Sfântul Arsenie Boca

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                        

  Vasile Şerbu, din satul Arpaşu de Sus, povestea că Arsenie Boca prevestea războaiele din viitor. „Părintele Arsenie îmi spunea: Vasile, americanii pe care ştiu că-i aştepţi nu vor veni. Pe noi, singuri, ne aşteaptă o luptă grea şi lungă.

Cei buni şi drepţi vor da jertfă mare de viaţă şi sânge, cei slabi şi făţarnici vor îngroşa rândurile duşmanilor noştri atât de mult, încât vor crede că sunt numai ei, atotputernici şi atoateştiutori.

Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarășul de drum al fiecăruia, de la naștere până la moarte. Vor cădea și cei aleși. Îmi pare rău că sunteți cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe și alte îngrădiri. Vor lua totul!

Mulți vor pleca din țară, dar puțini se vor întoarce. Va veni vremea când vor dori să se întoarcă și n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări…

Măi, să nu plecați din țară! România va da cei mai mulți mucenici. Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial! Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune. Decât ceartă mai bine pagubă.

Ajungi la bătrâneţe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic. Pentru valoarea mântuirii nici o suferinţă nu e imposibilă aici pe pământ, numai şi numai să poţi câştiga mântuirea.

Dumnezeu iubește România şi pe ea vrea să o spele mai întâi de păcate. La mulţi le-am tot zis: nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici din lume.

Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin peste oameni, că vor veni vremuri foarte grele! Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foame. Să vă pregătiţi pentru martiraj.

În rugăciunea “Tatăl nostru”, “şi nu ne duce pe noi în ispită”, se referă la ispita lepădării de Dumnezeu. Prin încercări se spală menajarea de sine.

Când eşti asuprit, răstignit pe nedrept, să te bucuri. Unde ne merge bine, acolo nu sporim. Unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit, eşti un necioplit.

Să vă aşteptaţi la întâmplări venite din senin. Că nu tu întrebare, nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale căii acesteia.

Să nu ai nici un amestec cu ai tăi, ca să nu se răcească în inima ta dragostea de Dumnezeu. Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa se va purta Dumnezeu cu noi. Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puţina noastră răbdare; ne cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem.

Sfântul Arsenie Boca

...RUGACIUNEA SFANTULUI PARINTE ARSENIE BOCA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos 

         

https://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.ro/

“Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, fiindca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile noastre, au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi, ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.

Doamne, Cela ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si lumineaza sufletele noastre.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si te salasuieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Fiindca Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea noastra raman neputincioase.

Doamne, Cela ce vii in taina, ai mila de noi, fiindca, nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti suntem si cat esti Tu de aproape, de sufletele noastre, iar noi ne departam de Tine, prin pacatele noastre cele multe.
Sa lumineaze lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta. Doamne Tu esti Lumina si Bucuria sufletelor noastre, Slava Tie. Amin”.

Sfinte Parinte, Arsenie Boca, roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin si Aliluia!

                                                                                                          Preot Ioan 

"O RUGĂCIUNE CU MARE PUTERE A ELIBERĂRII DE SUPĂRĂRI ȘI NECAZURI... (a părintelui Arsenie Boca)."

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

"Doamne, Tu ești mare, Tu ești Dumnezeu, Tu ești Tatăl, Pe Tine Te rugăm, prin mijlocirea Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail, să ne eliberezi de tot răul care ne-a robit, de neliniște, de tristețe și de obsesii.
Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de ură, de desfrânare și de invidie! Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de gelozie, de mânie și de frică!
Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de gândul sinuciderii ori al avortului!
Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de orice formă de destrăbălare!
Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de farmece și de vrăjitorie!
Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de destrămarea familiei și de orice rău ascuns!
Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne! Tu, Doamne, care ai spus: „Pacea Mea o las vouă, pacea Mea dau vouă!”, dăruiește-ne prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria eliberarea de orice formă a răului și bucuria veșnică, întru împărăția Ta.
Amin!”.

. ARSENIE BOCA : - PRICINA PENTRU CARE OAMENII NU SE LASĂ DE PĂCATE -

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Văzând însă Părintele că mulţi dintre cei pe care îi spovedea nu-şi schimbau purtările lor, ci continuau cu poftele şi păcatele, covârşit de grija datoriei sale preoţeşti, ştiindu-se chezaş pentru sufletele lor, s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere care este pricina pentru care oamenii nu se lasă de păcate.

Şi într-o zi, stând pe o bancă în grădina mănăsti­rii şi privind spre munte, numai ce vede că apare în vârful muntelui un nor mare, negru şi întunecat, iar din el se auzea multă gălăgie şi zarvă mare. Privind cu mare atenţie, observă că deodată norul se desparte în două părţi iar în mijlocul norului pe munte vede un scaun împărătesc înconjurat de flăcări de foc şi pe satana pe scaun, înconjurat de toată ceata drăcească, zicând cu glas tare către draci:

-    Care dintre voi este aşa de iscusit să găsească un vicleşug şi să-l şoptiţi în mintea oamenilor ca să-i tragem de partea noastră şi să câştigăm suflete mai multe, să facem o împărăţie mai mare ca a lui Dum­nezeu, că puţin timp mai este.

Atunci se înfăţişează un drac şi se închină până la pământ lui Scaraoschi, şi-i zice:

-     Intunecimea voastră, am găsit de cuviinţă să şoptim în mintea oamenilor că nu este Dumnezeu.

Dar satana îi zice: – Nu e prea bun vicleşugul tău că nu putem câştiga prea mulţi cu el, să vină altul.

Şi vine al doilea şi zice:

-    Intunecimea voastră, să-i lăsăm să creadă că este Dumnezeu, dar nu este rai şi iad şi că viaţa aceasta este numai până la mormânt.

Satana, chibzuind, îi zise:

-    Nici cu acest vicleşug nu putem câştiga prea mulţi, căci Hristos când S-a înălţat la cer a zis uceni­cilor: „In casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. (…) Mă duc să vă gătesc loc, ca unde sunt Eu să fiţi şi voi” (Ioan 14, 2-3) şi sunt destui mai răsăriţi la minte printre oameni care ştiu că există Dumnezeu şi că El le va da răsplata după fapte. Să vină altul.

Şi vine al treilea şi zice, închinându-se până la pământ:

- Intunecimea voastră, eu zic mai bine să-i lău­dăm pe oameni pentru credinţa lor în Dumnezeu, în rai şi iad, în judecata de apoi, dar totodată, fără odihnă să le şoptim de mii de ori: „Nu vă grăbiţi cu pocăinţa adevărată, lăsaţi-o mai la bătrâneţe căci moartea e departe şi mai petreceţi, gustaţi dulceaţa vieţii, faceţi-vă toate poftele, mai e vreme destulă!” Şi vrăjiţi de şoapta noastră ademenitoare nici nu vor observa trecerea vremii. Moartea venind pe neaş­teptate îi va găsi desigur total nepregătiţi şi-atunci ei sunt ai noştri.

Abia acum satana îşi strâmbă chipul într-un rânjet de bucurie diavolească şi cu înfrigurarea grabei le zise:

-   Mergeţi şi aşa să faceţi!

Deci numai de formă şi de ochii lumii îşi îndeplineau acei oameni datoriile creştineşti, în timp ce vră­jiţi de şoapta ademenitoare a viclenilor draci nu-şi schimbau purtările şi continuau cu poftele şi păcate­le, lăsând sfaturile Părintelui şi adevărata pocăinţă pentru la bătrâneţe.

Zice Preotul Arsenie Boca

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

PR. ARSENIE BOCA : - PRICINA PENTRU CARE OAMENII NU SE LASĂ DE PĂCATE -

Văzând însă Părintele că mulţi dintre cei pe care îi spovedea nu-şi schimbau purtările lor, ci continuau cu poftele şi păcatele, covârşit de grija datoriei sale preoţeşti, ştiindu-se chezaş pentru sufletele lor, s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere care este pricina pentru care oamenii nu se lasă de păcate.

Şi într-o zi, stând pe o bancă în grădina mănăsti­rii şi privind spre munte, numai ce vede că apare în vârful muntelui un nor mare, negru şi întunecat, iar din el se auzea multă gălăgie şi zarvă mare. Privind cu mare atenţie, observă că deodată norul se desparte în două părţi iar în mijlocul norului pe munte vede un scaun împărătesc înconjurat de flăcări de foc şi pe satana pe scaun, înconjurat de toată ceata drăcească, zicând cu glas tare către draci:

-    Care dintre voi este aşa de iscusit să găsească un vicleşug şi să-l şoptiţi în mintea oamenilor ca să-i tragem de partea noastră şi să câştigăm suflete mai multe, să facem o împărăţie mai mare ca a lui Dum­nezeu, că puţin timp mai este.

Atunci se înfăţişează un drac şi se închină până la pământ lui Scaraoschi, şi-i zice:

-     Intunecimea voastră, am găsit de cuviinţă să şoptim în mintea oamenilor că nu este Dumnezeu.

Dar satana îi zice: – Nu e prea bun vicleşugul tău că nu putem câştiga prea mulţi cu el, să vină altul.

Şi vine al doilea şi zice:

-    Intunecimea voastră, să-i lăsăm să creadă că este Dumnezeu, dar nu este rai şi iad şi că viaţa aceasta este numai până la mormânt.

Satana, chibzuind, îi zise:

-    Nici cu acest vicleşug nu putem câştiga prea mulţi, căci Hristos când S-a înălţat la cer a zis uceni­cilor: „In casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. (…) Mă duc să vă gătesc loc, ca unde sunt Eu să fiţi şi voi” (Ioan 14, 2-3) şi sunt destui mai răsăriţi la minte printre oameni care ştiu că există Dumnezeu şi că El le va da răsplata după fapte. Să vină altul.

Şi vine al treilea şi zice, închinându-se până la pământ:

- Intunecimea voastră, eu zic mai bine să-i lău­dăm pe oameni pentru credinţa lor în Dumnezeu, în rai şi iad, în judecata de apoi, dar totodată, fără odihnă să le şoptim de mii de ori: „Nu vă grăbiţi cu pocăinţa adevărată, lăsaţi-o mai la bătrâneţe căci moartea e departe şi mai petreceţi, gustaţi dulceaţa vieţii, faceţi-vă toate poftele, mai e vreme destulă!” Şi vrăjiţi de şoapta noastră ademenitoare nici nu vor observa trecerea vremii. Moartea venind pe neaş­teptate îi va găsi desigur total nepregătiţi şi-atunci ei sunt ai noştri.

Abia acum satana îşi strâmbă chipul într-un rânjet de bucurie diavolească şi cu înfrigurarea grabei le zise:

-   Mergeţi şi aşa să faceţi!

Deci numai de formă şi de ochii lumii îşi îndeplineau acei oameni datoriile creştineşti, în timp ce vră­jiţi de şoapta ademenitoare a viclenilor draci nu-şi schimbau purtările şi continuau cu poftele şi păcate­le, lăsând sfaturile Părintelui şi adevărata pocăinţă pentru la bătrâneţe.

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

         „Voi stiti despre Iisus multime de lucruri, dar inca nu-L cunoasteti pe El si pana nu-L gasesti pe Dumnezeu nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau, nici sensul lumii. E la mijloc o revelatie tripartita, care trebuie sa aiba loc.
Omul e vesnic in cautare dupa ceva ce insemneaza mai mult decat haina si mancarea. El e in cautarea lui insusi. Aspiratia sufletului dupa realizarea desavarsirii sale, asta e toata istoria omului. Marginirea ta te doare; stiu; dar cand aceasta a ajuns un dat al constiintei, e semn ca Dumnezeu nemarginitul vrea sa cresti spiritual pe dimensiuni divine. Aceasta tasnire in constiinta a dorului nemarginirii divine, e, pentru tine, argumentul decisiv al existentei Sale, al iubirii Sale si al rudeniei tale cu El. Daca te gasesti pe tine in functie de Dumnezeu, e o gasire a ta in adevar. E nasterea ta in Dumnezeu, - nasterea ta in adevar.”

Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p. 48
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca

Extras din „CHEMARI LA APOSTOLIE”

PĂRINTELE ARSENIE BOCA – CEI CE N-AU NECAZURI …

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

   Nouă, toate necazurile ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie şi spală cu ele vinovăţiile noastre. Oamenii însă tare greu pricep că îndreptarea prin necazuri dovedeşte nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui.

Ba chiar prin aceea ştim că Dumnezeu are grijă de noi, dacă vom avea necazuri. Fiind atotbun şi atotînţelept, ne poartă de grijă şi ne spală, cu milostivire, ori vrem, ori nu vrem, ori pricepem acum, ori vom înţelege pe urmă. Căci: “Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă”. El aşteaptă o vreme să vadă: ne grăbim noi cu pocăinţa de bunăvoie sau nu; învăţăm din necazurile altora sau aşteptăm să ne spargem şi noi capul de ele, ca şi ei?

Dumnezeu vrea să ajute pe toţi, dar nu toţi primesc purtarea Sa de grijă. Aşa se face că sunt oameni păcătoşi care n-au necazuri. Pe aceştia i-a lepădat Dumnezeu. Căci ştiindu-le firea, precum că nu au leac şi nu pricep nimic din ocârmuirea Sa, îi lasă în păcatele lor. Aceştia sunt cei de care zice David că: “N-au nici o suferinţă până la moarte şi sunt plini de sănătate; cu oamenii la osteneli nu iau parte şi nu sunt supuşi la bătăi ca ceilalţi oameni. Râd de toată lumea şi grăiesc de sus. Iată, necredincioşii huzuresc în lumea aceasta şi-şi adună bogăţii”. Aşa încât mulţi din neştiinţă: “Râvnesc soarta (pământească a) necredincioşilor, văzând propăşirea păcătoşilor”; dar când înţeleg ”sfârşitul păcătoşilor” – iar aceasta le vine numai când intră la “Altarul Domnului” – abia atunci nedumerirea li se împrăştie. Căci la Altarul Domnului, unde: “se află ascunse toate comorile cunoştinţei şi ale înţelepciunii”, în Iisus Hristos adică, ei află că: “Pentru vicleşugul lor îi pune Dumnezeu pe căi alunecoase şi-i lasă să cadă în prăpastie şi ajung la pustiire”.

Nu fericiţi, aşadar, pe cei ce n-au necazuri în lumea aceasta. Căci, cunoscându-i Dumnezeu că n-au minte să-l înţeleagă căile, nu le mai rânduieşte o îndreptare prin încercări în lumea aceasta, ci osânda în cealaltă. Iată de ce: Dumnezeu preamilostivul, chiar şi când osândeşte la iad tot milostiv se dovedeşte şi ca un mai-nainte ştiutor din veci a toate, nu le trimite necazuri pe potriva păcatelor lor, căci mândria lor cea peste măsură de mare nu rabdă nicidecum umilirea încercărilor. Dimpotrivă, încercarea lui Dumnezeu de a-i spăla prin necazurile cele fără de voie, lor li s-ar întoarce tocmai pe dos. Căci ei, iubind mai tare mândria şi slava deşartă a vieţii acesteia, decât smerenia şi supunerea lui Dumnezeu, tocmirea nebună a minţii lor îi aruncă în deznădejde, din care fac cel mai mare şi mai de pe urmă păcat în lumea aceasta: sinuciderea, omorârea de sine. Ori toate celelalte păcate, ce le-ar putea face omul, adunate la un loc, sunt mai mici decât acesta singur. De aceea, din milostivire mai presus de înţelegere pentru mulţimea neputinţei lor, nu-i bagă Dumnezeu în cuptorul smereniei, că nu rabdă neghina o probă ca aceasta, ci vor merge în osândă, dar nu în osânda cea mai mare, ca ucigaşii de sine. “Deci dacă cineva, păcătuind în chip vădit şi nepocăindu-se, n-a pătimit nimic până la moarte, socoteşte că judecata lui va fi fără milă acolo.”

Chemarea lui Iisus

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Voi, care nu ştiurăţi ce- i binele în viaţă
Şi nici căldura sfântă ce inima dezgheaţă,
Voi, care în durere aţi suspinat şi- aţi plâns
Şi cântul fericirii în inimi vi s- a stins,
Veniţi, Stăpânul lumii, Iisus, vă cheamă- ntr- una
Şi mâinile- Şi întinde s- astâmpere furtuna.

Voi, pentru care viaţa n- a fost decât un chin
Şi zâmbetul durere, iar râsul un suspin,
Voi, ce- aţi ascuns trecutul sub lespezile reci
Şi plângeţi fericirea ce aţi pierdut în veci,
Veniţi cu ochii- n lacrimi, dar cu privirea sus,
Găsi- veţi mângâiere la sânul lui Iisus.

Voi toţi, care în viaţă aţi căutat uitarea
Păcatelor în cupă, ce v- o întinse desfătarea
Şi surzi aţi fost la glasul ce cobora de sus,
Azi, până mai e vreme, vă- ntoarceţi la Iisus;
Spuneţi- I Lui durerea şi El vă va- ntări,
Povara vieţii voastre cu El veţi împărţi.

Voi, care nu ştiurăţi ce- i adevărul viu
Şi- n aiurare spuneţi că cerul e pustiu,
Sătui de- nţelepciune, o, voi ce vă trudiţi
Să dărâmaţi şi- n urmă nimic să nu clădiţi,
Rugaţi- vă, şi- atunci ca să simţiţi nu- i greu
Şi- n cer, şi- n jurul vostru, şi- n voi pe Dumnezeu.

Oricare- aţi fi în pace, veniţi, veniţi la El,
Pe nimeni niciodată n- a izgonit defel;
Cu milă vă primeşte şi braţele- Şi întinde,
În dragostea- I cerească Iisus pe toţi cuprinde;
La pieptul Lui cel dulce iubindu- l vă- ncălziţi,
Iisus este- nvierea, veniţi la El, veniţi !

de părintele Arsenie Boca

"NU VĂ FIE FRICĂ, FRICA-I DE LA DIAVOL..."(Părintele Arsenie Boca)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

"Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi pica din cauza fricii. Frica-i de la Diavol. Nu vă fie frică pentru a va salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu. El este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte.

...Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul! Să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea cand ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”.

Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
mai spune profeția lui Arsenie Boca despre România.

Minunea de la mormântul Părintelui Arsenie Boca - Mărturia Părintelui Ciprian Negreanu

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Parinte Ciprian ati avut o experienta legata de Parintele Arsenie Boca, pe care nu l-ati cunoscut in viata fiind.
Nu l-am cunoscut in viata, dar altfel simt ca l-am cunoscut, si inca foarte bine...Eu sunt unul dintre acei oameni despre care dansul zicea ca "dupa ce o sa piara asta"- si isi arata cortul de piele - "voi ajuta pe mai multi". Eu sunt unul dintre cei ajutati "dupa aceea".

Ati auzit ceva despre Dansul inainte?
Nu am stiut absolut nimic. Fratele meu studia Teologia, era deja in anul II si ma "ameninta" pe mine, student la Filozofie pe atunci, cu un Parinte deosebit, care are mormantul la Prislop. Pe mine nu ma interesau aceste lucruri, eram total impotriva, mi se pareau niste exagerari imense. Ce mai, pentru mine erau autosugestionari, isterie in masa etc.

Ce varsta aveati?
20 de ani. Cautam cu ardoare un scop in viata, si mi se paruse ca acesta poate fi filozofia. Atunci gandeam asa: omul se naste fara sa si-o doreasca, insa apoi trebuie sa-si de-a seama cat mai repede ca trebuie sa se sinucida; viata e o suferinta fara margini - spirituala si trupeasca. Singura realitatea clara era sinuciderea, ca un act total de impotrivire lui Dumnezeu. Evident, Dumnezeu era un tiran care ne-a aruncat in lumea asta imperfecta.

Deci nu erati ateu...
Nu. Sunt fiu de preot. Totdeauna am stiut ca exista Dumnezeu. Dar acest Dumnezeu nu ma interesa. Voiam sa-i stau imporiva cu orice pret. In timp, aceste trairi mi se adanceau. Toti autorii (Nietzsche, Cioran, Camus etc.) care pledau cumva pentru sinucidere - sufleteasca sau trupeasca - imi erau dragi.

V-ati gandit vreodata sa va puneti capat zilelor?
Era filozofia vietii mele! Ajunsesem sa ii conving si pe altii de asta. Si, culmea, nu aveau argumente impotriva! Cine nu-l avea pe Dumnezeu ca argument absolut imi devenea "victima" sigura. Ani de zile am stiut si de ce copac urmeaza sa ma spanzur. Nu stiu daca cei ce citesc acum nu se vor sminti, dar asta era atunci. Dar, vedeti, faceam toate astea foarte greu. Noaptea adormeam cu ele in minte, dimineata trebuia sa o iau de la capat, sa reconstruiesc totul in minte. Dupa somn, imi trebuia un nou inceput. Atunci mi-am propus sa nu mai dorm, ca sa nu o mai iau de la capat. Dormeam doar o ora doua pe noapte, si asta ani de zile. Va dati seama in ce stare fizica si psihica eram...

Cum ati iesit din acest groaznic impas?
Tatal meu incerca sa ma trimita la spovedanie, dar nu ma duceam. Intro seara, fratele meu a inteles pe deplin ce ganduri negre imi treceau prin mnte, inclusiv fata de el. Apoi (era prin luna mai), fratele meu mi-a zis: "Daca te dai asa de mare, du-te la mormantul Parintelui Arsenie de la Prislop si vei vedea ce se intampla cu tine". L-am sfidat si i-am zis: "Fii serios, ma duc oriunde cu convingerile mele!" Am si plecat in noaptea aceea spre Prislop; am calatorit toata noaptea, am schimbat trenuri si autobuze, dupa care am mai urcat si cei 3 km pana la manastire. Acolo sus, lume multa (era hramul Sf. Ioan Evanghelistul pe 8 mai). Ei bine, de la manastire, lumea tot mai urca spre ceva. Eram cu "ucenicul" meu (ajuns acum si el preot), caruia i-am spus: "Hai si noi". Am ajuns sus, Unde atunci erau mult mai putine morminte. Mormantul Parintelui Arsenie nu avea brazi in jur, ca acum. De fapt, eu am vazut un buluc de oameni care stateau in jurul a ceva...Ne-am pus si noi sub mesteacanul care este acolo si azi, sa ne tragem sufletul. Stand asa, pe iarba, am simtit cum incep sa-mi curga lacrimile. Va spun din senin. Nu mai plansesem de mult, de 14-15 ani; plansul era o cadere de neinchipuit, o recunoastere a neputintei tale. M-am speriat si am sarit in picioare: "Ce-i cu mine?"In tot acest timp, gandurile rele imi dadeau tarcoale neincetat. M-am uitat la cel de langa mine: plangea si el! Daca era o chestie de autosugestie, doar unul din noi patea asta; dar asa, amandoi!?! In clipa aceea, stand in picioare - Doamne, nu voi uita clipa aceea toata viata mea - a coborat o liniste incredibila peste mine. Era ca o umbrela ce ma ferea de ploaia nencetata a gandurior rele care curgeau peste mine tot timpul. Ca in Evanghelie, care ne spune ca s-a facut o liniste adanca pe mare...Atunci, in linistea aceea, parca am auzit glasul lui Dumnezeu. Singurul gand care imi venea era acesta: "Unde am fost pana acum?" Toate intrebarile mele filozofice au capatat raspuns in Dumnezeu, in clipa aceea.

Cum a fost dupa?
Din clipa aceea, am fost ca un nebun. 6 luni ii imbratisam pe toti oamenii pe care ii cunosteam, le vorbeam despre Dumnezeu, despre inviere. Credeti-ma, nu era nimic de la mine. Am simtit atunci atata dragoste, incat nu putem pricepe asta: eu am fost tot cu raul, Dumnezeu tot cu binele! Asta m-a "darmat"! Dragostea Lui m-a facut praf si pulbere. Tot atunci am inceput sa intreb cine este omul la mormantul caruia mi s-a intamplat una ca asta. Pentru mine, sa-mi dovedeasca cineva in scris ca a facut - sa zicem - erezii sau vrajitorii, eu stiu ca este si ramane omul lui Dumnezeu...


Din revista "Lumea Credintei" mai, 2006

Doamne,Doamne, Cel ce vii în taină între oameni

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Doamne,Doamne,
Cel ce vii în taină între oameni,
ai mila de noi,
că umblăm impiedicându-ne prin întuneric.

Patimile au pus tină pe ochii mintii,
uitarea s-a întarit în noi ca un zid,
împietrind în noi inimile noastre
si toate împreună au făcut temnita
în care te tinem bolnav, flămând si făra haină,
asa risipind în desert zilele noastre,
umbriti si dosăditi pâna la pământ.

Cel ce vii între oameni în taina,
ai mila de noi
si pune foc temnitei,
aprinde dragostea în inimile noastre,
arde spinii patimilor noastre
si fa lumina sufletelor noastre.

Doamne,
Cel ce vii în taină între oameni,
ai mila de noi,
vino si te sălăsluieste intru noi,
împreună cu Tatăl si cu Duhul tău cel Sfânt.
Căci Duhul Sfânt
se roagă pentru noi cu suspine negrăite,
când graiul si mintea rămân neputincioase.

Doamne,
Cel ce vii în taină,
ai mila de noi,
căci nu ne dam seama cât suntem de nedesăvârsiti
si cât esti de aproape de sufletele noastre
si cât ne departam noi prin păcatele noastre.

Ci luminează lumina ta peste noi,
ca să vedem lumina prin ochii tăi,
să trăim în veci prin viata ta.
Lumina si bucuria noastră, slavă tie!
Amin.
Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Mai multe găsiti aici:

https://colajeortodoxe.blogspot.ro/search/label/Colaje%20cu%20Citate%20de%20Arsenie%20Boca

28 de ani de la ridicarea la ceruri a Parintelui Arsenie Boca! Cat i-a iubit Părintele pe oameni, iată, aceştia nu pot uita! Vin să-i ceară sfatul, să-şi spună necazul, să-şi plîngă durerile, să se vindece, să se roage la mormînt, să se curăţească atingîndu-se de crucea Sfantului Părinte.
   Cu tristete mare in suflet va spun ca sunt si câțiva foști crestini ortodocsi care il vorbesc de rau pe Sfant. Asadar, se împlinesc acele cuvinte ale Sfantului Părinte Arsenie: "Florile mă vor trăda!".
Sfinte Parinte Arsenie Boca, roaga-te lui Dumnezeu pentru poporul roman crestin ortodox de pretutindeni, roaga-L sa ne ierte pe toti. Amin.

Acatistul Căii Părintelui Arsenie Boca

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui
Hristos ...

                                                  Versiune AUDIO – AICI.

Rugăciunile începătoare:

În Numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te salaşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. (De trei ori.)

Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curățeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău.

Doamne, miluieşte! (De trei ori.)

Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor! Amin!

Tatăl nostru, care eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărătia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greșelile noastre precum şi noi iertăm greșiţilor noştri. Și nu ne lăsa pe noi in ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Ușa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești Mântuirea neamului omenesc!

                TROPARUL

Părinte Arsenie, pisc de sfințenie,
Brad Înălțimilor, Înger Luminilor,

Intră și-adastă în casa noastră
și curățește aceste ferestre!

Și astă glastră, prea omenească,
fire de iască, fă să-nflorească!

Astă făptură, plină de ură,
cățea nebună, fă-o mai bună!

Ia-ne cu Tine la Cel Ce Ține
a lumii fire cu-a Sa Iubire!

Să ne dea nouă o viață nouă!
Să ne aline de-al lumii „bine”!

Într-o câmpie cu flori o mie,
unde Crăiasă-i a Sa Mireasă!

                           CONDACUL 1

Pentru rugăciunile Sfinților Brâncoveni, cum singur ai mărturisit,

Domnul pe meleagurile noastre te-a rânduit,
ca să aperi Credința în vremuri de mare chin
și să ne dai să gustăm din al Mirelui vin.

Bucură-Te, Părinte Arsenie,
și ne du pe toți la sfințenie!

ICOSUL 1

Bucură-te, copilule însingurat,
care calea cea bună ai ales și ai urmat!

Bucură-te, copilule crescut fără mângâieri,
care ai știut ce să vrei și ce să ceri!

Bucură-te, că la Vața de Sus,
semn de viață Domnul te-a pus!

Bucură-te, că maica ta te-a închinat
încă din pântec Marelui Împărat!

Bucură-te, copilule de moți,
din poienile verzi de sub munții stâncoși!

Bucură-te, că de mic te-ai arătat înțelept,
ai citit, ai învățat și te-ai făcut deștept!

Bucură-te, că ne chemi în Sălaș de Lumină
și ne-nveți să ne rupem de tină!

Bucură-Te, Părinte Arsenie,
și ne du pe toți la sfințenie!

                             CONDACUL 2

Nu ți s-a-mplinit visul de a deveni aviator,
pentru că Domnul îți hărăzise un mult mai înalt zbor.

Ca să te rogi în Cer pentru România
și să cânți cu noi toți „Aliluia!”

ICOSUL 2

Bucură-te, tinere curat,
că în Lumina Duhului ai umblat!

Bucură-te, că, prin Rugăciune și Post,
te-ai înălțat în fruntea neamului nost!

Bucură-te, că în lume n-ai călcat,
ci ai stat în cămin și ai studiat!

Bucură-te, că Teologia
ți s-a așternut pe suflet precum iia!

Bucură-te, că Artele Frumoase
ți-au fost ale sufletului alinări și miresme!

Bucură-te, că ai urmat și cursuri de medicină,
ca să le fii oamenilor vindecare deplină!

Bucură-te, că la Mântuire
ne chemi să ajungem prin tine!

Bucură-Te, Părinte Arsenie,
și ne du pe toți la sfințenie!

                          CONDACUL 3

La Muntele Athos ți s-a arătat
Măicuța Domnului, în chip minunat.

Și ai primit darul de a înțelege cerește,
ca să strigi pentru noi: „Doamne, miluiește!”


ICOSUL 3

Bucură-te, că pe muntele cel înalt
Măicuța Domnului de mână te-a purtat!

Bucură-te, că pe vârful cel împietrit
Sfântul Serafim din Sarov v-a primit!

Bucură-te, că ai avut duhovnic minunat,
venit la Athos din Cerul cel Preaînalt!

Bucură-te, copilule crescut fără mamă
care ai fost îndrumat de a Cerului Mireasă diafană!

Bucură-te, Părinte, ascuns în Cuvinte,
rupt de a lumii răsuflare fierbinte!

Bucură-te, că ai reușit
să-ți pui viața lumească la zid!

Bucură-te, că prin inima ta
Rugăciunea va trece pururea!

Bucură-Te, Părinte Arsenie,
și ne du pe toți la sfințenie!


                         CONDACUL 4

Întors în țară, ai fost trimis la Mănăstirea Sfinților Brâncoveni,
să o ridici din paragini și să-i înalți pe făgărășeni.

Tu i-ai învățat să-și albească și sufletele, nu numai iia
și să-I cânte Lui Dumnezeu „Aliluia!”

ICOSUL 4
Bucură-te, ctitor de mănăstiri sufletești,
care pe toți cei necăjiți îi primești!

Bucură-te, duhovnic minunat,
care știi viața omului și drumul de urmat!

Bucură-te, cunoscătorul gândurilor omenești
așezat la ale sufletelor noastre ferești!

Bucură-te, călugăr nemaivăzut,
deasupra pământului de Duhul ținut!

Bucură-te, ajutătorul celor ascunși în păduri
de ale satanei roșii securi!

Bucură-te, că în focul acelui rău
s-a călit ca oțelul Duhul Tău!

Bucură-te, că, prin tine,
Dumnezeu a coborât la a țării mulțime!

Bucură-Te, Părinte Arsenie,
și ne du pe toți la sfințenie!

                             CONDACUL 5

Securiștii te-au dus la pușcăria din Brașov
sperând să te poată lua în bătaie de joc.

Dar prin tine li s-a arătat, neomenește,
puterea Celui Căruia Îi cântăm „Doamne miluiește!”

ICOSUL 5

Bucură-te, că mașina securiștilor nu a pornit
până nu te-au lăsat să-ți iei ce ai dorit!

Bucură-te, că ai făcut pușcărie în rasa călugărească,
iar paznicii nu au putut să te oprească!

Bucură-te, că unor paznici necredincioși
le-ai spus ce aveau femeile de la poartă în sacoși!

Bucură-te, că securiștii s-au înspăimântat
de puterea pe care ți-a dat-o Marele Împărat!

Bucură-te, că nu te-ai dezis de a Legiunii ființă,
ci i-ai lăudat pe gardiști pentru Credință!

Bucură-te, căci curajul tău nezdruncinat
și pe șeful pușcăriei l-a tulburat!

Bucură-te, că, prin tine,
beznele s-au umplut de lumine!

Bucură-Te, Părinte Arsenie,
și ne du pe toți la sfințenie!

                            CONDACUL 6

Mai apoi ai fost dus la Canalul
Dunăre – Marea Neagră,

unde mulți vrăjmași ai satanei
au fost atârnați de a morții grea creangă.

Dar și acolo tu ai răspândit Mărturia
și i-ai învățat pe toți să cânte „Aliluia!”

ICOSUL 6

Bucură-te, că la Canal te-au pus șef de echipă,
iar tu le-ai arătat a Domnului iubire nesfâșită!

Bucură-te, că făceai două norme pe zi,
ca unul dintre oamenii tăi să se poată odihni!

Bucură-te, că la înmormântarea mamei tale ai venit,
deși erai și la Canal, bine păzit!

Bucură-te, Ziane, Jiane, „Cel care vine”,
că Domnul Hristos te-a primit pe tine!

Bucură-te, Arsenie, Arsenios, „Cel bărbat”,
că în Numele Domnului ai ars și ai lucrat!

Bucură-te, că ai stat la Canal și după eliberare,
ca să le fii deținuților pâine și sare!

Bucură-te, că, prin tine,
cei jertfiți s-au umplut de iubire!

Bucură-Te, Părinte Arsenie,
și ne du pe toți la sfințenie!


                               CONDACUL 7

Văzând că puterea ta îi aruncă mereu în neștire,
securiștii te-au mai lăsat o vreme să-ți faci a ta menire.

La Prislop, între ale Țării Hațegului păduri de poveste,
ai cântat Lui Dumnezeu: „Doamne, miluiește!”

ICOSUL 7

Bucură-te, că și pe măicuțe le-ai învățat
drumul ascuns către Cel Preaînalt!

Bucură-te, că aici ai început să pictezi limpeziri,
icoane unduite în albe gândiri!

Bucură-te, că românii te-au urmat pe pământ
cu dragostea cuvenită unui sfânt!

Bucură-te, că și la Prislop
ai strâns mare de oameni într-al Duhului Foc!

Bucură-te, că securiștii ți-au urât bărbăția
și au hotărât să-ți ia preoția!

Bucură-te, că ai rămas preot al Lui Hristos
și din mormânt mărturisești și mai frumos!

Bucură-te, că, prin Tine,
țara s-a păstrat în iubire!

Bucură-Te, Părinte Arsenie,
și ne du pe toți la sfințenie!


                                 CONDACUL 8

Securiștii te-au făcut „pictor de gradul trei”,
iar tu pe Sfânta Treime ai predicat-o-n scăpărări de ulei…
în pictura Bisericii Drăgănescu, care redă Bucuria
cu care ai strigat Lui Dumnezeu: „Aliluia!”

ICOSUL 8

Bucură-te, că la Biserica Drăgănescu ai pictat
cu vopselele Celui Preaînalt!

Bucură-te, că întreaga țară a venit să te vadă,
ca s-o îndrepți către a Domnului nadă!

Bucură-te, că i-ai pictat pe sfinți cum i-ai văzut,
în Lumina fără sfârșit și fără început!

Bucură-te, Pictorul Cereștilor Cumpene
care L-ai pictat pe Domnul Hristos în suflete!

Bucură-te, că înainte de Praga rusească
te-ai rugat ca România nimic să nu pățească!

Bucură-te, că preotul cel ales
a văzut lacrimile tale în Altar și a înțeles!

Bucură-te că și Bucureștiul a trecut
prin sufletul tău, către Cel Neîncăput!

Bucură-Te, Părinte Arsenie,
și ne du pe toți la sfințenie!

                                 CONDACUL 9

Ultimii ani ți i-ai petrecut la Sinaia,
la masa de piatră admirând lumina și ploaia.

Vedeai munții cum se tânguiau fumegând în ferestre
și-I cântai Lui Dumnezeu: „Doamne, miluiește!”

ICOSUL 9

Bucură-te, călugăr ascuns,
că ai mărturisit pe al Cerului Uns!

Bucură-te, învățător al Căii Mântuirii,
că Domnul ți-a dat Harul Vorbirii!

Bucură-te, că ai stat la mesele tăcerii
rugându-te pentru Clipa Învierii!

Bucură-te, aviator al Sfântului Duh,
care de păsări ai fost ridicat în văzduh!

Bucură-te, predicator minunat,
de care și lupii au ascultat!

Bucură-te, propovăduitor al Sfântului Maslu,
că ți s-a scris numele în cerul albastru!

Bucură-te, că, prin tine,
lumea își reintră în fire!

Bucură-Te, Părinte Arsenie,
și ne du pe toți la sfințenie!

                                 CONDACUL 10

La Prislop ai fost sădit în pământ, ca o adevărată minune
și o mare mulțime te-a petrecut către poarta spre cealaltă lume…
Dar tu ai rămas cu noi, să ne alini durerea, să ne întețești bucuria,
ca să cântăm Lui Dumnezeu împreună: „Aliluia!”

ICOSUL 10

Bucură-te, sfânt nemaivăzut,
că mari minuni la groapa ta s-au făcut!

Bucură-te, că însuți ai apărut acolo, în chip de femeie îngerească,
iar cel care scrie poate să mărturisească!

Bucură-te, că acolo lucrezi în toți
și din filosofi necredincioși ai făcut preoți!

Bucură-te, că mormântul tău a înflorit
dincolo de loc și dincolo de timp!

Bucură-te, că o mulțime fără sfârșit
vine să vadă locul unde te prefaci adormit!

Bucură-te, că întărești Credința acestui neam
cu o lucrare fină, de ceasornicar!

Bucură-te, Părinte Arsenie,
și ne ridică din orice mizerie!

Bucură-Te, Părinte Arsenie,
și ne du pe toți la sfințenie!

                                  CONDACUL 11

Părinte Arsenie, minunat doctor fără de arginți,
care ne vindeci și azi, de acolo, dintre sfinți,
arată-ne Drumul cel desprins din poveste
ca să strigăm cu Tine: „Doamne miluiește!”

ICOSUL 11

Bucură-te că ai vindecat fata purtată în roabă
și ai făcut-o a Domnului sclavă!

Bucură-te, că ai vindecat boli grele și rare,
de s-au înspăimântat medicii de puterile tale!

Bucură-te, că pe toți ne întărești
binecuvântând din Porțile Împărățești!

Bucură-te, că ai avut ucenici
care au devenit ai Domnului mucenici!

Bucură-te, că slujeai Liturghia plângând,
iar lumea tremura, toată într-un gând!

Bucură-te, Sfânt tare în Credință,
că Aceasta a fost chiar a Ta ființă!

Bucură-te, că Porunca Lui Dumnezeu
a fost sângele Tău!

Bucură-Te, Părinte Arsenie,
și ne du pe toți la sfințenie!

                                   CONDACUL 12

Numai Domnul știe toate minunile tale,
pentru că multe au fost făcute în tăcere

iar cele care s-au arătat oamenilor
au fost pentru întărire și nădejde în Înviere.
Acum, când necuratul își întețește mânia,
strigă alături de noi: „Aliluia!”

ICOSUL 12

Bucură-te, Sfântul Ardealului,
că ai învins oastea dușmanului!

Bucură-te, călugăr de lacrimi și fier,
că te-ai înălțat la al cerului Cer!

Bucură-te, Părinte minunat,
că pentru neamul tău ai lucrat!

Bucură-te, Pictor de Cuvinte Duhovnicești,
că pe Cel Fără de sfârșit Îl mărești!

Bucură-te, că Domnul Hristos
ni te-a dat spre al nostru folos!

Bucură-te, al Domnului Uns,
al României Rege Ascuns!

Bucură-te, pisc de sfințenie,
mare făcător de minuni, Arsenie!

Bucură-Te, Părinte Arsenie,
și ne du pe toți la sfințenie!

                                    CONDACUL 13

Sfânt minunat, nu lua aminte
la ale noastre sărace cuvinte…

Nu te uita cât suntem de goi,
ci pune toată rugăciunea ta pentru noi!

Ca să ne-mbrăcăm și noi în lumini de zăpadă
și să-I aducem Domnului ceruta roadă!

(CONDACUL 13 se spune de trei ori. Apoi se spun iar CONDACUL 1 și ICOSUL 12
și se încheie cu una dintre rugăciunile DE AICI sau cu Troparul de la început.)

Autor: Fratele Începător Marius (Ianuș)

Ce plantezi azi - vei culege mâine

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

► Dacă plantezi cinste – vei culege încredere.

► Dacă plantezi bunătate – vei culege prieteni.

► Dacă plantezi umilinţă – vei culege măreţie.

► Dacă plantezi perseverenţă – vei culege satisfacţie.

► Dacă plantezi hărnicie – vei culege succes.

► Dacă plantezi iertare – vei culege împăcare.

► Ce plantezi azi – vei culege mâine .

► „Caută şi păstrează mereu o bucată de cer deasupra vieţii

tale“.

► Dă şansă fiecărei zile să fie cea mai frumoasă.

► Dă-mi Doamne puterea să schimb ceea ce poate fi schimbat,

tăria să accept ceea ce nu poate fi schimbat şi înţelepciunea să fac

diferenţa.

► „VIAŢA ESTE PREA SCURTĂ PENTRU A TE TREZI

DIMINEAŢA TRIST, deci: IUBEŞTE-I PE CEI CARE ÎŢI

RĂSPUND CU DRAGOSTE ŞI IARTĂ-I PE CEI CARE ÎŢI

GREŞESC!“

► „Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un

moment dat, dai din ceea ce eşti“.

Părintele Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

RUGĂCIUNE CĂTRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

RUGĂCIUNE CĂTRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA PENTRU TĂMĂDUIREA SUFLETULUI ȘI TRUPULUI

Cu adevărat, pe urmele Doctorului Desăvârșit al sufletelor și trupurilor noastre ai alergat, Părinte Arsenie, și ai dobândit prin darul Său putere a privi în adâncul sufletelor omenești și a citi în ele ca într-o carte taina mântuirii. Pe muntele slavei ai urcat cu pașii gândului smerit și Maica Luminii Te-a acoperit cu darul Său, ca să slujești cu dragoste poporului celui împovărat cu multe necazuri și neputințe. Deci, și acum, dacă ai aflat îndrăzneală către Cel mai presus de ceruri, cere nouă tămăduire sufletelor și trupurilor slăbănogite de păcat.

Ca unul care ai slujit cu dragoste oamenilor și cu lacrimi te-ai rugat pentru poporul care era amenințat de întunericul celui viclean, cu lumina rugăciunii tale izgonește din inimile noastre tot întunericul împietririi. Rănile sufletelor noastre pricinuite nouă de grele și multe păcate le vindecă acum cu darul rugăciunii tale. Vai nouă, căci grele dureri ne-au împresurat din pricina faptului că am lăsat casa sufletelor noastre să fie lovită și bântuită de tâlharii înțelegători ai patimilor. Mintea ne-am spurcat cu gânduri necuviincioase și inima, cea care trebuia să fie tron Treimii, am făcut-o grajd în care s-a adunat toată necurăția patimilor.

Pe tine te rog, Părinte Arsenie, să te milostivești spre mine, cel înconjurat de dureri nenumărate ale trupului și împovărat cu multe răni ale sufletului. Risipește tulburarea sufletească ce depărtează mintea mea de făclia rugăciunii și roagă-te Celui Bogat în milostivire să nu mă lepede pe mine, netrebnicul robul Său, ci să mă izbăvească de cumplita primejdie și cu darul Său să mă acopere de toată răutatea diavolească și omenească. Știi neputința mea, Părinte, vezi și întristarea care m-a cuprins, deci pe tine te rog, să mijlocești la Împăratul a toate izbăvirea mea de cumplita boală, ca să aduc ție mulțumire și slavă Doctorului Adevărat al sufletelor și trupurilor noastre. Amin.  

                            POMENIREA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA (28 NOIEMBRIE)

Cuvioase Părinte Arsenie, cel care pământul țării noastre îl străjuiești cu a ta statornică rugăciune și aprinzi candelele inimilor cu focul dorului dumnezeiesc, risipește și întunericul sufletelor noastre și dăruiește-ne făclia rugăciunii tale, care să ne povățuiască spre ieșirea din pământul întunecatelor patimi. Ascultă și acum Părinte, suspinurile inimii noastre, și nu trece cu vederea pe cei care voiesc a lepăda povara cea grea a păcatului și a sluji lui Hristos întru pocăință și întru faptele cele bune spre mântuire. Durerile oamenilor pururea ai ascultat și mustările pe care le făceai oamenilor spre îndreptare erau, după cuvântului Apostolului, spre luminarea cât mai multor suflete care auzeau cuvintele tale, ca toți să părăsească robia păcatelor celor grele. Marea ta iubire de oameni și nețărmuita jertfă pentru cei necăjiți și întristați a făcut să se cutremure munții împietririi din multe inimi. Și acum, pe noi, cei care cumplit ne-am împotmolit în păcate, ne auzi și ne dă slobozire, căci știm că mai puternică este rugăciunea ta acum Părinte Arsenie, după mutarea la cele veșnice. Numele marelui Arsenie ai purtat și cu adevărat ai fost ca un Apostol al neamului românesc, în preajma ta mulți aflând mângâiere sufletească și împăcare cu Dumnezeu, pe Care Îl arată milostiv spre cei care cer ocrotirea ta. Florile smerite ale gândurilor noastre le primește cu bunăvoință și ne dăruiește aripile rugăciunii tale, ca să zburăm cu gândul neîmpiedicați de povara ispitelor și să ajungem la Hristos, Împăratul Cel Veșnic, Căruia I se cuvine slava netrecătoare împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în veci. Amin. 

MĂRTURIA PĂRINTELUI PANTELIMON DESPRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                Prima întâlnire cu Parintele

      L-am cunoscut pe Părintele Arsenie când trebuia să plec în armată, eram foarte tânăr. Şi m-am dus cu acest gând să-l întreb ce este bine pentru mine, să fac armata sau nu. Părintele slujea atunci la Sâmbăta de Sus. Şi era puhoi de lume, iar pentru Părintele se făcuse aşa o cărare. Eu m-am vârât aşa printre acei oameni să ajung cumva mai aproape de Părintele. Eu nu-l ştiam pe părintele, el nu mă ştia. A trecut printre oameni, s-a oprit în dreptul meu şi mi-a zis: „Te duci acasă şi să-ţi faci armata! Şi după armată să vii să stai de vorbă cu mine”. Eu n-am putut să zic şi să fac nimic. Pur şi simplu am încremenit. 
                          O întâmplare cu regele Mihai 
    În 1944 a venit la mănăstire la Sâmbăta, regele cu mama sa. Părintele Arsenie lucra în grădină fiind îmbrăcat într-un halat, dintr-un material ca de sac. Nu aveai cum să-l cunoşti în hainele acelea. Şi regele cu suita au tras la lacurile din incinta mânăstirii, la cele două lacuri de acolo. Şi şedeau acolo la masă. Regele Mihai, cum era ele aşa mai copilăros a spus: „Mamă, uite ce peşti frumoşi. Parcă aş mânca un păstrăv! Da ce să le fac la peşti că n-am cu ce să-i prind?! Daţi-mi să-i împuşc!”. Şi el vorbea franţuzeşte. La care Părintele Arsenie, nefiind departe, i-a vorbit tot în franţuzeşte  sfătuindu-l: „Nu e bine ce faceţi, că este război şi se consideră uz de armă!” regele a întrebat atunci: „Dar cine mai este şi acesta de mă opreşte pe mine să fac ce vreau, el nu ştie cine sunt?” Părintele i-a spus atunci tot în franţuzeşte: „Dumneata să pleci din ţară. Fiindcă or să te împuşte. Îl vor împuşca şi pe generalul Antonescu. Dacă nu pleci te împuşcă!” Şi a auzit şi mama regelui acestea.

             Arestarea Părintelui la Mănăstirea Brâncoveanu 

    Au venit patru inşi şi un procuror să-l aresteze. Şi au întrebat unde este Părintele. Până să bată ei la uşă, Părintele a ieşit şi i-a întrebat: „Pe cine căutaţi?”. La care securiştii au zis: „Pe voi trântorilor, hoţilor, şmecherilor!”. Părintele s-a băgat între ei , i-a călcat pe picioare şi privindu-i în ochi le-a zis: „Suntem mai hoţi ca voi, mai şmecheri, mai trântori? Eu ştiu de ce aţi venit!”… Şi atunci nu a mai putut vorbi niciunul dintre cei veniţi să-l aresteze…Avea nişte ochi albaştri, când te privea, te pătrundea… „Ştiu de ce aţi venit dar nu vin cu voi!” le-a spus Părintele… „Eu vin mâine, dimineaţa… Dimineaţă sunt la voi la Braşov”. Au dat aceia să riposteze, dar Părintele Arsenie le-a spus: „Nu merg cu voi acum, că dacă mergem vă spargeţi maşina, vă spargeţi şi capetele… Spuneţi-le la ai voştri că mâine dimineaţă la şapte sunt la Braşov.” 

                       Bătaia şi reacţia braşovenilor

      Cum a ajuns în arest a fost bătut zdravăn. Nici n-a intrat bine pe uşă că l-au pus pe unul să-l bată. Părintele a răbdat ce a răbdat şi i-a spus celui care l-a bătut: „Mă, cu mâna cu care ai dat în mine, pa aia nu o s-o mai duci la gură!”. Şi i s-a înmuiat aceluia mâna pe loc. lumea a aflat de asta şi au ieşit mulţi pe străzi. Au ieşit braşovenii în stradă că ştiau că e acolo arestat şi bătut. Şi l-au scos securiştii pe Părintele la balcon, după ce l-au schimbat de haine şi i-au dat un halat, l-au scos să-l arate la lume, căci voiau să arate că e viu. După aceea l-au mutat pentru cercetare la Făgăraş. 
                           Chilia Părintele Arsenie 
Părintele Arsenie şi-a făcut o chilie în munte, la circa 9 kilometri de Sâmbăta. El şi-a pregătit acest locaş că ştia ce urma, ce va să vie: prigoana, exilul, problemele cu autorităţile… Era ca un refugiu. Dar Dumnezeu i-a arătat că trebuie să rămână unde e. Acolo se ducea Părintele ca să se „odihnească”, să se reculeagă în unele zile, în special primăvara, vara. Dar chilia nu a terminat-o fiindcă au început deja să-l urmărească… Din 1946 a fost urmărit… Şi au urmat peste 40 de ani de exil.

                          Părintele Arsenie când slujea 

        E greu de explicat cum era Părintele când slujea la Sfânta Liturghie. Eu l-am văzut la Sâmbăta… Era ca un curent, dar şi ca un soare care trecea peste noi toţi. Avea această putere, de a „ne cuprinde” pe toţi. Pe unde trecea el nu mai simţeai contactul cu cele ale lumii acesteia. Ca Părintele, cât am umblat în lumea asta, nu am întâlnit şi nici nu mai sunt. A fost mare şi ca duhovnic şi ca apostol, iar creaţia lui a fost inspirată de Duhul Sfânt. Părintele ne spunea însă „Nu vă mai uitaţi aşa la mine!”. La Parastasele Părintelui de aia se strânge multă lume, fiindcă Părintele nu a plecat, ci a rămas cu noi. 

                     Cum arăta Părintele în tinereţe 

           Eu mi-amintesc că avea părul închis la culoare, iar barbă a purtat când slujea, aşa cum vedem în poze. Iar cel mai clar lucru pe care mi-l amintesc este că faţa lui strălucea. Când mă privea eu simţeam că mă arde, că mă ardea privirea lui.

                 Contribuţia Părintele la editarea Filocaliei

     Numai cine trăieşte Filocalia înţelege Filocalia. Părintele Arsenie Boca a adus manuscrisele pentru primele patru volume ale Filocaliei care s-au tipărit la Sibiu, după 1948. a adus manuscrisele de la Muntele Athos, copiate literă cu literă de el. Părintele a adus manuscrisele la Părintele Stăniloae şi au făcut un colectiv redacţional pentru editarea Filocaliei, la Sibiu. Au stat o vreme la căminul Facultăţii de Teologie din Sibiu şi după ce lucrau cu sârg la textul Filocaliei încheiau seara cu rugăciune şi cântece duhovniceşti, iar  Părintele Stăniloae le tâlcuia textele Sfinţilor Părinţi. În vremea aceea Părintele Arsenie a fost fiu duhovnicesc al Părintelui Stăniloae. Se spovedea la dânsul. Părintele Arsenie a făcut şi desenul pentru coperta Filocaliei.

       Cum a învăţat Părintele Arsenie rugăciune adevărată 

           Când era la Muntele Athos, Părintele a fost dus de Maica Domnului pe o creastă de munte unde a stat 40 de zile şi 40 de nopţi. Toate aceste 40 de zile, el nu a mâncat, a postit şi s-a rugat. Acolo a fost sfătuit de Sfântul Serafim de Sarov. Rugăciunea „Doamne Iisuse”, învăţată de la Părintele Şi pe Părintele Teofil Pârâian, Părintele Arsenie l-a învăţat rugăciunea inimii. Iar Părintele Teofil spunea că a învăţat de la Părintele Arsenie să facă rugăciunea laolaltă cu respiraţia. Atunci când inspiri să rosteşti „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu” şi pe expiraţie „miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Dar ne mai zicea Părintele Arsenie că atunci când lucrăm să o zicem aşa, din gură… Eu aşa am fost povăţuit, când mergi, când lucrezi, când conduci poţi să zici „Doamne Iisuse”. Dar la rugăciunea care implică respiraţia trebuie să stai, să fii liniştit, să nu afectezi pulsul şi bătăile inimii, de preferat este să o spui până te culci, până adormi… Că la unii rugăciunea inimii ajunge un gest reflex, asta e altceva, şi asta se întâmplă în special cu pustnicii, cu cei care s-au retras din lume… Ei şi-au oprit mintea şi au băgat-o în inimă, să asculte mintea glasul inimii… Rugăciunea inimii nu o câştigă oricine… Se poate câştiga şi în lume, dar foarte rar… Dar sunt oameni care au ajuns până la măsura de a spune inima rugăciunea în locul lor. Pentru acela care e vrednic inima se roagă şi noaptea când el doarme… Aşa cum e un aparat de radio care nu merge decât când îl pui în priză, la fel şi inima, dacă o pui în priză cu Hristos, ea de la sine „vorbeşte, şi nu mai tace”. Se zice că cine se duce cu rugăciunea inimii pe limbă şi-n suflet, acela trece de vămi de la acest pământ direct la fericirea veşnică. 

                                   La moartea mamei sale

      Când a murit mama Părintelui Arsenie, el era la Canal. Şi acolo fiind regim ca de închisoare a cerut liber trei ore să se odihnească. Şi i-au dat. Iar Părintele, nici maşină, nici tren, s-a dus şi a participat la înmormântare. Şi s-a făcut agitaţie acolo la canal printre gardieni, că de ce nu iese la lucru. Se întrebau: „Unde e Boca?”. S-a făcut o comisie şi era caz mare, de închisoare… Şi a apărut şi Părintele… Şi l-au întrebat: „Unde ai fost?”. „Păi acasă, a răspuns Părintele, la îngroparea mamei mele!”. „Cum te-ai dus şi cum ai venit?”. „Cu piciorul”, a răspuns Părintele. Iar cei care îl interogau nu au crezut. Au sunat pe primarul localităţii, au vorbit şi cu nişte securişti care fuseseră la înmormântare şi aceştia au confirmat că îl văzuseră pe Părintele în carne şi oase… La sute de kilometri depărtare de Canal… Şi au crezut cei care îl interogau că Părintele Arsenie are legătură cu vreo armată secretă. Şi s-au înfricoşat crezând că într-o zi o să-i atace… Poate de asta s-au gândit să-l elibereze de la Canal, dar a fost după aceea tot timpul urmărit de Securitate. 

                                           La Prislop 

      La Mânăstirea Prislop, Părintele Arsenie a ajuns la intervenţia Mitropolitului Nicolae Bălan. Mânăstirea era pustie, a fost o vreme la greco-catolici şi trebuia pusă din nou pe picioare. Se căuta şi o pace între Părintele Serafim, stareţul de la Sâmbăta şi Părintele Arsenie, care au fost colegi de studii. Cei doi aveau o neînţelegere şi Mitropolitul – de asemenea un om tare înţelept care l-a apreciat mult pe Părintele – a găsit de cuviinţă să facă pace astfel. Mitropolitul i-a fost Părintelui îndrumător, iar la insistenţa acestuia, Părintele Arsenie a urmat mai multe şcoli. După o vreme i s-a propus să se întoarcă la Sâmbăta, dar Părintele Arsenie nu s-a mai întors. 

                          Părintele Arsenie – episcop?

       A fost şi propunere şi chiar unii au insistat în vremea Patriarhului Iustinian ca să-l facă episcop. I-am zis şi eu o dată, că ar fi bine să se facă episcop. Mi-a răspuns scurt: „Taci din gură! Când va fi să cad,  eu vreau să cad de jos. Că de acolo de sus, mă lovesc rău când oi pica!”.

                                Părintele la Schitul Maicilor 

      Am primit ordin ca toţi călugării să ne dezbrăcăm, să plecăm la lume, adică să renunţăm la călugărie. Fireşte Părintele a refuzat să renunţe la monahism. Era tot timpul pe cap cu Securitatea. Când a fost scos de la Mânăstirea Prislop, după 1958, atunci cu decretul 410, i s-a propus Părintelui Arsenie o funcţie în cadrul Patriarhiei pe care Părintele Arsenie a refuzat-o, alegând să fie un simplu muncitor. I s-a propus funcţia tocmai ca să poată fi ţinut mai tot timpul sub control, să-l strângă, cum se spune. Dar el nu a vrut. Părintele a trăit astfel o vreme la Schitul Maicilor din Bucureşti. Aici ca să pot vorbi cu dânsul mă duceam la el îmbrăcat civil. Şi mergeam la el în atelier. El îmi dădea o sticlă şi o pilă şi frecam pila de gâtul sticlei ca să vadă securiştii că lucrăm, că am venit şi eu la lucru, nu că vorbim. Aşa era singura posibilitate să capăt sfaturile şi îndrumările sale duhovniceşti. Eu când vedeam că nu spoream să tai gâtul sticlei cu pila, îi spuneam mai bine să mă duc să aduc o sârmă ceva, ca să termin mai repede. Iar el mi-a zis pe loc, fiindcă ştia cu duhul, ce mi se va întâmpla. „Nu te grăbi, fiindcă Securitatea te aşteaptă la gară”, mi-a spus atunci. 

           Mijlocitor între Părintele Arsenie Boca şi preoţi 

Misiunea mea în aceste convorbiri cu Părintele Arsenie era să-i comunic lipsurile preoţilor şi problemele lor. Cum eu intram la el civil şi Părintele era tot civil, puteam să ne ocupăm de problemele acestea. Părintele Arsenie şi Moş Ilie, care s-a ocupat de Mânăstirea Bucium au avut împreună o lucrare, iar eu am fost pentru ei mijlocitor. Securitatea nu trebuia să afle de lucrarea lor împreună şi de aceea îl vizitam în civil. Transmiteam mesajele Părintelui Arsenie către Moş Ilie şi invers. La vremea aceea erau şi „măicuţe” care erau de fapt angajate ale Securităţii şi care raportau tot ce face şi vorbeşte Părintele. Una dintre aceste maici l-a urmărit tot timpul. 

                Problemele pe care le discutam cu Părintele 

          Nu era om mai priceput decât el în ce priveşte problemele familiei şi ale Bisericii. În vremea aceea eu transmiteam către preoţi şi lume ce zicea Părintele. El examina de oriunde activitatea în Biserică: slujbe, masluri, frământările care erau. Nu era nimeni mai înţelept sau mai priceput decât Părintele Arsenie. Moş Ilie m-a trimis să caut un sculptor pentru racla Sfântului Ioan, căci a primit mesaj din cer să facă o astfel de raclă. Iar eu m-am dus la Părintele Arsenie. I-am dus măsurile. Iar Părintele a făcut desenele, schiţa după care s-a făcut această raclă. Nu îi era greu să lucreze pentru Sfântul Ioan Botezătorul. Părintele s-a născut la Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul şi avea mare dragoste şi evlavie pentru acest sfânt. Multă lume zicea că Părintele Arsenie este Ioan Botezătorul, după postul şi minunile pe care le făcea. Nu în sensul de reincarnare! Oamenii spuneau că lucrează cu duhul Sfântului Ioan Botezătorul. 

                              Lumea îl căuta oriunde era 

Când putea să vorbească cu oamenii, se umplea pădurea, atât era de căutat. Sunt şi atâtea fotografii document cu puhoiul de lume. Dar Părintele, cu toată dragostea, nu putea primi sute, mii. Când ieşea afară, atunci când veneau la spovedit, Părintele se uita la ei, se uita în ochii lor şi le zicea: „Tu vii, tu, şi tu!”. Le ştia inima şi vrednicia tuturor

                  Am fost si eu la Prislop...mi-a plăcut tare mult....