TAINA SUFERINTEI ..

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Mă încredințez în fiecare zi că oamenii sunt foarte îndurerați, sunt tare chinuiți. Pe de altă parte însă, nimic nu poate să-mi scoată din suflet credința că Dumnezeu le știe pe toate, le cunoaște pe toate și prin urmare, putem să ne încredințăm Lui, ca să credem și să ne odihnim, chiar dacă vedem înaintea noastră cel mai rău lucru.

Dumnezeu Însuși L-a văzut pe Fiul Său răstignit și mai ales împovărat de păcatele oamenilor, lucru care L-a făcut să-și întoarcă ochii și să-L lase să sufere, dar apoi L-a înălțat pe Acesta și a rămas pildă și pentru noi.

Astfel, unul dintre noi va fi răstignit, altul va suferi din altă pricină, unul va pătimi ceva, altul altceva, dar nu vom fi părăsiți.

În Cipru a venit într-o o doamnă care mi-a zdrobit sufletul prin ceea ce mi-a spus. Nu știam până atunci că printre cei nevinovăți se găsesc și copii mici. „Mi-au luat copiii, a zis ea, pe care îi dusem în casa cumnatului meu. I-au luat împreună cu copiii lui. Noi am fugit și am scăpat,dar pe aceștia turcii i-au găsit acolo și i-au răpit. Erau și una sau două fete cu mama lor, dar pe acelea le-au lăsat și i-au luat pe băieți și pe tatăl lor. Un fiu de-al meu avea unsprezece ani și jumătate, iar celălalt patrusprezece ani. Nu le-am făcut parastase, ce să fac? Cred, ceva îmi spune, că trăiesc copiii mei”.

Acești copii erau nevinovați. Unul ar fi trebuit să aibă acum douăzeci și șase de ani și jumătate, iar celălalt douăzeci și nouă de ani. De atunci au trecut aproape cincisprezece ani.

Mi-a zdrobit sufletul. „Ce să-ți spun?”, i-am zis. Am mângâiat-o și mi-a făcut impresia că era o vitează, trăind cu nădejdea că-i trăiesc copiii. Îl prinseseră prizonier pe cel de-al treilea copil, care era soldat, dar după trei luni i-au lăsat liberi pe prizonieri împreună cu fiul ei. Pe ceilalți însă… După toate probalitățile, spun turcii, spune Ozal, acum nu mai sunt dispăruți. Ce s-a întâmplat cu acești copii? Copiii ceilalți i-au văzut, dacă nu alții, femeile care erau acolo. Așa cum au zis acestea: „Ne-au băgat în mașini și ne-au dus… I-au împins pe toți bărbații în alte mașini și i-au dus în altă direcție”.

Pe femei le-au predat ciprioților greci, în timp ce pe bărbați, chiar și pe copiii mici, i-au dus în altă parte.

Nu se sfârșesc necazurile din acestă lume, nu se oprește suferința! Dar mare taină se ascunde înlăuntrul acestor chinuri. Și mă rog fraților, să luați aminte să vă gândiți la acest lucru.

V-am spus că mi s-a înmuiat sufletul, mi s-a zdrobit, desigur în sensul cel bun. Adică, am suferit foarte mult și m-aș fi căit de mii de ori dacă n-aș fi suferit, dacă n-aș fi simțit durerea acestei femei. Una este însă această suferință și alta când omul se pierde și deznădăjduiește. Nimic altceva nu ne face atâta bine cât ne face suferința noastră și suferința oamenilor. Câteodată, o mamă suferă mai mult pentru durerea fiului decât durerea ei. Și aici este un câștig.

Poate că nimic altceva nu folosește în această lume cât folosește suferința. Toate câte le faci, pe ici și pe colo, se pierd, dar durerea care este în trupul tău nu poate nimeni să ți-o ia. Și împărat de-ai fi, dacă te cuprinde durerea, va trebui să o rabzi. Poate „vreo fărâmitură” să-ți dea ca să te ușureze, dar nu sunt de ajuns fărâmiturile, în special când este vorba de suferința sufletească. Să le purtăm pe acestea și să credem că Dumnezeu va scoate din ele tot binele.

Nimic altceva nu ne face atâta bine, cât ne face suferința noastră și suferința oamenilor.
Arhim. Simeon Kraiopoulos, Taina Suferinței

Fiecare casă trebuie să aibă un sfânt ocrotitor

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Cinstirea sfinţilor în Biserica Ortodoxă are o dimensiune vie, în sensul în care sfinţii nu sunt cinstiţi doar la nivel declarativ, la nivelul mărturisirii de credinţă, ci această cinstire se materializează în ţinerea sărbătorilor lor prin participarea la toate slujbele săvârşite în biserici în aceste zile, în participarea la slujbele închinate lor (Acatiste sau Paraclise), în închinarea la sfintele lor moaşte, în cadrul pelerinajelor la locurile unde acestea sunt păstrate şi în strădania credincioşilor de a urma pilda vieţii lor.

Această cinstire deosebită a sfinţilor în Biserică se întemeiază pe credinţa noastră că sfinţii ne ajută, că ei mijlocesc înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre şi că răspund la rugăciunile pe care noi le îndreptăm către ei.

Un alt mijloc de exprimare a cinstirii pe care noi o aducem sfinţilor este şi aşezarea lor ca ocrotitori ai caselor noastre. Aşa cum bisericile noastre au un sfânt ocrotitor ca hram al lor şi al întregii comunităţi, tot astfel şi casele creştinilor trebuie să aibă un sfânt ocrotitor. Sfântul ocrotitor al casei are astfel rolul de a păzi pe toţi cei care locuiesc în casa respectivă şi toate cele din cuprinsul ei. Tocmai de aceea, credincioşii au icoana sfântului ocrotitor al casei aşezată la loc de mare cinste, această icoană fiind una de dimensiuni mai mari, de regulă pictată, având aşezată înaintea ei o candelă care arde în permanenţă. Conştiinţa celor care au un sfânt ocrotitor al casei este aceea că sfântul le păzeşte casa, ferindu-i de toate relele, chiar şi de hoţi. Aceasta, mai ales atunci când cei care locuiesc aici nu sunt acasă, ştiind că în casa lor este prezent sfântul ocrotitor, ferind-o de orice rău.

Sfinţii ocrotitori ai caselor creştinilor sunt cinstiţi în chip deosebit, mai ales în ziua prăznuirii lor, aceasta devenind ziua hramului casei. În acest sens, creştinii participă la Sfânta Liturghie, de regulă spovedindu-se în prealabil şi primind Sfânta Împărtăşanie, aducând prinoase care vor fi binecuvântate îndată după Sfânta Liturghie şi apoi împărţite tuturor celor din biserică întru cinstirea sfântului. În ziua sărbătorii, în casa unde sfântul prăznuit este ocrotitor, se face mare praznic, putând fi invitaţi la masă preotul, cântăreţul, rudele apropiate, vecinii şi, de asemenea, cei săraci şi neajutoraţi. În această zi se poate face şi slujba sfeştaniei în casă.

Acolo unde sunt case de creştini care nu au un sfânt ocrotitor, preotul trebuie să-i îndemne pe aceştia să-şi aleagă un sfânt la care au mai mare evlavie, punându-l ca păzitor al casei lor. Prilejurile în care preotul îi poate îndemna pe creştini înspre aceasta ar fi: la scaunul Spovedaniei, cu prilejul vizitelor pastorale sau atunci când este chemat să săvârşească slujba sfinţirii unei case care nu are sfânt ocrotitor.

Sfinţii ocrotitori ai caselor creştinilor nu vor rămâne niciodată datori faţă de cei care le cer mijlocirea sau ajutorul, revărsând bogăţia darurilor lor asupra acestora şi ajutându-i spre tot lucrul bun şi mântuirea sufletelor lor.

Sursa: ziarullumina.ro, ganduridinierusalim.com

 

Sfaturi Duhovnicesti ...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

- Parinte, sunt unii oameni, care deşi au auzit multe despre Hristos, nu au de gand sa se schimbe. Nu se întorc. Ce se intampla cu unii aceştia?

- Aceştia sunt intorşi mult în cealaltă parte (în cer) şi de aceea este nevoie de multă rugãciune, pentru a întoarce în partea cea bunã. Daca un om este bun şi îl doare inima pentru alţii, sã nu te temi pentru el. Dacã de exemplu cineva bea, joacă cărţi are şi alte patimi şi nu crede, dar cand vede un sarac, se intristeaza, se tulburã şi vrea sa ajute, sã nu te temi nici pentru acesta, pentru ca îl va ajuta Hristos. Dar daca cineva este nemilostív şi cu toate ca are multe bunuri, persista în nemilostivire şi se impietreşte şi mai mult, pentru unul ca acesta sã te temi.

lata, era o femeie in Austria, foarte bogata, care şi-a cheltuit toata averea ei la saraci. Dãdea aici dadea acolo, iar la sfârşit a rămas fara nimic. Nişte cunoscuţi de-ai ei au avut grija şi au dus-o la un azil de batrani elegant. Mergea acolo un cunoscut de-al meu şi-i vorbea despre Hristos, dar aceea nu credea. "Hai sa schimbăm discuţia", îi spunea. În cele din urmă i-a apărut Însuşi Hristos, nu în vedenie, ci la aratare.

Apoi sa fi vazut la ea plans şi pocainţă.

- Cum de n-am crezut atunci când imi vorbeai despre Hristos? spunea ea cunoscutului meu.

Cand venea acel cunoscut al meu şi-mi spunea sã fac rugãciune pentru ea, eu ĭi rãspundeam: "Nu, nu fac rugaciune pentru ea deoarece ea este îndreptăţită să primeasca ajutorul dumnezeiesc”.

Pana acolo a facut pogoramant Hristos incat a binevoit sa vina El Insuşi.

Aşadar sa avem răbdare in boli şi incercari pentru a primi o pensie fie ea cat de mica. Pentru ca nimic din cele ce se intampla nu le ingaduie Dumnezeu daca nu iese din ele ceva bun. Uneon Dumnezeu ingaduie sa se intample ceva unui om incat sa fim nevoiţi sa-l ajutam şi astfel sa scapam noi de ceva rau.

Cand eram la Stomio am coborat odata ln Koniţa şi ma intorceam la manastire incarcat cu multa greutate. Mergeam pe o carare abrupta şi stramta şi ma grabeam sa ajung repede deoarece soarele incepuse să apună şi nu voiam să-mi neglijez îndatoririle mele duhovniceşti.

Pe la mijlocul drumului insa vad inaintea mea pe cineva cu doi catari incarcati cu lemne. Unul cazuse de o parte a cararii iar celalalt de cealalta parte. Deja omul se afla in primejdie. Era firesc să-l ajut. Aşadar l-am ajutat şi i-am carat şi lemnele o bucata de drum. Omul s-a bucurat. Mi-a spus mulţumesc de o mie de ori insa şi eu m-am bucurat ca l-am ajutat. Am intarziat cam vreo douazeci de minute. Am luat-o din nou la picior. M-ai salvat, m-ai salvat! imi striga acela de departe.

Dar cand am ajuns in varf ce sa vad? La o distanţa de douazeci de minute de mers avusese loc o avalansa. Se desprinsesera nişte stânci şi o luasera la vale ca aruncate din praştie târând dupa ele copaci şi tot ce întalneau in cale.

Atunci am inteles că dacă nu m-aş fi oprit, as fi fost pierdut. Dumnezeu a iconomisit ca aceluia să-i cadă catârii, ca să mă izbăvesc eu. Şi pe deasupra imi mai şi multumea.

Atunci rn-am intors inspre locul de unde venisem Şi am strigat: "M-ai izbăivit! M-ai izbăvit! Mulţumesc!".

- V-a auzit, Părinte?

Nu, dar eu mi-am făcut datoria.

(Părintele Paisie Aghioritul)

SA TE SFINTESTI PE TINE INSUTI SI APOI SA-I SFINTESTI PE ALTII

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

      Traind in PĂCAT omul se izoleaza,se cunoaste numai pe sine insusi,si face din sine insusi centrul intregii existente.Cu cat se cufunda mai mult in pacat,cu atat prapastia intre timp si vesnicie devine mai mare in constiinta si in inima lui.In delirul,in BETIA PLĂCERII PĂCATULUI,oamenii proclama drept bucurie,nenumarate prostii si meschinarii.Si cu adevarat,prostie si meschinarie e orice lucru care-l indeparteaza pe om de Hristos,care nu-i asigura sfintenia si nemurirea lui Hristos.Toata istoria crestinismului nu este altceva decat istoria unei singure si unice minumi,a minunii invierii lui Hristos,care se continua neintrerupt in inimile crestinilor zi de zi,an de an,veac de veac,pana la cea de-a Doua Venire.Daca cultura nu ne descopera sensul cel vesnic al vietii,mai este oare,nevoie de ea?Mai bine sa fii tigru in mijlocul junglei sau leu in pustie,decat un om lispit de cultura sfinteniei.Pentru cel purtator de Duh,toate sunt luminoase si clare:viata si moartea,bucuria si durerea,sensul omului si al lumii,pentru ca el vede prin Duhul Sfant ratiunea si sensul a toate,ca Sfintii Apostoli in ziua Cincizecimii.Sfintii Apostoli sunt cei dintai dumnezei-oameni dupa Har.In toata viata lor,fiecare dintre ei,urmand Ap.Pavel,zice despre sine:"Nu mai traiesc eu,ci Hristos traieste in mine"(Galateni 2:20).Fiecare dintre ei este Hristos repetat,sau mai bine zis,Hristos prelungit.La ei toate sunt dumnezeiesc-omenesti,pentru ca toate sunt din Dumnezeu,Omul-Hristos.Nu exista nimic mai ingrozitor,decat o vesnicie fara Hristos.As prefera sa fiu intr-un iad in care este Hristos,decat intr-un Rai,care nu-L are pe Hristos

Sf.Iustin Popovici(1894-1979)

.MANTUIREA SUFLETULUI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

- Parinte, ce sa fac pentru ca sa ma mantuiesc?
- Ca sa te mantuiesti sa cauti Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte ti se vor adauga tie!
- Pai si unde sa caut, parinte, aceasta Imparatie?
 - Inlauntrul tau, fiule.
- Dar cum imi pot da seama, parinte, ca am aflat aceasta Imparatie inlauntrul meu?
 - Cand vei simti dragoste fata de toata faptura lui Dumnezeu, si cand in ciuda tuturor intristarilor si rautatilor lumii tu sa simti bucurie si pace, prin increderea totala in purtarea de grija a lui Dumnezeu, fata de toata creatia Lui si cum ca binele pana la urma va birui prin Iisus Hristos Mantuitorul lumii. Acestea toate fiind roadele Duhului Sfant, care pogoara in inima ta smerenie si blandete.
   - Si cum sa incep aceasta lucrare, parinte? - Incepe prin a nu cauta sa condamni pe cineva vreodata, oricat de pacatos ti s-ar parea acela, sa nu gandesti iadul pentru nimeni, roaga-te pentru toti. Ocupa-ti mintea cu gandirea la Dumnezeu si la dragostea Lui, mai mult decat cu orice altceva inafara de asta!
- Multumesc, parinte, pentru sfat!
- Sa-ti fie de folos, Dumnezeu sa fie cu tine!

Amin si Aliluia!

Cuvintele Bătrânilor

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                              Cuvintele Bătrânilor: Hristos este totul !
1. Bătrânul Porfirie zicea: “Viaţa fără Hristos nu este viaţă. Dacă nu-L vezi pe Hristos în toate faptele şi gândurile tale, tu trăieşti fără Hristos”.

2. Acelaşi Bătrân adăuga: “Hristos este prietenul nostru, fratele nostru El este tot binele şi toată frumuseţea. El este Totul. În Hristos nu este nici tristeţe, nici melancolie, nici introvertire, atunci când omul este copleşit de gândurile şi împrejurările care l-au apăsat şi l-au rănit. Hristos este Bucurie, Viaţă, Lumină, Lumină adevărată, care-l îmbucură pe om, îi dă aripi, îi descoperă toate lucrurile, îl fac să vadă toate creaturile, să sufere dimpreună cu toţi şi să le dorească tuturor să fie cu Hristos şi aproape de El”.

3. Amfilohie, Bătrânul din Patmos, zicea despre omul care-L uită pe Hristos din pricina numeroaselor sale ocupaţii: “Adesea Hristos vine şi bate la poarta ta. Tu-L faci să se aşeze în anticamera sufletului tău şi, absorbit de ocupaţiile tale, uiţi de Dumnezeiescul vizitator. El aşteaptă ca tu să trândăveşti, aşteaptă… şi apoi, dacă tu întârzii prea mult, El se ridică şi pleacă. Uneori încă, eşti atât de ocupat că-I răspunzi de la fereastră: n-ai nici atâta timp încât să-i deschizi uşa!”.

4. Acelaşi Bătrân zicea: “Omul care nu-l are pe Hristos în el vede toate lucrurile sumbre şi dificile”. Şi încă: “Până ce inima omului nu este locuită de Hristos, el are loc pentru bani, pentru averi şi pentru creaturi”.

5. Asupra aspectelor Providenţei lui Dumnezeu, pe care omul le ignoră, Bătrânul Porfirie zicea: “oamenii pot ajunge la o întunecare a conştiinţei văzând, zicând aşa, neantul din faţa lor şi cugetând: Noi cădem în neant, suntem pierduţi. Iar din spate suntem războiţi! Atunci revin la Dumnezeu şi-i luminează credinţa noastră ortodoxă. Dumnezeu lucrează în taină şi nu vrea să influenţeze libertatea omului. El conduce evenimentele în aşa fel încât omul să călătorească încet acolo unde trebuie”.

6. Bătrânul Epifanie zicea: “Lecţiile pe care ţi le dă Dumnezeu sunt total diferite de cele pe care ţi le dau oamenii. Pentru noi, doi şi cu doi fac patru. Dar, pentru Dumnezeu, doi şi cu doi pot face cinci, sau şase, sau nu importă ce alt număr!”.

7. Antim, Bătrânul din Chios, spunea: “Fără voia lui Dumnezeu o piatră nu poate fi mişcată nici o frunză de copac nu se poate clătina ca să cadă pe pământ”.

8. Bătrânul Eusebiu, de la Frăţia Zoi, scria unui fiu de-al său duhovnicesc: “Atunci când Dumnezeu se îndepărtează de om, acesta, nu numai că se prăbuşeşte în tot felul de păcate şi nedreptăţi, dar el pierde şi credinţa. Dumnezeu te-a făcut creatura Sa şi, prin credinţa ta în El şi voinţa ta de a creşte după voia Sa, El te face copilul Său, prevăzând toate lucrurile ca un Tată plin de dragoste şi are grijă de viitorul tău ca tu să devii desăvârşit”.

9. Despre mijloacele pe care le întrebuinţează Dumnezeu pentru a-l ajuta pe om, Bătrânul Antim zicea: “Bunul Dumnezeu nu încetează să-i dea sugestii bune omului. Uneori îl luminează, alteori îi trimite o mângâiere prin intermediul unei persoane, alteori îi dă un semn. Mila nesfârşită a lui Dumnezeu se foloseşte de toate căile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine şi a-l mântui”. Bătrânul adăuga: “Dumnezeu îl ajută pe om, fie printr-un părinte duhovnicesc pe care-l face să-l cunoască pentru a-l îndruma, fie printr-un înger care-l luminează, fie printr-un gând bun pe care îl sugerează, sau printr-o descoperire dumnezeiască pe care i-o acordă”.

10. Bătrânul Ieronim zicea: “Fiţi atenţi la felul în care vă petreceţi ziua de astăzi. Iar viitorul încredinţaţi-l Providenţei divine! Dumnezeu vă va ajuta. Ceea ce e cu voia lui Dumnezeu se va face! Nu vă chinuiţi mintea gândind la viitor. Dumnezeu va ajuta”.

11. Referitor la dragostea lui Dumnezeu pentru om, Bătrânul Antim, noul sfânt din insula Chios, sublinia: “Dumnezeu nu-i separă pe drepţi de păcătoşi nici nu-i compară pe cei răi cu cei buni. Albina, dacă găseşte un pic de zahăr pe o scrumieră, nu importă cât de murdară este aceasta, va lua zahărul pentru a face din el miere. Dumnezeu nu se uită dacă omul se găseşte în păcat sau în virtute, nici dacă este bun sau rău. El caută doar momentul în care să Se apropie pentru a-i veni în ajutor”.
(SfantulmunteAthos)

SFATURI DUHOVNICESTI

 Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăieşti
smerenia lui Hristos.

 Nu o cunoaştere pe care s-o dobândeşti, ci o cunoaştere pe care s-o pătimeşti – asta-i spiritualitatea ortodoxă.

 Există o singură educaţie: să învăţăm să-L iubim pe
Dumnezeu.

 Mai bine iadul aici, decât în lumea cealaltă.

Nu-i important ceea ce zicem, ci ceea ce trăim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.

 Dacă ai dragoste pentru întreaga lume, atunci întreaga lume e frumoasă.

 Cel cel ce iubeste nu bagă de seamă c-o face, aşa cum nu bagă
de seamă nici că respiră.

Când mintea nu este risipită în lucruri lumeşti şi este unită cu
Dumnezeu, atunci şi un “Bună ziua” pe care îl zicem devine o
binecuvântare.

 Doar când cineva încetează să mai citească alte cărţi în afară Evangheliei în general a cărţilor duhovniceşti, probabil, începe să sporească lăuntric cu adevărat. Doar atunci, unit cu Dumnezeu prin Rugăciune, poate auzi voia lui Dumnezeu.

 Adesea Dumnezeu nu doreşte fapta, ci intenţia. E de ajuns să
vadă că eşti gata să-I împlineşti porunca.

 Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viaţă şi a suflat în noi
Duhul Său. Duhul acesta este Dragoste.

Când nu avem dragoste,devenim cadavre şi suntem cu totul morţi.

Nu-ţi dori nimic altceva decât voia lui Dumnezeu şi primeşte
cu dragoste relele care vin asupra ta.

 Să nu răspunzi cuiva cu răul pe care ţi l-a făcut, ci vezi-L pe
Hristos în inima lui.

. Să nu spui niciodată: “De ce mi s-a întâmplat asta?” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă sau cancer sau orb, să nu te întrebi “De ce li s-a întâmplat asta?“ Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate celălalt mal al râului. Atunci vei vedea, împreună cu îngerii cum stau lucrurile: toate sunt după rânduiala lui Dumnezeu. Toate!

 Dacă ai gânduri de judecată împotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu să se îngrijească de tine în acel ceas, ca să-l poţi iubi pe acel om aşa cum îl iubeşte El. Atunci Dumnezeu te va ajuta să-ţi vezi starea. Dacă L-ai vedea pe Hristos, ai mai judeca?.

 Tot ce spunem rămâne în veşnicie.

Cei ce trăiesc în trecut sunt ca morţi. Cei ce trăiesc în viitor,
în închipuirile lor, sunt naivi, pentru că viitorul e doar al lui
Dumnezeu ,. Bucuria lui Hristos se găseşte doar în clipa de faţă....

 Când avem nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Toţi suntem împreună-călători.

Prezentul veşnic al lui Dumnezeu.

 Mai bine să rosteşti Rugăciunea lui Iisus cu glas tare, decât deloc.

Tulburarea şi grija sunt pentru cei ce n-au credinţă.
Dragostea este doar pe Cruce.
Aşa cum Dumnezeu te iubeşte pe tine, îl iubeşte şi pe duşmanul tău.

Ar trebui să facem în aşa fel încât să trăim în lume ca uleiul şi apa dintr-o candelă, care nu se amestecă şi altfel sunt întru si pentru Dumnezeu: în lume, sau nu din lume.

 Toţi suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Întunericului.

 Ca să se săvârşească o minune, e deajuns să iubim. Nici rugăciunea, nici metania n-au aşa putere!

Experienţa m-a învăţat că nimeni nu poate ajuta pe nimeni, oricât de mult şi-ar dori, din dragoste, s-o facă. Singurul ajutor
vine doar de la Dumnezeu, când e vremea Sa.

. Dacă-L avem pururea pe Dumnezeu în minte, şi Dumnezeu ne are pururea în minte.

 Nu trebuie să hotărâm pentru alţii. Să-i lăsăm în seama îngerilor şi vor găsi cea mai bună soluţie.

. Când vorbim şi cineva ne întrerupe, să nu continuăm. Inseamnă că nu va auzi ce avem de spus. Îngerii fac aşa.

Tot ce ni se întâmplă este doar din vina noastră.

 În fiecare dimineaţă, deschide o pagină nouă şi isăleşte-o în alb. Şi lasă-L pe Dumnezeu să scrie ce voieşte.

De nu vei ajunge în pragul deznădejdii, nu vei vedea nicicând
Lumina.

Precum Simon Cirineanul, să fim gata să sărim în ajutorul
aproapelui nostru.
 Singura bucurie adevarată este eliberarea de grijă.

 Cea mai puternică rugăciune este Epicleza (pogorârea)

Dragostea este o bombă care nimiceşte tot răul.

Puţine cuvinte, multă dragoste Pentru toţi. Oricine ar fi ei.

SFATURI DUHOVNICESTI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...
                                                                          PREOT IOAN

 1. Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăieşti smerenia lui Hristos. 
2. Nu o cunoaştere pe care s-o dobândeşti, ci o cunoaştere pe care s-o pătimeşti – asta-i spiritualitatea ortodoxă.
 3. Există o singură educaţie: să învăţăm să-L iubim pe Dumnezeu. 4. Mai bine iadul aici, decât în lumea cealaltă. 
5. Nu-i important ceea ce zicem, ci ceea ce trăim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.
 6. Dacă ai dragoste pentru întreaga lume, atunci întreaga lume e frumoasă. 
7. Cel cel ce iubeste nu bagă de seamă c-o face, aşa cum nu bagă de seamă nici că respiră.
 8. Când mintea nu este risipită în lucruri lumeşti şi este unită cu Dumnezeu, atunci şi un “Bună ziua” pe care îl zicem devine o binecuvântare. 
9. Doar când cineva încetează să mai citească alte cărţi în afară Evangheliei în general a cărţilor duhovniceşti, probabil, începe să sporească lăuntric cu adevărat. Doar atunci, unit cu Dumnezeu prin Rugăciune, poate auzi voia lui Dumnezeu.
 10. Adesea Dumnezeu nu doreşte fapta, ci intenţia. E de ajuns să vadă că eşti gata să-I împlineşti porunca. 
 11. Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viaţă şi a suflat în noi Nu-ţi dori nimic altceva decât voia lui Dumnezeu şi primeşte cu  
Duhul Său. Duhul acesta este Dragoste.
Când nu avem dragoste, devenim cadavre şi suntem cu totul morţi. 
12.    Nu-ţi dori nimic altceva decât voia lui Dumnezeu şi primeşte
cu dragoste relele care vin asupra ta.
13. Să nu răspunzi cuiva cu răul pe care ţi l-a făcut, ci vezi-L pe Hristos în inima lui. 
14. Să nu spui niciodată: “De ce mi s-a întâmplat asta?” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă sau cancer sau orb, să nu te întrebi “De ce li s-a întâmplat asta?“ Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate celălalt mal al râului. Atunci vei vedea, împreună cu îngerii cum stau lucrurile: toate sunt după rânduiala lui Dumnezeu. Toate!
 15. Dacă ai gânduri de judecată împotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu să se îngrijească de tine în acel ceas, ca să-l poţi iubi pe acel om aşa cum îl iubeşte El. Atunci Dumnezeu te va ajuta să-ţi vezi starea. Dacă L-ai vedea pe Hristos, ai mai judeca?. 
16. Tot ce spunem rămâne în veşnicie. 
17. Când avem nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Toţi suntem împreună-călători.  
18.Cei ce trăiesc în trecut sunt ca morţi. Cei ce trăiesc în viitor,
în închipuirile lor, sunt naivi, pentru că viitorul e doar al lui
Dumnezeu
 Bucuria lui Hristos se găseşte doar în clipa de faţă, în
 Prezentul veşnic al lui Dumnezeu.
 19. Mai bine să rosteşti Rugăciunea lui Iisus cu glas tare, decât deloc. Tulburarea şi grija sunt pentru cei ce n-au credinţă. Dragostea este doar pe Cruce. Aşa cum Dumnezeu te iubeşte pe tine, îl iubeşte şi pe duşmanul tău.    
20.Tulburarea şi grija sunt pentru cei ce n-au credinţă.
21. Dragostea este doar pe Cruce.
22. Aşa cum Dumnezeu te iubeşte pe tine, îl iubeşte şi pe duşmanul tău.
23. Ar trebui să facem în aşa fel încât să trăim în lume ca uleiul şi apa dintr-o candelă, care nu se amestecă şi altfel sunt întru si pentru Dumnezeu: în lume, sau nu din lume. 
24. Toţi suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Întunericului. 25. Ca să se săvârşească o minune, e deajuns să iubim. Nici rugăciunea, nici metania n-au aşa putere! 
26. Experienţa m-a învăţat că nimeni nu poate ajuta pe nimeni, oricât de mult şi-ar dori, din dragoste, s-o facă. Singurul ajutor vine doar de la Dumnezeu, când e vremea Sa.
 27. Dacă-L avem pururea pe Dumnezeu în minte, şi Dumnezeu ne are pururea în minte. 
28. Nu trebuie să hotărâm pentru alţii. Să-i lăsăm în seama îngerilor şi vor găsi cea mai bună soluţie. 
29. Când vorbim şi cineva ne întrerupe, să nu continuăm. Inseamnă că nu va auzi ce avem de spus. Îngerii fac aşa. 
30. Tot ce ni se întâmplă este doar din vina noastră.
31. În fiecare dimineaţă, deschide o pagină nouă şi isăleşte-o în alb.
Şi lasă-L pe Dumnezeu să scrie ce voieşte. 
32. De nu vei ajunge in pragul deznadejdii , nu vei vedea niciodata lumina .
33.   Precum Simon Cirineanul, să fim gata să sărim în ajutorul aproapelui nostru.
 34. Singura bucurie adevarată este eliberarea de grijă. 
35. Cea mai puternică rugăciune este Epicleza (pogorârea Sfântului Duh) de la Dumnezeiasca Liturghie.
36.Dragostea este o bomba care nimiceste tot raul
37.Unii vor să ajungă la Inviere fară să treaca pe calea Golgotei
38.Zi si noapte binecuvanta-vom pe Domnul pentru darurile ce ni le dă.

39. Putine cuvinte, multa dragoste .Pentru toti. Oricine ar fi ei.
40.Cea mai mare parte a rugăciunii mele este de mulţumire. Ce altceva să cer, dacă am totul? 

Sfaturi Duhovnicesti

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...


Cuviosul Paisie Aghioritul despre SFANTA LITURGHIE, IMPARTASIRE si pomenirea la PROSCOMIDIE

- Parinte, cand se savarseste Dumnezeiasca Liturghie, trebuie ca de fiecare data sa existe cineva care sa se impartaseasca?

- Da, pentru ca scopul principal al Dumnezeiestii Liturghii este impartasirea credinciosilor, fie si a celor putini care sunt pregatiti. Caci mai toate rugaciunile sunt citite de preot pentru credinciosii care se vor impartasi. De aceea, cel putin unul trebuie sa se impartaseasca. Fireste, se poate intampla ca nici unul sa nu fie bine pregatit. Aceasta e altceva. Este bine insa sa se impartaseasca macar un copil mic, chiar si un prunc. Si daca nu se afla nimeni, atunci Liturghia ramane numai ca sa se impartaseasca preotul si sa se pomeneasca numele. Dar aceasta sa fie o exceptie si nu o regula.

Oricine poate trai faptele Noului Testament la fiecare Liturghie. Sfanta Proscomidie este Betleemul, Sfanta Masa este Sfantul Mormant si Mantuitorul rastignit este Golgota. Toata creatia se sfinteste prin Dumnezeiasca Liturghie, prin prezenta lui Hristos. Sfintele Liturghii tin lumea. Este infricosator ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Nu suntem vrednici de aceasta! Exista preoti care in fiecare Liturghie traiesc aceasta Taina infricosatoare. Mi-a spus un cleric ca un preot foarte simplu si bun ii spunea:

“Imi vine foarte greu sa consum Sfintele. Imi cad lacrimile mele cele murdare in Sfantul Potir; nu le pot tine si pentru asta mult ma mahnesc”.

Si plangea. Iar acela i-a spus:

“Spune-I lui Hristos sa-mi dea si mie putine lacrimi murdare”.

- Parinte, de ce coborati din strana atunci cand preotul se inchina pentru Sfanta Liturghie?

- Cobor, pentru ca in vremea aceea cand se roaga preotul, Dumnezeu ii trimite harul dumnezeiesc ca sa-l slobozeasca de slabiciunile lui, pentru a putea savarsi Sfanta Liturghie. Atunci si credinciosii trebuie sa se roage cu evlavie ca si ei sa primeasca har.

Dumnezeiasca Liturghie incepe cu Proscomidia. Cateodata Dumnezeu iconomiseste sa intelegem si sa traim si noi Sfintele Taine! Atunci cand eram paraclisier, mi s-a intamplat urmatorul lucru. Odata, atunci cand preotul facea Proscomidia, in vreme ce spunea: “Ca o oaie la junghiere s-a adus”, am auzit gemete de miel pe Sfantul Disc. Iar cand a spus “Se junghie Mielul (si Fiul) lui Dumnezeu”, am auzit zbierat de la Sfanta Proscomidie. Infricosator! De aceea le spun preotilor sa nu pregateasca de mai inainte Sfanta Proscomidie si dupa aceea sa faca celelalte in mod formal. Adica nu trebuie sa taie prescura de mai inainte si in clipa aceea numai sa aseze Sfantul Trup pe Sfantul Disc si sa spuna: “Se junghie Mielul lui Dumnezeu” si “Ca o oaie la junghiere s-a adus”, dupa ce deja au scos Sfantul Trup. Numai atunci cand spun aceste cuvinte trebuie sa ia copia si sa insemne prescura. Adica sa-L “junghie” atunci cand spun: “Se junghie Mielul lui Dumnezeu”.

Atunci cand preotul suna clopotelul in vremea Proscomidiei sa pomeniti si voi in taina numele, sa participe si inima voastra la durerea fiecarui suflet ce-l pomeniti, fie viu, fie adormit. Sa aduceti in mintea voastra, in general, toate cazurile oamenilor, si pe cei pe care ii aveti in mod deosebit in atentia voastra, si sa spuneti: “Maria, Nicolae… Tu stii, Dumnezeule, problemele lor. Ajuta-i! “. Daca vi se dau nume ca sa le pomeniti, pomeniti-le la cateva Sfinte Liturghii, unele la trei, altele la cinci, si dupa aceea sa se pomeneasca si celelalte. De ce sa ai pe unii pe care ii pomenesti mereu si pe altii care au nevoie sa nu-i pomenesti deloc? Aceasta n-o inteleg.

Nume de catolici, de martori ai lui Iehova etc. nu este bine sa-i pomenesti la Sfanta Proscomidie. Pentru acestia nu se pot scoate miride si nici parastas nu se poate face. Pentru sanatatea si luminarea lor ne putem ruga, chiar si paraclis putem face.

- Parinte, unii preoti spun ca nu vor sa liturghiseasca adesea, ca sa nu se obisnuiasca.

- Nu este corect sa spuna asa ceva preotul. Este ca si cum ar spune: “Nu merg regulat la rudele mele, ca sa ma primeasca mai bine atunci cand le fac o vizita”. Este nevoie insa de pregatire. Sfanta Impartasanie vindeca, sfinteste pe cel ce se nevoieste. Cum sa-l ajute pe unul care nu se nevoieste? Ce sa schimbe Hristos, daca insusi omul nu se schimba?

Odata, la Pestera Sfantului Atanasie, era un staret cu doi ucenici. Unul era ieromonah si celalalt ierodiacon. Intr-o zi au mers ucenicii la o bisericuta sa slujeasca. Preotul insa invidia mult pe diacon, deoarece diaconul era mai inteligent si indemanatic la toate. Dar nici diaconul nu ajuta situatia, avand un fel egoist de a fi. Preotul s-a pregatit la exterior, citind rugaciunile de impartasanie si facand toate canoanele necesare. Din pacate insa, n-a facut lucrul cel mai important pregatirea launtrica, adica sa se spovedeasca cu smerenie ca sa alunge din inima sa invidia, care nu dispare prin schimbarea hainelor noastre si spalarea capului. Astfel, doar cu aceasta pregatire exterioara a mers la Infricosatorul Jertfelnic sa liturghiseasca. Insa de indata ce a inceput sa proscomideasca, ce s-a intamplat? S-a auzit deodata un vuiet mare si vede cum pleaca Sfantul Disc de la Proscomidie si dispare. Prin urmare, n-au mai putut liturghisi. Daca nu i-ar fi impiedicat Bunul Dumnezeu in felul acesta si preotul ar fi liturghisit in aceasta stare duhovniceasca in care se afla, gandul imi spune ca ar fi patit un mare rau.

- Parinte, daca se intampla ceva in timpul Sfintei Liturghii, ea se poate intrerupe?

- Cand se savarseste Sfanta Liturghie, preotul n-o poate lasa neterminata orice s-ar intampla. Si razboi de s-ar anunta, trebuie s-o savarseasca. Si dusmanii sa vina afara de biserica, va cauta numai sa se grabeasca putin, ca s-o termine. Va ajuta Dumnezeu sa o savarseasa. Dar trebuie sa avem incredere in Dumnezeu; sa nu ne temem.

Liturghisitorul Celui Prea inalt trebuie sa aiba multa luare aminte, curatie si acrivie. Preotii sunt mai presus de ingeri. Sfintii ingeri isi acopera fetele lor in vremea Dumnezeiestii Euharistii, in timp ce preotul o savarseste”.

(din: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentu omul contemporan“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)

CALATORIA LA CER

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...


„Biletul se vinde la agenţia pietăţii”

Preţul biletelor:

CLASA I, TREN ACCECELERAT:

Credincioşii Bisericii Ortodoxe care s-au păstrat în viaţă „curaţi şi nevinovaţi ca pruncii” (Luca 18, 17)

Mucenicii care au avut „Duhul lepădării de sine” (Matei 16, 24-27) şi cei dăruiţi cu totul dragostei lui DUMNEZEU (Matei 19, 21; 10, 40-42).

CLASA II, TREN DIRECT:

Credincioşii care, păcătuind, se pocăiesc, „îşi mărtuirsesc păcatele lor la duhovnic”, apoi îşi întăresc credinţa prin fapte bune – „Rugăciune, Post şi Milostenie” – şi se hotărăsc pe viitor „a nu mai păcătui” (Matei 16, 19; Ioil 2, 12).

CLASA III, TREN OBIŞNUIT:

Credincioşii care „Păzesc poruncile lui DUMNEZEU şi ale Bisericii”, cu îndeplinirea datoriilor către aproapele (Ioan 2, 1-12).

CLASA IV, TREN SPECIAL:

Cei ce „se pocăiesc la bătrâneţe” şi cu „multe lacrimi” în ceasul morţii (Luca 23, 39-43), apoi îşi rânduiesc după moarte „Rugăciuni şi jertfe” pentru iertarea păcatelor (Ioan 14, 14; Marcu 12, 39-44).

Există şi OBSERVAŢII:

1. Bilet pentru întoarcere nu există.

2. Trenuri de plăcere nu sunt.

3. Copiiii mici până la şapte ani călătoresc gratis, ajunge numai să fie botezaţi ortodox.

4. Călătorii sunt rugaţi a nu lua cu ei nimic altceva decât numai faptele bune, pentru că la fiecare staţie sunt făcute controale.

5. Fiecare bilet, pentru a fi valabil, trebuie ca să fie pecetluit cu sfinţenie în cele „Şapte Taine ale Bisericii Ortodoxe”.

6. Fiecare om trebuie să observe ca biletul său să nu fie fals: trebuie să aibă „Pecetea Bisericii Ortodoxe, cu semnul Sfintei Cruci pe el”.

7. Biletul acesta se dă imediat după naştere numai de către „Preotul Bisericii”, în faţa unui martor numit „Naş” şi a altor credincioşi.

8. Îndată ce ai acest bilet cu semnul crucii şi numele tău pe el, nu uita că eşti dator „Să urmezi întocmai vieţii acelui sfânt” ce ţi s-a ales de pe calendarul creştinesc.

9. În fiecare Duminică şi sărbătoare vizează-ţi biletul „La Biserică” cu numele „Tuturor Sfinţilor”, şi în special să porţi viza „Sfintei Fecioare Maria”, cu mare cinste.

10. Pentru ca să nu ţi-l fure cineva, trebuie să-l păstrezi bine la lumina „Învăţăturii lui HRISTOS prin Biserică”.

11. Pentru înlăturarea bolilor molipsitoare din vremea călătoriei, călătorul trebuie să aibă cu sine: „Rădăcina credinţei” înfrunzită, precum şi frunzele „Nădejdii” şi cu florile cele mirositoare ale „Iubirii de străini”, crinii „Curăţeniei” cu frumoasele roade ale „Lepădării de sine”.

12. Toate acestea să le lege în mănunchi cu funia „Blândeţii”, să le aşeze în vasul „Rugăciunii”, să fiarbă în focul „Dragostei”, să le stropească cu apa „Smereniei”, apoi să le acopere cu „Acoperământul Tăcerii”.

13. Călătorul să lase toate acestea la lumina „Cugetării” şi să guste din ele în fiecare dimineaţă şi seară.

14. Pentru a trece prin toate cele 24 vămi până la Casa lui DUMNEZEU, leagă sub sacul tău „Smerenia” şi deasupra „Ascultarea”, în urmă umple golul cu „Omorârea poftelor” şi-l leagă bine cu „Neclevetirea”.

15. Înainte să meargă „Milostenia”.

16. Pe cap să fii uns cu untdelemnul ce poartă numele de „Credinţa Ortodoxă”.

17. În toate împrejurările vieţii să chemi în ajutor „Răbdarea”.

18. În timpul acestei călătorii a vieţii pământeşti, urmează mai întâi regulat la Sfânta Biserică.

19. Respectă cele patru posturi, în care apropie-te cu credinţă, la „Scaunul mărturisirii”, de duhovnicul tău.

20. Acolo arată-ţi biletul tău de drum, faptele tale, pentru care trebuie ca să plăteşti, orice ţi se va cere, cu frică şi cutremur.

21. Vezi că sunt „şefii de trenuri” şi fac controale! La urmă, pentru potolirea foamei şi a setei, vizează-ţi biletul la Sfânta Împărtăşanie, apoi mergi în drumul tău.

Dându-ţi acest sfat bun, pe care-l vei urma, sper, ne vom întâlni desigur în Împărăţia Cerurilor. Amin. (Preot Isaia)

CRESTINII SECOLULUI XXI: FARA VOIA LUI DUMNEZEU NICI NU NE IMBOLNAVIM NICI ...

CRESTINII SECOLULUI XXI: FARA VOIA LUI DUMNEZEU NICI NU NE IMBOLNAVIM NICI ...: "

VOIA LUI DUMNEZEU NICI NU NE IMBOLNAVIM NICI NU MURIM..GHERON IOSIF ISIHASTUL


" Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii " - spune inteleptul Solomon si cu el sunt de acord Parintii.

Iar eu spun: " Fericit, de trei ori fericit este barbatul care se teme de Domnul ".

" Din aceasta frica dumnezeiasca se naste credinta in Dumnezeu. Aceasta il face sa creada din tot sufletul ca daca el s-a dedicat intru totul lui Dumnezeu, atunci si Dumnezeu va avea grija de el intru toate.
Si in afara de hrana si acoperis - spre care iarasi Acesta il determina - alta grija nu are. Ci se supune in toata simplitatea voii Domnului, caruia Ii urmeaza.

Cand se va inradacina aceasta credinta in suflet se va desfiinta deplin cunoasterea aceea care da nastere la indoiala in toate si face sa se micsoreze credinta, iar uneori o face chiar sa dispara, intrucat are puterea firii din care se hraneste.
Daca insa va invinge credinta in urma multor incercari, atunci se naste - sau, mai curand, i se daruieste cunoasterea duhovniceasca, care nu sta impotriva credintei, ci cu aripile sale zboara si cerceteaza adancurile tainelor.

Si vor fi acestea doua, credinta si cunoasterea, cunoasterea si credinta, surori nedespartite.
Sa cercetam noi, cei care ne-am dedicat lui Dumnezeu, daca este credinta cea care ne stapaneste sau este cunoastere. Daca lasi totul in seama lui Dumnezeu, ai inteles ceea ce este credinta si vei afla fara indoiala ajutor la Acesta. Atunci, de mii de ori daca vei fi incercat si ispitit de Satana, pentru a-ti lua credinta, tu sa preferi de mii de ori sa mori decat sa dai ascultare cunoasterii.

Astfel ti se va dechide poarta tainelor. Si te vei minuna intelegand ca mai inainte erai legat cu lanturile cunoasterii iar acum zbori cu aripi dumnezeiesti deasupra pamantului. Si respiri alt aer, al libertatii, de care ceilalti sunt lipsiti.

Iar daca vezi cunoasterea ca te stapaneste si te pierzi la cel mai mic pericol si deznadajduiesti, atunci sa stii ca nu ai inca credinta, ca nu ai inca nadejde deplina in Dumnezeu, care poate sa te scape de la orice rau. Ingrijeste-te sa te indrepti ca sa nu fii lipsit de un astfel de lucru bun.

Ia aminte acum la ceea ce iti voi spune:
A venit la noi odata un calugar care fusese in Elvetia pentru ca suferea de trei boli groaznice nevindecabile. Cheltuise multi bani si multe medicamente. Era bogat. Cineva i-a spus sa vina la mine si sa-mi spuna gandurile sale. Mi-a fost mila de el.
I-am spus ca o sa se faca de indata bine, numai sa creada ca Dumnezeu poate sa-l vindece.
Daca ar fi sa va scriu toata istoria, cat m-am chinuit sa-l conving, ar trebui sa va scriu patru coli cel putin. Nici nu voia sa plece, nici nu se lasa convins. Pana cand Dumnezeu a lucrat si a auzit acela o voce in chip omenesc : " De ce nu asculti, ca sa te faci bine? "
Si asa s-a vindecat. Eu ii ceream sa manance ceea ce medicii spuneau ca daca mananca va muri si sa-si puna toata nadejdea in Dumnezeu. In felul acesta ii ceream sa paraseasca cunoasterea si sa urmeze credintei. In loc sa manance de zece ori pe zi,cum i se spunea, i-am spus sa manance o singura data si sa-si puna nadejdea in Dumnezeu. Numai trei zile l-a incercat Dumnezeu si a fost de ajuns. Iar eu ma rugam
pentru el cat puteam. Noaptea, am vazut in somn doi serpi infricosatori care il cuprisesera sa-l omoare.
Unul i se incolacise in jurul gatului iar el striga cu tipete salbatice sa-l scap. M-am luptat cu salbaticiunile si le-am omorat, apoi m-am trezit.

Atunci a venit la mine si mi-a zis: " M-am facut bine. Sunt ca un nou nascut !" Si intradevar,trupul lui se refacuse ca trupul unui prunc. Medicamentele, pastilele si injectiile le-a aruncat intr-o prapastie. Si a trait deplin sanatos, mancand numai o singura data pe zi.

Vedeti, dar, cate lucreaza credinta ? Sa nu credeti ca eu am facut ceva. Nu. Nu am o astfel de putere. Credinta este aceea care are putere sa savarseasca astfel de minuni.

Ascultati iarasi:

O calugarita mi-a scris ca este suferinda si ca daca nu va face operatie va muri. Eu ii scriu si ii spun contrariul. Aceea iarasi imi scrie ca doctorul i-a spus ca daca nu se va opera in nu stiu cate zile va muri. Eu iar ii scriu: " Ai credinta ! Lasa totul in grija lui Dumnezeu ! Prefera mai curand moartea ". Mi-a raspuns dupa un timp ca s-a facut bine.

Vedeti? De nenumarate ori am incercat acest lucru. Cand pui moartea in fata ta si o astepti in fiecare clipa, aceasta fuge departe de tine. Cand iti este frica de moarte,atunci aceasta te urmaraste continuu. Am inmormantat trei tuberculosi nadajduind ca se va lua boala si la mine. M-am imbracat cu haina unui muribund, dar moartea fugea la cei care se temeau de ea. Sunt bolnav de o viata intreaga. Nu am luat nici un medicament. Am mancat ceea ce era contraindicat insistent. Si unde-i moartea ?

Va scriu toate acestea pentru ca iubiti desavarsirea. Cei din lume nu pacatuiesc savarsind cele ce tin de cunoastere, pentru ca nu cauta alta cale. Vreau sa va spun,dupa toate acestea, ca fara voia Domnului nici nu ne imbolnavim nici nu murim. Sa fuga de la noi putina credinta.

Mai intai cunoastem pe Dumnezeu drept Creator al oricarui lucru bun, Tata si Proniator.
Trebuie sa credem in Acesta din toata inima noastra. Dupa aceea Il vom iubi simtind multele Lui binefaceri. Cand iubim pe Dumnezeu din toata inima noastra ca Ziditor,atunci vom iubi si pe aproapele nostru ca pe noi insine, intelegand ca suntem toti frati dupa fire lui Adam si dupa har lui Hristos.

Cu toate acestea, omul duhovnicesc nu trebuie sa tina seama de rudenia trupeasca, din moment ce s-a consacrat lui Dumnezeu, ci de rudenia duhovniceasca. Deoarece trupul, barbatesc si femeiesc, este
pentru inmultire, de care noi ne-am lepadat si am urcat mai sus. Prin urmare, ca oameni duhovnicesti ce suntem, trebuie sa vedem duhovniceste. Sufletul nu este barbatesc sau femeiesc, nici tanar sau batran, ci harul lui Hristos peste toate.

Lasati mintea voastra libera - nu o inchideti sub lege, din moment ce suntem sub har -ca sa vada cat de mare este taina care se ascunde in cuvintele pe care vi le spun. Sa guste din dragostea nevinovata si dumnezeiasca, si sa zburde in vederea singurului Dumnezeu, a bunului nostru Tata.

Daca toti suntem frati, suflare a lui Dumnezeu, suflare dumnezeiasca, si Datatorul de viata Parintele nostru este intru noi, toate faptele noastre, miscarile, gesturile sunt judecate de ochiul Lui. Si inainte de a te misca tu, inainte de a gandi tu ceva bun sau rau, aceasta suflare, sufletul ca insuflare a lui Dumnezeu, Il anunta pe Dumnezeu. A vazut, anticipand, ce vei face, si abia dupa aceea tu vei face miscarea sufletului sau a trupului.

Acum ia aminte la spusele profetului: " Am vazut pe Domnul meu inaintea mea pentru totdeauna ". Ochii sufletului tau sunt oare totdeauna deschisi, sau crezi ca, deoarece nu vezi tu aproape pe Dumnezeu, nu te vede nici Acela ? Sau crezi ca poti face ceva pe ascuns de Dumnezeu, intrucat mintea ta este inchisa ? Acela Se intristeaza si Se face ca nu vede, insa te vede, iti reproseaza putinatatea credintei si intunecimea mintii.

Nu stii oare ca Hristos devine in fiecare vindecarea oricarei nevoi? Adica hrana duhului,apa celui insetat, sanatate celui bolnav, imbracaminte celui gol, voce celor care canta,cercetare celui care se roaga, tuturor toate spre mantuire.

Crede, fiule, in toate cate patimim, in toate Hristos este cel mai bun doctor al sufletului si al trupului. Este suficient numai sa te lepezi deplin de tine insuti, sa ai credinta desavarsita si daruire fara nici o ezitare. Daca dulcele Iisus este atat de bun, milostiv,de ce sa deznadajduiesti ? Noi ii cerem atat de putin iar Acesta ne da atat de mult ! O raza de lumina numai daca cerem, Acesta ne daruieste Lumina intreaga, Adevarul,Iubirea.

Smereste-te si orice nadejde a ta sa o ai in Acesta. Crede-ma ca spun adevarul: de cand am devenit monah, ori de cate ori m-am imbolnavit nu m-am ingrijit in nici un fel de mine. Nici nu am lasat pe cineva sa se ingrijeasca de sanatatea mea trupeasca, ci toata nadejdea mea mi-am pus-o in doctorul cel fara de plata.

Si cat de mult am fost incercat la inceput ! Tot spatele meu pana jos se umpluse de bube cat lamaia. Ma luptam cu patima, fara sa-mi schimb nici camasa de piele, nici haina. Mi-am pus in spate un rucsac si am dat ocol intregului Munte Sfant. Toate acele bube s-au spart singure si supurau pana la picioare. Si nu m-am schimbat, cum am spus, luptandu-ma din rasputeri si indurand totul. Camasa mea de piele se imbibase de
materia care curgea. In gaurile ranilor puteai introduce degetul. Si nu am patit nimic.

Pana astazi orice boala vine asupra mea o primesc cu multa bucurie si cu speranta ca-mi poate aduce somnul cel vesnic, sa ma aflu alaturi de Domnul meu Iisus Hristos. Dar nu a venit inca ceasul. Va veni insa curand. Moartea, care pentru multi este un lucru mare si infricosator, pentru mine este odihna, este un lucru dulce care va pune capat necazurilor lumii. Si o astept clipa de clipa. Este mare moartea, cu adevarat.

Dar mare este si lupta de a ridica toate sarcinile lumii de astazi, cand toti cer de la celalalt sa implineasca toate poruncile.

Acestea sunt timpurile noastre. De aceea, se cere multa rabdare pana ne vom da sufletul in picioare. Ai curaj si pastreaza-ti sufletul, indiferent ce ti s-ar intampla. Pentru acestea si pentru toate celelalte am devenit ca un cadavru si rog pe Dumnezeu sa ma ia ca sa ma linistesc. Cer dragostei voastre sa va rugati pentru mine, pentru ca am multe suflete care cauta la mine ajutor. Si credeti-ma ca pentru fiecare suflet care
primeste ajutor de la mine sunt incercat si eu cu lupta pe care o are acela.

Iarasi va scriu sa nu va temeti de boli, chiar daca le veti purta viata intreaga. Daca Dumnezeu este in permanenta prezent, de ce sa ne nelinistim? In El traim si ne miscam. In bratele Lui suntem tinuti. Respiram intru Dumnezeu. Suntem inconjurati de Dumnezeu. Il simtim pe Dumnezeu. Ne hranim cu Dumnezeu in Sfintele Taine. Oriunde te intorci, oriunde privesti, peste tot este Dumnezeu: in cer, pe pamant, in adancuri, in pomi si in pietre, in mintea ta, in inima ta.

Prin urmare, sa te vada oare Dumnezeu ca suferi ? Spune-i Lui durerile tale si vei vedea cata mangaiere o sa ai, vei vedea vindecare nu numai a trupului, ci si a patimilor sufletului. Imi scrii ca nu ai scapat inca
de omul cel vechi. Iar eu iti spun ca nici picatura nu ai din omul cel nou, esti in intregime cel vechi. Cand va incepe noul Adam sa ia chip in tine, atunci eu insumi iti voi scrie despre semnele formarii omului nou, daca voi mai fi in viata.

sursa..Marturii din viata Monahala..Gheron Iosif
Arhimandrit EFREM FILOTHEITUL

HRISTOS A INVIAT

Lumea se influențează repede și spre bine, și spre rău.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Spre rău se influențează mai ușor, pentru că acolo ajută și diavolul.

Spune, de pildă, unuia să lase fumatul că îl vatămă. De îndată ce se va hotărâ să-l lase, diavolul va merge și-i va spune: ,,Țigara cealaltă are mai puțină otravă, cealaltă are filtru și curăță… Fumează de acelea, că nu te vor vătăma”.

Îi va afla o îndreptățire, ca să nu-l lase; îi va afla o… soluție. Pentru că diavolul ne poate oferi o grămadă de justificări. Iar țigara aceea, pe care i-o recomandă, îl poate vătăma și mai mult. De aceea e nevoie să avem voință. Și dacă cineva nu-și taie cusururile sale atunci când e încă tânăr, după aceea îi va fi greu să le taie, deoarece cu cât înaintează în vârstă, i se slăbește voința.

Dacă omul nu are voință nu face nimic.

Sântul Ioan Gură de Aur spune: ,,Totul stă în a vrea și a nu vrea”. Adică toate depinde de: dacă vrea sau nu vrea omul. Mare lucru!

Dumnezeu este din fire bun și vrea întotdeauna binele nostru. E nevoie să vrem și noi.

Pentru că omul zboară duhovnicește cu două aripi: cu voia lui Dumnezeu și cu voia sa. Dumnezeu ne-a prins pentru totdeauna o aripă – voia Sa – de un umăr al nostru. Dar ca să zburăm duhovnicește trebuie ca și noi să ne prindem de celălalt umăr aripa noastră, voia omenească.

Dacă omul are voință puternică, are aripa omenească și se echilibrează cu aripa dumnezeiască atunci când zboară. În timp ce dacă voința îi este atrofiată, încearcă să zboare puțin, dar se prăbușește. Încearcă din nou să zboare, dar iarăși cade.

Trezire duhovnicească-Paisie Aghioritul

Nicolae Steinhardt - DESPRE JUDECAREA APROAPELUI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

"Acum stiu, am aflat si eu... " de Nicolae Steinhardt

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul devenin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şizgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cumodestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarcecătre aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compensezelipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare aorgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig alorgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.


Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, oricetinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate,desconsiderarea,oricecautatura rea, orice dispret, oricerea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "

CREDINTA CARE VINDECA: DESPRE SUFERINTA

 "Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...



Incă din copilarie
mă întreb la ce serveste suferinta si nu am găsit încă răspunsul potrivit. Am constatat că pentru toată lumea, pentru cei care suferă si pentru cei care nu suferă, suferinta este în acelasi timp o realitate, o problemă si o taină. Realitate pe care nu o putem evita, problemă pe care nimeni nu a reusit să o rezolve, suferinta rămâne taină. De fapt, nu e important ceea ce credem sau gândim despre suferintă; important este raportul pe care îl avem cu propria noastră suferintă. Ce putem face ca să nu suferim? Biserica nu vrea ca oamenii să sufere. În timpul slujbelor noi ne rugăm pentru un ,sfârsit crestinesc vietii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace si răspuns bun la înfricosătoarea judecată a lui Hristos, să cerem".
CITESTE MAI DEPARTE...CLIK PE LINCUL CE URMEAZA..

CREDINTA CARE VINDECA: DESPRE SUFERINTA

SFATURI BUNE!

 

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Un creştin şi-a întrebat duhovnicul:
- Părinte, când fac multă mâncare, în două-trei zile mă satur de ea. Şi vreau să dau la săraci ce rămâne, şi pentru mine să gătesc altceva. Cum vi se pare treaba asta?
- Dacă o dai la săraci numai ca să nu o arunci, nu e bine. Săracii nu sunt coşul tău de gunoi. Mâncarea, dacă nu s-a stricat, trebuie mâncată.
Altfel, dacă gătim numai mâncăruri care ne stârnesc patima îmbuibării şi dacă trăim ca să mâncăm, nu e bine.

Te gândeşti la săraci?
Foarte bine: cum ai terminat de gătit, du-le şi lor. Dar nu le duce abia când tu însuţi te-ai plictisit de aceeaşi mâncare. Pentru ei e bine şi aşa, că îşi astâmpără foamea. Dar ţie nu îţi este de folos, îţi adapă patimile.AMIN!

Aici gasiti multe sfaturi pentru suflet...Doamne ajuta!
http://cenaclulluminalina.ro/index.php/ortodoxie/102-margaritare-duhovnicesti
 Fericiţi sunt ochii pe care omul din princina smerniei nu îndrăzneşte să-i ridice spre Dumnezeu.

• Fapta bună este bună numai dacă este acoperită de smerenie.

• Omul care poate să facă binele şi nu-l face, este o fiinţă josnică. A nu da săracului din cele ce răman peste nevoile noastre, înseamnă a răpi binele altuia. Dumnezeu binevoieşte ca pe pământ să fie mulţi nenorociţi, pentru ca ei să se mântuiască prin răbdarea lor, iar tu prin milostenia ta.

• Să nu-ţi fie teamă de nimeni, aşa ca de tine însuţi.

• Sileşte-te să te cunoşti pe tine însuţi şi atunci vei cunoaşte multe. Cine îşi vede păcatele, va vedea pacea.

• Nu-i nimic mai bun decât să-ţi cunoşti neputinţa şi necunoştinţa.

• Pentru ca să ne cunoaştem pe noi înşine, trebuie să ne chemăm în fiecare zi la judecată sufletul nostru şi să-i cerem socoteală de purtarea lui. Să nu adormi înainte de cugeta la păcatele pe care le-ai săvârşit în cursul zilei.

• Cine îşi stăpâneşte simţămintele, acela îşi petrece viaţa în pace.

• Unirea păcii nu trebuie căutată numai între oameni, ci şi în trupul tău şi în dudhul tău şi în sufletul tău.

• De nu te vei face împărat asupra poftelor şi gândurilor tale, nu vei moşteni Împărăţia Cerurilor.

• De îndată ce ocara îţi aprinde inima, adu-ţi aminte de Hristos şi de rănile Lui, gândeşte-te că suferinţele ce le rabzi tu sunt nemărginit mai mici decât suferinţele lui Hristos, şi atunci se va stinge ca şi cu o apă, scârba ta.

• E mai bine să suferi răul decât să fii pricina răului.

• Să nu ai duşmănie împotriva nici unui om, fie el şi rău, altfel rugăciunea ta nu va fi plăcută lui Dumnezeu. Cum vei spune: „Doamne miluieşte” dacă tu nu miluieşti.

• Fericit este acela care poate spune cu Sfântul Grigorie de Nissa: „Doamne, fă cu mine ceea ce fac eu cu alţii”.

• Oare pentru o pasăre sunt grele aripile cu care zboară prin aer? Nu. Tot astfel şi penru adevăratul creştin nu sunt grele poruncile lui Hristos, prin săvârşirea cărora sufletul nostru întraripându-se zboară la cer.

• Fericit nu este cel ce începe bine, ci cel ce termină bine nevoinţa sa.

• Dacă-ţi vei aduce totdeauna aminte de slăbiciunea ta, atunci niciodată nu vei călca hotarul vegherii. Cu un singur gând necuviincios poţi pierde 100 de ani pe ogorul mântuirii.

• Îprieteneşte-te în aşa măsură cu smerenia, încât fără de ea nicidecum să nu gândeşti, să nu vorbeşti şi să nu faci ceva. Iubeşte smerenia pe care o iubeşte Dumnezeu. La oameni e cinstită bogăţia, iar la Dumnezeu e cinstit sufletul smerit. (Sf Isaac Sirul).

• Fericiţi sunt ochii pe care omul din princina smerniei nu îndrăzneşte să-i ridice spre Dumnezeu.

• Iubeşte smerenia! Ea îţi va descoperi toate păcatele tale.

• Ferice de omul care se socoteşte mai rău decât toţi şi nu cade în deznădejde. Fericiţi sunt aceia care neîncetat îşi văd păcatele lor. Cine îşi aduce aminte de păcatele sale, repede dobândeşte smerenia.

• Fericit este acela care se smereşte pe sine întru toate, că acela se va înălţa.

• Tu ai înşirat la spovedanie toate mărunţişurile, dar ceea ce este mai important ai scăpat din vedere. Nu ţi-ai mărturisit cele mai grele păcate, nu ai recunoscut şi nu ţi-ai notat că:

- tu nu-l iubeşti pe Dumnezeu,

- îl urăşti pe aproapele,

- nu crezi în cele ce spune cuvântul lui Dumnezeu,

- eşti plin de mândrie şi de slavă deşartă. În aceste patru păcate intră toată prăpastia de răutăţi şi toată corupţia noastră sufletească.

• Cine vrea să fie auzit de Dumnezeu în rugăciunile sale, acela trebuie să-l asculte pe Dumnezeu în poruncile sale.

• Roagă-te lui Dumnezeu ca şi când L-ai vedea, pentru că El precis te vede. (Avva Nistor).

• Când te scoli dimineaţa din somn, gândeşte-te că Dumnezeu îţi dă ziua pe care n-ai fi putut să ţi-o dai singur, şi pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua care ţi s-a dat şi adu-o drept jertfă lui Dumnezeu într-o rugăciune de mulţumire şi de cerere bună. Cu cât vei face mai cu osârdie acest lucru cu atât mai mult îţi vei sfinţi ziua, cu atât mai puternic te vei îngrădi în faţa ispitelor pe care le în decursul zilei.

Tot aşa , când mergi la somn gândeşte-te că Dumnezeu îti dă odihnă de ostelile tale. Consacră lui Dumnezeu o curată şi smerită rugăciune. Buna ei mireasmă îţi va apropia pe îngerul tău spre paza ta.

Rugăciunea de dimineaţă pentru om este întocmai ca roua de dimineaţă pe plante. Cine se roagă lui Dumnezeu de dimineaţă, cu o cuvenită luare aminte, e mai fericit şi mai liniştit tot restul zilei aceleia. Mintea se ocupă toată ziua cu ceea ce o preocupă de dimineaţă, ca o piatră de moara, care macină în restul zilei grău sau neghină.

Să ne străduim să punem întotdeauna de dimineaţă grâu pentru ca vrăşmaşul să nu toarne neghină. Să petrecem ziua ce începe aşa fel încât ea să ne poată duce câtre ziua veşnică, iar nu către noaptea veşnică.

Sileşte-te ca şi în mijlocul ocupaţiilor să găseşti măcar câteva minute pentru ca să te întorci cu gândul şi cu rugăciunea plină de evlavie către Acela care binecuvântează munca cinstită şi dă izbândă lucrului bun.

Roagă-te şi lucrează! Tu nu eşti creat pentru pământ, ci pentru cer. După ostenelile şi grijile vieţii, ridică-te sus cu mintea şi cu inima, revarsă-ţi înaintea lui Dumnezeu sufletul în rugăciuni şi mulţumiri. Roagă-te! Aceasta este datoria ta, slava ta, fericirea ta. De la muncă treci la rugăciune, de la rugăciune la muncă! Roagă-te şi munceşte!

Începe şi sfârşeşte-ţi ziua cu Dumnezeu. Când mergi către somn adu-şi aminte de moarte al cărui chip şi tindă este somnul. Adu-ţi aminte de cele trecute şi nădăjduieşte în Domnul pentru cele viitoare. Foloseşte spre bine pe cele prezente.

• Lepădarea de lume înseamnă lepădarea de patimile lumii, nu de lume care e creaţia lui Dumnezeu.

• Trebuie să ne învăţăm mai întâi a tăcea: „Cine nu ştie să tacă, nu ştie nici să vorbească”. Cuvântul pentru care se poate părăsi tăcerea, trebuie să fie foarte ziditor de suflet.

• Un cuvânt bun şi numai cel bun este asemenea argintului, iar tăcerea asemenea aurului.

• Tot ce e nedrept, tot ce e mincinos, va pieri mai devreme sau mai târziu. Numai adevărul nu se sperie de timp, numai adevărul petrece ăn veac.

• Mai bine este să suferi un necaz pentru adevăr, decât să spui o minciună. Un cuvânt rău îi face răi şi pe cei buni, iar un cuvânt bun şi pe cei răi îi face buni.

• Limba este un mic mădular, dar pricinuieşte multe şi mari nenorociri, ea este îngrădită cu două garduri, adică cu dinţii şi buzele, dar foarte lesne le rupe şi scapă.

• Gândeşte-te bine dacă cuvântul pe care-l răspândeşti în lume va fi spre binele tău şi al altora, cuvânt care, oricât de mic şi neînsemnat s-ar părea, va trăi până la Judecata din urmă, unde va sta înainte spre mărturie, pentru tine sau împotriva ta.

• Nu-ţi deschide gura ta pentru râs; acesta este semnul unui suflet risipit şi negrijuliu, străin de frica lui Dumnezeu.

• Nu te mândri omule, tu fiind praf şi pulbere. Teme-te şi fugi nu numai de mândrie, ci şi de tot ce duce la ea şi mai ales de slava deşartă.

• Fericit este acela care are în faţa ochilor, ziua şi noaptea, ieşirea sufletului din trup şi care urăşte mândria şi minciuna.

• E mai bine să fii un păcătos smerit, decât un drept mândru.

• Trăieşte, gândindu-te că viaţa ta se va sfârşi curând şi că tu nu eşti legat de această viaţă. Trăieşte, gândindu-te la veşnicia care va urma acestei vremelnice vieţi şi vei trăi creştineşte. Trăieşte în aşa fel ca şi cum ar trebui să mori astăzi. Lucrează în aşa fel ca şi cum ar trebui să trăieşti veşnic! Preţuieşte vremea! Ea mai scumpă decăt aurul.

• Adu-ţi aminte de dreapta judecată a lui Dumnezeu, ca să te înspaimântezi, dar nu uita nici milostivirea Lui, ca să nu cazi în deznădejde. Doctorul ceresc nu are bolnavi de nevindecat.

• Gândeşte-te în fiecare dimineaţă când te trezeşti din pat că trebuie să dai răspuns lui Dumnezeu de toate faptele tale şi nu vei păcătui în faţa Lui, ci frica de Dumnezeu se va sălăşlui în tine. Ţine minte ca tot ce faci, să faci ca şi cum în clipa aceea ar trebui să treci în veşnicie la Judecata lui Dumnezeu. Sileşte-te să te faci acum înaintea lui Dumnezeu aşa cum doreşti să te înfăţişezi la judecată. Nu vei aduce nici un fel de comoară pământească la înfricoşata judecată, în afară de aceea pe care o vei da săracului.

• E cu neputinţă să ne uităm cu un ochi la pămâmt şi cu altul la cer. Nu nădăjdui să capeţi cerul gratis fără să trăieşti o viaţă vrednică de cer.

• Cei ce nu aşteaptă viaţa veşnică sunt morţi încă din această viaţă.

• Să ne ostenim puţin pentru ca să ne odihnim veşnic. Să nu căutăm aici odihnă, pentru ca să o dobândim veşnic în ceruri. Căci nimeni nu va intra în împărăţia lui Dumnezeu din cer dacă nu are Împărăţia lui Dumnezeu în inimă. Adu-ţi aminte în fiecare clipă de Împârâţia Cerurilor pentru ca amintirea ei să atragă puţin câte puţin spre căutarea ei.

• Umblă pe pământ, dar vieţuirea să ţi-o ai în ceruri. Îndreaptă-ţi privirea în jos, iar sufletul în sus!

• Cine are mintea legată de vreun lucru pământesc, acela nu-L iubeşte pe Dumnezeu. Precum două suflete nu pot însufleţi un singur trup, tot astfel două iubiri – iubirea de Dumnezeu şi iubirea de lume – nu pot însufleţi un singur suflet.

• Iubeşte totul în Dumnezeu şi în toate iubeşte-L numai pe Dumnezeu.

• Nu-l osândi pe aproapele, tu îi cunoşti doar păcatul, dar pocăinţa lui nu i-o ştii. Să nu osândim pe nimeni ca să nu fim osândiţi.

• Prietenului care greşeşte aminteşte-i de judecata lui Dumnezeu. Cu aceasta vei aduce şi lui un folos şi totodată şi ţie.

• Nu gândi rău de nimeni. Când vei vedea sau vei auzi rău de fratele tău atunci pecetluieşte-ţi gura cu tăcere şi suspină pentru el către Dumnezeu să-l îndrepteze şi să te rogi şi pentru tine ca să nu cazi în acelaşi viciu.

• Omul bun îi vede pe toţi oamenii buni, iar cel rău şi viclean învinuieşte, osândeşte şi vorbeşte de rău nu numai pe cei ce merg strâmb, ci şi pe cei ce merg drept.

• Smulge gândurile rele din inimă şi cugetă la poruncile lui Dumnezeu care opresc această lucrare rea.

• În lupta cu păcatul, cere ajutorul Aceluia, Care a spus: „fără Mine nu puteţi face nimic (bun)” (Ioan 15, 5) şi vei ieşi biruitor în luptă. Căci sufletul poate să se împotrivească păcatului, dar nu se poate dezrădăcina răul fără ajutorul lui Dumnezeu.

• Cine nu urăşte păcatul, chiar de nu va face păcatul se numără cu păcătoşii. Fugi chiar de cele mai mici păcate, pentru că cel ce nu se îndepărtează de cele mici. Negreşit că va cădea şi în cele mai mari şi mai grele.

• Cel ce traieşte în păcate nu se deosebeşte cu nimic de cei morţi.

• Să nu faci rău nici chiar în glumă, fiindcă se întâmplă ca cineva să facă de la început răul în glumă, iar mai târziu să fie atras de rău chiar glumind.

• De nimeni nu se apropie satana, aşa de lesne, ca de cel ce trăieşte în trândăvie şi lene.

• Priveşte la fiecare lucru al vieţii ca la un pas spre cer sau spre iad. Viaţa este un dar dumnezeiesc.

• Creştin să fii, iar nu numai să pari! Iată una din principalele tale pravile. Numele de creştin fără o viaţă creştinească este o făţărnicie. Creştin este acela care, cât este cu putinţă omului, Îl imită pe Domnul Hristos: prin cuvinte, prin fapte şi prin gânduri. Pentru împlinirea poruncilor lui Dumnezeu să ai simplitate.

• Adevăratul creştin poate să-şi spună cu o bucurie plină de îndrăzneală chiar în pragul morţii care se apropie de el: „Unde îţi este, moarte, boldul tău?” (Corinteni 15,5).

• E cu neputinţă să domnească cineva peste patimile altora, dacă el nu şi le-a biruit pe ale sale propii.

• Nu numai purtarea în pântece te face mamă, ci şi o bună educaţie creştinească a copiilor. Cel dintâi cuvânt pe care îl spui copilului trebuie să fie despre Dumnezeu, fiinţa căreia i-a dăruit cel dintâi zâmbet.

• Aşa cum într-o apă limpede se vede mai bine soarele, decât într-o apă tulbure şi cu valuri, tot astfel Soarele veşnic şi dumnezeiesc se cunoaşte mai bine în linişte şi în pace prin credinţă şi prin ochiul minţii, decât în nelinişti şi în zgomotul lumii.

• Dacă ne împotrivim cu râvnă gândurilor, atunci lupta cu ele ne împleteşte cununi cu atăt mai luminoase.

• Aşa cumm nu ţii o scorpie în sân, tot aşa să nu ţii un gând rău în inima ta.

• Ferice de cel ce luptă duhovniceşte cu gândurile, lovindu-le de Piatra unghiulară a fiinţei omeneşti, care este Iisus.

Armă mai puternică în cer şi pe pământ împotriva diavolului, ca numele lui Iisus nu este, ne asigură Sfântul Ioan Scărarul. Aceste este temeiul rugaciunii neîncetate. Numai pe această Piatră unghiulară a fiinţei se poate găsi şi clădi pacea lăuntrică a omului, pacea pe care a dat-o Iisus. Unica greutate este că: pentru a câştiga pe Iisus, pe toate celelalte trebuie să le socoteşti "gunoaie".

• Un om de ştiinţă necredincios intră odată în casa unui astronom la care văzu un foarte frumnos glob al cerului şi, uimit, îl întreabă:

- Cine l-a făcut?

- Nimeni!

- Cum „nimeni”?

- Da, nimeni! S-a făcut aşa..., singur, din întâmplare. Şi când omul de ştiinţă, omul raţiunii, era să se supere că era luat în bătaie de joc, astronomul îi mai zise:

- Vezi, dumneata nu poţi concepe ca un simplu glob de hârtie să se facă singur, dar admiţi că universul întreg e rezultatul întâmplării. Legile universului nu sunt legile întâmplării, ci ale Legiuitorului. Existenţa universului e argumnetul existenţei lui Dumnezeu. Universul fără Dumnezeu nu are explicaţie.

Iată, prietene, o constrângere raţională la normal!

• Pentru aceasta ne-am născut în lumea aceasta „ca să învăţăm a ne desprinde de ea”.

• Trăirea în prezenţa vie a lui Dumnezeu Iisus ne aduce şi alte daruri; ne uneşte duhovniceşte cu toţi nevoitorii care mai înainte de noi au mântuirea şi le câştigăm şi rugăciunile şi rudenia spirituală.

• Ce spun marii Părinţi? De câte ori loveşti în cineva, fie cu vorba, de câte ori judeci un frate, să ştii că nu te poţi ruga. Rugăciunea ta nu-i primită, nu-i ascultată de Dumnezeu, ci este lepădată.

• Legăturile pe care le poate face satana supra omului sunt de necrezut de tari, de aceea şi încurcăturile ce le vom avea în vămile văzduhului sunt extraordinare dacă nu ne descâlcim mintea din cursele lui. De puterea diavolului se scapă cu ajutorul lui Dumnezeu, cu puterea Domnului Hristos: „Fără Mine nimic nu puteţi face” în privinţa izbăvirii de diavol (Ioan 15, 5). Prin vămi trec toţi, afară de cei aprinşi de focul Sfântului Duh încă din lumea aceasta. Cei care trăiesc în Duhul lui Dumnezeu, în vremea vămilor trec prin ele ca o flacără şi sunt asistaţi de îngeri.