- ️SFÂNTUL APOSTOL , ÎNTÂIUL MUCENIC ȘI ARHIDIACON ȘTEFAN --

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Viața și martiriul Sf. Ștefan ne vorbesc la modul cel mai clar ce înseamnă viața întru Hristos : ,, M-am răstignit împreună cu Hristos ; şi nu eu mai trăiesc , ci Hristos trăieşte în mine " (Gal. 2, 20).

Întreaga misiune a Sfântului Ştefan a fost caracterizată de o coordonată principală : demonstrarea faptului că Mântuitorul Iisus Hristos este Mesia Cel prezis de prooroci .

Pentru a-l aduce în faţa completului de judecată reprezentat de Sinedriu ( Tribunalul evreiesc ) , Ştefan a fost învinuit de blasfemie împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu .
Au fost aduşi martori mincinoşi , antrenați din umbră de cărturari și farisei , care să spună că l-au auzit hulind împotriva templului şi a Legii lui Dumnezeu . Înainte de a vorbi în Sinedriu , toţi acuzatorii săi au parte de un lucru neobişnuit : faţa arhidiaconului strălucea asemenea unui înger , vestind fără cuvinte lumina adevăratei credinţe purtate în sufletul său . Era lumina harului dumnezeiesc și îndumnezeitor .

Având posibilitatea de a-şi apăra dreapta credinţă , Sfântul Ştefan îşi începe cuvântarea printr-un aspru rechizitoriu asupra celor de faţă , străbătut de firul roşu al Întrupării Domnului - făgăduită încă de la greşeala primilor oameni şi amintită sistematic în istoria poporului evreiesc prin patriarhii : Avraam , Isaac , Iacov şi ceilalţi .

Ajungând la Moise , şi nu întâmplător , deoarece era acuzat că ar fi încălcat legea acestuia , arhidiaconul Ştefan , ca oarecând marele profet Ilie Tesviteanul , aprins de râvnă dumnezeiască demască ipocrizia şi răutatea celor de faţă cât şi a înaintaşilor lor , prin aceea că nu au fost în stare să recunoască indiciile oferite de profeţii ce pregăteau calea venirii Domnului .

Fierbând de mânie , cei din Sinedriu erau jigniţi profund în orgoliul şi practicile strict formale practicate . Nefiind parcă de ajuns cuvintele ce le-au răscolit sufletele , Ştefan , cuprins de puterea Duhului Sfânt , prin curajul mărturisirii sale , are parte de o teofanie ,
drept care , proclamă solemn vederea slavei lui Dumnezeu :
„ Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului ( Iisus ) stând de-a dreapta lui Dumnezeu ”.

Rostirea acestor cuvinte va constitui condamnarea la moarte prin lapidare , moment aşteptat îndelung de cei de faţă . Scos afară din Sinedriu , târât şi bătut până în valea lui Iosafat , aflată între muntele Eleon şi Ierusalim , avalanşa de pietre provocată de mulţimea potrivnicilor prezenţi , printre care şi Saul , cel ce va deveni prin pronie cerească marele Apostol Pavel , nu îl împiedică însă pe Ştefan , aflat în faţa morţii , să rostească aceleaşi cuvinte ale Mântuitorului :
„ Doamne , primeşte duhul meu ”
şi „ Părinte , iartă-le lor că nu ştiu ce fac ”.

Dragostea atotcuprinzătoare şi atotbiruitoare , după pilda Domnului ,
l-a făcut să roage astfel.
Să remarcăm faptul că , dacă la începutul lumii , Cain este primul ucigaș de frate ( omorându-l din invidie pe bineplăcutul lui Dumnezeu Abel ) , la începutul lumii creștine , urmașul lui Hristos , Ștefan , moare ucis tot din invidie și ură de dușmanii lui Hristos .

La aflarea moaștelor Sfântului Întâi Mucenic a avut loc un cutremur mare , iar moaștele au umplut de mireasmă pe cei care se aflau în acel loc și auzeau glasurile îngerești spunând : „ Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace , între oameni bunăvoire ”.
Iată încă o legătură între Nașterea Domnului și pomenirea Sfântului Întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan.

Cu ocazia sărbătorii Sfântului Ştefan , peste 400.000 de români îşi serbează ocrotitorul , al cărui nume înseamnă „ încununat de Dumnezeu ”.

Părtași acestei încununari să fie toți cei ce-i poartă numele și îl cinstesc după cum se cuvine pe Întâiul Mucenic Ștefan !
La mulți ani !

SFINTII PRĂZNUITI ASTĂZI ... 27 dec. 2023

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

   🙏 Sfinte Apostol Stefan, intaiule mucenice si arhidiacon, unul din cei 7 diaconi, care te-ai savarsit fiind ucis cu pietre (+ 34), Sfinte Cuvioase Teodor Marturisitorule, fratele Sfantului Teofan, facatorule de canoane si Marturisitorule pentru Sfintele icoane (+ 840), Sfinte Cuvioase Teodor, Arhiepiscopul Constantinopolului (+ 687), Sfinte Cuvioase Luca Triglinul din Muntania in Olimpul Bitiniei, Sfinte Ierarhe Maxim, episcopul Alexandriei in Egipt (+ 282), Sfintilor Mucenici: Mavrichie din Siria, Fotinus, fiul tau, si cei 70 de Mucenici dimpreuna cu voi, care v-ati savarsit prin sabie in vremea imparatului Maximian (+ 286- 305), Sfintilor Mucenici: Candid, Exuperius si Inochentie, 3 din cei 70 de Mucenici care ati patimit impreuna cu Sfantul Mucenic Mavrichie (+ 286-305), Sfanta Fabiola din Roma (+ 399), si Sfinte Sfintite Noule Mucenice din Rusia: Arhiepiscopul Tihon de Voronej si cei dimpreuna cu tine, 160 de preoti, care ati patimit in timpul regimului comunist (+ 1919), ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii robii Lui, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!

   🙏 Sfinte Apostol al lui Hristos, cel mai intai intre diaconi, intarire mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfintit cu chinurile si minunile tale; sufletele credinciosilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinta mantuieste-i din toate nevoile, ca sa cantam ţie: Bucura-te, intaiule Mucenic si Arhidiacon Stefan!

   🙏 Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin!

SFANTUL ARHIDIACON STEFAN, PRIMUL APOSTOL, PRIMUL MUCENIC si DIACON ...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

🙏 Bucuria mea, indata dupa inaltarea Domnului Iisus Hristos la Ceruri, Sfintii Apostoli, indemnati de Duhul Sfant, au ales 7 barbati, peste care si-au pus mainile, hirotonitonindu-i diaconi: Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae. Sfantul Stefan atat era aprins de dragostea lui Dumnezeu si plin de intelepciune, incat nimeni dintre iudei nu-i putea sta impotriva. Acest lucru a facut sa-si atraga asupra sa furia Sinedriului, unde a fost dus spre judecata si acolo le-a grait asa: “Voi cei impietriti la inima pururea va impotriviti Duhului Sfant! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit parintii vostri! Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand la dreapta lui Dumnezeu!” L-au ucis cu pietre, iar el s-a rugat cu voce inceata pentru sine, zicand: “Doamne, Iisuse Hristoase, primeste duhul meu!” Apoi, s-a rugat ingenunchind, pentru ucigasii sai, strigand cu glas mare: “Doamne, Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!” Si zicand acestea, a adormit. Primul om care a murit pe pamant in Vechiul Testament a fost Abel (omorat de cutitul fratelui sau Cain). In legea crestinismului, legea lui Hristos, primul om care a murit cu credinta in Hristos a fost Sfantul Apostol si Arhidiacon Stefan (omorat cu pietre de conationalii sai). Asadar, de la inceput, intunericul a urat LUMINA, pacatul s-a razboit cu VIRTUTEA, raul s-a impotrivit BINELUI. Minciuna a cautat sa sugrume ADEVARUL, omul cel nedrept a cautat sa-i ia viata celui DREPT, dar cu cat mai multe sabii s-au ridicat, cu atat mai multi mucenici, cu cat s-au ridicat mai multe pietre, cu atât s-au ridicat mai mult la posturi, cu cat a curs mai mult sînge, cu atat s-a intarit mai mult crestinismul, cu cat au batut mai multe vanturi, cu atat s-a inaltat mai sus crucea Bisericii Crestin Ortodoxe, fiindca ispitele si prigoanele, incercarile si lacrimile pot ispasi lumea de pacate. Sfantul Arhidiacon Stefan, ajungand in Imparatia lui Dumnezeu, a primit trei cununi care de care mai frumoasă:

 
🙏 1. CUNUNA APOSTOLATULUI, din mana Tatalui ceresc, fiindca el L-a propovaduit pe Fiul lui Dumnezeu inaintea lumii.

 
🙏 2. CUNUNA MUCENICIEI, din mana Fiului lui Dumnezeu.

 
🙏 3. CUNUNA FECIORIEI, din mana Duhului Sfant.

🙏 Sfinte Arhidiacon Stefan, roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. 

                                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                                   Preot Ioan 🛎.

Ştefan este cel întâiul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

Ştefan este cel întâiul
Ce cu viaţa a plătit
Judecându-l Sinedriul
Ce pe Fiu l-a Răstignit

 
Un diacon al credinţei
Ce-L urmase pe Iisus
Urmând calea biruinţei
Prin cuvântul ce l-a spus

 
Către oameni, ca să ştie
Ştefan indemna poporul
Viaţa veşnică să vie
Urmându-şi Mântuitorul

 
Chiar Apostoli-l numiră
Pe diaconi să-i conducă
La rang mare îl suiră
Dreapta cale să aducă

 
Farisei din vechea lege
Lui Moise închinători
N-au voit a înţelege
Altfel de predicatori

 
Acuzând de blasfemie
Pe Ştefan prin ce spunea
I-au cerut napoi să vie
În credinţa lor să stea

 
Lui Caiafa -n judecare
Drept răspuns, l-a a acuzat
Prin părinţii lor cei care
Toţi Prorocii şi-au negat

 
Ucigându-i pe aceia
Ce Hristosul l-au Vestit
Să nu tulbure ideia
În poporul Farisit,

 
Ştefan dârz şi fără frică
Le-a răspuns la întrebări
Neoprindu-se să zică
Către ei, doar acuzări...

 
Condamnat de blasfemie
Morţii negre l-au sortit
Ca exemplu să le fie
Altor ce s-au răzvrătit..

 
Cu pietre că să-l ucidă
Prin crudul lor obicei
Răzbunarea lor perfidă..
Să-şi gaseasc-al ei temei

 
Către toţi ce s-ar opune
Un exemplu să le fie...
Ca oricine- altfel ar spune..

 
Ar fi glas de Blasfemie.
Printre pietre şi durere
Ştefan aducea rugare
Pentru ucigaşi, a cere
Multă milă şi iertare !......

 
( Andrei Botosanu )

...Ştefan este cel întâiul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos

.Ştefan este cel întâiul 
Ce cu viaţa a plătit
Judecându-l Sinedriul
Ce pe Fiu l-a Răstignit

Un diacon al credinţei

Ce-L urmase pe Iisus
Urmând calea biruinţei
Prin cuvântul ce l-a spus

 
Către oameni, ca să ştie

Ştefan indemna poporul
Viaţa veşnică să vie
Urmându-şi Mântuitorul

 
Chiar Apostoli-l numiră

Pe diaconi să-i conducă
La rang mare îl suiră
Dreapta cale să aducă

 
Farisei din vechea lege

Lui Moise închinători
N-au voit a înţelege
Altfel de predicatori

 
Acuzând de blasfemie

Pe Ştefan prin ce spunea
I-au cerut napoi să vie
În credinţa lor să stea

 
Lui Caiafa -n judecare

Drept răspuns, l-a a acuzat
Prin părinţii lor cei care
Toţi Prorocii şi-au negat

 
Ucigându-i pe aceia

Ce Hristosul l-au Vestit
Să nu tulbure ideia
În poporul Farisit,

 
Ştefan dârz şi fără frică

Le-a răspuns la întrebări
Neoprindu-se să zică
Către ei, doar acuzări...

 
Condamnat de blasfemie

Morţii negre l-au sortit
Ca exemplu să le fie
Altor ce s-au răzvrătit..

 
Cu pietre că să-l ucidă

Prin crudul lor obicei
Răzbunarea lor perfidă..
Să-şi gaseasc-al ei temei

 
Către toţi ce s-ar opune

Un exemplu să le fie...
Ca oricine- altfel ar spune..
Ar fi glas de Blasfemie.

 
Printre pietre şi durere

Ştefan aducea rugare
Pentru ucigaşi, a cere
Multă milă şi iertare !......

 
( Andrei Botosanu )

Pomenirea Sfântului întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

El a fost rudă cu Sfântul Apostol Pavel și unul dintre iudeii care locuiau în provinciile grecești.
El a fost întâiul dintre cei șapte diaconi rânduiți de Sfinții Apostoli să slujească săracilor din Ierusalim. Pentru aceasta s-a numit „ar/z/diacon".
Răii iudei au intrat într-o dispută cu el, dar nu au putut sta împotriva înțelepciunii și puterii lui insuflate de Duhul, Care lucra prin el. Atunci ticăloșii iudei versați în calomnieri și mânjirea bunului nume al oamenilor, au ațâțat poporul și pe bătrânii poporului împotriva nevinovatului Ștefan, izvodind cum că Sfântul Ștefan s-ar fi ridicat împotriva lui Moise și a Legii. S-au aflat ușor martori mincinoși care să mărturisească ca fiind adevărate calomniile acestora.
Atunci Sfântul Ștefan a stat înaintea poporului și toți au văzut fața lui ca o față de înger (Fapte 6:15) adică fața lui era luminată cu lumina harului, așa precum odinioară fața lui Moise după ce grăise cu Dumnezeu. Sfântul Ștefan atunci și-a deschis gura sa și a grăit minunile și nenumăratele fapte bune lucrate de Dumnezeu în mijlocul poporului lui Israel, precum și nenumăratele crime ale acestui popor împotriva Dumnezeului lui.
El mai cu seamă i-a certat pentru uciderea lui Hristos Domnul, numindu-i vânzători și ucigași (Fapte 7:52). Iar pe când aceștia, auzind, scrâșneau din dinți ca niște fiare împotriva lui, Sfântul Ștefan a văzut cerurile deschizându-se și slava lui Dumnezeu arătându-se din ele. Iar ceea ce a văzut, el a și mărturisit atunci, înaintea iudeilor: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7:56).
Atunci, acei oameni-fiare l-au scos afară din cetate și l-au omorât bătându-l cu pietre. Printre acei ucigași se afla și Saul, rudenia lui, acela care mai târziu avea să se curățească de minciună și să devină Sfântul Apostol Pavel.
Atunci, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu sta pe o stâncă din depărtare, împreună cu Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și privea la mucenicia acestui întâi mucenic al Fiului ei și Domnul și se ruga înaintea Lui pentru el.
Acest martiriu s-a petrecut la un an de zile după Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli.
Marele Gamaliel, bărbat foarte învățat și principe al iudeilor, era în taină creștin. El a luat în ascuns trupul Sfântului Ștefan și l-a îngropat cu cinste la moșia lui părintească.
Astfel acest mai întâiul dintre mucenicii creștini s-a săvârșit către Domnul cu slavă, strămutându-se la locașurile cele fericite gătite lui întru împărăția lui Hristos Dumnezeu

.Sfântul Arhidiacon Stefan ~ 27 Decembrie

Sfântul Stefan, primul diacon si martir al Bisericii.
Numele este de origine grecească - Stephanos - si înseamnă " coroană ", "ghirlandă ", " cunună " ( cu care erau încununați învingătorii).

Sfântul Stefan s-a arătat un apărător al credinței adevărate cu privire la persoana lui Hristos, mărturisind că El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit, a înviat si S-a înălțat la ceruri pentru mântuirea noastră. A fost acuzat că a adus blasfemie lui Moise si lui Dumnezeu. Atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce se mărturisesc despre El sunt adevărate, Sfântul Stefan a rostit o lungă cuvântare în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeți si că iudeii sunt vinovați pentru uciderea Lui. Furiosi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. După ce L-a văzut pe Mântuitorul Hristos în chip minunat în slavă, stând de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine si pentru cei care îl omorau:
" Doamne nu le socoti lor păcatul acesta " ( Faptele Apostolilor VII, 59-60).
Locul uciderii a fost în valea lui Iosafat. Având în vedere că în vremea aceea, cei care erau ucisi cu pietre nu puteau fi înmormântați în cavoul familiei, se presupune că trupul lui Stefan a fost pus în mormântul unui creștin. Moaștele lui au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kuar-Gamala a avut o întreită viziune. Când i s-au descoperit moaștele, pe mormântul său scria " chiliel", care în limba ebraică înseamnă " cunună ", pentru că într -adevăr el a luat, cel dintâi dintre creștini, cununa muceniciei.
Întru mulți si binecuvantati ani sărbătoriților zilei! 🌟💛🙏

Sfantul Arhidiacon Stefan

.Ioan Monahul

atru la numar si suna cum nu se poate mai limpede, aratand deslusit ce asteapta Hristos de la aceia care cuteaza a spune ca-i sunt ucenici. “Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri”. Marcu 8, 3“Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri”.Luca 9, 26:“Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acesta si Fiul Omului se va rusina, cand va veni intru slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri.”Luca 12, 8-9:“Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, si Fiul Omului va marturisi pentru el inaintea ingerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor, lepadat va fi inaintea ingerilor lui Dumnezeu”. Textelor acestora le-a dat ascultare deplina Sfantul Stefan, care nu s-a rusinat, nu s-a lepadat, si-a infruntat acuzatorii si a ramas neclintit in credinta sa pana la moarte.Un alt text fundamental pentru problema curajului si a lepadarii de Hristos, il gasim in Epistola catre romani, capitolul 10, versetul 10:“Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire”.Textul acesta pare a-i fi fost calauza celui pe care-l praznuim astazi si gandesc ca trebuie sa ne fie si noua indreptar permanent.
Daca un singur tanar ar merge astazi pe urmele Sf. Arhidiacon Stefan ar schimba fata tarii.
“Un exercitiu ascetic prin care ne-am raporta cu onestitate propria noastra viata la semnificatiile martirajului Sf. Stefan ne-ar aduce in situatia de a vedea nemijlocit realitatea care ne inconjoara, totodata si cele doua singure posibilitati de a vietui: ori privind ca si Stefan, la Hristos, netematori si liberi, statornici in adevarul de credinta si gata de orice sacrificiu, ori ramanand mai departe sclavi, inrobiti si batjocoriti de lasitatea noastra”.

Sfântul Arhidiacon Ştefan

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

27 - Decembrie

+ ) SFANTUL APOSTOL INTAIUL MUCENIC SI ARHIDIACON STEFAN

Sfantul Ştefan, unul din cei şapte diaconi.
, Apostolul cu chip de înger

Creştin-ortodocşii îl prăznuiesc în cea de-a treia zi de Crăciun pe Sfântului Apostol, întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan, unul dintre cei şapte diaconi. Sfânta Scriptură ne învaţă despre cum au ales şi hirotonit primii şapte diaconi cei 12 Apostoli ai Mântuitorului (numărul Sfinţilor Apostoli s-a reîntregit după ce Iuda Iscarioteanul a fost înlocuit cu Matia), astfel încât numărul creştinilor sporea pe zi ce trecea cu mii de creştini. Între ei s-a aflat şi Sfântul Apostol Ştefan.

În Vieţile Sfinţilor se arată de asemenea că Sfântul Ştefan îşi punea mâinile pe bolnavi, care se însănătoşeau, îi întărea pe credincioşi prin cuvânt, îi mustra pe iudeii necredincioşi. “S-a făcut odată întrebarea între iudei, saduchei, farisei şi elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau că este prooroc, alţii că este înşelător, iar alţii că e Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ştefan a stat pe loc înalt şi a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: «Bărbaţi fraţi, pentru ce s-au înmulţit răutăţile voastre şi s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi curata Fecioară, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. El a luat neputinţele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproşi i-a curăţit, pe demoni i-a izgonit». Când l-au auzit grăind aşa, l-au dus în sinedriu la arhierei, că nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi duhului cu care grăia.”

În Faptele Apostolilor se spune că au intrat atunci câţiva bărbaţi, care au susţinut că l-au auzit că “a grăit cuvinte de hulă împotriva locului celui sfânt şi a Legii”. “Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava Lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: «Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!» Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi’ntr’un cuget s’au năpustit asupra lui. Şi scoţându-l afară din cetate, îl loveau cu pietre.

Se spune că, privindu-l pe Sfântul Ştefan, cei prezenţi “au văzut faţa lui ca faţa de înger”. Sinaxarul arată că nemaiputând răbda ruşinea biruinţei, aceştia l-au lovit cu pietre şi l-au omorât. “Iar Sfântul se ruga pentru ei, zicând: «Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!». Dumnezeiescul şi întâiul mucenic Ştefan, prin aşa socotita lui cădere, a doborât pe împotrivă-luptătorul diavol şi s-a odihnit cu somnul cel dulce, arătând minunate moaştele sale. Nişte bărbaţi evlavioşi au luat acele sfinte moaşte, le-au pus într-o raclă făcută din lemn de Persia, l-au acoperit şi l-au aşezat alături de templu. Gamaliel, învăţătorul de Lege, şi Avelvus, fiul lui, crezând în Hristos, au fost botezaţi de apostoli.”

Sfinte Arhidiacone Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Rugăciune către Sf. Arhidiacon Stefan...

Biserica ortodoxă „Sfântul Ștefan” din Ierusalim se află în afara zidurilor vechi ale oraşului, între Poarta Leilor şi Muntele Măslinilor, în Valea Cedrilor, nu departe de Mormântul Maicii Domnului.

Rugăciune către Sfântul Arhidiacon Ştefan, Întâiul Mucenic

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfinte mare mucenice al lui Hristos Ştefane, cel ce ai preaslăvit pe Dumnezeu în trupul tău de mucenic, nu ne trece cu vederea pe noi, cei cuprinşi de ispite şi de nevoi, ci te roagă Preamilostivului Dumnezeu ca să împace lumea aceasta şi să depărteze de la noi pe tot vrăjmaşul pornit asupra noastră, pentru păcatele noastre. Roagă-te pentru noi, sfinte al lui Dumnezeu, cu aceeaşi căldură cu care te-ai rugat pentru ucigaşii tăi! Roagă-te să depărteze de la noi tot păcatul, ispita, necredinţa, necazul, boala şi mustrarea Lui cea dreaptă şi să ne apere pe noi, poporul Său. Ca prin rugăciunile tale fiind mântuiţi, să lăudăm nespusa bunătate a lui Dumnezeu în vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfantului Stefan

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                                              Acatistul Sfantului Stefan

                                                             Stefan - Sfant Arhidiacon!

                                                                     (27 decembrie)

Rugaciunile incepatoare

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele

Condacul 1

Apostole al lui Hristos cel mai intai intre diaconi, intarire mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfintit cu chinurile si minunile tale; sufletele credinciosilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinta mantuieste-i din toate nevoile, ca sa cantam tie: Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Icosul 1

Ingerii vazind patimirea ta, s-au mirat de rabdarea ta, si cu dragoste au laudat nevointele tale zicand :

Bucura-te, inger intrupat;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu ai iubit cu adevarat;
Bucura-te, ca patimilor Lui ai urmat;
Bucura-te, indreptatorule la fapte bune;
Bucura-te, ca pentru lege ti-ai pus sufletul;
Bucura-te, ca prin patimire ai indemnat pe toti a urma tie;
Bucura-te, usa mucenicilor;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, lauda nevoitorilor;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 2

Nesuferind iudeii ravna ta cea dumnezeiasca, cu care graiai impotriva lor si-i mustrai cu indrazneala, s-au pornit asupra ta sa te ucida pentru ca ei nu stiau sa cante: Aliluia!

Icosul 2

Inversunata rautate a iudeilor si locul nebuniei lor le-au varsat asupra ta; si s-au pornit cu pietre a te ucide pe tine, ca pe un miel nevinovat; iar noi cinstind ravna ta, zicem:

Bucura-te, suflet de diamant;
Bucura-te, trup neintinat;
Bucura-te, vointa infocata catre Hristos;
Bucura-te, ca El te-a incununat frumos;
Bucura-te, ca raza Dumnezeirii ai vazut;
Bucura-te, Ca pe Fiul lui Dumnezeu iudeilor L-ai vestit;
Bucura-te, ca ei din pricina aceasta au innebunit;
Bucura-te, ca fata lor s-a ingalbenit;
Bucura-te, ca sufletul lor s-a amarat;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 3

Sfintii Apostoli vorbind cu indrazneala la adunarea lor crestinilor, au zis: nu se cuvine a sluji meselor, ci lui Dumnezeu; atunci ai fost ales a fi ocrotitor sarmanilor, spre a-i invata sa cante: Aliluia!

Icosul 3

Fiind ales arhidiacon, ai facut multe minuni cu darul cel dat tie de la Dumnezeu, spre intarirea celor ce te vedeau; de aceea vrednic esti de acestea:

Bucura-te, arhidiacone;
Butura-te, apostole minunate;
Bucura-te, ca pe bolnavi ai vindecat;
Bucura-te, ca pe credinciosi ai intarit;
Bucura-te, ca pe evrei cu indrazneala ai mustrat;
Bucura-te, ca pe Hristos L-ai aratat Mesia cel adevarat;
Bucura-te, ca fariseii de aici s-au indemnat spre a te ucide;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 4

Fiind adunate toate neamurile in Templul lui Solomon si in sinagoga lor, ai fost parat ca strici Legea si necinstesti locul cei sfant, hulindu-te fara dreptate; iar tu cantai din inima: Aliluia!

Icosul 4

Stand tu in mijlocul celor nedrepti, ca un inger intre ucigasi, ai zis: O, barbatilor, nu va inselati, ca Iisus Hristos Mesia nu in locasuri facute de maini omenesti locuieste, ci in sufletele celor ce striga cu credinta: Hristos este Dumnezeu adevarat; iar noi zicem tie acestea:

Bucura-te, ca stand intre iudei ca un inger te-ai aratat;
Bucura-te, ca gura lor cea inveninata o ai astupat;
Bucura-te, ca ochii lor au sangerat privindu-te;
Bucura-te, ca toata istoria de la Adam si Moise le-ai aratat;
Bucura-te, ca ei acestea auzind, si-au astupat urechile;
Bucura-te, ca i-ai mustrat ca Ilie ravnitorul;
Bucura-te, ca i-ai aratat pe ei a fi impotrivitori Duhului Sfant;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 5

Dumnezeiescul har intarindu-te pe tine, inaintea iudeilor ai zis cu indrazneala, ca a venit Mesia cel adevarat; iar ei necrezand, s-au pornit asupra ta cu manie. Dar tu, vesel fiind, radeai de nebunia lor, cantand: Aliluia!

Icosul 5

In zadar s-au tulburat iudeii asupra ta, ca stand la loc inalt ai strigat cu mare glas: iata vad cerurile deschise si pe Fiul lui Dumnezeu stand de-a dreapta Tatalui; iar noi mirandu-ne de indrazneala ta, graim tie acestea:

Bucura-te, om ingeresc;
Bucura-te, ingere pamantesc;
Bucura-te, piatra nesfaramata;
Bucura-te, propovaduitorule al lui Hristos;
Bucura-te, urmatorule al blandului Iisus;
Bucura-te, ca ai biruit cu puterea Lui;
Bucura-te, ca El ti-a gatit cununa rabdarii;
Bucura-te, ca in ceruri te salasluiesti;
Bucura-te, ca acolo vezi pe Sfinta Treime;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 6

Mucenice si Arhidiacone Stefane, ca sa intaresti pe credinciosi, ai facut rugaciuni pentru ucigasii tai; deci roaga-te si pentru noi si ne izbaveste de toate nevoile si de vrajmasii nostri si pazeste pe credinciosii crestini de erezii, ca sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Neamul evreiesc fiind invatat la uciderea proorocilor, s-a pornit asupra ta cu vifor de manie, si te-a scos afara din cetate, ca sa te ucida; dar noi te cinstim cu laude ca acestea:

Bucura-te, urmatorule al patimilor lui Hristos;
Bucura-te, caci ca El ai fost batjocorit;
Bucura-te, ca afara de porti ai patimit;
Bucura-te, ca toate chinurile Lui in trupul tau le-ai inchipuit;
Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine o ai chibzuit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit o ai pazit;
Bucura-te, ca rabdarea ta a strabatut cerurile;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 7

Saul, fiind foarte ravnitor dupa Legea cea parinteasca, sufla cu ingrozire asupra ta, vrand cu mii de maini sa te ucida; dar neputand el face aceasta, a pazit hainele ucigasilor, ca nu stia sa cante: Aliluia!

Icosul 7

Valea lui Iosafat fiind indestulata de pietre, iudeii cei blestemati acolo te-au scos ca sa te ucida, ca pe un miel nevinovat; dar fiindu-ne jale de tine, cu lacrimi zicem tie acestea:
Bucura-te, suflet nevinovat;
Bucura-te, trup neintinat;
Bucura-te, ca Duhul Sfant te-a umbrit;
Bucura-te, ca Saul, rudenia ta, la credinta crestineasca a venit;
Bucura-te, ca si el asemenea a patimit;
Bucura-te, ca rabdarea ta pe multi i-a intarit;
Bucura-te, ca prin tine Domnul s-a preaslavit;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 8

Preasfanta Fecioara, Maica Domnului Iisus, impreuna cu ucenicul cel iubit stand la loc inalt si privind spre patimirea ta, se ruga pentru tine, invatandu-ne pe noi ca sa ne rugam unul pentru altul, si sa cantam cu credinta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Mucenice al lui Hristos Stefane, dulci si lesnicioase ti se pareau chinurile, cand vedeai pe Iisus privindu-te si pe Sfanta Maica Sa rugandu-se pentru tine; iar noi, incredintandu-ne indraznelii tale celei catre Dumnezeu, cantam tie aceste laude:
Bucura-te, ca ele ti s-au facut tie flori spre incununare;
Bucura-te, ca prin ele ai castigat mare indrazneala la Dumnezeu;
Bucura-te, rugatorule pentru sufletele noastre;
Bucura-te, cel ce ne izbavesti pe noi de vrajmasi;
Bucura-te, cel ce impaci sufletele celor invrajbiti;
Bucura-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucura-te, ca rugandu-te pentru noi vei fi ascultat;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 9

Fiii piericiunii cei bautori de sange, intunecati fiind la minte de tatal lor satana, si-au plinit pofta lor ucigandu-te cu pietre pe tine care te rugai pentru ei si cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Dumnezeiasca pronie a sadit in inima ta frica Sa, si te-a indemnat a rabda azvarliturile de pietre, a ne intari pe noi spre dragostea lui Dumnezeu si a grai tie acestea:

Bucura-te, purtatorule de chinuri;
Bucura-te, biruitorul iudeilor;
Bucura-te, fierbinte rugatorule al Mantuitorului;
Bucura-te, cel ce te milostivesti de toti credinciosii;
Bucura-te, Apostole preaminunate;
Bucura-te, aratatorule de taine adevarate;
Bucura-te, ca rugandu-te ai adormit;
Bucura-te, ca sufletul tau Dumnezeu ca o jertfa l-a primit;
Bucura-te, scaparea celor necajiti;
Bucura-te, ocrotirea diaconilor;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 10

Imparatul slavei, Domnul Iisus, primind sfantul tau suflet in cerul cel vazut de tine deschis, si salasluindu-te langa scaunul Dumnezeirii, nu ne uita pe noi cei cuprinsi de multe nevoi si de ispitele vietii; ci te roaga pentru noi si ne intareste in rabdarea si in dragostea cea catre Dumnezeu, spre a canta: Aliluia!

Icosul 10

Trupul tau cel zdrobit de pietre fiind aruncat spre mancare fiarelor si pasarilor, zacea neingropat; dar maritui Gamaliel, cu fiul sau, l-au ingropat cu cinste, zicand catre tine asa:

Bucura-te, soare stralucitor;
Bucura-te, blandule mielusel;
Bucura-te, mantuitorule de suflete;
Bucura-te, risipitorule de vrajmasi;
Bucura-te, al Evangheliei propovaduitor;
Bucura-te, sprijinitorul vaduvelor;
Bucura-te, mustratorul iudeilor;
Bucura-te, binefacatorul tuturor;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 11

Imparateasa Evdochia, venind la cetatea Ierusalimului si afland locul unde ai fost tu ucis, cu lacrimi a sarutat pamantul cel rosit candva cu sangele tau; si zidind biserica preafrumoasa, ca sa se preaslaveasca Dumnezeul minunilor, a pus intr-insa cinstitele tale moaste, ca vazandu-te credinciosii sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Imparate Sfinte, preadulce Iisuse, primeste pe patimitorul Tau ca mijlocitor pentru mantuirea noastra si pentru sporirea in fapte bune; pentru ca indreptandu-ne viata, sa graim cu dragoste catre patimitorul Tau, unele ca acestea:

Bucura-te, viteazule ostas;
Bucura-te, propovaduitorule al lui Dumnezeu;
Bucura-te, mostenitorule al cerestii imparatii;
Bucura-te, al lumii invatator;
Bucura-te, pazitorule al legii stramosesti;
Bucura-te, ocrotitorule al tarilor crestinesti;
Bucura-te, intarirea ostasilor crestini;
Bucura-te, cel ce surpi pe vrajmasii vazuti si nevazuti;
Bucura-te, impodobitorul bisericilor;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 12

Faclie luminoasa fiind tu, nu putem a te lauda pe tine, cel ce ai pus in uimire pe ingeri prin patimirile tale; ci tu cu darul cel dat tie de la Dumnezeu, invata-ne pe noi a avea evlavie si credinta catre toti sfintii, ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Intrupandu-Se Fiul lui Dumnezeu, a izvorat multime de mucenici, intre care tu ai fost cel dintai, aratandu-le calea spre patimire si indemnandu-ne pe noi a zice tie unele ca acestea:

Bucura-te, rugatorule fierbinte pentru neamul crestinesc;
Bucura-te, cel ce ai biruit tot sfatul diavolesc;
Bucura-te, cel ce cu rugaciunile tale mangai pe toti;
Bucura-te, cel ce prin patimirile tale gonesti demonii;
Bucura-te, ca pe cei ce te cinstesc, ii faci sanatosi;
Bucura-te, ca cei ce te lauda vor castiga mila ta;
Bucura-te, mangaierea celor intristati;
Bucura-te, grabnicule ajutator al celor ce te cheama;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 13

O, preadulce mucenice al lui Hristos Stefane, primeste aceasta putina rugaciune din gurile noastre cele de tina si te roaga pentru noi nevrednicii, ca prin rugaciunile tale sa ne mantuim de mania lui Dumnezeu si de ceasul cel infricosator al Judecatii; ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

(acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Ingerii vazind patimirea ta, s-au mirat de rabdarea ta, si cu dragoste au laudat nevointele tale zicand:

Bucura-te, inger intrupat;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu ai iubit cu adevarat;
Bucura-te, indreptatorule la fapte bune;
Bucura-te, ca pentru lege ti-ai pus sufletul;
Bucura-te, ca prin patimire ai indemnat pe toti a urma tie;
Bucura-te, usa mucenicilor;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, lauda nevoitorilor;
Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane !

si Condacul intai

Apostole al lui Hristos cel mai intai intre diaconi, intarire mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfintit cu chinurile si minunile tale; sufletele credinciosilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinta mantuieste-i din toate nevoile, ca sa cantam tie: Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Apoi se zice aceasta rugaciune:

Sfinte mare mucenice al lui Hristos Stefane, cel ce ai proslavit pe Dumnezeu intru madularele tale cele mucenicesti, nu ne trece cu vederea pe noi, cei cuprinsi de nevoi si ispite; ci te roaga pentru noi Preamilostivului Dumnezeu ca sa impace lumea, si sa departeze de la noi pe tot vrajmasul cel pornit asupra noastra, prin mania lui Dumnezeu pentru pacatele noastre.

Roaga-te, sfinte al lui Dumnezeu cu aceeasi caldura cu care te-ai rugat pentru ucigasii tai; roaga-te sa departeze de la noi furia celor fara de Dumnezeu si sa ne apere pe noi, poporul Sau cel nou ales, ca prin rugaciunile tale fiind mantuiti, sa laudam bunatatea lui Dumnezeu cea nespusa si pe tine sa te marim in vecii vecilor. Amin!

SFÂNTUL ARHIDIACON,APOSTOL ŞI MUCENIC ŞTEFAN,

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

CEL DINTÂI CRIN AL ÎNŢELEPCIUNII DIN CUNUNA MUCENICEASCĂ 

       Ca un cer senin s-a arătat sufletul tău vestind sălăşluirea Soarelui dreptăţii,
Şi ploaia iubirii dumnezeieşti slobozind ai dat iertare celor ce te-au aruncat în groapa morţii. Ca un luceafăr următor al Cuvântului ai răsărit, râvnind pătimirea cea binecuvântată,
 Pentru aceasta te-ai şi învrednicit de a ajunge împreună cu El la odihna luminată. Cele cereşti se veselesc, primind în sânurile sale pe prima rază mucenicească mărturisitoare a Treimii,
 Care după înălţarea Soarelui vieţii a slujit cuvântului acestuia întru adevărul mântuirii. Ca model al iertării ai rămas închipuit în cartea înţelegătoare a neamului omenesc, Şi eşti cinstit şi încununat cu laude de cei ce au urmat cuvântului tău proorocesc.
 Cu pietre ai fost lovit, cel ce ai biruit patimile zdrobindu-le de Piatra vieţii, Şi toată înşelarea necredinţei ai ruşinat-o înaintea neascultătorilor fii ai morţii Pietrele ţi-au gătit mormântul aşa cum
Cuvântul a fost îngropat sub mormânt de piatră, Şi nevăzut pe Crucea suferinţei ai fost înălţat, ca să vezi de aproape slava cea luminată.
 Mustrat-ai pe cei ce răspândeau în popor sămânţa necredinţei cu fulgerul cuvintelor Tale,
Şi naşterea Celui Născut mai înainte de veci ai vestit, fiind tu aprins de a Duhului înflăcărare. Faţa Ta strălucind ca a unui înger a îngrozit întunericul de pe chipurile necredincioase,
Şi întru dulcea odihnă ai mers, ca să primeşti plata pentru mărturisirile cele adevărate. În mijlocul adunării răutăţii fiind, ai mărturisit cu tărie pe Cel Ce a întărit adunarea îngerilor,
Şi ai deschis ceata mărturisitorilor cu a ta îndrăzneală sfântă de a vesti pe Stăpânul Sfinţilor.
Nu te-ai temut de cei fărădelege, care pretindeau a slujii legii celei adevărate,
Şi pe Hristos L-ai arătat Aşezământul a toată legea în care se săvârşesc cele luminate.
 Cununa darurilor a strălucit asupra capului tău, ca cel ce pe Hristos L-ai avut cunună a vieţii, Şi cu rugăciunile tale ajută-ne să-ţi împletim cununile laudelor ca să ne izbăvim de osânda morţii.
Temelia mucenicilor Stăpânul a zidit punându-te pe tine ca întâia piatră a dreptăţii,
Pentru aceasta Biserica lui Hristos o povăţuieşte cu lumina rugăciunii pe căile Vieţii.
Pe scara înţelepciunii ai urcat, având gândul luminat de făclia iubirii, Şi cu dragostea
Cuvântului străjuindu-ţi sufletul ai aflat comoara răsplătirii.
Plin de roadele Duhului te-ai arătat, acestea odihnind în cămara cea tainică a sufletului,
 Pe care Însuşi Hristos ţi-o lumina şi hora gândurilor o făcea să se desfăşoare în jurul Cuvântului.
 Cu veşmântul dragostei dumnezeieşti acoperindu-ţi sufletul, ai rezistat viforului mâniei necredincioşilor, Şi ai apărat cu puterea cuvântului cele arătate ţie lămurit de Cuvântul ce a înviat mulţimea morţilor.
Rugatu-te-ai şi după trecerea în cămările cereşti pentru cei ce te-au ucis, Şi Domnul luând aminte la jertfa rugii tale pe Saul la credinţă l-a adus.
Pe Piatra vieţii întărindu-ţi paşii mărturisirii ai biruit cu puterea lui Hristos,
Cu rugăciunile tale cumpără pietrele virtuţilor cu ca să-mi împodobesc sufletul necredincios,
Neîntărind fiind întru virtute, mă clatin la cel mai mic vânt al ispitelor, Pentru aceasta cu pietrele rugăciunilor tale zideşte-mi scara cuvintelor. Pe capul tău străluceşte cununa cea de diamant mărturisind tăria credinţei,
Pe aceasta contemplându-o, aşează-mi gândurile rătăcite pe pragul umilinţei. Chipul tău ca al unui înger strălucea încă de pe pământ, mărturisind puterea harului lui Hristos,
 Cu care umplându-ţi sufletul ai lucrat cunună de cuvinte mărturisitoare în mijlocul unui popor necredincios.
Ca cel ce chip al iertării desăvârşite te-ai arătat, pune-mi înainte icoana iubirii, Cea care îndeamnă sufletul împietrit să se împărtăşească din tainele iertării şi jertfirii.
Chipul tău pe care s-au revărsat strălucirile îngereşti ale slavei negrăite,
Să lumineze şi chipul sufletului meu întunecat de păcatele prea multe.
 Cu focul rugăciunilor tale arde vălul întristării care sufletul mi-a acoperit Şi cu roua înţelepciunii tale curăţeşte păcatul care m-a rănit, Stinge focul patimilor care arde în casa egoismului meu,
 Şi mă face să mă preocup de deşertăciuni şi să uit de Dumnezeu.
Pietrele patimilor mele se îneacă în râul întristării Şi însumi închid porţile inimii, neavând virtutea răbdării,
Cu răutatea cea care nu mişcă gândul inimii împietrite mă înfăşor, Nesocotind pe aproapele şi neluând în seamă iubirea cu care sunt dator.
Ca un diamant te-ai arătat, respingând ploaia pietrelor aruncate cu mânie,
Şi strălucirea Treimii revărsându-se pe chipul Tău a dat despre curăţia ta mărturie. Pe mine, cel întunecat la chip şi acoperit de fumul multor patimi urâte,
Mă luminează,
Sfinte Ştefane, arătând minţii mele piatra de virtute. În noroiul patimilor zăcând îmi abat gândul de pe calea mântuirii,
Şi deschizând uşa sufletului fiarelor patimilor ajung în pragul întunecimii.
Razele rugăciunilor tale pătrunzând printre frunzele păcatelor ce acoperă fereastra sufletului,
Să scuture toate legăturile păcatelor şi să dezlege toate patimile ce sting lumina cugetului.
Râurile patimilor mele le usucă cu a ta rugăciune,
Pietrele păcatelor le depărtează din a mea cale de pătimire,
Ca să te cinstesc împletindu-ţi cununi de mărire,
 Şi voi afla pace sufletului şi izvor de sfinţire. Pietrele mâniei aruncate asupra ta ţi-au pricinuit urcarea către Piatra-Hristos, Despărţindu-te de cei rău credincioşi ai aflat grabnică odihnă în lăcaş luminos.
 Pietrele ţi-au fost pecetea muceniciei binecuvântată de Piatra cea tare,
Care a întărit inima ta întru mărturisire şi în chinuri ţi-a dăruit răbdare.
Pietrele aruncate spre dărâmarea casei trupului ţi-au rezidit casa sufletului,
 Căci suferind chinurile trupeşti, te-ai înnoit întru lumina gândului.
Pietrele aruncate de necredincioşi ţi-au zidit lăcaşul cel ceresc,
În care ajungând, te-ai odihnit deplin după chinul cel mucenicesc.
Pietrele aruncate de mâinile cele necurate au zidit temelia mucenicilor,
 Însuţi fiind primul mărturisitor care ai deschis această cale Sfinţilor.
Biserica lui Hristos saltă văzând pe primul ei stâlp păşind cu bucurie, Şi aducând în mână făclia muceniciei ai luminat urmaşilor calea de jertfire. Cunună îţi împletim din florile cuvintelor sfinţite de Duhul Sfânt,
Lăudând nevoinţele tale prin care ai făcut să strălucească Cerescul Cuvânt.
 Cu gândurile alergând pe pajiştea înmiresmată a Duhului Sfânt îţi gătim masă duhovnicească, Însă firava noastră pricepere nu e în stare ca hrană tare să-ţi gătească. Pentru aceasta cu lumina rugăciunilor tale acoperă gândurile pătimaşe
Ca întru liniştea cea dorită fără tulburare să ţesem cuvinte luminoase.
 Cu durerile trupului tău ai cumpărat în ceruri odihna veşnică a sufletului Şi pietrele ţi-au zidit scară care a mers până în cămara tainică a Cuvântului.
Aprinzându-te de focul iubirii dumnezeieşti ai mărturisit cu îndrăzneală Dar cei rău credincioşi nu au văzut în cuvintele tale decât pricină de sminteală. Taina Treimii ţi s-a descoperit când braţele cerului s-au deschis, Şi la sânurile iubirii dumnezeieşti fiind primit ai mărturisit vădit, Duhul Sfânt luminându-ţi ochii vederii sufleteşti ţi-a descoperit pe Fiul de-a dreapta Tatălui, Şi ca un înger ai strălucit covârşit de taina pe care ţi-o descoperise însăşi dragostea Împăratului. Cel dintâi pahar al muceniciei tu l-ai băut întărit de credinţa în Hristos, Şi cu bucurie ai alergat, covârşit de bogăţia arătată în chip luminos.
Roagă-te Domnului, mie celui neînţelept să mi se dea cuvânt de mărire,
Cu care să împodobesc prăznuirea ta sub binecuvântata smerire.
Ultimul cuvânt rostit a fost spre iertarea celor ce te-au ucis, Prin aceasta arătând că pe vrăjmaşul mântuirii desăvârşit l-ai învins.
Asemenea Celui pe Care L-ai iubit cu tot sufletul ai vurt viaţa să-ţi închei, Şi spre lăcaşurile cereşti ai zburat, dezlegându-te de pătimirea de la cei răi.
Bucură-te,
 Mărturisitor al Treimii care Se odihnea pe tronul inimii,
Înainte mergător al cetei mucenicilor aprinsă de acelaşi foc al iubirii,
Chip îngeresc ce grăieşte în limbi omeneşti cele preaînalte,
Îmbrăţişare cerească a darurilor celor cu totul minunate,
 Scaun al gândului pe care S-a odihnit Cuvântul,
 Flacără dumnezeiesc aprinsă de focul nestins a Duhului,
Sălaş în care s-a odihnit toate darurile luminii,
 Povăţuitorul celor ce urmează calea mântuirii,
Făclia apostolilor deschizând testamentul jertfei muceniceşti,
 Oglindă curată a Treimii în care s-au închipit cele dumnezeieşti,
Veşmânt al puterii ce te acoperea de loviturile trupeşti, Martoe al tainei mai presus de gând despre cele cereşti, Poartă a mucenicilor deschisă cu cheia mărturisirii, Casă a Duhului Sfânt sfinţită spre adăpostirea căutătorilor mântuirii,

Soare al înţelepciunii ce alerga repede pe cerul mărturisirii, Lumină negrăită revărsată din plinitătatea Treimii, Carte a jertfei mărturisitoare în care a scris mâna Cuvântului,
Palat al darurilor contemplate la lumina făcliei gândului, Izvor de înţelepciune al cărui sânge mărturisitor a adăpat pământul însetat, Alergare grabnică cu picioarele gândului spre a intra în cămara Cerescului Împărat.

Cine a fost Sfantul Stefan?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfantul Stefan este primul sfant comun al Bisericilor Catolice si Ortodoxe, dupa Marea Schisma.

Sfantul Stefan, sau Stephanus dupa Noul Testament, a fost un diacon elen, primul martir crestin, condamnat la moarte de autoritatile iudaice din Ierusalim. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla impreuna cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius in cripta bisericii "San Lorenzo fuori le Mura" din Roma.


Pe 27 decembrie, facem pomenirea Sfantului Stefan. Acesta era iudeu de neam, din semintia lui Avraam (Fapte 7, 2). Numele sau de Stefan este de origine greaca si inseamna "coroana". Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau scria "chiliel", care in limba ebraica inseamna "cununa", pentru ca intr-adevar el a luat cel dintai dintre crestini cununa muceniciei. Sfantul Stefan era unul din cei 70 de ucenici; este cel dintai care a vazut cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu.

In Sinedriu, Sfantul Stefan a tinut o cuvantare, in care a aratat ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeti si ca iudeii sunt vinovati pentru uciderea Lui. Furiosi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Martiriul Sfantului Stefan a avut loc in valea lui Iosafat.


Sfantul Stefan diaconul este sarbatorit de crestinii romano-catolici, anglicani, reformati, evanghelici si unitarieni pe 26 decembrie, iar de cei ortodocsi si greco-catolici pe 27 decembrie, acesta fiind primul sfant comun al celor doua biserici, Catolica si Ortodoxa, dupa Marea Schisma.

Sfântul Ștefan sau Stephanus (n. 1 - d. 35) după Noul Testament a fost diacon iudeu (evreu) din Ierusalim care a fost primul martir creștin, condamnat la moarte de autoritățile iudaice din Ierusalim. Potrivit Noului Testament, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ștefan a fost numit Arhidiacon.


Întrucât, în Biserica primară, rolul diaconului era unul mult mai important decât în zilele noastre, Sfântul Ștefan a intrat rapid în atenția fariseilor, care erau nemulțumiți de faptul că el predica public învățăturile lui Iisus. La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, el a fost adus în fața Sinedriului, pentru a fi acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu. Întrebat de același Caiafa care îl judecase pe Iisus cum răspunde acuzării, Sfântul Ștefan a ținut o lungă cuvântare, acuzându-i, la rândul său, pe cei ce îi doreau pieirea: "Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!" (Faptele Apostolilor VII, 51-53).



Sfântul Ștefan a fost găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare. După pronunțarea sentinței, conform Noului Testament, el a avut o teofanie, spunând: "Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu". El a fost dus înafara cetății, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir - primul ucis pentru că mărturisise credința în Iisus. Urmând exemplul acestuia, în clipa morții el cere iertare pentru cei ce îl ucid. Conform Noului Testament și tradiției creștine, printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea lui s-a aflat și Saul, convertit ulterior la creștinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.

Noul Abel

Aşezarea acestei sărbători, a Întâiului Mucenic Ştefan, lângă slăvitul praznic al Naşterii Domnului, nu este deloc întâmplătoare, fiindcă “sărbătoare vine după sărbătoare, şi prăznuire ia locul prăznuirii! Suntem chemaţi de la rugăciune la rugăciune şi sărbătoarea în cinstea robului ia locul prăznuirii Naşterii Domnului”.

Dar nu numai acest lucru este de ajuns pentru ca Biserica să aşeze cinstirea lui Ştefan lângă cea a Domnului, ci e dovedită şi de jertfa prin sânge a întâiului mucenic ca răspuns al oamenilor la jertfa sângeroasă a Mântuitorului, “ca să plătească prin sânge harul dat (nouă) în locul sângelui”. Sângele martiric al lui Ştefan vine, aşadar, ca răspuns uman la harul primit prin Întruparea, Patimile şi Învierea Mântuitorului, şi în locul sângelui vechi vărsat de frate contra frate, “care s-a vărsat de la facerea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu”. El, Ştefan, este primul creştin care, “în lupta cu păcatul, s-a împotrivit încă până la sânge”.

“După cum Cain, acel ucigaş de frate, a săvârşit uciderea fratelui său, tot astfel şi Ştefan cel preafericit a fost primul care a sfinţit, prin pătimirile sale evlavioase, pământul cu propriul său sânge, bărbat posterior timpurilor apostolice, dar cel dintâi prin faptele sale de vitejie”

Asemenea lui David

Ştefan este “primul care s-a luptat cu diavolul, primul care l-a învins, imitând pe David, chiar dacă l-a imitat în sens invers: David l-a biruit pe Goliat cu pietre (1 Reg. 17, 32-52), tot cu pietre şi Ştefan pe diavol; cel dintâi, prin pietrele cu care era lovit”.
În acest chip Ştefan a urmat drepţilor din Vechiul Testament, preschimbând lupta în sens invers, duhovnicesc, adică împotriva diavolului şi a uneltirilor acestuia. Dacă Moise s-a urcat pe munte pentru a primi tablele legii, Ştefan în schimb şi-a făcut munte din pietrele cu care era lovit, văzând slava lui Dumnezeu şi, mai presus de toţi proorocii, pe Hristos şezând de-a dreapta Tatălui. A văzut, pe cât îi era cu putinţă posibil omeneşte, Treimea. Culmea, el, văzătorul de Dumnezeu, era acuzat pe nedrept de evrei, care “au pus pe nişte bărbaţi să zică: L-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu” , căci zicea “că Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta (sinagoga) şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise” . Iar el strălucea mai mult decât Moise, care şi-a acoperit faţa cu văl. Şi era acesta precum un heruvim, căci “au văzut faţa lui ca o faţă de înger” . El spunea în fapt aceleaşi cuvinte pe care şi Mântuitorul le spusese mai înainte evreilor, primind astfel aceeaşi învinuire ca şi Hristos, aceeaşi moarte, aceeaşi începătură a sângelui vărsat.


Pârga mucenicilor

“Stătea singur înconjurat din toate părţile de un popor de ucigaşi. În acel ceas nu era alături de el nici prieten, nici cunoscut, nici rudă” . Singurul care i-a stat alături în acele momente, îmbărbătându-l, a fost Dumnezeu revelat în Treime. Eli, Eli lama sabahtani? ar fi fost cuvintele cu care ar fi strigat şi Ştefan în acele momente dacă Dumnezeu nu i s-ar fi descoperit. Acea vedere i-a dat puterea să se roage zicând pentru cei ce îl loveau cu pietre “Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” . Însă “nu i-a trimis în ajutor un înger, ca apostolilor în temniţă (FA 5, 19-20; 12, 6-10), nici o putere slujitoare sau un semn, ci S-a arătat El Însuşi. Ştefan a fost pârga mucenicilor; iar cea dintâi faptă de mucenicie trebuia să fie desăvârşită, pentru ca mucenicii cei ce vor fi zidiţi în urmă să ia un reazim tare de râvnă şi să nu fie imitatorii fricii [...] Pentru aceasta Dumnezeu S-a arătat din cer lui Ştefan” .

Diaconia. Imitarea patimilor lui Hristos

Ştefan a fost numit primul între cei şapte diaconi aleşi să slujească poporul. Această începătură a diaconiei, a slujirii, se aseamănă cu cea a Domnului, Primul care a slujit omului după căderea din Rai, spălând noroiul cel dintâi al păcatelor de pe tălpile alunecărilor noastre. Precum Mântuitorul, şi Ştefan a fost scos afară din cetate, prin poarta care acum îi poartă numele, fiind omorât, deşi era nevinovat: “Trăgându-l afară din oraş pe omul purtător de Hristos, care purta răbdarea ca şi Hristos crucea, vindecă răul săvârşit tot prin rău, se apără de ucidere prin ucidere şi adaugă crucii pietrele. Au aşezat pe un loc şes pe de trei ori fericitul Ştefan, trupul acela înalt, trofeul mare al mucenicilor”.

Cu armele lor, cu pietrele, Ştefan şi-a construit mormântul plin de lumină, făcându-i temelie tare, ziduri groase şi boltă cu cruce.

El a biruit moartea cu moarte şi pietrele cu Piatra Cea din capul unghiului. Ca un trofeu ce stă la înălţime din pricina măririi, aşa şi Ştefan strălucea ca aurul dintre pietre. El era diaconul Pietrei Celei din capul unghiului. Asterie îi arată clar pe ucigaşi: “Mâna evreiască a săvârşit omorul”!

Punctul culminant al martirajului nu a fost doar felul cum a fost omorât Ştefan ci, cu mult mai cutremurător, felul cum s-a adunat el pentru ultima rugăciune, căci “n-a căzut necuviincios, ca cei mai mulţi oameni. N-a căzut lungit cu faţa la pământ, nici n-a fost doborât pe o coastă, nici n-a căzut trupului lui pe spate; ci a căzut, punându-şi genunchii în chipul plin de cuviinţă al unui om care se roagă”.

Făcând referire la cel care păzea hainele ucigaşilor, la Saul din seminţia lui Veniamin (“Veniamin, lup răpitor” , Asterie îşi aduce aminte de ostenelile purtate de acesta după convertirea sa, făcându-se apostol pentru Evanghelie, zicând: “Voi râde cu multă plăcere când te voi auzi vorbind despre suferinţele tale (Pavel) pentru Evanghelie, enumerând printre alte primejdii şi pe aceasta: “Odată am fost lovit cu pietre” (II Cor. 11, 25). Trebuia ca să fii justificat de pietrele aruncate în Ştefan prin pietrele primite de tine, şi să curmi crima păcatului prin identitatea de suferinţă” .

Contra lui Sabelie

Vederea lui Ştefan în timpul pătimirii sale a fost peste veacuri mărturia Bisericii împotriva eresurilor, a celor care uneau sau confundau persoanele şi ipostasele Sfintei Treimi, căci “Dacă Dumnezeu ar fi săvârşit vedenia numai pentru folosul lui Ştefan, era de ajuns numai vocea din cer, cum s-a întâmplat mai înainte în timpul botezului Domnului (Mt. 3, 17) [...] Acum, însă, S-a arătat lui Ştefan în vedenie pentru alte pricini, şi, mai cu seamă, având în vedere rătăcirea lui Sabelie [...] care avea să introducă în lume amestecul ipostaselor Sfintei Treimi” .

Această vedere îi descoperă lui Ştefan pe Dumnezeu în Treime de persoane, nu doar Tatăl şi pe Fiul de-a dreapta Sa, ci şi pe Sfântul Duh împreună cu Ei, deoarece atunci când “cauţi prezenţa Duhului, uită-te puţin mai sus de pietre şi de uciderea lui Ştefan şi vei găsi că Duhul vorbeşte înainte de a avea loc vedenia; El este împreună cu Ştefan şi pregăteşte mai departe pe atlet” , iar dacă “însă despre Sfântul Duh s-a scris mai înainte şi în urmă a vorbit Tatăl şi Fiul, schimbarea ordinii persoanelor nu pângăreşte deloc credinţa. Scriptura obişnuieşte să facă lucrul acesta

Mormântul Sfântului Ștefan a fost descoperit în anul 415. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla împreună cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius (d. 258) în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.

Sfânta Tradiţie ne spune că în timp ce mulţimea ucidea cu pietre pe Sfântul Ştefan, mai departe pe o ridicătură de pământ, stăteau şi priveau dându-i putere de a suferi cu demnitate martiriul, însăşi Maica Domnului însoţită de Sfântul Ioan ucenicul cel iubit al Domnului. Aceste cuvinte grăieşte Sfânta Tradiţie: ”O, cât îi era de dulce moartea, Sfântului, celui dintâi mucenic, cu toate că se afla într-acea crudă ucidere cu pietre –căci privea la patimile lui din înălţimile cereşti, prea dulcele Iisus – iar din dealurile pământeşti, prea dulcea Mamă, împreună cu iubitul ucenic”.

La biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan pe colina de la capătul Văii Iosafat, vin şi se roagă numeroşi creştini din toate părţile lumii. În apropierea bisericii se află una din cele şapte porţi ale cetăţii şi care poartă numele Sfântului Ştefan indicând astfel poarta prin care a fost scos din cetate şi ucis cu pietre.

Credincioşii bisericii noastre au un cult deosebit pentru Sfântul Ştefan. Numeroase biserici au ca hram pe Sfântul Ştefan, iar creştinii, atât bărbaţi cât şi femei, poartă cu mare cinste numele Sfântului păstrând cu mare evlavie icoana cu chipul său.

Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să asculte smeritele noastre rugăciuni, iar pe Sfântul Ştefan cu aceste cuvinte: ” Scapă pe cei ce te cinstesc de toate nevoile, celor ce serbează cinstită pomenirea ta, ca cel ce stai înaintea scaunului lui Hristos, ca să ne învrednicească curăţirii de păcate şi împărăţiei cerurilor”.

Pentru intreg albumul foto click aici:

http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...- 

Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan

După zece zile de la înălţare, făgăduinţa făcută de Domnul Iisus s-a împlinit prin Pogorârea Sfântului Duh care a întărit pe apostoli cu puteri şi daruri supranaturale pentru misiunea lor în lume. Deci, în ziua Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh ia fiinţă Biserica creştină din punct de vedere istoric. Efectul Pogorârii Sfântului Duh a fost imediat şi revelator. Grăind în limbile mulţimii de iudei şi de prozeliţi adunaţi la Ierusalim pentru praznic, apostolii au convertit din prima zi “ca la trei mii de suflete”. Prima comunitate era astfel formată. Se trăia o viaţă nouă, “stăruind în învăţătura apostolilor, în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele Apostolilor II, 42). Cuvântul cald şi puternic al apostolilor care mărturiseau învierea lui Hristos a făcut ca numărul creştinilor să crească în curând ca la cinci mii de bărbaţi (Fapte IV, 4). Având sentimentul de adâncă pietate şi dragoste frăţească, credincioşii de la Ierusalim realizează benevol şi parţial “comunitatea bunurilor”; cei care aveau case sau ţarini le vindeau şi aduceau preţul “la picioarele apostolilor”, pentru ajutorarea tuturor, dându-se fiecăruia după „trebuinţă”. Levitul Iosif din Cipru, numit de apostoli Varnava (Fiul mângâierii) este citat cu cinste pentru o asemenea faptă (Faptele apostolilor IV, 36-37), în timp ce soţii Anania şi Safira au primit pedeapsa imediată murind pe loc deoarece “minţiseră Duhului Sfânt”. Au minţit prin oprirea pentru ei a unor bani proveniţi din vânzarea unei ţarini, spunând apostolilor că au adus tot. Aceasta este de fapt prima măsură disciplinară în Biserică luată de Dumnezeu Însuşi (Faptele apostolilor I, 11) . A doua măsură a fost aceea de a propune de către apostoli alegerea din cadrul comunităţii a şapte bărbaţi ”plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune” care să slujească atât în cadrul slujbelor religioase cât şi să supravegheze buna orânduială la mesele comune. Ei predicau cuvântul Evangheliei, botezau şi ajutau la desfăşurarea cultului aparţinând organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim. Însuşi cuvântul ”diacon” înseamnă slujitor. Latura practică a slujirii lor a rămas caracteristică diaconatului şi s-a întins în epoca următoare la toate nevoile asistenţei în comunitate. Rolul lor în Biserica primară depăşea cu mult rolul pe care îl iau diaconii în zilele noastre. La propunerea Sfinţilor Apostoli în fruntea celor şapte diaconi  a fost ales Sfântul Ştefan arhidiacon, adică primul dintre diaconi. ”Ştefan” în greceşte înseamnă cunună. Vom vedea în continuare cum Sfântul Ştefan devine cea dintâi floare neveştejită în cununa de slavă eternă care străluceşte pe crucea  izbăvitoare de pe Golgota. Aflăm din Sfânta Tradiţie şi-l vedem şi în tradiţia iconografică: era tânăr, frumos la chip, dar mai ales avea o deosebită frumuseţe sufletească. Fiind de neam iudeu se presupune că a învăţat ca şi Sfântul Apostol Pavel la şcoala rabinică a marelui învăţat din vremea aceea, Gamaliel. Era un gânditor adânc şi vorbitor îndemânatic, bun psiholog, cu un sentiment religios excepţional de cald şi de puternic, însufleţit, sensibil, bun la suflet şi delicat cum rar întâlneşti la o personalitate oricât de puternică şi de complexă ar fi. Ceea ce rostea prin cuvânt, îndeplinea prin faptă. El l-a cunoscut bine pe Mântuitorul Hristos şi e de bună seamă adevărat că şcoala cea mai înaltă a făcut-o la picioarele lui Iisus Hristos şi a continuat la şcoala apostolilor. Dar ceea ce îl caracteriza cu adevărat cel mai mult era că avea o credinţă şi o râvnă atât de mari pentru lucrarea Domnului Hristos, încât Dumnezeu l-a învrednicit să săvârşească minuni şi semne mari în popor. Zelul lui în predicarea Evangheliei i-l insufla nu numai Duhul Sfânt, dar şi faptul că a fost martor al Învierii Domnului, al Înălţării Sale la cer şi al Pogorârii Duhului Sfânt. Ca şi apostolii, el Îl predica pe Mesia Cel prezis de prooroci, pe Hristos Cel înviat din morţi. De aceea fariseii şi conducătorii poporului evreu nu-l priveau cu ochi buni şi ”le părea rău că învăţa poporul şi vestea întru Iisus învierea morţilor”.(Faptele Apostolilor IV, 1-2). La scurt timp după aşezarea lui în slujba aceasta, unii din sinagoga zisă a libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, au început cu Ştefan o ceartă de vorbe. Ea a pornit de la faptul că unii ziceau despre Mântuitorul că este profet, alţii că este un înşelător, iar alţii că este Fiul lui Dumnezeu. Apărând credinţa cea adevărată cu privire la Mîntuitorul Hristos Care s-a născut din pururea Fecioara Maria, s-a răstignit pentru păcatele întregii omeniri şi s-a înălţat la ceruri şi stă de-a dreapta Tatălui ceresc, aceşti iudei s-au hotărât să-l piardă. A fost acuzat fals de blasfemie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa sinedriului –înaltul tribunal iudeu de judecată - spre a fi judecat. Iată că, la numai o jumătate de an după sacrilegiul săvârşit faţă de Domnul nostru Iisus Hristos, procedura se repetă întocmai cu Sfântul Ştefan. S-au găsit desigur şi de data aceasta martori mincinoşi care să mintă că l-au auzit vorbind blasfemiator la adresa lui Moise, a templului lui Solomon şi a lui Dumnezeu. La toate acuzaţiile aduse iată-l din nou pe Caiafa întrebând: Adevărate sunt acestea care se spun împotriva ta Ştefane, ce ai de spus? În clipa aceea toţi şi-au îndreptat privirile spre victimă şi Sfântul Evanghelist Luca –martor al evenimentului-  inspirat de Duhul Sfânt, ne spune că: ”cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger”. Sfântul Ştefan rosteşte o cuvântare lungă în care face o privire asupra poporului evreu, extrăgând din profeţi adevărul că Iisus este Mesia cel prezis de ei şi iudeii sunt vinovaţi de uciderea lui. În cuvântarea sa înlătură şi anulează toate acuzaţiile nedrepte aduse împotriva lui, arătând valoarea Legii şi a profeţiilor pe care le-a desăvârşit Stăpânul său Hristos. Dar iată că ajunge la punctul culminant al cuvântării sale. Cuvintele sale sunt flăcări vii ce înfierează cu focul adevărului lor inimile fariseilor iudei. ”Voi pururea staţi împotrivă Duhului Sfânt, cum au fost părinţii voştri aşa sunteţi şi voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53). Atunci cei de faţă, scrâşnind din dinţi, urlând, sfâşiindu-şi hainele de pe ei – întocmai ca şi la condamnarea Mântuitorului – au strigat cât au putut: Să piară de pietre, aşa cum se cade hulitorilor… Să piară!…Să piară!…Dar iată o mare minune: Ştefan fiind plin de Duh Sfânt şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi a zis: ”Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Ei au început să răcnească, şi-au astupat urechile şi toţi într-un gând s-au năpustit asupra lui. L-au târât afară din cetate, şi au început a-l bate cu pietre. Iar martorii şi-au dezbrăcat hainele ca să poată lovi mai cu putere şi le-au pus la picioarele unui tânăr, numit Saul. Era obiceiul ca martorii să pună mâna pe capul vinovatului şi să spună: sângele acestuia să cadă asupra lor, pentru că el blasfemia numele lui Dumnezeu şi ei aruncau cele mai mari pietre. Iată divina dramă de pe Golgota, repetată cu Sfântul Ştefan într-o impresionantă asemănare. Privilegiu unic pentru cel care primeşte sfânta mucenicie. El stă în fruntea nenumăratelor oştiri de martiri câţi au fost şi încă câţi vor mai fi până la sfârşitul veacurilor. El stă smerit în capătul şirului nesfârşit de martiri, mărturisitori ai dumnezeirii Domnului Hristos. Prima picătură de sânge căzută din trupul Sfântului Ştefan a însemnat sămânţa credinţei în Domnul Hristos. Alături de credinţă, inima mucenicului Ştefan a fost o văpaie de dragoste ”mai mare decât moartea” pe care n-a putut-o stinge potopul de ură al mai marilor templului. Dimpotrivă, dragostea atotcuprinzătoare şi atotbiruitoare, după pilda vieţii Domnului ( Luca XXIII, 34 ) – care s-a aprins din dragostea jertfei de pe Golgota – a făcut să rodească în fiinţa sa fructul iertării duşmanilor, în clipa când îşi dădea duhul. În faţa sinedriului îşi manifestă credinţa prin rugăciune căci, sub loviturile de pietre care veneau cu furie din toate părţile, el se ruga şi zicea: ”Doamne Iisuse primeşte duhul meu; şi îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor VII, 59-60). Aşa se sfârşise şi Mântuitorul lumii care, înainte de a-şi da viaţa pentru mântuirea lumii, chemând pe Tatăl Său din ceruri, îi încredinţează sufletul Său zicând: ”Părinte, în mâinile Tale încredinţez sufletul Meu”, iar când Îl batjocoreau şi-L chinuiau călăii, se ruga la Tatăl Său să le ierte păcatul pe care-l săvârşeau aceştia: ”Părinte Sfinte,iartă-le lor păcatul acesta că nu ştiu ce fac”. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea Sfântului Ştefan, căci pe locul unde a fost ucis el se afla un tânăr care se numea Saul, fariseu din Tarsul Ciliciei, care păzea hainele celor care aruncau cu pietre în Ştefan, cel care va deveni din cel mai mare prigonitor al creştinilor, Apostolul Neamurilor. În drumul spre Damasc unde se ducea să prigonească creştinii de acolo, Mântuitorul Hristos se arată lui Saul întrebându-l pentru ce Îl prigoneşte şi atunci are loc momentul transformării inimii lui Saul în ”vas curat şi cinstit” devenind marele apostol al omenirii, Sfîntul Apostol Pavel. Iată că Mântuitorul a făcut din el stâlpul creştinătăţii şi propovăduitorul neînfricat al lui Hristos Cel înviat din morţi. Ştim că el însuşi şi-a săvârşit mucenicia la Roma. Iată taina cea mare, iată cum îşi apără Domnul Hristos Biserica şi pe credincioşii Săi. Unul era răpus de loviturile pietrelor, iar altul se ridică să predice cuvântul Evangheliei cu riscul vieţii sale. Sfânta Tradiţie ne spune că în timp ce mulţimea ucidea cu pietre pe Sfântul Ştefan, mai departe pe o ridicătură de pământ, stăteau şi priveau dându-i putere de a suferi cu demnitate martiriul, însăşi Maica Domnului însoţită de Sfântul Ioan ucenicul cel iubit al Domnului. Aceste cuvinte grăieşte Sfânta Tradiţie: ”O, cât îi era de dulce moartea, Sfântului, celui dintâi mucenic, cu toate că se afla într-acea crudă ucidere cu pietre –căci privea la patimile lui din înălţimile cereşti, prea dulcele Iisus – iar din dealurile pământeşti, prea dulcea Mamă, împreună cu iubitul ucenic”. La biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan pe colina de la capătul Văii Iosafat, vin şi se roagă numeroşi creştini din toate părţile lumii. În apropierea bisericii se află una din cele şapte porţi ale cetăţii şi care poartă numele Sfântului Ştefan indicând astfel poarta prin care a fost scos din cetate şi ucis cu pietre. Credincioşii bisericii noastre au un cult deosebit pentru Sfântul Ştefan. Numeroase biserici au ca hram pe Sfântul Ştefan, iar creştinii, atât bărbaţi cât şi femei, poartă cu mare cinste numele Sfântului păstrând cu mare evlavie icoana cu chipul său. Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să asculte smeritele noastre rugăciuni, iar pe Sfântul Ştefan cu aceste cuvinte: ” Scapă pe cei ce te cinstesc de toate nevoile, celor ce serbează cinstită pomenirea ta, ca cel ce stai înaintea scaunului lui Hristos, ca să ne învrednicească curăţirii de păcate şi împărăţiei cerurilor”. Amin.