SFINȚII PRĂZNUIȚI ASTĂZI ...13 sept. 2024

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

   🙏🏽 În luna septembrie, în ziua a treisprezecea, facem înainteprăznuirea înălțării Sfintei Cruci.

   Tot în această zi facem și pomenirea înnoirilor Bisericii  ,,Sfintei Invieri" de la Ierusalim. 

   🙏🏽 Sfinte Sfințite Mucenice Cornelie sutașul, episcop de Skepsis, care ai fost convertit de către Sfântul Apostol Petru (secolul I), Sfinte Sfințite Mucenice Ciprian, episcopul Cartaginei, scriitor bisericesc (+ 258), Sfinților Mucenici: Serapion, Cronid și Leontie din Alexandria (+ 237), Sfinților Mucenici: Gordian, Macrovie, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian, care ați pătimit în vremea împăratului Liciniu (+ 320), Sfinților Mucenici: Cronid, Leontie, Serapion, Straton și Seleuc din Alexandria (+ 237), Sfinte Cuvioase Petru din Agreia (+ 857), Sfinte Cuvioase Ierotei Iviritul, care te-ai săvârșit cu pace în Sfântul Munte Athos (+1745), Sfinte Aristid, filosof din Atena (secolul al II-lea), Sfinților Mucenici: Felicisimus și Secondin din Puglia în Italia, Sfinte Mucenice Ligorie din Veneția Italiei, Sfinte Cuvioase Vasile din Iberia în Spania, Sfinte Ierarhe Liodor, episcop de Tours în Galia (+ 370), Sfinte Cuvioase Teoctist, îndrumătorul duhovnicesc și împreună nevoitorul Sfântului Sava cel Sfințit (+469), Sfinților Cuvioși: Cornelie, ucenicul Sfântului Alexandru din Svir, Dionisie și Mihail din Padan-Olonet în Rusia (secolul al XVI-lea), Sfinte Cuvioase Venerie, pustnic în insula Palmaria (+ 630), Sfinte Cuvioase Colomvin, stareț la Mânăstirea Lure din Franța (+ 680), Sfinte Ierarhe Aime, episcop de Sion în Elveția (+ 690), Sfântă Mare Muceniță Ketevana, regina Georgiei, care te-ai săvârșit în chinuri cumplite (+1624), Sfinților Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoții: Alexandru și Ștefan, diaconul Nicolae și binecredinciosule creștin Nicolae, care ați pătimit în timpul regimului comunist (+ 1937), și Sfinte Cuvioase Ioan de la Prislop, nevoitor în secolul al XVII-lea, ca unii care aveți îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, rugați-vă și pentru noi păcătoșii robii lui, acum, în ceasul morții și în ceasul judecății noastre. Amin!

   🙏🏽 Cu ale lor Sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. 

                                                                                                           Amin și Aliluia!

                                                                                                             Preot Ioan 🛎️.

SFÂNTUL CUVIOS IOAN DE LA PRISLOP

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

13 Septembrie -

De tânăr, Ioan, originar din satul Silvaşul de Sus, părăsind casa părintească și tânjind după Dumnezeu, s-a călugărit la Mănăstirea Prislop. După un număr de ani petrecuţi aici, dorind să ducă o viaţă şi mai liniştită, a găsit un loc, cam la 500 de metri de mănăstire, pe malul prăpăstios al râului Silvuţ (Slivuţ), unde şi-a săpat singur o chilie în piatră, cunoscută până azi sub numele de "chilia” sau "casa sfântului Ioan de la Prislop”. Aici, el şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni, privegheri, înfrânare de la tot ce e lumesc şi postiri. Tradiţia populară spune că a fost împuşcat de doi vânători, în timp ce îşi făcea o fereastră la chilie. Nu se ştie cu precizie când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop, dar se presupune că a vieţuit în veacul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor. La 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop. Se bucură de o evlavie aparte în rândul credincioșilor, chilia lui fiind aproape permanent căutată și vizitată de pelerini de pretutindeni.


Pentru sfintele lui rugăciuni, Doamne, miluiește și mântuiește sufletele noastre !

SFINTII PRAZNUITI ASTAZI ... 13.09.2022

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

🙏 In luna septembrie, in ziua a 13 - a, facem inaintepraznuirea inaltarii Sfintei Cruci si pomenirea innoirilor Bisericii ,,Sfintei Invieri" de la Ierusalim.

🙏 Sfinte Sfintite Mucenice Cornelie Sutasul, episcop de Skepsis, care ai fost convertit de catre Sfantul Apostol Petru (secolul I), Sfinte Sfintite Mucenice: Ciprian, episcopul Cartaginei, scriitor bisericesc (+ 258), Sfintilor Mucenici: Serapion, Cronid si Leontie din Alexandria (+ 237), Sfintilor Mucenici: Gordian, Macrovie, Ilie, Zotic, Lucian si Valerian, care ati patimit in vremea imparatului Liciniu (+ 320), Sfintilor Mucenici: Cronid, Leontie, Serapion, Straton si Seleuc din Alexandria (+ 237), Sfinte Cuvioase Petru din Agreia (+ 857), Sfinte Cuvioase Ierotei Iviritul, care te-ai savarsit cu pace in Sfantul Munte Athos (+ 1745), Sfinte Aristid, filosof din Atena, Sfintilor Mucenici: Felicisimus si Secondin din Puglia in Italia, Sfinte Mucenice Ligorie din Venetia Italiei, Sfinte Cuvioase Vasile din Iberia in Spania, Sfinte Ierarhe Liodor, episcop de Tours in Galia (+ 370), Sfinte Cuvioase Teoctist, indrumatorul duhovnicesc si impreuna nevoitorul Sfantului Sava cel Sfintit (+ 469), Sfinte Cuvioase Venerie, Sfinte Cuvioase Colomvin, Sfinte Ierarhe Aime, episcop de Sion in Elvetia (+ 690), Sfanta Mare Mucenita Ketevana, regina Georgiei, care te-ai savarsit in chinuri cumplite (+ 1624), si Sfinte Cuvioase Ioan de la Prislop, nevoitor in secolul al XVII-lea, ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii robii Lui, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!

🙏 Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                  Preot Ioan 🔔.

Pestera Sfantului Ioan de la Prislop

Am fost de doua ori la Prislop...si la Pestera Sfantului , si am simtit acolo o imensa bucurie si o liniste sufleteasca deosebita ...Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti ...

Sfantul Ioan de la Prislop isi leaga numele de mareata Manastire Prislop, mult iubita deParintele Arsenie Boca. Sfantul Ioan de la Prislops-a retras din manastire, la 500 de metri distanta, pe raul Slivat, unde si-a construit o chilie din piatra, cunoscuta si azi sub numele de "Casa Sfantului". Se presupune ca a trait aici in secolul al XV-lea sau in prima jumatate a secolului al XVI-lea.

                                 Pestera Sfantului Ioan de la Prislop


Un tanar cu numele Ioan, din satul Silvasul de Sus si-a parasit casa parinteasca, s-a inchinoviat in obstea calugarilor de la Prislop, ducand o viata aleasa de rugaciune, impletita cu munca si savarsirea de fapte bune. Dupa un numar de ani, dorind sa duca o viata si mai linistita, retrasa cu totul de lume, si-a gasit un loc, ca la 500 metri de manastire, pe malul prapastios al raului Slivut (Slivut) unde si-a sapat singur, cu mari nevointe, o chilie in piatra, cunoscuta pana azi sub numele de "chilia sau casa sfantului".



Sapandu-si pestera intr-o stanca sub munte, asemenea altor sihastri, s-a nevoit acolo singur pana la moarte cu grele si nestiute osteneli. Cuviosul Ioan Sihastrul, bineplacand lui Dumnezeu si umplandu-se de darul Duhului Sfant, s-a savarsit in acea pestera in ultimele decenii ale secolului XVII, proslavindu-se dupa moarte cafacator de minuni. El insa, a murit foarte devreme din cauza unui vanator care, vazandu-l in gura pesterii si confundandu-l cu un animal salbatic, l-a impuscat.

Aici si-a trait restul zilelor, in neincetate rugaciuni si ajunari, intocmai ca marii nevoitori intru cele duhovnicesti din primele veacuri crestine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viata lui imbunatatita sa se sfarseasca prea devreme. Spune traditia populara ca, pe cand isi facea o fereastra la chilia lui, doi vanatori de pe versantul celalalt al prapastiei, l-au impuscat, fara sa stie cine era. Asa s-a savarsit din viata cuviosul sihastru sau "sfantul" Ioan de la Manastirea Prislop.

Acest monah marcant a fost canonizat in iunie 1992 de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Despre Ioan Sihastrul vorbeste atat traditia locala cat si calugarul Efrem, autor al "Plangerii Manastirii Silvasului", scrisa dupa anul 1762, prin urmatoarele versuri:

"Si atunci, un tanar oarecare din sat
Numele lui Ioan, Sfantului Nicodim a urmat;
Din lume si rudenii cu totul au iesit
De aici la mine au venit.
Intr-o stanca chilie si-au facut
In care slujind, lui Dumnezeu a placut
Si pe el dupa sfarsit Dumnezeu l-a proslavit;
Pestera si acum se gaseste
Si "Chilia Sfantului" se numeste.
Iara dupa oarecare intamplare,
Cu a lui Dumnezeu inainte aparare,
Rudele sfantului cele din sat
Moastele cu totul le-au ridicat
Si in Tara Romaneasca le-au adus
La oarecare manastire le-au pus.
Insa la neamul lui pururea se pomeneste
Fiindca si o particica din moastele lui se gaseste."



Sfantul Cuvios Ioan de la Prislop nu trebuie confundat cu egumenul Ioan, care a carmuit manastirea in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, iar in anul 1585 a fost ales Mitropolit al Transilvaniei cu scaunul la Alba-Iulia. El a fost Mitropolit al Transilvaniei timp de 20 de ani (1585 -1605).

Teodor Danalache

SFÂNTUL IOAN DE LA PRISLOP

(secolele XV-XVI)

Între sfinţii români canonizaţi recent se numără şi Cuviosul Ioan din Mănăstirea Prislop-Hunedoara. Această mănăstire, aşezată într-o zonă liniştită de munte aproape de Haţeg, a fost la început o mică sihăstrie de rugăciune pentru călugării iubitori de Hristos.

La începutul secolului al XV-lea, Sfântul Nicodim de la Tismana întemeiază aici mănăstire cu viaţă de obşte, numită multă vreme Mănăstirea Silvaşul, după satul cu acelaşi nume din apropiere. Aici s-au nevoit de-a lungul secolelor XV-XVIII mulţi călugări cu viaţă sfântă din Transilvania şi de peste Carpaţi.

Unul dintre marii sihaştri de la Prislop, care a rămas în evlavia credincioşilor din Ţara Haţegului şi din întreaga noastră ţară, este şi Cuviosul Ioan de la Prislop, cinstit în tradiţia locală cu numele de „Sfântul Ioan de la Silvaş". Amintirea lui se păstrează pe scurt, atât în tradiţia orală legată de Mănăstirea Prislop, cât şi într-o cronică anonimă în versuri compusă de localnici, intitulată „Plângerea Sfintei Mănăstiri a Silvaşului, din eparhia Haţegului din Prislop", scrisă în secolele XVII-XVIII.

După aceste izvoare orale şi scrise, Cuviosul Ioan era localnic din satul Silvaşul de Sus, fiu de părinţi foarte credincioşi. Renunţând la căsătorie din marea sa dragoste pentru Hristos, fericitul Ioan intră în obştea Mănăstirii Prislop (Silvaşul) pe la sfârşitul secolului al XV-lea sau începutul celui următor. Nevoindu-se aici mulţi ani în aspre osteneli, precum: post îndelungat, rugăciuni neîncetate, lacrimi, privegheri şi ascultare şi sporind mult în sfinţenie, Cuviosul Ioan s-a retras în munte la desăvârşita linişte, pe valea pârâului Silvuţ. Aici, la un kilometru mai sus de mănăstire, în malul stâncos şi adânc al pârâului, marele sihastru şi-a săpat singur cu dalta o mică chilie ce se păstrează şi astăzi şi este cunoscută în partea locului cu numele de „chilia" sau „casa sfântului". Credincioşii aveau mare evlavie către el şi multă încredere în rugăciunile lui, încât îl cinsteau ca sfânt încă din viaţă şi veneau adesea la peşteră să-i spună necazurile şi să-i ceară sfatul.

În această peşteră, săpată cu atâta osteneală de mâinile lui, s-a nevoit Cuviosul Ioan mulţi ani, luptându-se cu bărbăţie cu ispitele diavolilor. Căci, uneori îl luptau cu somnul, alteori, cu dureri în trup şi năluciri de tot felul; alteori, cu duhul desfrânării îl chinuiau, iar alteori, cu părerea de sine şi cu duhul slavei deşarte îl ameninţau. Însă, fericitul sihastru, întărindu-se cu semnul Sfintei Cruci, cădea la rugăciune cu mâinile înălţate la cer şi nu se ridica până nu-i alunga pe demoni. Dar câţi ani s-a nevoit aici în „casa sfântului", pe câţi a vindecat cu rugăciunile sale şi care erau ostenelile cele de taină numai singur Dumnezeu le ştie!

Văzând diavolul că este mereu biruit prin rugăciunile Cuviosului Ioan, a reuşit să-l ucidă într-un chip ca acesta. Pe când Cuviosul Ioan îşi săpa cu dalta o fereastră în peretele chiliei, un om înarmat de pe malul celălalt al pârâului, fiind la vânătoare, l-a împuşcat cu îngăduinţa lui Dumnezeu, crezând că este o fiară. Astfel şi-a dat duhul în mâinile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca un mare sihastru martir şi rugător neadormit al neamului nostru.

Apoi, rudele i-au ridicat sfintele moaşte din peşteră şi le-au depus în biserica satului. Auzind despre ele, câţiva călugări din Ţara Românească au cerut moaştele Cuviosului Ioan de la Prislop, pe care, primindu-le în dar, le-au dus peste Carpaţi, la mănăstirea lor. Probabil, au fost duse la Tismana, la Bistriţa Olteană, la Curtea de Argeş sau Cozia, care au fost dintotdeauna atât de legate de credincioşii şi mănăstirile Transilvaniei. Sufletul lui însă este numărat în ceata sfinţilor şi se roagă pentru mântuirea tuturor.

Sfântul Ioan de la Prislop a fost canonizat la 20-21 iunie, 1992, şi se prăznuieşte la 13 septembrie.

 

Si eu am fost aici...si am avut parte de o liniste sufleteasca deosebita...Sfinte Ioane de la Prislop, roaga-te pentru noi pacatosii...

Sfantul Ioan de la Prislop

           Sfantul Ioan de la Prislop, originar din Silvasul de Sus, a trait la inceputul secolului al XVI-lea, nevoindu-se intr-o pestera din apropierea Manastirii Prislop. Aceasta mica pestera a fost sapata de catre sfant, in malul stancos si adanc al paraului Silvut, fiind cunoscuta cu numele de "chilia" sau "casa sfantului". In aceast loc s-a nevoit Cuviosul Ioan multi ani, luptandu-se cu barbatie cu ispitele diavolilor.

Cuviosul Ioan a fost ucis in timp ce isi sapa cu dalta o fereastra in peretele chiliei, cand un vanator l-a impuscat crezand ca este un animal salbatic.

Sfintele sale moaste s-au pastrat multa vreme in pestera de la Prislop, unde veneau credinciosii din imprejurimi si se inchinau. In prezent nu se cunoaste unde se afla moastele sale. Parintele Ioanichie Balan in "Patericul romanesc", sustine ca este probabil ca moastele sfantului sa fi fost duse la Tismana, la Bistrita Olteana, la Curtea de Arges sau Cozia, care au fost dintotdeauna atat de legate de credinciosii si manastirile Transilvaniei.

Sfantul Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1992.