SFIINTII PRIETENII MEI...: POEZII DE ANDREI BOTOSANU

Se afișează postările cu eticheta POEZII DE ANDREI BOTOSANU. Afișați toate postările

3 septembrie 2019

TE AŞTEPT TOAMNĂ!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Te simt aproape -n straiuri arămii
Pitita să apari când e solstiţiul
Ca aştrii ce vor face armistiţiul,
Să-ţi dea puterea în deplin să vii

Când soarele ce din zenit se-apleacă
Spre noul drum croit prin sideral
În infinitul bolţii din ţinut astral
Şi noaptea în mai mult, pe zi să o petreacă

Să vii ca o regină oarecare vreme,
Peste pământul care-i plin de roade
Şi te aşteaptă cu respect ce ţi se cade
Ca numele bogat, săracii să ţi-l cheme

Cămările ce sunt atat de pustiite
Că sărăcia mişună mai în tot locul
Numai la unii însă , le-a surâs norocul
Să-şi aibă din foloasele necuvenite

Acum şi noaptea e puţin mai mare
Iar ziua nu mai e aşa torida
Ce-aproape tot era în stare să ucidă
Doar ploile ne-au fost puţin scăpare

Te-aştept să vii frumoasă doamnă
Ţi-am pregătit venirea printr-un cânt
Adu-ne tu.., ce ne lipseşte toamnă
Prin darul tău un trai mai bun, mai sfânt

Că semnele-ţi simţim în depărtare
Numai să vii pornită şi bogată
Să ai câte ceva de dăruit la fiecare,
Să fii din nou cum te ştiam odată...!

ANDREI BOTOSANU
Bucureşti 03 sept.2011

26 iunie 2019

TOAMNA MUNŢILOR

Din ce-a fost în codru verde
Mare parte-i arămiu
Ce prin toamna-acum se pierde
Lăsând sufletul pustiu

Când ţi-arunci spre el privirea
Parcă nu l-ai recunoaşte
Învăţat cu înverzirea
Ce-i dă viaţă când renaşte

Dar uşor melancolia
Se agaţă-n ce-i rămas
Cât mai poate bucuria
Să-şi ia zborul de pripas

Şi-n încet, îţi pui în seamă
Că firească e schimbarea
Glasul toamnei când îl cheamă
Să-i aducă ascultarea

Tot cătându-ţi bucuria
Prin cotloanele ascunse
Să-ţi aducă reveria
Minţii încă nepătrunse

Inima încet zvâcneşte
Aducându-i un motiv
Ce deodata-l dezveleşte
Din bagajul emotiv

Frunzele îngălbenite
Pică-n linişte pe sol
Parc-anume rânduite
Fiecare-avandu-şi rol

Scena toamnei în tăcere
S-o anime câte-un pic
Până-n ramuri efemere
No mai fi rămas nimic

Doar prin brazi verde rămâne
Parcă spre îmbărbătare
Drept moralul sus a-l ţine
Clipelor de renunţare

Ies prin haina dezvelită
Dintre ramurile goale
Stânci cu fruntea semeţită
De la piscuri pân-la poale

Ici şi colo luminişuri
Mai ţin verdele ascuns
Unde brazi prin limpezişuri
Cu-a lor cetini au pătruns

Câte-un pâlc lângă izvoare
Cresc alăturea de fagi
Înverzindu-le ponoare
Ca la prieteni ce li-s dragi

Ochiul vrând mai mult să vadă
Dintre toate ce se-arată
N-are timp deloc să şadă
Că privirea-i fuge roată

Până-n măduva spinării
Simt emoţii că-mi pătrund
Când din marginea cărării
Văd prăpăstii fără fund

Şi spre vârf urmând suişuri
Printre pietre răzleţite
Poţi ajunge-n ascunzişuri
Doar de fiare locuite

Catre-a piscurilor frunte
Pe tăblii ce-n cer se-anină
Zburda capra cea de munte
Capra neagră carpatină

Pe portret ce ţi se-arată
Toamna-şi pune semnătura
În strai nou învesmântată
Spre-a fi una cu natura...

ANDREI BOTOSANU.
15 oct. 2012

LUNA LUI CUPTOR

Dup-un somn de întremare
Ce - am dat corpului trudit
Mintea mi-am mai liniştit
Dar căldura ce e mare
M-a trezit

Mă agit puţin prin casă
Mă învârt şi mă sucesc
Nu pot gândul să-mi gândesc
Zăpuşeala mă apasa
Că-i firesc

Este luna lui cuptor
Când din cer în zi coboară
Foc ce-n toate-şi pune pară
E un soare arzător
Că e vară

Acum, noaptea e mai bine
De când soarele -a apus
La culcare, poate-i dus
Să se-ntoarcă iarăşi mâine
Vărsând foc de sus

Ies încet pân' la fereastră
Mă păleşte o răcoare
Ce m-adie cu-a ei boare
Şi din zarea cea albastră,
Văd crăiasa cea măiastra
Pe cer, cum răsare....

Cum să pot, ? Să şed în casă
Când afară-i feerie
Care dulce mă îmbie
Şi simţirea nu mă lasa
Că e vie

Cobor scările în fugă
Ies afară -n trotuar
Cât e ceasul? N-am habar
Nici n-aş vrea să ştiu măcar
Doar spre Cer să-mi deie Har
Îmi înalt o Rugă

Lespezile dogorite
De a zilei toropire
Au căzut în adormire
Într-un somn de liniştire
De călduri topite
Voind răcorire

Ici şi colo la plimbare
Câte-un om, câte-o pereche
Şuşotindu-şi la ureche
Ori furând, ori mi se pare
Un sărut o-'mbratişare
Bună tare

De pe stradă vine-un câine
Cu privirea bucurată
Din coada-ncepand să bată
Parcă nu sprea-mi cere pâine
Poate-o vrea, dar asta mâine
Acum, vine..

Bănuind a mea chemare
Dă din coada-i fericit
Ca nainte i-am ieşit
Bucuros nevoie mare
Că-i dorit

Mă-nsoţeşte în plimbare
Vine-ncet, paşindu-mi calea
Parcă alungându-şi jalea
Cu o scurtă scheunare..
Însoţind chemarea

Când răcoarea de afară
Mi-a stins foc de peste zi
Care-a fost a mă 'ncalzi
Vin la somn că prind s-apară
Zori de zi..

Autor; Andrei. Botosanu

Bucureşti 29. Iul.2011

9 mai 2019

CHEMARE..! - De suflet, -- către Popor -!!!

CHEMARE..! - De suflet, -- către Popor -!!!

Vin, spre a chema poporul să vină, cu mic cu mare
În suflet cu tricolorul, către urna de votare
Spre a-şi exprima părerea despre-al Ţării viitor
Dând girul pentru puterea, ce-o doresc în gândul lor

Toţi fiind într-o unire vom putea să izbândim
În credinţa şi-n iubire, liniştiţi să vieţuim
Să-şi spună majoritatea din mulţime la un loc
Triumfând astfel dreptatea, peste mincinosul joc

Impus şi de cei de-afară ce ne cred o colonie
Prin porunci date spre Ţară ce sunt pură ironie
Cu ce drept?.ne spun anume, ce avem noi de făcut
Un popor stabil în lume, de milenii cunoscut

Cu un drept egal eternic într-o ţară minunată
Şi potenţial puternic de-a fi iar ce-am fost odată
Doar minciuna şi hoţia ne-au făcut să suferim
Azi vă cheamă România -- veniţi! S-o reconstruim..

Nu staţi oameni buni acasă cum vă cer cu disperare
Cei cărora nu le pasă de a voastră frământare
Impunând un cvorum mare, crezând că n-o să veniţi
Împinşi doar de disperare sa fiţi iarăşi păcăliţi

Folosiţi din plin puterea ce-o aveţi la îndemâna
Şi spuneţi-vă părerea printr-un vot ce-o să rămână
Ca un leac al conştiinţei, în drumul spre viitor
Adevăr al biruinţei pentru Tara şi Popor!

Că-i un drept, şi-o obligare, către Ţară şi Naţiune
De a spune fiecare cum doar conştiinţa-i spune
Să fie cum vrea poporul într-un tot majoritar
Ca să fie viitorul adevăr , nu furt bizar

Printr-o regulă impusă pe un cvorum stabilit
Nedreptatea fiind pusă mai uşor de împlinit
Numai voi!.. întreg poporul cu frică de Dumnezeu
Puteţi scrie viitorul, hai la vot!.. că vin şi eu

Cu drag către voi, iubitor de adevăr şi dreptate

ANDREI BOTOSANU

12 ianuarie 2013

20 mai 2018

SFINŢII MARI ÎMPĂRAŢI - CONSTANTIN ŞI ELENA

Sunt castanii încă-n floare şi afară-i primăvară
Peste suflet sărbătoare, azi din ceruri se coboară
Intr'u gând de Pomenire pentru Sfinţii împăraţi
Slava lor şi-a lor mărire, astăzi să le-o închinaţi

Rugăciuni care se lăsă, pregătindu-le festin
Elenei împărăteasă, precum şi lui Constantin
Celor ce-au fost Păzitorii, apărând creştinătatea
Să le fim lăudătorii.. că ei ne-au adus dreptatea

În Credinţa-n prigonire , plină toată de Martiri
Ei au pus dreapta oprire la crime şi asupriri
Lăsând omul a-şi alege liber viaţa sau murirea
După ce v-a înţelege unde-i este Mântuirea

În Britania-şi începe cârmuirea Constantin
În cinstita-'mpărăţie, unde tatăl sau Creştin
L-a lăsat să cârmuiască peste-acel cinstit popor
Plin de gloria lumească, să-i fie stăpânitor

Însa Roma-n decădere prin Maxenţiu împărat
I-a urnit blânda-i şedere şi-ntr-atăt l-a supărat
Încât a plecat în grabă înspre el să-l pedepsească
Voind pacea în imperiu prin dreptate s-o-'mplinească

Domnul Sfânt văzând că are setea-i multă de dreptate
I-a dat semnele-n visare , Sus pe ceruri arătate
Cruci de aur luminoase ca să-i fie de folos
Pe armuri doar a le coase, spre-a ieşi victorios

Punând semnele de Cruce pe arme la luptători
Înspre glorii s-o apuce cătrea-i Romei trădători
Reuşind ca să-l înece pe Maxenţiu în Tibon
Şi puterea lui a-şi trece aşezându-se pe tron

Cu Mărirea ce-a primit-o de la Dumnezeu cel Sfânt,
Pacea iar a stabilit-o , între oameni pe pământ
Mai apoi primind Poruncă împăratul Constantin
Să-şi clădească el cetatea şi imperiul Bizantin
Peste timp să dăinuiască în Credinţă şi-n Iubire
Numele să-şi dăruiască înspre Cer, şi-'nspre Sfinţire

La Niceea , în Unire a adus Creştinătatea
Toţi ce cred în Mântuire, spre-a se săvârşi dreptatea
Pe Iisus să-L împlinească cu evlavie -n Credinţă
Cu Tatăl să-L recunoască, Unul fiind- Deofiinţă

Constantin Reformatorul şi-a lui mamă -'mpărăteasă
Sunt iubiţi de Creatorul -- Sfinţi primiţi în Marea-I Casă--!
Ce-au adus Creştinătăţii închegarea şi unirea,
În slujba umanităţii care-şi Roagă Mântuirea

Şi-n' spre voi în zi aleasă ,cu urarea -mi bună vin
Nume de împărăteasa, ori nume de Constantin
Dorindu-vă sănătate, spre-ale vieţii împliniri
În Credinţă şi-n dreptate.., ca si-n suflet cu iubiri..!

Mulţi Ani, tuturor sărbătoriţilor.!..

Cu drag, către voi - ANDREI BOTOŞANU. - SLEVOACĂ.
2014...

22 august 2015

SFÂNTA TREIME..

Fiul Omului pe lume, coborât din Dumnezeu
A venit prin Ceresc Nume să ne ia Păcatul greu
Şi Duh Sfânt că să Sfinţească A trimis prin Fiu să vie
Voia SA Dumnezeiască, Har de-a Pururi să ne fie

La Apostolii Credinţei, le-a dat ,, Preaînţelepciunea "
Cu simţirile fiinţei să Priceapă cum minunea
Ce la om nu-i înţeleasă este -aevea-N văzul Lor
Ce-i ascuns în ceaţă deasă slabei minţi de muritor

Bietei minţI ce-i omenească.. orişicât şi-ar da sforţare
Nu-i e dat să plănuiască răspuns clar la întrebare
Că ascunsă-i e cărarea ducând la Sfânta Treime
Orisicata-i căutarea pentru om şi-a lui Micime

Una sunt Deofiintă Tatăl , Fiu şi Duhul Sfânt
Ce simţite prin Credinţă desi-S trei, ToţiUnul Sănt
Tatăl, Creator A'Toate precum Fiu ce-'Ntrănsul Este
Şi Duh Sfânt care pe Toate, inlauntru-I le Sfinţeşte

Marea Taină ne-'nteleasă este- ascunsă pentru noi
Şi va fi mister să-i iasă, numa -n Viaţa de Apoi
Cum Iisus spre Învăţare, Adevărul l-A Grăit
Ca spre Tatăl nu-i Urcare decât Fiu de te-A Voit

Dumnezeu ce Tatăl este, este- a Toate Creator
Duhul Sfânt în tot Sfinţeşte, prin Botez Tăinuitor
Iisus Fiul este-n Toate, însa Creator nu-i EL
Trimis spre-a lua Păcate, dat spre Jertfă ca un Miel

Spre a ridica Păcatul ce lumea l-a Moştenit
Când Adam împins de Eva, a mâncat din Fruct Oprit
Să aducă Mântuirea ridicând pre om la Cer
Dându-i iarăşi Moştenirea, ce-a cazuta-n efemer

Şi apoi de Înălţare înspre Tatăl Sfânt din Cer
Cu Duh Sfânt în Slava-i Mare, s-a întors din efemer
Ca Treimea împlinită cum a fost din Veci să Fie
Sfânta Taină negrăită.. din Eterna-'Mparatie

Astăzi noi cu aplecare, să rostim cântări fierbinţi
Rugăciuni cu Închinare către Cer şi către Sfinţi
Osanalele Cantării, să se suie din mulţime
Pios glas al închinării lăudând Sfânta Treime..

Cu iubire către voi...
ANDREI BOTOSANU

10 martie 2014

NAŞTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS!

NAŞTEREA DOMNULUI ISUS HRISTOS!

Astă seară se - 'mplineşte
Ce-a fost zis spre tălmăcire
Cum Isaiia proroceşte
Aducând, Buna-Vestire

Prin cuvântul zămislirii
Care este -a lumii taină
S-A'ntrupat Fiul Iubirii
Spre-a purta a lumii haină

Adevărul spre a-l spune
Omenirii însetate
Şi în suflete a pune
Mântuirea prin dreptate...

Fiul Cerului coboară
Către lumea păcătoasă
Să ridice -a ei povară
Ce de veacuri o apasă...

Prunc născut dintru Maria...
I-a fost dat, să intre-n lume
Să ne-aducă bucuria
Mesianicul său Nume

Din Fecioară Preacurată
Zămislindu-se Cuvânt..
Dumnezeul Sfânt drept Tată
Iosif păzitorul sfânt...

A venit Fiul în lume
Printr-o taină ne-'nteleasâ
Îngerul venind a-i spune
Iosife, Ţi-am dat Mireasă

Să păzeşti! Să se-mplinească
Voia Tatălui cel sfânt
Iisus Pruncul să se nască
Dintr'u Vesnicu-i Cuvânt

Îngerul i-a spus spre ştire
Tot lui iosif ca să plece
În Egipt în prigonire
Până ce urgia trece

De-a Irodului pornire
Ca să-l afle pe Mesia
De teama ca-a, Lui venire
O să-i fure-mparaţia...

Dar pe drum, în ceas de seară
Trebuind să se oprească
Apucând-o pe Fecioară
Şi durerile să nască...

Căutând un loc să fie
Unde Pruncul Sfânt să-l nască
Nicăieri ca-ntr-o pustie
N-a fost chip ca să găsească

Craciunoaia mai miloasă
Pentru rugile primite
Neputând s-o ducă-n casă
I-a dat staulul de vite

Pruncul Sfânt că să se nască
Că era prea mare grabă
Dar Crăciun s-o pedepsească
Tăind mâinile la babă,

A plecat apoi de-acasă
Frământat de remuşcare
Pentru fapta-i păcătoasă
Poate şi-o găsi iertare...

Fără mâini, săraca babă
S-a grăbit în chinuire
Să-şi continue -a ei treabă
Din milă şi din iubire..

Doar suflând spre ea, Maria
Mainile-au pornit să-i crească
Ca să poată pe Mesia
Cu mult drag să-l îngrijească

Împlinind prima minune..
Cu a Domnului putere
Lumii parcă spre a spune
Taine-ascunse în mistere

Ce din marea Lui iubire
Dumnezeu Cerescul Tată
Le-a adus spre omenire
Din Păcate să o scoată!

Dându-Şi Fiul, ca să vină
Să se nasca-n omenire..
Să ne dăruie-n lumină
Pacea Lui, şi-a Lui iubire..

ANDREI BOTOSANU..
25 decembrie 2011
http://ro.netlog.com/andreybotosanul/blog/blogi...-

4 mai 2013

RĂSTIGNIREA ŞI PUNEREA ÎN MORMÂNT A DOMNULUI NOSTRU

Istovitorul drum al Crucii, sus pe Golgota s-a sfârşit
Unde prin suferinţă cruntă Miel far'de vina S-a Jertfit
Între tâlhari batjocorirea să fie-n toate săvârşită
Prin Voia Tatălui din Ceruri, spre a fi lumea Mântuită

Bătute-n palme prin cruzime, piroanele s-au înroşit
De sângele care se Varsă, spălând Păcatul Moştenit
Iar Crucea care -n ridicare, pe trup amarnic chinuind
Stătea semeaţa -'ntre tâlharii. Ce se-auzeau spre EL zicând

Cel rău i-A spus să se salveze..! De este Fiu de Dumnezeu
Iar acel bun cerând iertare, a zis - ca cel greşit sunt eu..!
Iar tu- Iisuse fără vina.., eşti pus pe Cruce spre Murire
Şi eu - TE rog cu lăcrimare, iertarea -mi Dă..! Şi Pomenire

Atunci Iisus simţind căinţă, I-a spus - iertarea -ti Dau..!, s-o ai..!
Şi ţie-Ţi spun spre liniştire, ca azi vei fi cu Mine-n Rai
Apoi ELY... Strigând Hristosul, spre Cer privirea şi-a 'nalţat
La sânul Tău Mă IA Părinte, cu tot cu Suflet, ce Mi-Ai Dat!

Apoi L-au coborât soldaţii, după ce coasta I-au străpuns
Să nu mai fie-un strop de viaţă, în Trupu-I chinuit, ascuns
Să-L ducă pentru Îngropare, în Ţarină cum scrie Cartea
Ce Iosif din Arimateea, i-a dat să- Şi Doarmă puţin Moartea

Peste Mormânt au pus o stânca, să nu se poată s-o urnească
De-ar vrea să-L fure peste noapte,.. orice fiinţă omenească
Că precum scrie-n Prorocire, A Treia Zi va fi să-'INVIE
Prin Dumnezeu ce-i este Tatăl, să-I dea a lumii-'Mpărăţie..

De pază puşi soldaţi să steie, cu arme multe şi putere
Să nu poată ieşi afară prin mincinoasă înviere
Aşa credeau mai marii vremii când L-au Ucis fără de Vină
Dar în curând spre pedepsire vor fi orbiţi de-a SĂ Lumina

După ce piatra cea greoaie au prăvălit-o pe Mormânt
Iisus a fost trimis spre iaduri.., prin voia Tatălui Cel Sfânt
Să-i spargă Porţi scoţând afară, pe cei ce drepţi Nejudecaţi
Stăteau de-un veac în suferinţă în voia lui Satan lăsaţi

Prin jertfa Fiului pe Cruce puterea iadului s-a stins
Şi lucifer cu toată hoarda, va fi de-a pururea învins
Numai pe-acei ce-s cu păcate, prea grele fără de iertare
Va fi să-i lase-n suferinţă în veşnicii fără scăpare

Noi, neştiind de-a Sa Lucrare, î-L aşteptam A TREIA ZI..
Jelind dureri şi chinu-i mare prin Rugăciuni spre-a Le-auzi
Când slava mare prin lumina, de Gabriel fiind purtată
Venind cu îngeri să-L Învie, Să-i fie-n veci Slăvirea Toată
Vom fi în suflet cu speranţa, cântându-I Veşnic Pomenirea
Şi-n INIMILE curăţite, să ne sădească Nemurirea!

SLAVĂ ŢIE! - Hristoase, Dumnezeul nostru SLAVĂ ŢIE!...

Cu pace şi iubire către voi!
ANDREI BOTOSANU..!
13.04.2012-Bucuresti

24 martie 2013

SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA..

[Mosii de iarnă]

Spre dorita primavară care- aduce revenirea
Către viaţă toate iară si-n natură înverzirea,
Vorba-mi caldă iarasi vine, precum gândul cel senin
Sărbatorii să-i închine bun cuvânt către Creştin

Ca prin grai de Pomenire sa le-aduc scriind aici
Cum supuşi la chinuire, patruzeci de Mucenici
Si-au primit din cer Lumină prin cununi venind de Sus
Ca martiri fară de vină pentru crez intru' Isus

În Sevastia-n cetate din tot locul adunaţi
Fără fapte judecate, laolaltă condamnati
Doar prin gând de lepadare, de Hristos si Dumnezeu
Puteau a-şi găsi scăpare facând rugi vreunui zeu...

Însă nevoind s-o facă, cu pietre ce să-i lovească
Spre a-i obliga sa tacă voind faţa s-o lovească
Si spre cap spre trup si-n gură s-au pornit în razbunare
Însă pietre -n întorsură,. i-au lovit în înturnare

Văzând clar că nu se poate, i-au scos dezbrăcati afară
Într-un lac lângă cetate, aruncându-i ca sa piară
Înghetând în apa rece fără milă aruncati
Noaptea toată a petrece, goi în lac fiind lăsaţi

Dar unul voind scăpare s-a topit găsind căldura
Si-un soldat în completare s-a jertfit spre-a fi masura
Patruzeci cu toţi să fie, în plecarea spre Cel Sfânt
Ca să-şi poarte marturie catre Cer, dinspre Pamânt

Fluiere de la picioare le-au zdrobit şi-n foc i-au dat
Într-o apă curgatoare, ce-a rămas au aruncat
Însă Moaştele lor Sfinte au fost scoase mai apoi
Nu sunt vorbe sau cuvinte, ce pot şti să spun spre voi

Doar Minunea Lui Cerească si voia Lui Dumnezeu
Au putut sa împlinească, ce-am voit a spune eu
Cum primite -n dăruire tot în dar înspre lăsare
De la cei în vieţuire, sa le-avem spre închinare..

Moşi de iarnă-n Pomenire, avem azi de sărbătoare
Măcinici si-n'tru' cinstire, spre-a aduce inchinare
Să vă fie tihnă-n casă, fraţi intru' Ortodoxie
Viaţa bună şi frumoasă, prin cuvănt ce-mi las să vie...!

Cu pace şi iubire, către voi;
ANDREI BOTOŞANU SLEVOACĂ

3 februarie 2013

ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

După vechiul obicei cum legea lui Moise spune
Poruncind către evrei, ca la templu să se-adune
Cu ofrande să cinstească într-a patruzecea zi
Prunc de parte bărbătească ce pe lume ar veni

Maica Domnului Maria sa cinsteasca-n sărbătoare
Intră-n templu cu Mesia Pruncu-I spre Purificare
Să-l aduca-n lăcaş Sfânt, Ea Fecioară Preacurată
Legea Vieţii pe pământ spre-a o face respectată

Cu Smerenie supusă Fiu şi-a dus spre Curăţire
Prin ofranda cea adusă spre a Cerului cinstire
Fiind Maica Preacurată, ce-A Născut Mântuitorul
Doar spre Legea respectată, spre a-şi îndemna Popoul

Ea Izvor de Curăţire fără de întinăciune
Dintr-a Cerului menire fără nici o stricăciune
Nu avea vreo trebuinţa ca om spre purificare
Doar spre-A întări credinţa, şi-a poruncii respectare

Simeon cel plin de Har aşa cum s-a Prorocit
Că va fi să aibă -n Dar, să-şi întâmpine Venit
Pe Mesia cel promis văzându-I Cereasca faţă
Spre Templu fiind trimis, cât era încă în viaţă

Şi venit păşind pornirea ce-o avea dată de sus
Ca să-şi vadă împlinirea cum din ceruri i s-a spus
Ieşind spre intâmpinarea, lui Iosif şi lui Maria
Săvârşind Purificarea, Aşteptatului Mesia

Mare i-a fost fericirea când în braţe-i Prunc ţinând
L-A luat rostind grăirea, ce-o avea de mult în gând
Slobozeşte-ţi robul Doamne..! Ce-ntr'a lui nevrednicie
În târziul vieţii toamne, i-a-I dat marea bucurie

Dar şi Prorociţa Ana, văduva de-acum bătrână
Aducându-şi ne prihana, spusă-n vorbe să rămână
Lauda cu vocea-i tare să audă omenirea
Că-I venit, Acela care.. ne aduce Mântuirea

Şi noi, azi cu mic cu mare , bucuria s-o simţim...!
Ieşind în întâmpinare, Lui Isus să-I mulţumim
Către voi lăsându-mi gândul, vă chem intru' împlinire
Prin îndemnul şi cuvântul, plin de Pace şi Iubire...!

Slava Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!.. - Amin -
Cu drag către Voi:

ANDREI BOTOŞANU
02.02.2013

SURSA
http://ro.netlog.com/andreybotosanul/blog/blogid=1557378#blog

29 iunie 2012

SF. APOSTOL PETRU ŞI PAVEL

Azi în lumea cea creştină Petru e sărbătorit
Într-a cerului Lumina, sfânt Apostol învelit
Precum Pavel ce din Saul numele-i Sfinţit se ştie
Prin Porunca Convertirii la Damasc fiind să-i vie

Saul ce din Tars se trage întâi prigonind Creştinii
A ajuns la convertire, când Isus Domnul Luminii
I s-a arătat nainte întrebându-l de ce-L neagă..?
Şi de-atunci Dreapta Credinţă, a putut s-o înţeleagă

Ca apoi din Prigonire, să-şi transforme -a vieţii Faptă
În credinţă şi iubire, urmând numai Calea dreaptă
După ce insa-Şi Hristosul, prin Lumina-i L-a Numit
Să fie lumii folosul, ca Apostol Pomenit

Predicând către popoare, prin epistole înscrise
Pilde binefăcătoare, către naţii fiind zise
Cu mult Har şi dăruire împărţind în largă lume
Îndemnul spre Mântuire prin Isus slăvindu-I nume

Petru este Temelia, cum Hristos nume I-a dat
Sprea-I clădi Împărăţia, chiar de -n gând s-a lepădat
Când soldaţii cu asprime acuzându-l Ucenic
În teama-i şi în micime n-a putut zice nimic

Doar cocoşul în cântare, auzindu-l de Trei ori
I-a produs o frică mare şi în suflet reci fiori
Regretând în el cu teama precum pe-o nenorocire
Dându-şi doar atuncea seama de IIsus şi Prorocire

Piatra cea de temelie, Simon - frate cu Andrei
Poarta cerului să-i fie dată Lui precum şi Chei
Ca Verhovnic să se ştie celor Doisprezece Spuşi
De acum până-n Vecie spre Slavire-a fi Aduşi

După Sfanta-I Înălţare, Petru a umblat prin lume
Predicând înspre popoare Creştinismul şi-al Său Nume
Şi nădejdea Mântuirii cu glas blând şi Rugăciune
Cum în numele iubirii, prin Epistole ne-o spune

Pân' la Roma în cetate, el Cuvântul şi-a vestit
Unde le-a sfârşit pe toate fiind prins şi Răstignit
Acuzat de Blasfemie şi Credinţa în Hristos
Rugând pe călăi să-i fie, în murire capu-n jos

Spre a fi deosebire între el şi Domnul Sfânt
Moartea cea prin Răstignire, care-l ia de pe pământ
Sus la cer să se îndrepte spre Isus şi Măreţie
Chei să-şi ia, ca să-I deschidă Poarta spre Împărăţie

Slava şi cinstire aduc Sfinţilor Apostoli PETRU ŞI PAVEL..
Azi 29iun. 2012

CARUI SFANT TREBUIE SA NE RUGAM?

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, „darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta.

Pagini

Faceți căutări pe acest blog