinţa lui Dumnezeu, mai înainte să ne naştem. Aceste evenimente sunt doar schiţate; în rest, este suficient spaţiu pentru transformările pe care le vom face în acord cu liberul nostru arbitru. 
    Foarte importantă este nevoia de acceptare în relaţia omului cu îngerul păzitor. Indiferent ce dificultate apare în viaţa noastră, dacă acceptăm prezenţa şi grija plină de iubire a îngerului nostru păzitor, acceptăm în acelaşi timp şi iubirea lui Dumnezeu Însuşi, care se manifestă astfel în viaţa noastră într-un mod foarte direct şi personal.

    Nu contează cât de dificilă este o situaţie prin care treci, ea poate fi parcursă mai uşor dacă te gândeşti la înger ca la un prieten căruia îi ceri ajutorul. Când te hotărăşti să devii prieten cu o anumită fiinţă, cauţi să vezi tot ce l-ar putea face fericit; ai vrea să ştii ce muzică îi place, ce artă îl interesează etc. La fel este şi cu îngerii. Dacă vrei să începi să-ţi cunoşti îngerul păzitor, te vei focaliza pe acele arii de interes ale sale. Şi care sunt ariile de interes ale unui înger păzitor? Dezvoltarea integrităţii morale. Trezirea sufletului. Evoluţia spirituală. Transformarea naturii interioare a omenirii.

    Metaforic vorbind, când intri în contact cu îngerul păzitor în timpul momentelor dificile, drumul va fi tot acolo. Poate că vor fi pietre pe drum, dar ţie ţi se dau nişte papuci speciali, astfel încât să nu mai simţi pietrele. Vei avea aceleaşi experienţe, dar nu le vei resimţi la fel. Îngerii sunt capabili să ne ajute sub toate formele; ei creează miracole; pot interfera cu legile fizice ale universului; există relatări despre maşini care puteau trece una prin cealaltă. Un singur lucru nu-l pot face: nu pot să interfereze cu liberul nostru arbitru.

    Se spune că în vremurile de demult, când oamenii aveau multă puritate şi sufletele întoarse către Dumnezeu, cerurile îşi deschideau porţile şi lăsau să fie văzuţi îngerii. Chiar Dumnezeu i-a arătat anumitor fiinţe umane merituoase pentru a le călăuzi în mod direct spre adevărul, lumina şi iubirea supremă.

    padrepio5.jpgÎn viaţa misticilor şi a sfinţilor, îngerii păzitori au jucat roluri importante. Astfel, Padre Pio căuta răspunsuri la întrebări despre diferite persoane ajutându-se în special de îngerul său păzitor. Avea o mare încredere în îngerul său păzitor. Îngerului său îi încredinţa de multe ori probleme dificile, delicate, dar îngerul lui le rezolva. Când cineva l-a întrebat: “Dacă nu pot veni personal şi am nevoie urgentă de ajutor, ce să fac?” Părintele i-a răspuns cu o spontaneitate deconcertantă: ”Trimite-mi îngerul tău cu mesajul”.

    O altă mistică, Teresa Neumann, a avut o legătură permanentă cu îngerii. Ea era contemporană cu Padre Pio şi, ca şi acesta, a avut viziuni ale lui Iisus şi în viaţa amândurora s-au manifestat gradat şi stigmatele. Ea a trăit  ultimii 36 de ani din viaţa ei fără hrană şi apă, luând doar anafura consacrată. De nenumărate ori Tereza Neumann a avut ca obiect al viziunilor ei lumea angelică şi în special îngerul ei păzitor. Ea percepea prezenţa propriului înger păzitor, văzându-l în dreapta sa, ca un “bărbat luminos” şi vedea şi îngerii vizitatorilor săi. Tereza menţiona că îngerul său este cel care o protejează de demoni şi o înlocuieşte în caz de bilocaţie (ea a fost văzută deseori în 2 locuri simultan) şi o ajuta în situaţii dificile. 

    Natuzza Evolo este o altă mistică contemporană din Italia. Prezintă şi ea stigmatele, vorbeşte cu spiritele trecute în lumea de dincolo şi îl vede pe îngerul ei păzitor. 

    Părintele Eugenio Ferrarotti a fost stareţ la mănăstirea San Fillipo din Genova. El afirmă că existenţa îngerilor păzitori este o învăţătură oficială a Bisericii. Întrebat cum se poate stabili un contact cu îngerul păzitor, părintele răspunde:
    ”Înainte de toate, gândindu-ne la el; dacă nu o facem, el este aproape cu mâinile legate. Însă ne acordă oricum asistenţă şi protecţie şi cine ştie de câte ori ne-a salvat de la pericole spirituale şi trupeşti. Trebuie să ne gândim la îngerul nostru păzitor, să-l evocăm şi să-l rugăm să ne ajute în orice situaţie de o dificultate specială. Eu fac acest lucru deseori, mai ales când sunt probleme complexe şi încurcate, mă rog la îngerul meu să meargă la îngerii acelor persoane şi să aranjeze lucrurile! Acest mod de a acţiona funcţionează! Eu sfătuiesc pe toată lumea să urmărească să-l pună în practică. Trebuie să manifestăm mult respect faţă de prezenţa îngerilor păzitori.”

    angel30.jpgÎn continuare părintele redă un procedeu de intrare în legătură cu îngerul păzitor:
    "Îmi pregătesc locul - frumos şi curat, îl sfinţesc cu tămâie şi alte esenţe volatile, cu flori consacrate îngerului păzitor.
     Îmi fac semnul crucii, mă rog la Tatăl Ceresc şi-mi induc o stare de vid mental. Când mintea se goleşte de gânduri personale exterioare, mâna începe să alerge. Surpriza mea a fost când în final semnătura era aceasta: ”Sunt îngerul tău păzitor”. Eu la înger chiar nu mă gândisem. De atunci a fost mereu aşa: de fiecare dată când scriu apare semnătura îngerului.
    Când nu am timp să scriu sau nu simt să o fac şi totuşi am nevoie de un sfat, mă concentrez şi simt atunci în interiorul meu un răspuns care mă ghidează. Atunci mă simt mai sigur. Probabil, siguranţa pe care o am în anumite momente în îndrumarea oamenilor care mi se adresează provine de la el, de la îngerul meu. Îngerul însă nu intervine în libertatea persoanei, ajută, dar respectă liberul arbitru al persoanei respective. Îngerul păzitor are o misiune de pace, de purificare, de rugăciune. Aş dori să indic o altă sarcină importantă a îngerului păzitor, aceea de a-l îndepărta pe diavol.”

    Părintele prezintă drept atribut al îngerului păzitor cunoaşterea viitorului şi a intimităţilor inimii umane, prin intuiţie imediată de la Dumnezeu.

    Părintele Cleopa, călugăr ortodox, spune: “Orice creştin are un înger bun, care stă de-a dreapta lui şi îl povăţuieşte spre tot lucrul plăcut lui Dumnezeu. Precum îngerul este slujitor al lui Dumnezeu şi îl păzeşte pe om întru toate căile sale şi precum îngerul se supune voii lui Dumnezeu, la fel trebuie să fie şi omul. Îngerul păzitor este cel care stă întotdeauna lângă fiinţa umană, păzind-o şi ghidând-o, spre a o ajuta în viaţă.”

    Coranul recunoaşte existenţa îngerilor păzitori, spunând că fiecare om are un înger păzitor care îl urmează în permanenţă şi un spirit malefic care îl tentează atunci când este necesar. Iată o asemănare majoră, între creştinism şi islamism.

    Fiecare om are cel puţin un înger păzitor, căci se spune în Marea Evanghelie a lui Ioan: ”fiecărui om i s-a dat un înger păzitor, invizibil, care îl însoţeşte de la naştere şi până la moarte. Acest înger ajută omul să-şi eleveze conştiinţa şi se îndepărtează pe măsură ce omul, împins de egoism, renunţă de bunăvoie la credinţa în Dumnezeu şi la iubirea pentru aproapele său.” 
    Îngerul păzitor este cel care ne inspiră, ne ghidează, ne apără în mod tainic. Principala  misiune legată de fiinţa umană pe care o protejează este de a o îndruma spre lumina şi eternitatea lui Dumnezeu.
    angel58.jpgÎn funcţie de nivelul spiritual, omul are un înger păzitor care aparţine uneia din cele 9 ordine angelice (serafimi, heruvimi, tronuri, domnii, virtuţi, stăpâniri, întâietori, arhangheli sau îngeri). Protectorul aparţine Serafimilor doar în cazul celor care au venit pe lume cu un nivel de îndumnezeire extraordinar de elevat. Cei care au de îndeplinit misiuni eroice sunt îndrumaţi de îngeri păzitori dintre Stăpâniri sau Virtuţi. Majoritatea fiinţelor umane însă au păzitori din ordinul cel mai apropiat de planul fizic, îngerii.
    Atunci când fiinţa pe care o au în pază se orientează cu tot sufletul şi cu toată fermitatea către Dumnezeu, bucuria lor este imensă. În astfel de cazuri tot mai mulţi îngeri din ordinele superioare se alătură îngerului păzitor. E de la sine înţeles că o persoană poate avea astfel nu unul, ci mai mulţi îngeri păzitori, pentru că atunci când atinge stadiul ultim de desăvârşire, toţi îngerii de lumină ai creaţiei vin să îi dea sprijin în acţiunile ei spirituale. Înmulţirea îngerilor păzitori direct proporţional cu nivelul nostru de evoluţie spirituală este normală, deoarece cu cât ne apropiem de Absolut, de Dumnezeu, testele şi încercările la care suntem supuşi sunt tot mai dificile.

    Fiecare înger păzitor este diferit de oricare alt înger păzitor, aşa cum noi oamenii, suntem unici, fiecare, în felul nostru. Existând o legătură aparte între noi şi înger, legătură din iubire pură şi sublimă, necondiţionată, noi vom dobândi în mod empatic, diferite caracteristici sau înzestrări spirituale ale lui.
    Orice aspect spiritual ne dorim, orice calitate vrem să o dezvoltăm în noi, rugând-l pe înger să ne ajute în dobândirea ei, ea devine astfel în scurt timp realitate. Aceasta dacă ne rugăm plini de credinţă, dezvoltând totodată suficient discernământ astfel încât să ştim ce ne este necesar spre a reuşi în misiunea pe care o avem de îndeplinit în viaţă. Fiindcă fiecare fiinţă umană se naşte spre a realiza un anumit lucru, spre a accede la un anumit nivel al evoluţiei spirituale, spre a ajuta umanitatea într-un anumit aspect. În concluzie, fiecare are o menire pe care trebuie să o realizeze. Spre a deveni conştienţi de aceasta, un foarte bun ajutor îl putem primi din partea îngerului nostru păzitor, care, trezindu-ne sufletul şi luminându-ne mintea, ne face mai conştienţi asupra întregii vieţi, în ansamblul ei, revelându-ne motivul pentru care ne găsim într-un anumit moment, într-un anumit loc, adică aici şi acum. 

    În cele ce urmează, vom prezenta principalele funcţii pe care le îndeplineşte un înger păzitor.

    angel152.jpg1. Prima şi cea mai evidentă este aceea de protector, de păzitor. În Acatistul Îngerului păzitor se spune: ”Sfinte îngere, cel ce eşti ales de Domnul Dumnezeu spre paza sufletului meu, apără-mă de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, izbăveşte-mă de toate nevoile şi necazurile.”

    2. O altă funcţie a îngerului păzitor este cea de călăuză, de ghid spiritual care înalţă şi revelează pentru cel în cauză lumina lui Dumnezeu, putând aduce clipa de iluminare. Cităm din Acatist:
    “Cel ce înflăcărezi inima mea cu dragostea de Dumnezeu;
    Cel ce umpli casa sufletului meu cu iubirea lui Dumnezeu,
    Cel ce mă povăţuieşti să cer susţinerea harului Sfântului Duh.”

           
    3. Există numeroase cazuri în care boli considerate incurabile au fost îndepărtate cu ajutorul îngerului păzitor. Rugăciunile spuse din inimă, credinţa şi dăruirea din tot  sufletul şi în mod  necondiţionat către Dumnezeu trezesc energii misterioase, prin care îngerii pot acţiona aducând însănătoşire. Aceasta e o altă funcţie a îngerului păzitor: aceea de vindecător, prin lumină şi iubire, a trupului şi a sufletului celui pe care-l ocroteşte.

    4. O altă funcţie esenţială a îngerilor păzitori este aceea de luptători în slujba binelui divin. Ei îndepărtează de la noi răul acţionând plini de curaj şi încredere acolo unde este injustiţie, aducând atât în împrejurările exterioare cât şi în interiorul nostru predominanţa binelui.
    “Cel ce cu puternicul acoperământ al aripilor tale mă aperi;
    Cel ce pururea stai lângă mine cu sabia ta de foc;
    Cel care împotriva puterilor întunericului în luptă mă ajuţi.”


    angel145.jpg5. Datorită protecţiei îngerului păzitor putem prevedea clipe de cotitură ale existenţei noastre spre a le trece apoi mai uşor şi chiar mai mult, el, îngerul, ne face atenţi asupra marii treceri, de la acest plan fizic, în tărâmul spiritual.
    Descoperim astfel că îngerul păzitor ne preia de la Îngerul naşterii şi ne este alături până când, la rândul lui, ne încredinţează Îngerului morţii. O altă funcţie a îngerului păzitor este deci cea de protector al marii treceri. 

    6. O altă funcţie a îngerului păzitor este cea de a exorciza, îndepărtând de la noi orice duh necurat. Astfel, în Acatist se spune:
    “Pururea îmi apari, Sfinte Îngere, ca un zid puternic împotriva vrăşmaşilor mei celor răi şi vicleni, care caută pieirea mea şi care-mi tentează sufletul cu uitarea de sine.
    Bucură-te, că poţi să mă izbăveşti de orice răutate şi din toate cursele diavoleşti;
    Că mă întăreşti în credinţă şi mă fereşti de îndoieli.”

    Strâns legat de această funcţie a îngerilor de a exorciza este Arhanghelul Mihail care ara drept misiune şi reuşeşte întotdeauna să-şi înfrângă duşmanul cel întunecat, pe Satana.

    7. Altă funcţie de bază a îngerilor păzitori este cea de învăţători –sfătuitori. Cităm din Acatist:
    “Ajută-mă, dar neadormitul meu păzitor, ca să-mi umplu vasul sufletului meu cu untdelemnul faptelor bune, şi mai mult, cu compasiunea şi smerenia.
    Bucură-te, tu, cel ce pururea mă inspiri să-l am în mintea mea numai pe Domnul Dumnezeu;
    Cel ce învii în inima mea porunca dragostei pentru Domnul meu cel Preabun;
    Cel ce mă îndemni să-l iubesc pe aproapele meu cu o adevărată dragoste.”


    8. Alt rol al îngerilor este acela de a ne purifica prin acordarea graţiei atunci când inima noastră se îndreaptă fierbinte către Dumnezeu. Îngerii păzitori sunt cei care cheamă Graţia Divină să se reverse asupra fiinţei noastre. 

    9. O altă funcţie a îngerului păzitor este aceea de prieten, am putea spune chiar cel mai drag şi mai apropiat prieten al celui pe care îl are în grijă. Iubirea îngerului pentru om este limpede, pură, puternică, constantă, nu e supusă unor suişuri şi coborâşuri, nici relaxării,  uitării sau infidelităţii cum se petrece în prieteniile lumeşti. Iubirea îngerului păzitor derivă din iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, este deci parte din această iubire divină.

    Arhivă blog

    CATEGORII

    . Despre Evlavie (3) .RUGĂCIUNE (21) .Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul (2) .Rugăciune către Sfântul Mucenic Fanurie (2) ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI (1) ACATISTE (10) Acatistele zilelor săptămânii (1) ACATISTUL Cuviosului Ioan de la Prislop (1) ACATISTUL Sfantului Ciprian (1) Acatistul Sfantului Gheorghe (3) Acatistul Sfantului Nectarie Taumaturgul (3) Acatistul Sfantului Nicolae (1) Acatistul Sfântului Eftimie cel Mare (1) Acatistul Sfântului GHERASIM KEFALONITUL (1) ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC ȘI TĂMĂDUITOR PANTELIMON (1) Acatistul Sfântului Serafim de Sarov - 2 Ianuarie (1) ACATISTUL SFÂNTULUI STELIAN (1) Acatistul Sfintei Cruci (1) ACATISTUL SFINTEI MUCENITE VARVARA (3) Acatistul Sfintei Muceniţe Sofia şi a celor trei fiice ale sale: (1) Acatistul Sfintei Parascheva (2) Acatistul Sfintilor Brancoveni (1) Acatistul Sfintilor Trei Ierarhi (1) ACATISTUL SFINȚILOR IOSIF IACOB ȘI DAVID PROOROCUL (1) Acatistul Sfinţilor Teodor Tiron şi Teodor Stratilat (2) Adormirea Maicii Domnului (1) Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (1) ADUCEREA MOAŞTELOR SFÂNTULUI MUCENIC ŞTEFAN (1) AGHIAZMA SAU APA SFINTITA (2) AICI GASESTI CANTARI BISERICESTI (1) AICI GASESTI INDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE (9) AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI (4) AICI GASESTI MOASTELE SFINTEI PARASCHIVA (2) AICI GASESTI SFATURI DUHOVNICESTI (6) AICI SANT CELE MAI IMPORTANTE RUGACIUNI (1) AICI SE GASESC SFINTE MOASTE (2) Alexandru Pesamosca (2) APOSTOL ŞI MUCENIC ŞTEFAN (1) Arhanghelui Gabriel. (1) ARHIMANDRIT TEOFIL PARAIAN (5) Articole Apopei Roxana (1) Articole Ioan Monahul (5) AUDIO..VISARION IUGULESCU (1) BISERICI (35) BUNA VESTIRE (2) CANOANELE SFANTULUI CALINIC (2) Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia - sora lui (1) Canonul Sfantului Andrei Criteanul din Postul Sfintelor Pasti (2) CANONUL SFANTULUI EFREM SIRUL (1) Canonul Sfantului Meletie al Antiohiei (1) CARTI INTERESANTE (1) Cei patru Sfinţi Evanghelişti (1) CELE 7 PLANSURI..EFREM SIRUL (6) Cele noua lectii predate de Sfintii Petru si Pavel (1) Cine a fost Zorica Laţcu Teodosia? (2) CITATE DESPRE RABDARE (1) CITATE DIN FILOCALIE (1) CITATE DIN SF EVANGHELIE (3) CUGETARI ORTODOXE (1) CUM ÎNSEALĂ DIAVOLUL PE OM (1) CUM SA NE RUGAM (8) CUVINTE DE FOLOS (31) Cuviosul Arhimd. Sofronie (1) CUVIOSUL ISIDOR PELUSIOTUL (1) Cuviosul Nicodim de la Tismana (26 Decembrie) (4) CUVIOSUL SERGHIE: (2) Cuviosul Tadei de la Vitovnita (1) Cuviosului Sofronie Saharov (1) DESPPRE VRAJI SI FARMECE (1) DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR (1) DESPRE AVORT (3) DESPRE ACATISTE SI PARACLISE (1) DESPRE APOCALIPSA (1) DESPRE BOALA (2) Despre Boboteaza (1) DESPRE CLEVETEALA SI JUDECATA. (2) Despre Clopote (1) Despre colivă (2) DESPRE CREDINTA (1) DESPRE CRUCE (6) DESPRE DIAVOL (13) DESPRE DRAGOSTE (1) Despre educatia crestina a copiilor (1) DESPRE HAINELE PREOTESTI (2) DESPRE ICOANE (10) DESPRE INGER PAZITOR (3) Despre invidie (1) DESPRE JUDECAREA APROAPELUI (2) DESPRE JUDECATA DE APOI SI VIATA DUPA MOARTE (7) DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU (4) DESPRE LACRIMI (2) DESPRE LUMANARI (4) DESPRE MAICA DOMNULUI (3) DESPRE MANIE (2) Despre milostenie (2) DESPRE MOARTE (5) DESPRE OZN-URI (1) DESPRE PACAT (3) DESPRE POCAINTA (2) DESPRE POST (12) Despre PREOTUL DUHOVNIC (2) DESPRE RAI SI IAD (4) DESPRE RUGACIUNE (30) Despre Rugaciunea Inimii (2) Despre Sfanta Impartasanie (1) DESPRE SFINTELE MOASTE (6) DESPRE SMERENIE (3) DESPRE SMERENIE MANDRIE SI EGOISM (7) DESPRE SUFLET (1) DESPRE TALISMAN (1) DESPRE TRUFIE (1) DESPRE URA (1) DIN SFATURILE DE LA PARINTELE IOAN (12) DREPTUL SIMEON ŞI SFÂNTA PROOROCIŢĂ ANA (1) Drumul sufletului după moarte (1) Dudul lui Zaheu - Biserica Sfantul Elisei din Ierihon (2) Duminica Tuturor Sfintilor (1) ENIGMA MARAMEI VERONICĂI (2) EPISTOLIA DOMNULUI (2) EVANGHELIA ZILEI 16. 11. 2014 (1) GRIGORIE TEOLOGUL ŞI IOAN GURĂ DE AUR (1) ICOANA BIZANTINĂ (1) IER. SAVATIE BASTOVOI (1) IEROD. VISARION IUGULESCU (6) INDICATIILE TESTAMENTARE ALE LUI IOAN IANOLIDE: (1) INDREPTAR SPOVEDANIE DE VALERIU GAFENCU (1) Inmormantarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Nicolae al Banatului (1) INTERVIURI (33) INVATATURI (121) IZVORUL TAMADUIRII (2) ÎNAINTEPRĂZNUIREA ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI (1) Întâmpinarea Domnului -Stretenia (2) Kamenski Mănăstirea "Înălţarea Domnului" (1) Lancea cu care a fost omorât Hristos (1) Legenda Sfântului Valentin (1) Maica Pelaghia (1) MANASTIREA HUREZU (1) MARGARITARE DUHOVNICESTI (1) Maria Egipteanca (6) MĂRTURIA PĂRINTELUI PANTELIMON DESPRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA (1) MILOSTENIA (1) MILOSTENIE..VREAU AJUTOR (5) MINUNEA DE LA SF.MORMANT (1) Minuni ale Sfantului Nectarie (16) Minuni Sfanta Parascheva (3) MINUNI.. (60) MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA (3) Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (2) NICOLAE VELIMIROVICI (2) O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA (1) O rugăciune de dimineaţă (1) OSÂNDIRE DE SINE SI EGOISM (1) PAR. ILIE CLEOPA (3) PARACLIS LA TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL ( 29 AUGUST) (1) PARACLISUL CUVIOSULUI GHEORGHE DE LA HOZEVA (8 IANUARIE) (1) PARACLISUL SFÂNTULUI APOSTOL IOAN EVANGHELISTUL ( 8 mai) (2) PARACLISUL SFÂNTULUI APOSTOL TOMA (6 octombrie) (4) PARACLISUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC MINA (11 NOIEMBRIE) (4) PARACLISUL SFINȚILOR MUCENICI ADRIAN ȘI NATALIA (26 AUGUST) (1) Parastasele și folosul lor (3) PARINTELE ADRIAN FAGETEANU (5) PARINTELE ARSENIE BOCA (50) PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (17) PARINTELE CLEOPA (44) PARINTELE ILARION ARGATU (10) PARINTELE ILIE LACATUSU (4) PARINTELE IOSIF TRIFA (3) PARINTELE JUSTIN PARVU (8) Parintele Maxim (1) Parintele Maxim un stalpnic al zilelor noastre (1) PARINTELE PAISIE AGHIORITUL (33) PARINTELE PETRONIU TANASE (1) PARINTELE PORFIRIE (5) PARINTELE SOFIAN BOGHIU (5) Parintele Teofil Paraian (1) PARINTELE VISARION IUGULESCU (4) Părintele Ardenie Boca (1) Părintele Constantin Galeriu (1) Părintele Iulian de la Prodromu (1) Părintele Nicău (1) Părintele Proclu (1) PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1) Părintele Rafail Noica (1) Pătimirea Sfinţilor Mucenici Trofim Savvatie şi Dorimedont († 276) (1) Pelerinaj Grecia 2017 (2) PILDE (127) PILDE CRESTINE (16) PILDE DIN PATERIC (4) POEZII (87) POEZII ..IISUS HRISTOS (14) Poezii cu Preot Ioan (17) POEZII DE ANDREI BOTOSANU (11) POEZII DE CAMELIA CRISTEA (4) Poezii de Costel Ursu (1) Poezii de Doru Avram (1) Poezii de Eliana Popa (14) POEZII DE ILARION ARGATU (2) Poezii de Pr.Gabriel Militaru (1) Poezii de Preot Sorin Croitoru (40) POEZII DE RADU GYR (3) POEZII DE TRAIAN DORZ (7) Poezii de Valeriu Gafencu (3) Poezii de Vasile Militaru (1) Policarp si Laurentiu (1) POSTUL SFINTILOR PETRU SI PAVEL (2) POVESTIRE (6) POVESTIRI DIN PATERIC (1) POVESTIRI DUHOVNICESTI (3) POVESTITE DE SFINTI (25) Pr. Efrem Atonitul (1) PR. PAISIE OLARU (2) PREOT Ioan Dumitriu de la Parohia Tipografilor (1) Preotul Andrei Constantin (1) PREVIZIUNI (1) Prigonită pentru Iisus Hristos la doar 14 ani (1) PROFETII (30) Prohodul Domnului (1) Proorocul Moise (1) PROTOSINGHELUL NICODIM MANDITA (4) Pruncii Simeon şi Parascheva (1) Psalmi (1) Psalmul 50 (al lui David) (1) PUSTNIC ONUFRIE (1) Rucăciune către sfinti (1) Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos (1) RUGACIUNE CATRE SF. GRIGORIE DECAPOLITUL (1) Rugaciune catre Sf. Nectarie (2) RUGACIUNE CATRE SFANTUL CUVIOS STELIAN (1) RUGACIUNE CATRE SFANTUL NICOLAE (1) Rugaciune pentru bolnavii de cancer. (1) RUGACIUNEA PARINTELUI GHERONTIE - PENTRU ORICE DORINTA (1) Rugaciunea Sfantului Ciprian (1) Rugaciunea Sfintei Cruci (1) RUGACIUNI (86) Rugăciune catre Sfantul Ilie (3) Rugăciune catre Sfantul Nectarie (2) Rugăciune către Mântuitorul a Sfântului Dimitrie al Rostovului (1) RUGĂCIUNE CĂTRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA (2) Rugăciune către sf Arhangheli Mihail Si Gavril (1) Rugăciune către Sfântul Apostol Simon Zilotul (3) Rugăciune către Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (2) RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL GHEORGHE (1) Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Maximovici (3) RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MUCENIC VENIAMIN DIACONUL (1) Rugăciune către Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul (1) RUGĂCIUNE CĂTRE TOTI SFINTII (3) Rugăciune de pocăinţă (1) Rugăciune pentru căsătorie... (2) RUGĂCIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE IOAN DAMASCHIN (1) Rugăciunea Sfântului Ciprian (1) Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: (3) Rugăciunea ultimilor Părinţi de la Optina (1) Rugăciuni către Sf. Pantelimon (2) Rugăciuni către Sfinţii Arhangheli pentru fiecare zi a săptămînii (1) SA FIM OAMENI SA-I AJUTAM (4) SARBATORI (27) Sânzaienele (1) SCOPUL VIETII CRESTINESTI (1) SEMNIFICATIA NUMELUI NOSTRU. (1) Sf ap Iacob al lui Zevedeu (1) SF DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR (2) Sf Efrem cel Nou (1) Sf Gheorghe (2) Sf Gheorghe Hozevitul (2) Sf Ignatie (1) SF IOAN GURA DE AUR (16) Sf Lazăr din Betania (1) SF SPIRIDON (1) SF. IERARH ANTIM IVIREANU (2) Sf. Ignatie Teoforul (4) SF. IOAN BOTEZATORUL (14) SF. IOAN DE LA PRISLOP (3) Sf. Mc. Calistrat; (1) Sf. Porfirie Bairaktaris (1) Sf. Prooroc Iona (1) Sf. Sfintit mucenic Valentin (1) SF.APOSTOL SI EVANGHELIST LUCA (2) SF.IERARH CALINIC DE LA CERNICA (5) Sf.Ignatie Briancianinov (1) SFANFA LITURGHIE (1) Sfanta Ana (5) SFANTA DUMINICA (1) SFANTA ECATERINA (1) SFANTA FILOFTEIA (11) SFANTA HRISTINA (3) Sfanta Iulia (1) Sfanta Lucia (3) Sfanta Macrina (1) Sfanta Marina (5) Sfanta Mucenita Haritina (1) Sfanta Mucenita Sofia si fiicele sale (1) Sfanta Mucenita Tecla (2) SFANTA PARASCHIVA (12) Sfanta Salomeea (1) Sfanta Tatiana (3) Sfanta Teodora (1) Sfanta Veronica (1) SFANTA XENIA (5) Sfantul ioan Iacob Hozevitul (5) Sfantul Mc Ioan Valahul (2) SFANTUL ADRIAN (6) Sfantul Alexandru (2) Sfantul Andrei - Apostolul romanilor (3) Sfantul Andrei Rubliov (1) SFANTUL ANTONIE CEL MARE (8) Sfantul Ap.Timotei (5) SFANTUL APOSTOL ANDREI (7) SFANTUL APOSTOL IOAN (3) Sfantul Apostol si Evanghelist Matei (3) Sfantul Apostol Tadeu (1) SFANTUL CRISTIAN (1) Sfantul Cuvios Patapie (3) SFANTUL DANIIL SIHASTRUL (1) Sfantul Dimitrie al Rostovului (1) SFANTUL DUMITRU (12) Sfantul Efrem Cel Nou (3) Sfantul Eftimie cel Mare (1) Sfantul Emilian (1) Sfantul Fanurie (1) SFANTUL FILIP (2) SFANTUL GHEORGHE (2) Sfantul GHERASIM DE LA IORDAN (1) Sfantul Gherasim din Kefalonia (1) SFANTUL GRIGORIE DECAPOLITUL (2) Sfantul Haralambie (2) SFANTUL IERARH PARTENIE (1) Sfantul Ierarh Vasile cel Mare (5) SFANTUL ILIE (9) Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava (5) SFANTUL IOAN DAMASCHIN (2) SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL (5) SFANTUL IOAN RUSUL (10) SFANTUL IOAN SCARARUL (3) SFANTUL IOSIF DE LA PARTOS (6) Sfantul Isidor din Hios (1) Sfantul Isidor Pelusiotul (1) Sfantul Iuda (1) Sfantul Iuliu Veteranul (1) Sfantul Lazăr din Betania (1) SFANTUL MACARIE CEL MARE (2) SFANTUL MARCU ASCETUL (1) Sfantul Maxim Mărturisitorul (1) SFANTUL MINA (10) Sfantul Mucenic Gheorghe (2) Sfantul Mucenic Polieuct (1) SFANTUL MUCENIC TRIFON (3) SFANTUL NECTARIE (40) SFANTUL NICOLAE (20) Sfantul Nil Dorobantu (1) SFANTUL PAHOMIE CEL MARE (1) SFANTUL PANTELIMON (14) Sfantul Parinte Vichentie Malău (1) Sfantul Policarp (1) Sfantul Prooroc Iona (1) Sfantul Sava (1) SFANTUL SELAFIL DE LA NOUL NEAMT (1) SFANTUL SERAFIM DE SAROV (11) Sfantul Serafim de Virita (3) SFANTUL SILUAN ATONITUL (2) Sfantul Simeon Stalpnicul (2) SFANTUL SPIRIDON (13) SFANTUL STEFAN (9) Sfantul Stefan cel Mare (4) SFANTUL STELIAN (8) Sfantul Teodor Studitul (2) Sfantul Teodor Tiron (3) Sfantul Teodosie cel Mare (3) Sfantul Teodosie de la Brazi (2) SFANTUL TIHON DE ZADONSK (1) Sfantul Trifon (1) SFANTUL VASILE (3) SFANTUL VASILE CEL MARE (1) SFANTUL VICTOR (1) Sfantul. Cuvios Dimitrie cel Nou (2) SFATURI DUHOVNICEŞTI ALE UNUI STAREŢ DE LA OPTINA (1) SFATURI CRESTINE (16) SFATURI DE LA PARINTELE IOAN (14) Sfaturi de la parintele Iustin Parvu (1) SFATURI DUHOVNICESTI (41) SFATURI PENTRU ANUL NOU (1) Sfaturi pentru suflet (5) SFATURI PENTRU VIAŢA DUHOVNICEASCĂ (1) SFÂNTA MUCENIŢĂ AGATA (1) Sfânta Muceniţă Agnia (1) SFÂNTA MUCENIŢĂ PARASCHEVI (1) Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale (1) Sfânta Salomeea (1) Sfânta Teodora de la Sihla (2) Sfântul Antonie cel Mare (5) SFÂNTUL ANTONIE DE LA IEZERU VÂLCEA (1) Sfântul Apostol Filip (4) SFÂNTUL APOSTOL IACOB AL LUI ALFEU (1) Sfântul apostol Luca (1) Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan (1) SFÂNTUL ARHIDIACON (1) Sfântul Ciprian si Iustina (2) SFÂNTUL CUVIOS ANTIPA DE LA CALAPODEȘTI ( 10 ianuarie) (1) SFÂNTUL CUVIOS ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCEA (1) Sfântul Cuvios Macarie cel Mare sau Egipteanul (1) Sfântul cuvios Memnon (1) SFÂNTUL CUVIOS ONUFRIE CEL MARE (1) Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ (1) SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE MAXIM MĂRTURISITORUL (1) SFÂNTUL CUVIOS TEOFIL CEL NEBUN PENTRU HRISTOS (1) Sfântul Efrem cel Nou (2) Sfântul Efrem Sirul (8) Sfântul Gheorghe Hozevitul (1) Sfântul Grigorie (1) Sfântul Grigorie de Nyssa (2) Sfântul Grigorie Palama (2) Sfântul Haralambie (1) Sfântul Ierarh Eumenie (1) Sfântul ierarh Ioan Maximovici cel nou (2) SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ (3) Sfântul Ierarh Vasile Cel Mare. (1) Sfântul Ioan Botezătorul (16) SFÂNTUL IOAN CARPATINUL: (2) Sfântul Ioan Evanghelistul (1) Sfântul Ioan Gură de Aur (4) Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (6) Sfântul Ioan Rilă (1) SFÂNTUL ISAAC SIRUL (2) SFÂNTUL MACARIE EGIPTEANUL (1) SFÂNTUL MARE MUCENIC TEODOR STRATILAT (1) Sfântul Mc. Gheorghe (1) Sfântul Moise Etiopianul. (1) SFÂNTUL MUCENIC CALINIC (1) Sfântul Nicolae (5) Sfântul Nicolae Velimirovici (3) Sfântul Pahomie (1) SFÂNTUL PROOROC ZAHARIA (1) SFÂNTUL SERAFIM DE LA SAROV 1759 - 1833 (1) Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul; Sfântul Mucenic Teoctist (1) SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC HARALAMBIE (2) SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC LUCHIAN (1) SFÂNTUL TEOFAN ZAVORATUL (1) SFIINTII-PRIETENII LUI DUMNEZEU (1) Sfintele Mucenite Agapi Hionia si Irina (1) SFINTELE PASTI (7) SFINTELE TAINE (1) SFINTI (207) Sfintii Zotic Atal Camasis si Filip de la Niculitel (3) Sfintii 40 de mucenici (1) Sfintii 42 de Mucenici din Amoreea (1) SFINTII APOSTOLI (11) SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL (8) SFINTII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIL (13) Sfintii Atanasie si Chiril (3) SFINTII CHIR SI IOAN (3) SFINTII CONSTANTIN SI ELENA (1) Sfintii impărati Constantin si Elena (3) Sfintii Inchisorilor (1) SFINTII IOACHIM SI ANA (1) Sfintii Mari Mucenici Serghie si Vah. (1) Sfintii Marturisitori Ardeleni (1) Sfintii Mihail si Gavril (4) Sfintii Simeon si Ana (1) Sfintii Trei Ierarhi Vasile Grigorie si Ioan (6) Sfintii Varsanufie si Ioan (2) Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei (9 martie) (1) Sfinții Mucenici Pavel şi Iuliana (1) SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA (1) SFINŢII ŞI OCROTIRILE LOR (1) SFINŢII TREI IERARHI: VASILE CEL MARE (1) Sfînta Mare Muceniţă Irina (1) Sfîntul Antonie de la Iezeru-Vîlcea (1) SINUCIGAŞII (1) SÎMBATA LUI LAZAR. FLORIILE (1) so (1) SOBORUL MAICII DOMNULUI (1) Soborul Sfinților 70 de Apostoli. (1) TAINA CASATORIEI (1) TAINA SFINTEI SPOVEDANII (2) TEODORA DE LA SIHLA (2) Tezaurul Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai (1) Traditii si obiceiuri romanesti de Sfanta Parascheva (1) TREPTELE PACATULUI (2) TROPARUL SFANTULUI IERARH IOSIF DE LA PARTOS (2) TROPARUL SFANTULUI MUCENIC VLASIE (1) TROPARUL SFINTILOR TREI IERARHI (1) TUTUNUL ŞI ŢIGĂRILE = PĂCATUL SINUCIDERII (1) Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare (1) VALERIU GAFENCU (4) VAMEȘUL ȘI FARISEUL (1) VAMILE VAZDUHULUI (1) Versuri de Horațiu Stoica (1) VEŞMÂNTUL ÎMPLINIRII RUGĂCIUNII LUMINĂTOARE (1) VIATA LUI IISUS HRISTOS (1) Viata Sf.Mare Mucenic Mina (1) Viata Sfantului Fanurie (27 august) (1) Viața Sfântului Iosif cel Nou de la Partos (1) VORBESTE PARINTELE GEORGE ISTODOR (9) Zămislirea Sfantului Ioan Botezătorul (1)

    sfinti romani

    CARUI SFANT TREBUIE SA NE RUGAM?

    Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta.

    SFANTA SCRIPTURA

    Totalul afișărilor de pagină

    SFINTI

    SFINTI