Cu sufletul pustiu si gol am privit Sfantul Prohod,
dar vreau sa va spun ca nu este acelasi lucru ca atunci cand participi personal. De aceea mi-am strigat din nou durerea prin aceste versuri:
Un suflet gol si-un Paste trist
Cu Hristos singur rastignit,
Asteptandu-ne pe cale
Sa-l ducem la-nmormantare.
Cu legile de azi impuse,
Noi toti te-am parasit Iisuse.
Am sufletul indurerat
Si ochii-mi plang neincetat.
Nu ne-ngraditi voi libertatea
De a discerne cu dreptatea!
"Fii de naparci" ati fost numiti
Si-acum vreti sa ne-nrobiti?
Ne tineti fortat in casa,
Sa n-avem paine pe masa!
Copilasii plang la geam,
Vor afara pe maidan!
Se-apropie Sfanta Lumina,
Legea spune c-o sa vina.
Vrem sa mergem personal
S-o luam din Sf. Altar!
Asa-i datina lasata,
Nu sa stam inchisi in casa,
Sa privim circ mediatic
Adus din vestul salbatic.
Acest "circ" numit prigoana
Ne-atrage incet in capcana.
Ne vom trezi, dar ce folos,
Viata fara de Hristos?
Rugati-va neincetat
Sa se-ncheie acest pact
Liberi sa fim pe deplin...
Iisuse, noi te iubim!
Un suflet gol si-un Paste trist,
Cu Hristos singur rastignit,
Care-a fost inmormantat
Fara noi... mare pacat!
Brăcăcel Elena, Tulcea