30 ianuarie 2018

Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

---------------------------------------------------------------------------------
Три Святителя: Василия Великого, Григория Богослова и Иоанна Златоустого
-----------------------------------------------------------------------------------
Three Hierarchs: Basil the Great, Gregory the Theologian and John Chrysostom
-----------------------------------------------------------------------------------
Τρεις Ιεράρχες: ο Μέγας Βασίλειος, Γρηγόριος ο Θεολόγος και Ιωάννης ο Χρυσόστομος
Pricina praznicului acestuia a fost în acest chip: în zilele împărăţiei lui Alexios I Comnenul (1081-1118), care a luat împărăţia după Nichifor Botaniates (1078-1081), s-a făcut împărţire şi prigonire între bărbaţii cei pricopsiţi în învăţături şi îmbunătăţiţi. Căci unii cinsteau mai mult pe marele Vasile, zicând despre dânsul că este înalt la cuvinte, ca unul ce a cercetat şi a ispitit firea lucrurilor prin sine, şi cum că era atât de mult îmbunătăţit, încât puţin îi lipsea de a-l asemăna pe el cu îngerii.
Căci nu făcea pogorământ legii, nici ierta cu lesnire, ci era greu la obicei şi aspru, neavând la sine nici un lucru pământesc. Iar pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur îl micşorau, ca şi cum ar fi fost în oarecare chip potrivnic marelui Vasile, fiindcă era lesnicios şi atrăgător către pocăinţă. Erau însă alţii care înălţau pe dumnezeiescul Hrisostom, ca şi cum ar fi fost în învăţături mai cu pogorământ omenesc şi cum că mai cu înlesnire povăţuia pe toţi, şi îi chema către pocăinţă. Deci, îl cinsteau mai mult decât pe marele Vasile şi decât pe Grigorie atât pentru mulţimea cuvintelor celor de miere curgătoare, cât şi pentru iscusinţa cugetărilor.
Alţii iarăşi cinsteau mai mult pe dumnezeiescul Grigorie, ca cel ce a întrecut în înţelepciune şi în învăţătură elinească pe toţi dascălii cei vestiţi şi pe elini, cum şi pentru frumuseţea cuvintelor şi înflorirea lor. Deci, ziceau, cum că înţeleptul Grigorie biruia pe toţi şi cum că acestuia i se cădea întâietatea. Atunci, prin o pricină că aceasta a celor învăţaţi s-a întâmplat de s-a despărţit mulţimea poporului. Şi unii se ziceau Ioaniteni, alţii Vasiliteni, iar alţii Grigoriteni. Deci, astfel sfădindu-se cei înţelepţi şi zicând între dânşii multe feluri de cuvinte, de trei ori fericiţii aceştia dascăli au voit să-i împace, ca să nu se mai sfădească în deşert.
Pentru aceea, după câţiva ani, s-au arătat sfinţii ierarhi, mai întâi câte unul deosebit, apoi şi câte trei împreună, nu în vis, ci aievea la arătare, lui Ioan, mitropolitul cetăţii Evhaitenilor, care era om îmbunătăţit şi preaînţelept, după cum şi scrierile lui îl arată. Şi toţi trei au zis către dânsul cu un glas:
"Noi, precum vezi, una suntem la Dumnezeu şi nu este între noi nici o sfadă sau împotrivire, ci fiecare în vremea sa pornindu-se de dumnezeiescul Duh, am scris învăţăturile spre mântuirea cea de obşte şi folosul oamenilor; şi acelea pe care le-am învăţat noi înşine, le-am dat şi altora spre înmulţirea talantului nostru şi nu este între noi vreunul întâi sau al doilea, ci dacă veţi vorbi de unul, cei doi urmează.
Deci, sculându-te, porunceşte acelora care se separă, sfădindu-se, să nu se despartă, luptându-se pentru noi, căci pentru aceasta şi noi ne-am sârguit cât am fost vii, şi după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea şi să o aducem într-o unire. Deci, împreunându-ne într-o zi, când ţi se va părea ţie că este de cuviinţă, fă nouă praznic cuviincios. Apoi, spune şi celorlalţi care vor fi mai pe urmă, cum că noi suntem una la Dumnezeu şi noi negreşit vom mijloci înaintea lui Dumnezeu cele pentru mântuire, pentru cei ce ne vor săvîrşi praznicul pomenirii noastre". Acestea zicând, i se părea că sfinţii se înălţau la cer, strălucind cu lumină nemărginită şi chemându-se unul pe altul pe nume.
Deci, sculându-se acel minunat om, adică arhiereul evhai-tenilor, a făcut precum i-au poruncit lui sfinţii, potolind mulţimea şi pe toţi aceia care se sfădeau mai înainte. Aceştia au crezut cele spuse de el, că era om vestit, şi pentru învăţătura lui cea mare, şi pentru fapta cea bună, căci a lăsat predanie Bisericii spre a se face praznicul acesta.
Astfel, Sfântul episcop Ioan, găsind în luna ianuarie prăznuindu-se toţi cei trei sfinţi ierarhi, adică la întâia zi pe Vasile, la 25 pe dumnezeiescul Grigorie şi la 27 pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, i-a unit la 30 pe toţi, împodobindu-se pomenirea lor cu canoane, cu tropare şi laude, precum li se cădea lor, şi fiind această cu voia sfinţilor, nu au nici o lipsire în laude. Căci nici mai înainte, nici mai pe urmă n-a alcătuit renumitul acesta Ioan mai multe tropare, decât acestea.
Sfinţii aceştia cu chipul trupului lor erau astfel: dumnezeiescul Ioan "Gură de Aur" (Hrisostom) era de statură scund, cu capul mare, cu trupul drept şi subţire, cu nasul plecat, alb la faţă şi cam palid, având pleoapele ochilor adâncite şi luminile lor mari. Apoi, i se arăta multă veselie în faţă, cu fruntea lată şi mare, cu urechile cam plecate, cu barba mică şi rară, cu părul galben, amestecat cu cărunt, iar fălcile lui erau adâncite înăuntru, de multă postire şi nevoinţă.
Apoi, este de nevoie a zice despre dânsul, că a întrecut pe toţi înţelepţii elinilor cu cuvintele şi mai ales cu iscusinţa, înlesnirea şi frumuseţea vorbirii; şi atât de bine a tâlcuit dumnezeiasca Scriptură şi a săvârşit evangheliceasca propovăduire, încât dacă n-ar fi fost sfântul acesta, îndrăznesc a zice că ar fi fost de trebuinţă să mai vină încă o dată pe pământ Stăpânul Hristos. Iar spre fapte bune atât de mult s-a suit, încât pe toţi i-a întrecut, fiind izvor al milosteniei şi al dragostei, râvnitor de obşte cu iubirea de fraţi şi cu învăţătura lui; şi a trăit 63 de ani, păscând Biserica lui Hristos şase ani. Apoi s-a săvârşit în Comane, surghiunit de Eudoxia, împărăteasa, şi de episcopii cei pizmăreţi.
Sfântul Vasile cel Mare era la statura corpului foarte înalt, uscăţiv şi slăbănog la faţă, negricios şi palid, cu sprâncenele lungi, încovoiate şi ridicate în sus, asemănându-se omului îngrijit, având nasul plecat, cu faţa cam zbârcită, adâncit la pleoapele ochilor, păros la trup, barba căruntă pe jumătate şi destul de lungă. Acesta a întrecut mult în cuvinte, nu numai pe cei din vremea lui, ci şi pe cei vechi; pentru că s-a ostenit la învăţătură foarte mult, şi deprinzând toate învăţăturile ştiinţei, din fiecare a câştigat biruinţă. Asemenea încă s-a iscusit şi în filosofia cea practică şi prin aceasta a sporit spre privirea celor înalte. S-a suit la scaunul arhiepiscopal al mitropoliei Cezareei Capadociei, când era de 37 de ani, ocârmuind Biserica opt ani; apoi, s-a dus către Domnul, fiind în scaunul arhiepiscopatului său.
Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu sau Teologul, era la statura corpului său potrivit, puţin cam palid, nasul lătăreţ, sprâncenele potrivite, căutătura veselă şi blândă, la ochiul cel drept avea un semn de la o lovitură, barba nu-i era lungă, dar deasă şi potrivită şi pe margini se arăta cam afumată. Pleşuv de ajuns, cu părul alb. Marele Grigorie întrecând cu strălucirea vieţii pe cei ce au sporit în fapte, la atâta înălţime a cuvântării de Dumnezeu s-a suit, încât toţi se biruiau de înţelepciunea lui, atât în cuvinte cât şi în dogme; pentru aceasta a câştigat numirea de "Cuvântătorul de Dumnezeu". El a ocârmuit Biserica Constantinopolului 12 ani şi a trăit 80. Când s-a făcut patriarh, a aflat în cetate numai o biserică a dreptcredincioşilor şi când a lăsat scaunul, a lăsat numai una eretică. Şi mergând la Arianz, moşia sa, unde, cugetând pururea la Dumnezeu şi făcându-se cu totul strălucită oglindă a Lui, s-a sfârşit cu pace.
Dar de vreme ce de trei ori fericiţii aceştia, atât de mult s-au ostenit pentru mântuirea noastră, se cuvine şi noi să prăznuim pomenirea lor şi să le mulţumim pe cât putem. Căci ei de nimic altceva n-au purtat grijă, nici altceva au cugetat, decât numai un scop au avut, ca să întărească bună credinţă; apoi o nevoinţă au avut spre a lucra fapta bună, îngrijind şi sîrguindu-se fără pregetare, cu lucrul şi cu gândul, pentru mântuirea sufletelor. Pentru care atât de rău au pătimit propovăduind credinţa cea adevărată în toată lumea, iar nouă tuturor de obşte ne-au făcut bine. De aceea şi noi suntem datori să cinstim pe făcătorii noştri de bine, şi să le mulţumim după putere, fiindcă după datorie nu putem.
Deci, să cinstim cu cuvinte pe cei trei cuvântători, deşi mă tem şi mă sfiesc, neaflând cuvinte cuviincioase şi potrivite sfinţilor; pentru că pricina este mare şi nu pot, nu numai pe câte trei, dar nici măcar pe unul să-l laud după cum se cuvine şi de care toată lumea nu era vrednică. Deci, cum va ajunge bună grăire cea lumească să laude pe cei mai presus de lume, care au împodobit toată lumea şi au izbăvit-o ca şi cei 12 văzători ai Cuvântului şi de Dumnezeu propovăduitori? Care dacă nu s-ar fi ostenit atât de mult cu sfintele lor scrieri, nu s-ar fi scăpat întreaga lume de slujirea la idoli, cea de mai înainte înrădăcinată, nici de eresurile cele în multe chipuri; căci sfânta şi preaînţeleapta Treime, nedespărţităşi cea mai presus de fiinţă, a iconomisit ca ei să vieţuiască într-acele vremuri ale eresurilor.
Aceşti cereşti oameni şi pământeşti îngeri, trâmbitele adevărului, preaînţelepţii retori, tunetele Dumnezeirii celei nezidite, s-au sârguit să smulgă şi să risipească pe ocărâtorii dreptei credinţe şi cu praştia cuvintelor lor au gonit departe pe lupi de la Biserica dreptcredincioşilor. Aceştia cu înţelepciunea lor au surpat zidurile cele rele ale vrăjmaşilor şi au smerit toată înţelepciunea care se ridică împotriva cunoştinţei de Dumnezeu, schimbând şi prefăcând totul spre bine, netezind şi îndreptând pe cele strâmbe, cum şi toată asprimea şi nedreptatea.
Treimea aceasta pământească ne-a învăţat a ne închina Treimii cereşti, precum se cade, şi neamestecată a o mărturisi în acest chip, precum li s-a descoperit lor adeverirea credinţei, zicând: Dumnezeu nenăscut este Tatăl, Dumnezeu născut este Fiul, şi Dumnezeu purces este Duhul Sfânt. Sunt trei Persoane, dar un singur Dumnezeu, cu preaslăvire. Nu sînd trei dumnezei, doar un Dumnezeu, căci una şi aceeaşi este Dumnezeirea. Precum din soare ies raze, care n-au nici o deosebire, aşa sunt cele trei persoane, care fac aceeaşi fiinţă.
Astfel, ne-au învăţat să credem şi să mărturisim despre Sfânta Treime, cei trei preasfinţiţi arhiepiscopi; şi au întărit dogmele cele drepte cu învăţături preaînţelepte, în prigoane, primejdii şi războaie, până la moarte fiind prigoniţi, ba încă şi după moarte. Deci, adunaţi-vă toţi câţi v-aţi folosit de la dânşii, veniţi toată vârsta şi firea, bărbaţi şi femei, preoţi şi monahi, tineri şi bătrâni, să mulţumim făcătorilor noştri de bine, să lăudăm pe dascălii şi propovăduitorii bunei credinţe, să binecuvântăm cei săraci pe cei îmbogăţitori, cei din primejdii pe cei izbăvitori, cei cuvântători pe cuvântătorii de Dumnezeu, cei necăjiţi pe mângâietori, sărmanii pe părinţi, bolnavii pe doctori, străinii şi lipsiţii pe iubitorii de străini.
Pe scurt, să zic, toţi deodată adunaţi-vă să mulţumim celor ce s-au făcut tuturor toate, ca pe cei mai mulţi să-i dobândească. Dar să lăsăm altora să le povestească înţelepciunea lor, ştiinţele, posturile, privegherile şi celelalte fapte bune şi numai această să o zic, care mă face şi mai mult să mă minunez, adică sârguinţa cea covârşitoare şi grija care o aveau ca să mântuiască sufletele oamenilor, robii lui Dumnezeu Celui iubitor de oameni şi următorii Lui cu toată virtutea. Căci de aceasta se îngrijeau mai mult, cunoscând că prin fapta aceasta păzeşte omul asemănarea cu Dumnezeu.
Căci nu este mai mare şi mai minunată ispravă decât a se păzi cineva într-aceasta amăgitoare lume pe sine fără de prihană; dar mai vrednic de laude, este acela care se sârguieşte a mântui şi pe aproapele. Căci cu acest milostiv chip se face următor Stăpânului care S-a dat pe Sine la moarte, ca să libereze pe om din robia vrăjmaşului. Iar în ce fel au mântuit pe mulţi oameni aceşti dascăli preaînţelepţi, ascultaţi:
Dumnezeu a făcut lumea aceasta pentru oameni, şi aceştia au tâlcuit firea celor ce sunt, adică a tuturor făpturilor pe care le-a făcut Atotputernicul Dumnezeu şi prin cunoştinţa lor s-au făcut înţelepţi, încât au cunoscut oamenii pe Ziditorul. Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu prin frumuseţea şi mărimea lor, iar dascălii tâlcuiesc luminat cerurile şi pământul, adică lumea cea văzută şi cea nevăzută, cum este aşezarea şi rânduiala ei şi care este pricină de le-au făcut pe ele Dumnezeu şi altele asemenea.
Astfel, se potriveşte să zicem graiul psalmistului: În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la toate marginile lumii au ajuns cuvintele lor. Ne-a dat preabunul Dumnezeu Testamentul cel Vechi şi cel Nou spre mântuirea noastră şi aceştia au primit cu mulţumire poruncile Lui, pe care cu iubire de osteneală le-au păzit ziua şi noaptea, cugetând întru dânsele, şi pe sineşi făcându-se case curate ale Duhului Sfânt; apoi ne povăţuiesc şi pe noi să petrecem întru dânsele, precum Dumnezeu ne-a poruncit şi ne îndreptează, împodobindu-ne obiceiurile cu bună rânduială, şi aducându-ne de mână spre cele mai înalte. Dumnezeu S-a întrupat pentru noi, şi sfinţii aceştia ne tâlcuiesc şi ne fac cunoscută taina iconomiei Lui, şi ne fac să înţelegem prin oarecare chin preaînţeleapta taină a unirii acesteia.
A trimis pe Sfinţii Apostoli să propovăduiască în lume cunoştinţa lui Dumnezeu, să gonească întunericul închinăciunii de idoli, să lumineze pe neamuri şi către Dumnezeu să le întoarcă; s-au trimis şi sfinţii aceştia să propovăduiască lumii adevărata credinţă, să izgonească dintr-însa întunericul relei credinţe, să se lupte cu ereticii şi să-i biruiască, să izbăvească pe oameni de învăţăturile cele de suflet pierzătoare, să le vestească dogmele cele drepte şi Sfintele Scripturi să ni le tâlcuiască, apoi, către mântuire şi pocăinţă să ne povăţuiască; care lucru îndoit s-a făcut, precum cel ce a luat cei cinci talanţi şi a câştigat cu dânşii alţi cinci talanţi.
A preamărit pe apostoli cu minuni, de care şi aceşti sfinţi n-au fost neîmpărtăşiţi, precum poate fiecare să se înştiinţeze în istoria vieţii lor. Domnul a învăţat toate neamurile prin apostolii Săi; dar cine a rămas neîmpărtăşit de cuvintele acestor sfinţi? Pe cine n-au învăţat şi nu învaţă până acum preaînţelepţii aceştia? Nu atâta cu filozofeşti şi geometriceşti ştiinţe, pe cât cu fireşti şi bune sfătuiri povăţuiesc minunaţii aceştia. Căci de vreme ce lumea nu a cunoscut pe Dumnezeu cu înţelepciunea, ei totuşi au voit să mântuiască cu propovăduirea pe cei ce credeau întru El.
Dar pe urmă, fiindcă lumea n-a cunoscut pe Dumnezeu prin propovăduire, precum se cădea, bine a voit să mântuiască, prin înţelepciunea acestora, pe cei ce vor crede învăţăturilor lor. Astfel cu adevărat şi mulţi s-au mântuit prin dogmele lor şi prin cugetările lor cele preaînţelepte, iar cu frumuseţea cea firească a bunei făpturi şi cu dulceaţa cuvintelor lor au adus la pocăinţă pe mulţi.
Pe aceştia îi avem noi oamenii, după Dumnezeu, făcători de bine şi păzitori. Aceştia sunt stâlpii cei neclintiţi ai credinţei noastre, peste care înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a întărit casa ei, pe care porţile iadului, adică ereticii cei rău credincioşi şi fără de minte, n-au putut nicidecum s-o clintească. Aceştia sunt, după Sfinţii Apostoli, dascăli ai lumii. Pe aceştia îi serbăm şi noi astăzi, săvârşind pomenirea lor cu bucurie şi cu credinţă. Nu precum o prăznuiesc robii pântecelui, cu băuturi şi beţii, nu cu multe feluri de bucate şi cu benchetuiri; ci precum poftesc aceia, şi precum scripturile lor poruncesc, adică, să ne îngrijim de mântuirea sufletelor noastre, păzind câte ne-au poruncit de-a pururea pomeniţii în scris, urmând vieţii lor, faptele bune şi nevoinţele lor. Şi făcând cele după puterea noastră, să păzim mântuitoarele porunci ale Domnului, precum le-au păzit ei; căci atunci când îi prăznuim cum se cuvine pe sfinţi, atunci şi pe Dumnezeu Îl slăvim şi pe sfinţi îi cinstim, atunci şi ei se bucură de noi, slăvindu-se şi cinstindu-se.
O! luminători preastrăluciţi în toată lumea şi decât tăria aceasta mai cinstiţi! O! fericită treime, închipuirea, asemănarea şi strălucirea Preasfintei Treimi, care v-aţi preamărit de Ea, ca cei ce pe Aceasta aţi propovăduit-o. Căci pentru dragostea lui Hristos, toate dumnezeieştile Lui porunci le-aţi păzit, trupurile voastre cu înfrânare le-aţi omorât, pe voi înşivă de toate patimile v-aţi curăţit, vase cinstite ale Sfântului Duh v-aţi făcut, oglinzi prea strălucite ale lui Dumnezeu v-aţi lucrat, cu Dumnezeu prin gândire v-aţi unit, la săvârşirea faptei bune v-aţi suit şi ca bărbaţi desăvârşiţi, la măsura vârstei lui Hristos aţi ajuns.
Oile cele cuvântătoare ale lui Hristos bine le-aţi păscut, sufletele voastre pentru ele le-aţi pus şi de vreascurile eretice le-aţi curăţit, pe eretici departe de la ele i-aţi alungat, primejdii şi izgoniri pentru adevăr aţi suferit, pe diavolul şi pe slugile lui i-aţi biruit, şi la fugă i-aţi luat. Ne aducem aminte de primejdiile voastre, pe care, pentru bună credinţă le-aţi pătimit, cinstim izgonirile voastre cele nedrepte, care pentru dreptate le-aţi suferit, slăvim mucenicia cea grea a pătimirii voastre celei fără de sânge; binecuvântam celelalte osteneli şi dureri, care aţi luat asupră-vă, cu Răsăritul şi cu Apusul luptându-vă, ca să învăţaţi pe toţi.
Încă avem şi scripturile voastre cele sfinte, tablele cele de Dumnezeu scrise, ca un al treilea testament, pe care Dumnezeu, prin inimile voastre l-a glăsuit; avem luminarea minţii, hrana sufletelor, desfătarea ochilor, dulceaţa cea de obşte şi îndulcirea tuturor sfinţilor, moştenirea cea bine norocită şi bogăţia cea fericită, care am luat-o de la voi şi o păzim ca pe o vistierie de mare preţ, ca să treacă cu diadohisire (urmare) şi să rămână din neam în neam pomenirea voastră veşnică şi slava voastră să se păzească în lumea nemuritoare.
Ne rugăm şi cerem de la voi, sfinţilor, să vă aduceţi aminte de noi, netrebnicii robii voştri, că bine primite să fie rugăciunile noastre, să păziţi Biserica în pace, precum aţi lăsat-o, să ne învredniciţi a dobândi şi noi acea negrăită veselie şi prea dorita bucurie a întru tot lăudatei şi mai presus de fiinţă Treimi; ca împreună cu voi să slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul cel Sfânt, pe unul Dumnezeu, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii cei nesfârşiţi. Amin.

sursa
https://www.facebook.com/pios.marian/posts/2169103209768300

28 ianuarie 2018

PRAZNICUL SFINTILOR DIN 28 ianuarie, 2018

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


   "Doamne, priveste in mila Ta si spre mine! Caci, daca nu sunt in stare de dreptate, n-am vrut nici sa pacatuiesc. Nu Te uita, Doamne, la naravurile mele cele rele, ci cauta doar spre voia mea! Nu dreptatea Ta sa se uite la faptele mele, ci harul Tau la voia mea!"
(Sfantul Efrem Sirul)

   Sfinte Efrem Sirul ca unul care ai indrazneala catre Stapanul roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin.

Sfinte Isaac Sirul, ca unul care ai indrazneala catre Stapanul roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin.

   Sfinte Paladie, ca unul care ai indrazneala catre Stapanul roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin.

   Sfinte Iacov Sihastrul, ca unul care ai indrazneala catre Stapanul roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin.

  Miluieste-ne Maica Luminii!

                  Preot Ioan 🛎.

25 ianuarie 2018

UN SFANT... DESPRE FERICIRE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


   Zice Valeriu Gafencu, Sfantul inchisorilor: "Toti umblam dupa fericire. Toti o dorim, toti o cautam. Intru direct in intimitatea inimilor voastre si va spun: cautati fericirea in sufletele voastre! Nu o cautati in afara voastra. Sa nu asteptati fericirea sa vina din alta parte decat din launtrul vostru, din sufletul vostru, unde salasluieste Hristos (prin CREDINTA DREAPTĂ, adevarata, crestin ortodoxa, HAR din Sfintele Taine si FAPTE BUNE). Daca veti astepta fericirea din afara voastra, veti trai deceptii peste deceptii si niciodata nu o veti atinge. Va spun atat: cautati iubirea si traiti-o cu multa smerenie! Cine implineste cuvantul lui Hristos ("Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor" - Matei 3:2), realizeaza maximum, TOTUL (MÂNTUIREA SUFLETULUI)!".
   Asadar, invatati pe de rost cele 9 Fericiri din Biblie (Matei 5), iubiti pe toti oamenii (neaparat si pe vrajmasi), dar de crezut, sa va incredeti doar in Dumnezeu, fiindca asa scrie in Biblie: "Tot omul este mincinos" (Psalm 115:2). Nu spune necazurile tale nimanui in afara de Dumnezeu, Maica Domnului si parintele tau duhovnic! Cei care te asculta, te trag de limba si se prefac ca te compatimesc, o fac doar ca sa te judece si sa te barfeasca la toata lumea. CINE ARE MINTE, SA IA AMINTE!
                                                                                                Preot Ioan.

23 ianuarie 2018

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA XENIA,

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                    GRABNICĂ AJUTĂTOARE LA TOATĂ NEVOIA ŞI NECAZUL,

Iubind sărăcia lui Hristos, acum te îndulcești de ospățul cel veșnic. Cu nebunia cea părută ai rușinat nebunia acestei lumi. Prin smerenia Crucii ai primit puterea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, dobândind darul ajutorării prin minuni, Fericită Xenia, roagă-L pe Dumnezeu să ne izbăvească de tot răul. Marindu-te, pe tine, Sfântă Xenia, cinstim pomenirea ta, ca tu să te rogi pentru noi, păcătoșii.
Sfântă maică Xenia, ai vieţuit sub acoperământul Celui Preaînalt. Și întărită ai fost de Maica lui Dumnezeu. Ai răbdat foamea şi setea, gerul şi arşiţa, defăimările şi prigonirile. Și ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii şi al facerii de minuni. Iar acum sălăşluieşti întru lumina Celui Atotputernic. Sfânta Biserică te preamăreşte acum ca pe o floare bineînmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ţie ca uneia care eşti întru viaţa cea neîmbătrânitoare, dar petreci şi împreună cu noi. Primeşte cererile noastre şi le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc. Ca cea care ai îndrăznire către El.
Cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veşnică, îmbelşugată binecuvântare pentru faptele şi începuturile cele bune. Cere izbăvire din toate nevoile şi necazurile. Mijloceşte cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi netrebnicii şi păcătoşii. Ajută, Sfântă şi fericită maică Xenia, să fie luminaţi pruncii cu lumina Sfântului Botez. Și să fie pecetluiţi cu pecetea darului Sfântului Duh. Dăruieşte-le lor reuşită la învăţătură. Tămăduieşte pe cei neputincioşi. Trimite dragoste şi bună-înţelegere celor căsătoriţi. Învredniceşte pe monahi de nevoinţa cea bună şi apără-i de defăimări. Întăreşte-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt. Păzeşte poporul şi ţara aceasta în pace şi fără de tulburare. Roagă-te pentru cei lipsiţi în ceasul morţii de împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine. Căci tu eşti nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îţi aducem mulţumire şi slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! O, Sfântă maică Xenia, care în viața ta ai purtat, pentru dragostea Mântuitorului tău, o cruce atât de grea. Primește de la noi, păcătoșii, această rugăciune adusă ție. Îngrădește-ne cu rugăciunile tale de ispitirile duhurilor întunericului și ale tuturor celor care cugetă rele asupra noastră. Roagă pe Atotînduratul Dumnezeu să ne dăruiască putere și virtute, ca fiecare din noi luându-și crucea și urmând lui Hristos să-I cânte în vecii nesfârșiți împreună cu tine: Aliluia!
Sfântă Xenia, roagă-te pentru noi!

Sfintii Inchisorilor

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Anii noştri schingiuiţi,
anii crânceni te săpară,
cimitir de osândiţi
de la margine de ţară.

Ne-au adus din închisori
robi ai stepei dobrogene,
să împrăştiem pe flori
roua strânsă de sub gene.

Şi-am tăiat peste câmpii
drum cu trupurile noastre
valurilor cenuşii
ale Dunării albastre.

Azi dormim pe câte-un şir,
fără cruci, fără sicrie.
Pace ţie, cimitir
fără nicio Liturghie.

Candelile nu ne ard,
nu bat clopote de rugă,
nu păzeşte niciun gard,
nimeni nu mai vrea să fugă.

Numai mieii, prin pustiu,
pasc din trupul, câteodată,
cine ştie-al cărui fiu,
cine ştie-al cărui tată.

Plouă stelele cu har,
luna ne trimite veghe,
iarba înveleşte iar
pieptul dezbrăcat de zeghe.

Mâine poate va veni
legea cumpenelor drepte.
Doamne, nu mai zăbovi,
morţii ştiu să se deştepte.

Anii noştri schingiuiţi
stau de strajă. Pace ţie,
cimitir de osândiţi
de la margine de glie!

sursa

https://www.facebook.com/OVIDIU.FLO

În seara asta, Doamne

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,
Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,
Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină
Ce-mi pâlpâia alt'dată în candela de gând.

Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-Ţi oferi
Să-ţi stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara
Şi de puţinul suflet ce îl păstram ca sarea
Să am, ca tot creştinul, cu ce Te omeni.

Aş vrea să-Ţi pot întinde un gând sfios măcar,
Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraişte şi mi-e goală,
Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală
Şi pe un ramur veşted un singur fruct amar.

De l-aş culege-n pripă să Ţi-l aduc prinos,
Şoptind o rugăciune şi tremurând o cruce,
Ar fi păcat de moarte că, Doamne, Ţi-aş aduce
Otravă-n cupe sparte şi Te-aş târî prea jos.

Zădarnic stai de veghe şi-aştepţi umil şi blând,
Azima caldă-a rugii n-o vei avea la cină
Şi-n cerul Tău de gheaţă cu ţurţuri de lumină
În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând.

sursa
https://www.facebook.com/OVIDIU.FLO

21 ianuarie 2018

Predică la Duminica lui Zaheu Vamesul



"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Un sfat duhovnicesc al Cuviosului Paisie Aghioritul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


"Dumnezeu este foarte aproape de noi, dar și la mare înălțime. Pentru ca cineva să-L “îndoaie” pe Dumnezeu, să-L facă să Se coboare și să rămână cu el, trebuie să se smerească și să se pocăiască. Atunci Preamilostivul Dumnezeu, văzând smerenia lui, îl înalță până la ceruri și-l iubește foarte mult. “Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește”(Lc. 15, 7), spune Evanghelia".
"Mult mă bucur când văd suflete care iau aminte și se nevoiesc în lumea care s-a umplut de diavoli. Dumnezeu, ca un bun și drept cum este, ne-a dat tuturor harismele potrivite fiecăruia - de pildă bărbaților bărbăția și femeilor dragostea - ca să ne nevoim și să urcăm treptele duhovnicești cu ajutorul harului dumnezeiesc spre a ne apropia din ce în ce mai mult de Cel Care este Creatorul nostru. Nu trebuie să uităm niciodată ca avem alături de noi, afară de oameni ce ne pot ajuta duhovnicește, și pe Iisus Hristos, Care ne ajută, pe Maica Domnului, pe heruvimi, pe serafimi și pe toți sfinții. Așadar, curaj! Hristos este foarte puternic, este atotputernic și ne va da puterea Sa cea dumnezeiască să sfărâmăm coarnele celui viclean. Ne urmărește mereu nevăzut și ne întărește atunci când noi avem intenție bună și ne facem, după putere, mica noastră nevoința".

SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE MAXIM MĂRTURISITORUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE MAXIM MĂRTURISITORUL, cel ce învăluit de adierile Duhului şi povăţuit de mâna Tatălui a ajuns în palatul slavei lui Hristos, îndulcindu-se de gustarea tainelor dumnezeieşti aşeazate la masa duhovnicească a Stăpânului, cel ce împreună cu îngerii a fost numărat, strălucind cu înţelepciunea mai presus de putere omenească, cununa de slavă a călugărilor, cortul luminat de făclia înţelepciunii, piatra cea nesfărâmată a mărturisirii Adevărului, cel ce a înfruntat erezia cea stricătoare de suflete, păzind Biserica nepătată de întunecata cugetare, cel ce s-a făcut moştenitor al tainei iubirii descoperite pe muntele slavei şi nemărturisite de cuvânt omenesc, cel ce este carte duhovnicească a desăvârşirii, ca cel ce a pătimit, tăindu-se mâna pentru Dreapta Tatălui să ne scrie pe noi în cartea mântuirii prin a sa rugăciune către Hristos. Ca unul ce a pătimit şi tăierea limbii, prin glasul rugăciunii sale să ridice osânda noastră, a celor ce am amuţit, neavând cuvânt de îndreptăţire pentru mulţimea păcatelor, ca să mărturisim mai apoi cu bucurie şi mulţumire: ,, Hristoase, Dumnezeule, Adâncul milostivirii, pentru rugăciunile slujitorului Tău deschide nouă mintea spre înţelegerea tainelor înţelepciunii Tale, că să-i strigăm şi lui cu mulţumire: Bucură-Te, Cuvioase Maxim, oglinda frumuseţii îngereşti, cel ce prin mărturisirea ta ai arătat celor întunecaţi Adevărul, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre, păzindu-se de nebunia viforului ereziilor !”. SFÂNTUL CUVIOS MAXIM MĂRTURISITORUL, cel ce cu cheia rugăciunii a deschis cerurile filosofiei celei înalte, pecetluind adevărul celor descoperite cu jertfa mărturisirii sale, să povăţuiască şi gândurile noastre la limanul înţelegător al tainelor Preasfintei Treimi. CUVIOSUL MAXIM MĂRTURISITORUL, canonul monahilor mergători pe căile desăvârşirii, limba cea de foc ce a ars toată erezia cu flăcările înţelepciunii Cuvântului, oglinda vieţuirii îngereşti a cuvântătorilor de Dumnezeu, străjerul Bisericii de toată răutatea ereziilor, cel ce a zburat ca un serafim cu aripile iubirii dumnezeieşti, făcându-se flacără a înţelepciunii Treimii ce luminează minţile credincioşilor, să ne facă şi pe noi părtaşi ai darurilor mântuitoare ale Cuvântului vieţii, prin rugăciunile sale bineprimite către Ziditorul tuturor.SFÂNTUL CUVIOS MAXIM MĂRTURISITORUL, cel ce cu cheia rugăciunii a deschis cerurile filosofiei celei înalte, pecetluind adevărul celor descoperite cu jertfa mărturisirii sale, să povăţuiască şi gândurile noastre la limanul înţelegător al tainelor Preasfintei Treimi.
O, Sfinte Cuvioase Maxim Mărturisitorul, cel ce te-ai făcut mână a Cuvântului, tăind cu ascuţişul cuvintelor tale ereziile cele întunecate, iar slava Tatălui a strălucit întru tine, fiind umbrit de lumina Duhului, curăţeşte zapisul păcatelor mele cu apa rugăciunilor tale.

TROPAR 1

Cine poate tâlcui adâncul tainelor tale, Cuvioase, Cununa mărturisirii ?
Mâna ţi s-a tăiat, dar Hristos cu mâna Sa te-a scris în cartea mântuirii,
Limba ta cea dulce grăitoare a fost tăiată de cei rău credincioşi,
Dar inima ţi-a fost îndulcită de auzul laudelor în limbi îngereşti,
Ca Unul ce stai acum în faţa Treimii şi vezi cele ascunse gândului omenesc,
Trimite nouă norii înţelepciunii, ca să ne-adape pământul inimii cu dar duhovnicesc.

TROPAR 2

În norul înţelepciunii ai intrat, primind gândurile dumnezeieşti,
Şi cu condeiul Duhului ai scris pe tabelele inimilor duhovniceşti,
Frânturi de gânduri smerite însemnează şi în cartea inimii mele, fericite,
Căci sărac fiind de înţelepciune, alerg la ale tale daruri gândite.

TROPAR 3

Alăută a Duhului Sfânt, scaun al Minţii odihnind înţelepciunea Cuvântului,
Tronul minţii ţi l-ai împodobit cu razele văzătoare ale Duhului,
Nu se pricepe nevrednicia noastră a-ţi aduce laudă după datorie,
Dar cu sabia cuvintelor tale păzeşte Biserica lui Hristos de orice erezie.

CONDAC 1

Biserica saltă astăzi şi se veseleşte, aducându-ţi cununa mulţumirii,
Căci prin a ta înţelepciune ai biruit toate împletirile înşelăciunii,
Bisericile inimilor noastre le cercetează cu a ta rugăciune,
Şi primeşte, Sfinte Maxim, a noastră smerită cinstire.

CONDAC 2

Mintea ta ca un nor înţelegător picura gândurile dumnezeieşti,
Care adăpând pământul inimilor aducea roade duhovniceşti,
Biserica saltă la prăznuirea trâmbiţei strălucite a Duhului,
Iar noi cu gânduri smerite te rugăm a ne mijloci darurile Cuvântului.

ICOS 1

Pe piatra credinţei întăreşte-mă Doamne, pe mine, cel rătăcit,
Primeşte rugăciunile cuviosului Tău şi al meu gând smerit,
Cu lumina mijlocirii tale cercetează cămara întunecată a inimii mele sărăcite,
Şi zugrăveşte înţelegerile cele mai presus de minţile cele neiscusite.

ICOS 2

Cu fulgerele cuvintelor tale ai ars toată erezia pierzătoare,
Şi celor alunecaţi în înşelare le-ai revărsat lumină înţelegătoare,
Pe noi cei întunecaţi la minte de umbrele neştiinţei,
Ne povăţuieşte părinte, a merge pe căile drepte ale credinţei.

Bucură-te, alăută a tainelor veşniciei,
Făclie nestinsă a dogmelor Ortodoxiei,
Podoabă însufleţită a Adevărului,
Arcuş de gând al melodiei dorului,
Păzitor al Bisericii cu sabia rugăciunii,
Surpător al uneltirilor înşelăciunii,
Arătător al adevărului descoperit întru lumina Treimii,
Scară întinsă nouă spre a ajunge la înălţimea desăvârşirii,
Scaun înalt de gând dumnezeiesc,
Sălaş prea curat al darului îngeresc.

SFÂNTUL CUVIOS MAXIM MĂRTURISITORUL, ADÂNC AL ÎNŢELEPCIUNII DUMNEZEIEŞTI, ODIHNIND CURGERILE DOGMELOR PĂRINTEŞTI

Mintea ta fiind sfinţită de curgerile harului ca izvor al cugetărilor înalte,
Slobozea picăturile gândurilor, care ajungeau în adâncul inimii luminate,
Valurile filosofiei celei dumnezeieşti acoperind mintea ta curată
O îmbogăţea în înţelesuri mai presus de gând, ridicând-o la vieţuirea înaltă.

Limba ta binecuvântată slobozea râurile înţelepciunii celei tâlcuite de Duhul adânc cunoscător,
Şi cu roua cuvintelor străluceai inimile curate, care însetau după darul cel mântuitor.
Nu te-ai temut a propovădui pe Cuvântul cu două firi şi două voinţe,
Şi sabia înţelepciunii ai scos, ca să tai înşelăciunile relei credinţe.

Întru multe prigoniri ai răbdat, aşteptând vremea odihnei celei veşnice,
Şi după urmele Cuvântului purtându-ţi gândul ai aflat nădejdile cele vrednice.
Vânturile ereziilor ameninţând liniştea creştinilor, ai fugit departe de sămânţa răutăţii,
Şi măririle acestei lumi ai lepădat, ca întru lumina cugetului să slujeşti dreptăţii.

Spre fântâna harului călătorind, ţi-ai odihnit sufletul apoi sufletul însetat,
Şi focul patimilor aprins de vrăjmaş stingând, te-ai înălţat ca un stâlp luminat.
Fluturii tainelor zburând în minte, căutai să apuci cu gândurile tale înalte,
Şi Cuvântul scria în cartea inimii cele ce se cuveneau a fi oamenilor arătate.

Urmând zborul îngerilor, ai păşit pe treptele dumnezeieşti cu cuget umilit,
Şi valuri de lumină înrâurindu-te ai străbătut cele nepătrunse cu gând smerit.
În adâncul tainelor înaintând cu gândurile ce se mişcau în ritmul Duhului,
Prin poarta inimii ai trecut şi te-ai înfăţişat cu umilinţă la tronul Cuvântului.

Plecându-ţi gândurile cu umilinţă înaintea Celui Ce cunoaşte şi cele ascunse,
Mirul bunăvoinţei Stăpânului s-a revărsat peste tine, ajungând în adâncuri nepătrunse.
Sfinţindu-ţi viaţa prin osteneli binecuvântate, ai urcat pe scara rugăciunii
Şi între hotarele gândului cuprinzând priveliştea Raiului ai mărturisit lucrarea iubirii.

Limba ta ce izvora mierea cuvintelor a fost tăiată de necredincioşi ca şi o floare,
Dar mireasma sfinţeniei n-au putut s-o depărteze şi Domnul a lucrat minune mustrătoare.
Mâna ta, ce închipuia lucrarea Duhului Cel Ce pururea scrie tainele Cuvântului, o au tăiat fără milă,
Însă în cartea vieţii mâna Cuvântului a scris numele tău, părinte, aşezând pe capul tău cunună.

Toate puterile sufleteşti şi trupeşti unindu-se, le-ai pus în slujba binecuvântată a propovăduirii,
Mâna ta urma mişcările line ale Duhului, iar mintea unită cu inima îţi insuflau cuvintele înţelepciunii,
Rugăciunea neîncetată ţi se făcuse respiraţie a sufletului, nesuferind a fi întreruptă de tulburările ereziilor,
Pentru aceasta, văzând neconcordanţa dintre realitatea duhovnicească şi urzelile înşelăciunilor
Ai slobozit focul râvnei prin care ai mistuit toate neghinele eresurilor pierzătoare,
De mâna Cuvântului lăsându-te purtat ca o sabie ce taie toată cugetarea înşelătoare.
Ostenelilor de bunăvoie li s-au alăturat ostenelile prigonirii pentru mărturisirea Cuvântului,
Dar şi mai mult ai fost întărit de Dumnezeu, în călătoria ta fiind adăpat din izvorul Duhului.
Cu haina nevoinţelor fiind îmbrăcat ai putut răbda tot frigul durerilor celor multe,
Şi ai întărit şi pe ucenicii tăi care au urmat până la capăt iubitului lor părinte.
Cu strălucirile înţelepciunii fiind îmbrăcat sufletul tău, îngerilor te-ai asemănat,
Şi ţintind ultima treaptă a desăvârşirii, cu bucurie pe scara rugăciunii ai alergat.
Înaintea privirii tale duhovniceşti se desfăşura lin toate tainele filosofiei îngereşti
Cu gândul tău cercetător ai pătruns în raţiunea lucrurilor, descoperind tainele dumnezeişti.
Defăimat-ai pe faţă toată înşelăciunea celor ce semănau seminţele stricăciunii în pământul inimilor nevinovate,
Şi otrava şarpelui scotându-o cu apele înţelepciunii tale ai redat inimilor strălucirile curate.
Pe mine, cel pururea bântuit de gândurile cele rele, mă scoate la lumina Duhului,
Şi necurăţiile sufletului meu le spală, îndreptându-mă spre izvorul Cuvântului.

Cu strălucirile fecioriei fiind încununat, ai cercat cu degetul inimii apa izvorului îndumnezeitor,
Şi întărit de puterea harului ai început a scrie cu înţelepciune cele grăite de Duhul povăţuitor.
Degetul dumnezeiesc însemnând pe tabla inimii tale cele ascunse din veac,
Ai început a propovădui întru lumină cele descoperite de dumnezeiescul sfat.

Mintea ta pătrunzând în norul cel înţelegător a primit mângâierea adierilor dumnezeieşti,
Şi poarta inimii deschizându-o cu cheia rugăciunii ai aflat înlăuntru comoara tainelor cereşti.
Cu înţelepciune cercetând toate ai aflat străluciri din gândul dumnezeiesc,
Care luminând cămara inimii te îndemna să mărturiseşti darul ceresc.

Glasul tău a slujit Cuvântului, mărturisind cele mai presus de fire,
Şi mâna ta s-a ostenit a scrie cuvinte dumnezeieşti spre mântuire,
Citind cu ochii minţii din cartea gândurilor inimii cele înscrise de Duhul,
Te-ai făcut trâmbiţă a Adevărului şi comoară sfinţită de Cuvântul.

Cu rugăciunile tale întăreşte şi acum inima Bisericii tulburată de viforul ereziilor cumplite,
Şi cartea dreptei credinţe înfăţişează privirii noastre, ca să înţelegem adevărurile sfinte.
Şi comoara mărturisirii tale fă să-şi cearnă roade şi în sufletele noastre neputincioase,
Ca să te cinstim ca pe un părinte izvorâtor de înţelepciune, care ne dăruieşti gânduri luminoase.

Fiarele patimilor punând stăpânire pe mintea şi inima mea, răni adânci îmi pricinuiesc,
Şi tulburările lor zdruncină temeliile sufletului meu şi în noroiul patimilor mă zvârcolesc.
Neajungând eu la odihna nepătimirii, încă pribegesc prin noaptea păcatelor,
Steaua harului străluceşte-mi pe bolta minţii, ca să îţi aduc
Bucură-te, crin preastrălucit, împărtăind mireasma dogmelor dumnezeieşti,

Fântână a înţelepciunii în care s-au adunat picăturile ploilor cereşti,
Făclie mărturisitoare, ce risipeşte întunericul adus de noaptea necredinţei,
Vas al îngereştilor cuvinte împodobit cu roua cea sfântă a umilinţei,
Sălaş al luminii dumnezeieşti ce îmleteşte cuvintele înţelepciunii,

Acoperământ îngeresc ce împodobeşte lăcaşul sfinţit al inimii,
Izvor cuvântător care odihneşte mintea prin susurul Cuvântului călăuzitor,
Cămară plină de darurile agonisite prin osteneala gândului mişcător,
Sabie a mărturisirii, tăind cu îndrăzneală frunzele ereziilor stricătoare,
Oglindă a tainelor privite cu puterea dumnezeiască cea luminătoare,
Cort al dumnezeieştii măriri în care se descoperă cele înalte,

Altar zidit în sânurile cerului spre adeverirea tainelor minunate,
Nor al luminii dumnezeieşti ce călătoreşte pe cerul Ortodoxiei,
Glas pururea chemător la mântuire după măsura vredniciei,
Securea cea ascuţită ce taie toate uscăturile eresurilor,
Sălaş al păcii cereşti care îmbracă în lumină chipul versurilor,
Palat al înţelepciunii căruia îngerii i-au zidit treptele cereşti,
Rug pururea aprins al darurilor, vestind făgăduinţele părinteşti
Legământ al iubirii scris de Duhul în cartea inimii,
Stâlp al mărturisirii înconjurat de razele Luminii.





MAICA DOMNULUI ŞI SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORULsau -Povestea icoanei iubitoare sfinţite de înălţimea laudelor aprinse de focul Duhului Sfânt-







Filosof desăvârşit al cântărilor Dumnezeirii, mărturisitor al Treimii,

Flacără serafimică aprinsă de dorul veşniciei, petrecând în gândul umilirii,

Cu smerenia, ca şi cu o floare gingaşă ţi-ai împodobit sufletul tău curat

Şi izvoarele Duhului le auzeai limpede cum îngână dumnezeiescul vals.




De lumina Duhului Sfânt fiind învăluit, mireasma acestuia n-ai putut-o tăinui,

Şi flori de laudă către Preasfânta Născătoare ai împletit, spre a-I mulţumi.

Luând trâmbiţa Duhului ai dat răsunet în toată lumea, ca să se adune la praznicul bucuriei

Şi s-o preamărească pe Cea Căreia îi slujeşte cu adâncă smerire tot soborul îngeresc al veşniciei.




Cu gândul inimii ai urmat întreaga Sa viaţă şi c-un suspin ai pecetluit călătoria,

Nădăjduind că Însăşi Preacurata îţi va sfinţi cu milostivire lauda ta, ce mărturiseşte iubirea.

Harul şi ajutorul Ei te-au însoţit pe calea laudelor şi din gura ta s-au revărsat râuri de cuvinte

Ce au zidit icoana Celei mai înalte făpturi, care a covârşit cu frumuseţea orice virtute.




Pe Sfinţii Părinţi chemând în ajutor, ai pictat cu măiestrie chipul cel iubitor,

Cu Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti ai urmărit paşii pământeşti ai Vasului adânc cugetător.

Cu Eusebiu de Cezareea ai zugrăvit frumuseţea de aur a Celei Ce e luminătoarea a toate,

Mergând pe aceeaşi cale cu Grigorie al Nissei, ai cântat din chimvalul Marelui Atanasie.

Cu Grigorie al Neocezareii petrecând, prin rugăciune te-ai făcut părtaş a feluri de minuni,

Alături de Dionisie Areopagitul dezlegând tainele mai presus de minte la masa dulcilor sfătuiri.




Pentru aceasta, ca pe un părinte desăvârşit în taina laudelor, te rugăm să ne acompaniezi,

Luându-ne sub aripile rugăciunii tale, ca pe nişte neputncioşi, la limanul taboric să ne aşezi.

Ca şi noi, cei lipsiţi de înţelepciune, în nepriceperea noastră să lăudăm pe Cerul veşnic răsunător,

Şi într-un dialog iubitor, împreună cu tine, părinte, să aducem Împărătesei prinos nemuritor.




Să lăudăm pe Templul Duhului Sfânt, Arcuşul dumnezeiescului Cuvânt,

Izvorul Apei celei Vii, Raiul Pomului Vieţii, al nostru nebiruit Acoperământ.

Via înverzită din care S-a ivit Strugurele Nemuririi, Vasul iubitor al adâncimii,

Arca cuprinzătoare a Celui Necuprins, cea mai iubită Icoană a luminii.

Crinul frumuseţii dumnezeieşti, Grânarul preaînalt al mântuirii noastre,

Floarea fecioriei plină de mireasma harului, Nădejdea visurilor luminoase.

Toiagul ce a odrăslit Spicul Vieţii, Mijlocitoarea arzătoare ce aprinde candela inimii,

Limanul liniştit al celor clătinaţi de valurile patimilor, Canonul adevărat al sfinţirii.

Pilda vieţii îngereşti, Stâlpul fecioriei, Cortul Cuvântului adumbrit de strălucirea de diamant,

Vas al slavei cereşti, Tronul mai înalt decât Serafimii, Cetate înţelegătoare a Celui Preaînalt.

Râul nesecat al Apei Celei vii, Chivotul Împăratului, Vasul vieţii dumnezeieşti,

Spicul ce a înflorit viaţa cea sporitoare, Biserica mai înainte de veci a slavei cereşti.

Icoana înţelegătoare înfricoşătoare demonilor şi dorită îngerilor, Întărirea credincioşilor,

Grădina cea neatinsă, Izvorul apei vieţii, Cufăr de taină al tuturor minunilor.

Vasul cel de aur al Mielului lui Dumnezeu, Crinul cel sfânt al unduirilor dorului

Podoaba cea mai de preţ a praznicelor împărăteşti, Moştenitoarea iubită a Domnului.

Cartea pecetluită pe care e scris Cuvântul lui Dumnezeu cel nescris,

Sfeşnicul luminii cereşti, Cetate a slavei Dumnezeului Necuprins,

Toiagul împărătesc cel minunat, Chivot al sfinţeniei celei preaînalte,

Căţuie ce poartă în sânul ei focul Dumnezeierii Celei prealăudate.

Izvorul bucuriei veşnice, Scară strigătoare către cer, Cununa bunăvoirilor,

Desăvârşirea laudelor, cea mai înaltă mărturie de sfinţire, spre bucuria Îngerilor.

Scară dumnezeiască ce arunci punte între Dumnezeu şi oameni,

Pecete ce învăluie gândul, biciuind ispitele veşnicilor duşmani.




Sfinte Maxim, dulce cântător al măririlor Cuvântului, al Maicii Domnului vas ales,

În care s-au revărsat toţi talanţii darurilor, spre bucuria neamului împărătesc,

Mirul bunei miresme a harului făcându-l lucrător în tine prin osteneli călugăreşti,

Te-ai ridicat la înălţimea tainei, pentru acestea în călătoria Duhului pe creştini îi însoţeşti.




Luminător tainic al nepământeştilor vedenii despre Preasfânta Fecioară

Comoară aleasă a sfintelor căutări printre stelele lumii nemuritoare, ce lin coboară

Şi se aşează pe pământ dând mărturia adâncimii şi cel mai deplin legământ

Al iubirii feciorelnice ce dincolo de pietrele acestui veac s-a statornicit.




Dor nepământesc ce flăcările îşi întinde în focul iubirii Preacuratei Stăpâne

Cuprinzând orizonturile nemărginite şi cântul lor răspândind smerit în lume

Te-ai adâncit, Cuvioase Maxim, în oceanul smereniei prin binecuvântarea Maicii Sfinte

Urmându-i pilda de sfinţenie ai aflat cea mai odihnitoare cale către duhovniceasca virtute.




La înălţimea serafimilor te-a ridicat rugăciunea Ei biruitoare

Urcând uşor pe nor mintea ţi-ai odihnit în iubirea purtătoare

A celor mai desăvârşite flori culese din oceanul dumnezeiesc

Cu îngerii zugrăvind colţuri din Raiul încărcat de cânt pitoresc.




În livada duhovniceştilor desfătări ai primit dumnezeieştile sărutări

Şi cununa luminată din mâna Fecioarei, cu smerite binecuvântări

În icoana cea mai deplină, ai zugrăvit chipul vieţii Sale sfinte

Şi ai lăudat chipul fecioriei Sale, cu dulci şi smerite cuvinte.




Desăvârşit însoţitor al tuturor pe căile dreptei credinţe

Cu lacrimile tale curate ai câştigat darul sfintei umilinţe

Lumina înţelepciunii îşi aprindea focul nevăzut asupra ta

Şi sabia Duhului ce te ocrotea dădea mărturie îngerilor de sfinţenia ta.




Pentru aceasta, te rugăm să ne fii pururea ajutător în rugăciune şi liman de lumină,

Pe munţii înalţi ai slavei laudelor, ne dă mâna, ca să nu cădem din nădejdea cea bună,

Ocrotitor tainic al tuturor ce te cheamă în rugăciune, sabie ce tai toată nedumnezeirea,

Cartea dreptei-credinţe punându-ne mereu în faţă, ne deschizi poarta spre a contempla Iubirea.

20 ianuarie 2018

Acatistul Sfântului Eftimie cel Mare

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...




În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!


Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.


Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!


Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Dupa rugăciunile incepătoare:


                                                                      Condacul 1

Preacuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru celui minunat întru fapte vrednice de fericire, cântări de lăuda să-i împletim noi, fii săi. Luminătorului pustiei și povățuitorului călugărilor cu fapta și cu cuvântul, că celui ce are îndrăzneală către Domnul, să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Eftimie !
                                                                        Icosul 1

Înger între oameni pe pământ ai petrecut, Părinte Eftimie, înălțându-te în sus cu aripile smereniei, Preacuvioase, pentru care de la toți auzi unele că acestea:

Bucură-te, înger pământesc;
Bucură-te, omule ceresc;
Bucură-te, înălțimea faptelor bune;
Bucură-te, a smereniei înălțime;
Bucură-te, al monahilor îndreptătorule;
Bucură-te, al tuturor povățuitorule;
Bucură-te, că înfrânare ai săvârșit;
Bucură-te, că poftele le-ai biruit;
Bucură-te, părinte al părinților;
Bucură-te, părtaşule al pustnicilor;
Bucură-te, că de tine s-au bucurat îngerii;
Bucură-te, că de tine s-au veselit cetele drepților;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Eftimie!

                                                           Condacul al 2-lea

Cu lumina cea neapropiata luminat fiind tu, cum vom incepe a lauda minunatele tale fapte de care si ingerii s-au mirat, noi, cei din tarana si supusii tuturor patimilor ? Ci biruiti de dragostea cea catre tine, Preacuvioase Parinte, te laudam, cantandu-I lui Dumnezeu: Aliluia !

                                                           Icosul al 2-lea

Ca un soare ai stralucit in pustietati, Parinte Eftimie, cu invataturile luminand pe cei ce veneau la tine cu suflet neindoit; pentru aceasta auzi de la toti asa:
Bucura-te, cel plin de darul Preasfantului Duh;
Bucura-te, cel ce cu lumina cea neapropiata ai fost stralucit;
Bucura-te, precum un soare ai luminat;
Bucura-te, ca izvoare de mantuire in pustie ai aratat;
Bucura-te, ca prin tine multi s-au mantuit;
Bucura-te, ca stalp cu chipul focului te-ai aratat;
Bucura-te, ca negura patimilor cu lumina cunostintei ai gonit;
Bucura-te, ca Domnului cu suflet arzator ai slujit;
Bucura-te, cel ce mult te-ai nevoit;
Bucura-te, ca tuturor pilda de fapte bune ai devenit;
Bucura-te, ca mai intelept decat toti inteleptii lumii acesteia te-ai dovedit;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Eftimie!
Condacul al 3-lea
Afierosit lui Dumnezeu din pantecele Maicii Tale ca un alt Samuil, Parinte Eftimie, dupa numele tau te-ai facut mangaiere credinciosilor, calugarilor toiag de intarire, ajutor celor ce canta: Aliluia!

                                                          Icosul al 3-lea

Veseliti-va! A zis parintilor tai ingerul Domnului – ca prunc se va naste voua, numit cu numele ‘veseliei’ – si apoi te-ai zamislit in pantece, aducandu-le lor fagaduinta si din pruncie cu rugaciunea te-ai hranit. Pentru care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucura-te, ca mai inainte de a te naste Domnului ai fost afierosit;
Bucura-te, ca prin rugaciunea parintilor tai ai fost daruit;
Bucura-te, ca si ingerul in vedenie le-a zis lor: ‘ veseliti-va’;
Bucura-te, ramura binecrescuta;
Bucura-te, cel numit cu numele veselie;
Bucura-te, pazitorule al curatiei;
Bucura-te, ca, prin tine, veselie sfintele biserici au luat;
Bucura-te, ca nascandu-te maica ta de nerodire si intristare s-a izbavit;
Bucura-te, ca si ea, dupa moartea tatalui tau, Domnului a slujit;
Bucura-te, ca diaconita a fi s-a invrednicit;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie!

                                                         Condacul al 4-lea

Din cea stearpa nascandu-te, lucrator mult roditor de buna rodire duhovniceasca te-ai aratat, taind spinii paganatatii, Preacuvioase, si dumnezeiasca samanta a bunei credinte aruncand, cantai: Aliluia!

                                                           Icosul al 4-lea

Nasterea ta, Preacuvioase Parinte Eftimie, a fost vestita mai inainte de vreme de ingerul cel trimis, ca odinioara la Zaharia, care din pantecele sterp al Elisabetei a odraslit pe Ioan, caruia urmator te-ai aratat; pentru aceasta iti strigam:
Bucura-te, ca la obicei cu marele Ioan Botezatorul te-ai asemanat;
Bucura-te, ca iubitor de liniste ca Marele Arsenie te-ai aratat;
Bucura-te, ca in munti nenumarate minuni ai savarsit;
Bucura-te, ca din boala pe multi ai vindecat;
Bucura-te, ca indraciti ai tamaduit;
Bucura-te, ca multe suflete ai tamaduit;
Bucura-te, ca pe acestia la Cereasca Imparatie i-ai povatuit;
Bucura-te, cel mult stralucit;
Bucura-te, mare luminatorule;
Bucura-te, cald folositorule;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie!

                                                             Condacul al 5-lea

De grijile lumesti lepadandu-te si primind viata cea ingereasca, cu infranarea sufletului te-ai impodobit si dar de minuni de la Dumnezeu ai luat din destul cantand: Aliluia!

                                                              Icosul al 5-lea
Preacuvioase Parinte, din pruncie cu osardie spre fapta buna nevoindu-te, ai parasit lumea si toate cele din lume, parintii si bogatiile, iubind viata cu saracie si smerenie, pentru care auzi acestea:
Bucura-te, ca cetatea Melitina ai parasit;
Bucura-te, ca in cetatea Domnului ai intrat;
Bucura-te, ca din pruncie pe monahi ai iubit;
Bucura-te, ca in ceata lor ai intrat;
Bucura-te, ca prieten iubit pe Cuviosul Teoctist cel minunat ai aflat;
Bucura-te, ca impreuna cu dansul pana la sfarsit ai petrecut;
Bucura-te, ca intr-un gand Domnului ati slujit;
Bucura-te, ca vietuire inalta ati dobandit;
Bucura-te, ca locas de incapere Sfantului Duh te-ai facut;
Bucura-te, ca firea infranandu-ti ca firea ingereasca a ajuns;
Bucura-te, luceafar mult stralucit;
Bucura-te, ca la Ceruri pe multi ai suit;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie!

Condacul al 6-lea

Stralucit-au faptele tale cele bune ca soarele, pe pamant si in cer, buna sluga a lui Hristos, Eftimie caci ne-ai propovaduit noua credinta in Hristos cea adevarata si fara de prihana ; pentru aceasta cantam: Aliluia!

                                                               Icosul al 6-lea

Cu toiagul crucii intarindu-te, Preacuvioase Parinte paraiele faradelegilor le-ai uscat, si din raul desfatarii celei dumnezeiesti, si din izvorul raiului Preafericite adapandu-te, izvoare de mantuire in pustie ai aratat ; pentru aceasta iti stigam:
Bucura-te, ca ai fost incepator de mangaiere Bisericii;
Bucura-te, ca prin nasterea ta toate pornirile eretice le-ai izgonit;
Bucura-te, ca prin cuvinte cu ereticii te-ai luptat si i-ai dovedit;
Bucura-te, ca tare inaintea lor ai stat;
Bucura-te, ca pe Arie si pe Nestorie i-ai lepadat;
Bucura-te, ca pe multi din inselaciunea lor i-ai scapat;
Bucura-te, ca mare luminator te-ai aratat;
Bucura-te, ca pe multi scapandu-i de chinurile iadului la dreapta credinta i-ai adus;
Bucura-te, ca pe multi prin baia Botezului ai curatit;
Bucura-te, ca pe ei curati lui Hristos i-ai adus;
Bucura-te, ca lumea ai luminat;
Bucura-te, ca la cereasca inaltime ca un finic te-ai suit;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie!

                                                               Condacul al 7-lea

Vrand pe tine a te sfinti tot lui Dumnezeu, Parinte, si dorind slava cea nemuritoare, la El ai alergat cu caldura, prin vietuire curata, prin pustinicie si prin viata prealuminata, strigand: Aliluia!

                                                               Icosul al 7-lea

Saracia Celui ce S-a nascut din Fecioara cu adevarat luand, ai socotit cele trecatoare ca iarba, fericite Parinte ; pentru aceasta spre ravna vietii ingeresti ai ridicat pe toti cei ce-ti strigam tie cu dragoste:
Bucura-te, mult nevoitorule;
Bucura-te, grabnic sprijinitorule;
Bucura-te, al tuturor ajutatorule;
Bucura-te, vietuitorule cel mare al pustiului;
Bucura-te, vlastar nevestejit al Meletinei si al Armeniei;
Bucura-te, ca din tinerete lui Hristos ai urmat;
Bucura-te, ca de trupul cel firesc te-ai lepadat;
Bucura-te, izbavitorul multora din inselaciune;
Bucura-te, datatorul a rauri de tamaduiri;
Bucura-te, cel prin care Dumnezeu S-a preamarit;
Bucura-te, cel prin care satana s-a rusinat;
Bucura-te, ca la ceruri cu invataturile tale ne-ai ridicat;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie!

                                                       Condacul al 8-lea

Pastorind cu vrednicie pe monahii cei din sfanta la lavra, ii invatati zicand: ‘Privegheati si va rugati ca sa nu cadeti in ispita ; iar aceasta sa stiti, ca mai inainte de orice, se cade ca cei ce s-au lepadat de lume sa nu aiba voia lor, ci sa tina smerita cugetare si ascultare, grijindu-se de ceasul mortii si pururea cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

                                                          Icosul al 8-lea

Aprig dorind slava Imparatiei Cerurilor, te-ai nevoit a-i aduce pe toti la Hristos Mirele cel Vesnic, lamuriti prin fapte bune, pentru care auzi unele ca acestea:
Bucura-te, cel ce prin pildele tale pe multi ai indreptat;
Bucura-te, al Dumnezeiestii Stapaniri cea in Trei Sori tainuitorule;
Bucura-te, al Dumnezeiestii petreceri povatuitorule;
Bucura-te, al celor cazuti din pacate ridicare;
Bucura-te, al multora mantuire;
Bucura-te, ca si pe noi ne povatuiesti a urma tie;
Bucura-te, ca povetelor tale urmandu-le adunam sufletelor noastre bogatie;
Bucura-te, cel prin care cuviosii se imbogatesc;
Bucura-te, cel prin care oamenii se mantuiesc;
Bucura-te, dumnezeiasca mangaiere a tuturor;
Bucura-te, lumina mintii calugarilor;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie!

                                                       Condacul al 9-lea

Covarsesti, Cuvioase Parinte, pe toti cu blandetea chipului si cu smerita cugetare a inimii, pentru ca darul Preasfantului Duh ai primit, dupa cum dumnezeiescul cuvant ai zis : ‘spre cine voi cauta, decat numai spre cel bland si smerit cu inima, care asculta de cuvintele Mele’ cantand: Aliluia!

                                                           Icosul al 9-lea

In carul faptelor bune sezand, ca Ilie cel ravnitor te-ai mutat la cer unde viata ta aratat s-a scris, si acum inaintea Stapanului stand, pomeneste-ne si pe noi cei care iti cantam:
Bucura-te, ca sfintele 40 de zile in pustie afara de lavra le-ai petrecut;
Bucura-te, ca acolo mai mult te nevoiai;
Bucura-te, ca marelui Ioan Botezatorul urmator te-ai aratat;
Bucura-te, ca precum Moise prin Marea Rosie, asa peste patimi ai trecut;
Bucura-te, ca pe Veliar l-ai biruit;
Bucura-te, ca in asrisa zilei si in frigul noptii mult te-ai trudit;
Bucura-te, ca sufletului tau hrana cea Dumnezeiasca i-ai castigat;
Bucura-te, ca Mantuitorului Hristos ai urmat;
Bucura-te, ca taberele diavolesti le-ai pierdut;
Bucura-te, ca de nalucirile lor nu te-ai temut;
Bucura-te, ca viata vesnica ai castigat;
Bucura-te, ajutorul meu acum si in ceasul mortii mele;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie!

                                                                 Condacul al 10-lea

Venind in sfanta lavra ta, din dumnezeiasca ta randuiala, ca la 400 de barbati armeni, ai poruncit fratilor sa-i ospeteze pe ei, caci milostiv si primitor de straini ai fost ; pentru aceasta te laudam cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

                                                                    Icosul al 10-lea

Vrand Dumnezeu sa te proslaveasca pep amant, ai inmultit painile, pentru ca, nefiind paine decat pentru 10 barbati, ai saturat atata multime, zicand ucenicului tau Dometian: ‘Mergi, precum ti-am zis ca acestea zice Duhul Sfant: vor manca si le va prisosi!” Pentru care auzi acestea:
Bucura-te, ca Dumnezeu pep amant te-a proslavit;
Bucura-te, ca prin cuvantul tau painile s-au inmultit;
Bucura-te, ca precum Mantuitorul in pustie 5000, asa si tu multime de 400 de barbati ai saturat;
Bucura-te, ca toti de acestea s-au minunat;
Bucura-te, ca pana la 3 luni, usa chelariei nu s-a inchis de multimea painilor;
Bucura-te, ca binecuvantarea pentru vin si untdelemn s-a facut;
Bucura-te, de straini primitorule;
Bucura-te, al tuturor de cele ceresti ospatatorule;
Bucura-te, ca multe minuni ai facut;
Bucura-te, caci alergarea spre izbavire bine o ai savarsit;
Bucura-te, ca dupa lege bine te-ai nevoit si astfel ai luat cununa dreptatii;
Bucura-te, ca acum in cer cu ingerii locuiesti;
Bucura-te, ca Imparatia Ceresca ai dobandit;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie!

                                                                      Condacul al 11-lea
Seceta pe pamant fiind multa vreme si toti stramtorandu-se, veneau la tine cazand ca sa imblanzesti pe Dumnezeu spre a da ploaie ; iar tu le ziceai : ‘Vrea Dumnezeu, fiilor, prin aceasta pedeapsa sa ne intelepteasca pe noi desavarsit spre a-I canta: Aliluia!’

                                                                      Icosul al 11-lea

Aducand lui Dumnezeu Jertfa cea fara de sange cu multa vrednicie si cu lumina din cer stralucindu-te, a acoperit impreuna cu tine si pe Dometian, ucenicul tau; si a ramas acea lumina de la inceputul Slavosloveniei Intreit Sfinte pana la implinirea ei; pentru aceasta strigam tie:
Bucura-te, caci cu vrednicie ai fost preot lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca si pe ucenicul tau asemenea tie l-ai facut;
Bucura-te, ca daruri mari ai primit de la Dumnezeu;
Bucura-te, ca aducand Dumnezeiestile Daruri, vedeai de multe ori pe ingeri impreuna cu tine slujind;
Bucura-te, ca dand fratilor Dumnezeiestile Taine, cunosteai pe cei vrednici si pe cei nevrednici;
Bucura-te, cunoscatorul celor ascunse;
Bucura-te, ca aceste daruri, pentru a ta vrednicie, le-ai primit de la Dumnezeu;
Bucura-te, ca si pe pamant si in cer te-ai proslavit;
Bucura-te, ca alergarea bine o ai savarsit;
Bucura-te, partasule al cetatenilor ceresti;
Bucura-te, ca cerul l-ai descuiat cu rugaciunea ca si maritul Ilie Proorocul;
Bucura-te, ajutorul celor ce se roaga tie;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie!

                                                               Condacul al 12-lea

Mai inainte ti-a aratat Mantuitorul Hristos mutarea ta cea mult dorita catre Dansul Preacuvioase Parinte, ca odinioara lui Moise, vazatorul-de-Dumnezeu, caruia urmator prin fapte bune facandu-te ai despartit marea patimilor si ai trecut neoprit la pamantul fagaduintei, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

                                                                Icosul al 12-lea

Izvor de tamaduiri, si mai inainte, si dupa moarte, Preacuvioase, pe tine dobandindu-te ca pe un parinte si doctor al sufletelor si al trupurilor noastre, iti cantam si noi, fii tai, zicand:
Bucura-te, mare facatorule de minuni;
Bucura-te, izvor nesecat de tamaduiri;
Bucura-te, ca ai incuiat pe demonul cel rau intru adanc;
Bucura-te, locuitorul cel ceresc;
Bucura-te, ca asemenea lui Ilie, in carul faptelor bune la cer te-ai mutat;
Bucura-te, ca si pe ucenicul tau dupa sapte zile acolo l-ai chemat;
Bucura-te, ca in viata si dupa moartea ta lavra nu o ai parasit;
Bucura-te, ca tuturor ne mijlocesti mantuirea inaintea Sfintei Treimi;
Bucura-te, trandafirul gradinii Raiului;
Bucura-te, primitorul multor daruri;
Bucura-te, ca de acum cu ingerii dantuiesti;
Bucura-te, ca impreuna cu toti sfintii si cuviosii te veselesti;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie!

                                                             Condacul al 13-lea
O, Preacuvioase Parinte primind de la noi, fiii tai, aceasta putina cantare de lauda, ca pe o alcatuire de prunci, insa din dragoste fierbinte adusa, mijloceste la Preasfanta Treime pentru noi, sa ne invrednicim bucuriei celei vesnice, macar de suntem si nevrednici, ca sa cantam impreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia (de 3 ori).
Apoi se zice Icosul 1 : Inger intre oameni pe pamant ai petrecut…
si Condacul 1: Preacuviosului si de-Dumnezeu-purtatorului Parintelui nostru…

După aceea se citeşte această rugăciune:

                                                       Rugăciune către Sfântul Eftimie

O, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie, mare nevoitorule si cald folositorule, apuca inainte cu sfintele tale rugaciuni cele catre milostivul Dumnezeu, roaga-te, imblanzeste-L, fa-L milostiv noua celor ce cadem cu umilinta la tine, cela ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului, ranindu-te de focul dragostei Lui, ai parasit toate desertaciunile lumesti ca pe niste gunoaie, Lui ai urmat cu toata dragostea, iubindu-L mai mult decat pe toate bunatatile cele trecatoare ale lumii acesteie. Pentru ca luminandu-ti ochii sufletului tau, cu toata inima ai slujit ca un inger in trup, Lui, care te-a si preamarit dupa multele tale trude si osteneli cu darul minunilor Sale in viata si dupa moarte, caci asa preamareste Dumnezeu pe cei ce-L maresc cu lauda si fapte bune.

Asadar, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie, ca cel ce in cer fiind neincetat te rogi cu Preacurata Maica a lui Dumnezeu si cu toti sfintii pentru intarirea sfintelor lui Dumnezeu Biserici, a bunilor conducatori si a supusilor lor, ca sa asculte de legile tarii, pentru intarirea fratilor si a tot clerul ortodox si cinul calugaresc si pentru mantuirea tuturor dreptcredinciosilor crestini din toata lumea, roaga-te si pentru noi ca sa fim aparati de vrasmasii vazuti si nevazuti, fii solitor si rugator pentru noi catre Domnul Dumnezeu. Izbaveste-ne de toata ispita neasteptata si de muncile cele vesnice, ca sa aflam mila in ziua Infricosatei Judecati si sa ne invrednicim acelor nespuse bunatati, privind si preamarind Lumina cea preadulce si desfatata a fetei Preamilostivului Dumnezeu, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh in veci. Amin.
                                                                      Şi se face otpustul.

17 ianuarie 2018

DUCEŢI-VĂ SĂ VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

Părintele arhimandrit Corneliu, stareţul Sfintei Mână stiri Călui

Iubiţii mei, cum am mai spus şi în alte dăţi ale cuvântului nostru, venirea la Biserica lui Dumnezeu este o datorie sfântă pentru fiecare creştin. La fiecare Sfântă Liturghie Iisus Hristos Dumnezeu se răstigneşte şi învie pentru noi! Iar o parte din voi staţi cu nepăsare faţă de Sfânta Liturghie şi nu veniţi la biserica Lui. Şi nu vor aceia să vină pe cărarea luminii, pe cărarea Împărăţiei, pe calea lui Dumnezeu, nu vor să ştie că la fiecare Sfântă Liturghie şi pentru ei Hristos iarăşi se răstigneşte şi învie. Răstignirea şi învierea, două mari Taine ale lui Hristos, ce se săvârşesc mereu în Biserica Crestin Ortodoxă pentru noi! Cum să stai, frate, nepăsător acasă sau te miri unde te poartă vrăjmaşul, departe de Hristos Răstignit, departe de Hristos Înviat? Îţi pune vrăjmaşul în minte fel şi fel de piedici, care cică nu suportă amânare şi e musai să te duci la ele neapărat în vremea Sfintei Liturghii, când dator eşti faţă de Sfânta Treime, să vii la Biserica pe care Hristos a rânduit-o.

Şi dacă despre celelalte amăgiri, care te împiedică să vii la Biserică, am mai spus noi la vremea cuvântului nostru, acum vom vorbi de un motiv mai special, prin care diavolul îţi opreşte drumul către Biserica lui Dumnezeu. Se zice despre creştin că nu se duce la Biserică din cauza preotului, care cică, ba nu ştie să cânte, ba scurtează slujbele, ba nu ţine post, ba e beţiv, ba e avar, ba îi fug ochii după enoriaşe. O fi şi aşa ceva, nu zic nu - Ferească Dumnezeu!

-, dar, iubite frate, ţine minte un lucru: nimic nu trebuie să te oprească să vii la Biserica lui Hristos!

După cum ştii, iubite frate, popa acesta din cauza căruia tu, cică, nu poţi să vii la biserică, este şi el om, dar şi preot. Ca om, dacă este aşa cum spui tu, îşi va primi pedeapsa aici pe pământ, unde suferinţă, nenorocire, moarte înfiorătoare sau boală grea va veni asupra lui sau asupra urmaşilor lui, ca durerea să-i fie şi mai mare. Iar înaintea Dreptului Judecător,

la Dreapta Judecată, el păcătosul va primi ceea ce a căutat şi ceea ce merită, după faptele sale. Căci aşa scrie în Epistola I către Corinteni capitolele 6:9 şi 10:

„Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici

adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici
beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu“. Deci, iubite frate,
lasă-l pe el, omul, în pace şi nu-mai judeca, că, vezi, are cine să-l judece. Ţie să-ţi fie gândul la ale tale, că nici tu nu eşti sfânt şi nu uita porunca lui Hristos:

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi şi cu măsura cu cei măsuraţi,
vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?“.

        Aşa să gândeşti tu, iubite frate, despre păcatele omului care este preot, dacă le are, şi să nu te împiedice să vii şi tu la Biserică. Dar, cum spuneam mai la început, popa este şi el om, dar şi preot. Iar acest har al Preoţiei, preotul, chiar de este beţiv, desfrânat sau lacom, face Cruce şi apa se sfinţeşte. Poţi şi tu la fel, chiar de te ştii mai curat decât el, şi apa să nu se mai strice? Nu poţi, iubite frate, căci nu ai harul Preoţiei.

Duhul Sfânt dă Preoţia preotului, ca să sfinţească şi să binecuvânteze pe toţi şi pe toate. Vedeţi dar, cât de mare este harul Preoţiei? Uite, iubite frate, eu la chilia mea să zicem că aş avea nevoie de a lumina cu un bec electric un ungher întunecat. Pentru aceasta de la priză întind un fir, care poartă curentul electric la becul meu. Şi când îl aprind el funcţionează şi luminează, chiar dacă firul, care poartă curentul electric la bec este rupt, înnădit, ruginit. Aşa este şi cu preotul, iubiţii mei, oricât de păcătos ar fi el, este purtătorul luminii lui Dumnezeu către credincioşi, precum poartă şi firul de care vă spuneam curentul electric, oricât de nenorocit ar fi el, firul. Şi atunci iubite frate, ai tu dreptul să huleşti preotul şi în spatele acestei hule să te cuibăreşti în braţele dracului şi să găseşti motiv să nu mergi la Sfânta Biserică?

Preotul trebuie cinstit de credincioşi, căci prezenţa lui în parohie este însăşi prezenţa lui Dumnezeu, pentru că preotul îl

reprezintă de două mii de ani pe Hristos: „Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerului şi orice vei lega pe

pământ, va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ,

va fi dezlegat şi în ceruri“ (Matei 16:19), - a grăit Hristos către

Sfântul Apostol Petru, Arhiereul Bisericii Lui pe pământ şi piatra pe care Mântuitorul a zidit Biserica Sa. „Adevărat grăiesc vouă: oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer“

(Matei 18:18), - spunea Hristos către Sfinţii Săi Apostoli, toţi arhierei ai bisericii sale, cărora El le-a dat Harul Preoţiei, prin aşezarea mâinilor Sale peste ei. Şi harul acesta de la Dumnezeu venit, s-a transmis de la Sfinţii Apostoli, din generaţie în generaţie de preoţi, de ieri, de azi şi de mâine, cât

va fi lumea. Însuşi Iisus Hristos S-a lăsat binecuvântat de preot, atunci când, Prunc fiind a fost purtat de Preotul Simeon, preot al Legii Vechi. Dar Hristos a făcut aceasta, pentru ca să ne arate marea Lui smerenie, precum şi rânduiala şi vrednicia pe care a hotărât-o El pe pământ preotului.

Iar tu, iubite frate, huleşti preotul, îl batjocoreşti şi îl înjuri. Amintiţi-vă Evanghelia celor zece leproşi, când Iisus cobora pe cale spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samarei şi a Galileii şi zece leproşi s-au apropiat de

Dânsul şi i-au cerut ajutor: Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi!“ (Luca
17:13). Ce le-a spus El atunci? „Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor!“

(Luca 17:14). Deci El, Iisus Hristos Dumnezeu i-a trimis pe ei la preoţi, să caute şi să primească vindecarea.
Dar credeţi că pe ei i-a trimis? Nu, iubiţii mei, nu pe ei, căci El atunci,
pe dată i-a vindecat pe toţi zece, ci pe voi v-a trimis înaintea preoţilor, ca să
primiţi vindecare şi voi de lepra păcatelor voastre. Şi dacă El aşa a zis:
„Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor!“, apoi aşa trebuie să faceţi.

„Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi, se leapădă
de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine“ (Luca 10:16).
Auziţi, iubiţii mei, vorbele lui Hristos? Apoi, să le auziţi
şi să luaţi seama la ele, căci preotul este lucrătorul lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „A preotului este numai a deschide gura, că harul le lucrează pe toate“.
Deci, tu, iubite frate, mergi cu mare nădejde la preot, căci el este slujitorul Domnului. Şi tot Sfântul Ioan Gură de Aur mai grăieşte: „Sfântă este limba preotului şi preasfântă este gura lui“. Deci tu, iubite frate,
arată-te înaintea preotului şi cu evlavie cere-i binecuvântarea, căci Dumnezeu te binecuvântează prin el şi Domnul te va umple cu toată binecuvântarea Duhului Sfânt, cu care este el îmbrăcat.

Când un creştin se întâlneşte cu un preot trebuie să plece puţin capul
şi să zică: „În numele Domnului, binecuvântaţi-mă, părinte!“ Iar preotul
îi va face semnul crucii pe cap şi va zice: „Dumnezeu şi Maica Domnului
să te binecuvânteze!“ Iar creştinul va zice în continuare. „Amin!“

Iubiţii mei, harul Preoţiei preotului nu se va şterge niciodată, iar la Judecata cea Mare el tot ca preot vine, căci el este chemat de Dumnezeu la cinstea aceasta mare a preoţiei, pe care nu şi-a luat-o singur, ci Dumnezeu i-adat-o:
„Şi nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci numai dacă este chemat de Dumnezeu“ (Evrei 5:4). 
Dumnezeu a învrednicit preotul cu o mare putere, pe care aici pe pământ nu o au nici Sfinţii şi nici
  Maica Domnului: leagă şi dezleagă păcatele oamenilor! Căci preotul în scaunul
spovedaniei este şi părinte şi doctor şi judecător. De aceea, iubiţii mei, nu-l
ocoliţi, cereţi-i binecuvântarea şi aplecarea lui la spovedirea voastră, căci fără
spovedanie nimeni nu se va mântui, iar cei nespovediţi în iad se duc.
Preotul este rânduit de Dumnezeu a fi martor la toate momentele solemne ale vieţii tale: la Botez, la nuntă şi la mormânt, şi el binecuvântează şi sfinţeşte toate. Însuşi Mântuitorul a fiinţat Taina preoţiei,

când după Sfânta Învierea Sa a chemat la Sine pe Sfinţii Săi Apostoli şi i-a hirotonisit, dându-le puterea, dreptul şi îndatorirea de a învăţa pe oricine, şi de a ierta păcatele şi de a vindeca. Această putere, prin hirotonie peste veacuri s- a transmis şi se va transmite, cât va fi lumea, la toţi slujitorii bisericii. Căci, iată, noi la Taina Sfântului Maslu din Epistola Sobornicească a Sfântului

Apostol Iacov aşa citim: „Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se

roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi. Este cineva bolnav

între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu

untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel

bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui“
(Iacov 5-13- 14-15).

Vedeţi harul şi puterea rugăciunii preotului? Şi atunci folositor este a-l ocoli? Nu, iubiţii mei. Chemaţi-l să sfinţească şi să binecuvânteze leagănul, nunta, patul suferinţei şi patul morţii, căci de negrăită folosinţă pentru voi sunt acestea. Eu ştiu că tu, iubite frate, eşti om mare şi cu bani, deştept de-ţi crapă

capul (şi gândeşti aşa pentru că nu ai frică de Dumnezeu) şi zici că nevoie nu

ai tu de preot şi de ce să asculţi tu cuvântul preotului, că e pierdere de timp, că

tu le ştii pe toate. Ţie, iubite frate am să-ţi spun ceva. Mai întâi că nimic eşti înaintea lui Dumnezeu; pleavă, asta eşti, cum suntem toţi. Iar mai apoi îţi mai

spun (şi ţine minte vorba aceasta), uneori prin gura preotului îţi vorbeşte

Însuşi Dumnezeu! Mântuitorul a împlinit lucrarea mântuirii neamului

omenesc prin întreita Sa chemare de Învăţător al Evangheliei, de Mare Preot şi Arhiereu şi Miel al lui Dumnezeu, Care S-a jertfit pentru noi, şi de Împărat, Domn şi Stăpân Atotputernic în cer şi pe pământ. Puterea de slujire şi chemare şi puterea iertării şi dezlegării păcatelor au primit-o Sfinţii Apostoli,

când Domnul le-a zis: „Precum M-a trimis pe mine Tatăl şi eu vă trimit pe voi“ (Ioan 20:21).

Taina Preoţiei se întemeiază tocmai pe această chemare, putere şi slujire, pe care sfinţii Apostoli au primit-o de la Dumnezeu şi care s-a transmis la urmaşii lor, până în zilele noastre la noi, prin preoţii Bisericii Ortodoxe Române.

Chemarea învăţătorească de propovăduire a Sfintei Evanghelii, slujirea sfinţitoare a sufletelor prin harul Sfintelor Taine şi puterea de păstorire
duhovnicească a credincioşilor, prin Biserică pe calea mântuirii, este a oricărui preot, oricâte păcate ar avea el ca om.

► „Mergând învăţaţi toate neamurile botezându-le pe ele în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ (Matei 28:19).

► „Aşa să ne socotească pe noi oamenii, ca pe nişte slujitori ai lui  Hristos şi iconomi (să vârş itori) ai Tainelor lui Dumnezeu“ (1Corinteni 4:1).

► „Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine mă ascultă şi cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă“ (Luca 10:16).

După cum vedeţi despre aceste chemări, puteri şi slujiri se scrie la Sfânta Scriptură
Iar Preoţia aceasta este: Sfânta Taină prin care cei anume pregătiţi şi aleşi de Dumnezeu primesc, prin punerea mâinilor şi prin
rugaciunile arhiereului (episcop, mitropolit sau patriarh), puterea întreită şi
chrmare\ Sfântă de a vesti cuvântul lui Dumnezeu, de a sluji Sfintele Taine şi de a păstori credincioşii la mântuire. Iar cea dintâi şcoală a Preoţiei
a fost cea a Evangheliei Domnului, unde au învăţat şi s-au luminat şi s-au sfinţit vreme de
trei ani şi jumătate Sfinţii Apostoli, iar cea de a doua a fost cea a
sfântului Apostol Pavel, ţinută la cetatea Efes din apusul Asiei Mici, care de asemenea era de trei ani (Fapte 19, 9; 20, 11-31).

                                Iubiţii mei, preotul nu trebuie să se străduiască să scrie predici, ci
predica lui cea mai bună să fie viaţa, pe care o duce înaintea lui Dumnezeu şi în parohie înaintea oamenilor. De cele de trai, tare să nu se îngrijească, căci prin harul pe care i l-a dat Dumnezeu, toate i le-a făgăduit şi le va avea. Dragostea de oameni să fie la fel cu dragostea de Dumnezeu, dar cârdăşie cu nimeni să nu facă. De oameni să nu stea nici departe, nici aproape, ci să ia calea de mijloc şi să aibă totdeauna respectul lor. La jocuri şi la petreceri să nu se ducă şi viaţa lui să fie cât se poate de retrasă şi curată, ca a Sfinţilor. Fiindcă el este sfânt şi are de la Dumnezeu, aici pe pământ, mare dar, mare har şi putere, şi trebuie să se ostenească să le păstreze curate şi nestricate şi toată viaţa să şi-o închine lui Dumnezeu, pentru că Preoţia este o misiune sfântă de la Dumnezeu.
Arhierii şi preoţii în lumea aceasta sunt izvoarele binecuvântării dumnezeieşti, care şi la voi prin slujbele lor vor veni, de veţi merge la Biserica lui Hristos. Amin.

                        Dumnezeul milei şi al îndurării, al iubirii de oameni şi al smereniei,
sa vă întărească pe voi şi să vă dea puterea şi tăria să împliniţi întru toate voia Lui.
Aşa să vă ajute Dumnezeu!

Arhivă blog

CARUI SFANT TREBUIE SA NE RUGAM?

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta.

SFANTA SCRIPTURA

Totalul afișărilor de pagină

SFINTI

SFINTI

Lista mea de bloguri