Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Mirul vindecător

De ce i se spune Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir?

Moaştele lui şi mirajul minunilor pe care le-a făcut, precum şi mirul care curgea din moaştele lui şi era strâns în nişte căzi de sub altar au adus cultului închinat sfântului o strălucire deosebită. La sărbătorile lui, dar şi în alte împrejurări era trecut peste moaştele sfântului uleiul care se scurgea în câteva vane de marmură aflate sub altar şi care căpăta un miros bun, frumos, în acelaşi timp devenind vindecător. Oamenii mergeau ca să ia acest mir în vase mai mici de lut sau de sticlă pentru vindecări.

Prestigiul acestui mare sfânt a făcut ca împăratul Justinian să trimită o delegaţie acolo şi să ceară o parte din moaşte. Se relatează că delegaţia respectivă a făcut un tunel subteran pentru a ajunge la trupul lui şi în momentul în care s-au apropiat de acesta, o flacără puternică s-a ridicat de acolo, iar cei trimişi să ia din trupul sfântului s-au înspăimântat, oprindu-se din lucrarea lor. Au luat numai pământul care era ars de această flacără şi l-au dus împăratului spunând că nu este posibilă luarea moaştelor. Acest lucru se întâmpla în secolul al VI-lea. Mai târziu, în timpul lui Mauriciu (582-602) a dorit şi el să aibă ceva din moaştele Sfântului Dimitrie, cunoştea tradiţia potrivit căreia sfântul era un apărător împotriva barbarilor, iar Mauriciu s-a luptat mult cu barbarii de la Dunăre, ţinând piept slavilor şi avarilor care nu au mai putut pătrunde mai departe în Peninsula Balcanică.

Această uzură a armatei şi lipsa de hrană a trupelor au făcut ca Focas, un tribun ofiţer, să meargă la Constantinopol şi să-l omoare pe împărat. Mauriciu a cerut şi el fragmente din moaştele sfântului. I s-a răspuns că acest lucru este imposibil, aducându-se aminte de istoria cu trimişii împăratului Justinian. Această relatare arată puterea pe care o avea Sfântul Dimitrie în conştiinţa locuitorilor sud-estului european.

Moaştele Sfântului Dimitrie au fost luate de la Tesalonic în timpul cruciaţilor şi duse în Italia. Au stat acolo sute de ani, până acum 30-40 de ani, când papa Paul al VI-lea, care prin anii '60 s-a împăcat cu patriarhul ecumenic Atenagora al Constantinopolului, venind la Constantinopol şi retrăgând anatema pe care o dăduse în 1054. Atunci au avut loc nişte restituiri, între care şi moaştele Sfântului Dimitrie care au fost readuse la biserica închinată mucenicului. Mormântul exista acolo şi oamenii se rugau la el, neştiind dacă trupul sfântului era acolo sau nu. Dar se rugau pentru că era un loc sfinţit.

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS DIMITRIE CEL NOU BASARABOV

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O, Prea Cuvioase Părinte cine va putea spune după cuviinţă, mulţimea ostenelilor, a durerilor şi a trudelor tale cele mari? Ci cu rugăciunile tale către Dumnezeu, cele bine primite prin darul Sfânt, mijloceşte nouă că să ne învrednicim a trece cu lesnicios pas, puntea cea îngustă de pe înfuriatul val al nevoinţelor celor mai presus de fire, care se ostenesc asupra noastră; şi lăudând ajutorul tău să câştigăm îndrăznire în ceasurile cele de primejdie ale acestei vieţi, dimpreună cu chezăşia moştenirii vieţii de vecii.

Apărătorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de mulţumiri aducem ţie, noi, nevrednicii; şi că cel ce eşti minunat şi preamilostiv, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile ca să cântăm ţie : Bucură-te, facatorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie !

Cuvioase părinte, din pruncie faptelor celor bune urmând şi viaţă fără prihană prin muncă câştigând, vas ales te-ai arătat al Sfântului Duh şi de la El învrednicindu-te de harul minunilor ai întărit pe oameni în frica Domnului. Iar acum cu strălucirea dumnezeieştilor raze luminându-te, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să lumineze ochii noştri cei sufleteşti, ca să nu ne poticnim întru întunericul păcatelor, Părinte Dimitrie.

Din boli, din nevoi, din dureri şi din patimi, scapă sfinte pe cei ce te cinstim; degrab ascultându-ne când strigăm cu osârdie: O Dimitrie preafericite şi bune, întinde-ţi mâinile către Stăpânul şi-L roagă, ca toţi să ne mântuim.

Degrab izbăveşte-ne din necazuri, pe noi cei ce te-am câştigat folositor în nevoi, mărite Dimitrie; apără, mântuieşte de boli tot poporul; roagă-te îndelung şi înduplecă pe Stăpânul spre noi cei ce prăznuim sfântă pomenirea ta

Sfinte cuvioase Dimitrie, pe noi pe toţi izbăveşte-ne, care cu evlavie îţi aducem aceste cântări de laudă, de cerere şi de mulţumire.

SLAVĂ LUI DUMNEZEU ÎNTRU SFINȚII SĂI, AMIN.

B I N E C U V A N T A R E

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                                   O POZĂ DIN 2017- DIN TESALONIK

Bucuria mea, mare lucru este ca ne-am nascut crestini ortodocsi, asta fiind o mare șansă pentru mantuire, insa, nu trebuie sa uitam ca foarte importanta este: PUTEREA EXEMPLULUI. In acest sens, Sfantul Parinte, Dumitru Staniloae, spune asa: "Inima celuilalt poate fi miscata daca vede ca eu port o Cruce pentru el. Atunci el va intelege sensul Crucii fara ca eu sa ii spun ca tocmai Crucea este cea care ma impinge sa fac aceasta.

O fac pur si simplu."

Binecuvântarea Domnului sa fie peste tine, cu al Sau HAR și cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

KALIMERA! Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

Hrab Alexandru: Rugăciuni la năprasnica moarte de boli molipsitoar...

Rugăciunila năprasnica moarte de boli molipsitoare

Făcute de sfințitul patriarh Filotei[1]

            Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, izvorul cel nesecat la îndurărilor, noianul cel nepătruns al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelungatei răbdări și al bunătății, Care aduci multe feluri de bătăi și de răni asupra neamului omenesc spre folosul lui, prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca neînfrânarea și pornirea noastră spre păcat, fiind stăpânită ca de un frâu de frica Ta cea dumnezeiască, să nu se pornească împotriva chipului cel dumnezeiesc, nici să batjocorească firea cea aleasă a sufletului nostru, oprește, Te rugăm, această armă ascuțită și neașteptată a morții, adusă asupra firii noastre, ca să nu ne împuținezi mai mult decât pe toate neamurile, nici să ne dai spre batjocură vrăjmașilor celor care lucrează cu mintea și celor care lucrează cu simțurile. S-au pustiit cetățile [orașele și satele], s-au stricat târgurile [piețele]; praznicele cele sfințite și slujbele și frumusețea cântărilor dumnezeiești, în bună parte, au tăcut; case frumoase și mari, după cum zice Scriptura, au pierit și nu este cine să locuiască în ele. Frică și cutremur a venit peste noi și negura întunecată a acestei morți înfricoșătoare ne-a acoperit pe toți. Nu apucăm, Stăpâne, noi, rudele, să jelim pe cei răposați, precum este obiceiul, că a și venit sfârșitul nostru și căutăm pe alții care să ne jelească și suntem dați aceleiași gropi de obște. Noi, cei vii și văzuți, nu mai socotim că suntem vii, de frica acestei bătăi înfricoșătoare; nu ne mai încredem nici în noi înșine, bănuind fiecare din noi că are în sine semnul și rana morții și, înainte de moarte, cumplit de frica morții murim [isterie].

            Aceasta este plata răutății noastre; acesta este sfârșitul cel cuvenit faptelor noastre viclene și necurate; acestea sunt isprăvile cele rele ale desfrânării, ale nedreptății și ale călcării noastre de jurământ; acest șarpe cu trei capete, înfigând în noi dinții săi cei veninoși, ne-a adus această stricăciune și această moarte, după cum zice Scriptura; pentru aceasta vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultători. Pentru care nu putem nici ochii minții să-i ridicăm, nici să ne rugăm curat ca să dobândim mila Ta, fiecare din noi fiind apăsat de greutatea cugetului ca de niște obezi de fier. Dar nu ne părăsi pe noi cu totul și, pentru numele Tău cel sfânt, nu strica așezământul Tău, ca să nu fim lipsiți de vremea pocăinței și a întoarcerii, noi, ticăloșii. Știm că și această bătaie de moarte cu iubire de oameni ai adus-o pentru că, de multe ori făgăduind pocăință și de multe ori mințind, ne-am osândit spre tăiere ca și smochinul cel neroditor. Dar mai ai încă răbdare, ca un lucrător iubitor de oameni, Care nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu; Cel care ai poruncit ca de șaptezeci de ori câte șapte să iertăm păcatele fraților; Care poți din pietre tari și neroditoare să ridici pe fii lui Avraam, pentru că numai Ție sunt cu putință toate cele ce sunt la oameni cu neputință, Stăpâne, Iubitorule de oameni. Ca, și prin noi, în neam și în neam, să se slăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin[2]

Urmează linkul...pentru a citi si alte rugăciuni...

Hrab Alexandru: Rugăciuni la năprasnica moarte de boli molipsitoar...: În urma rugăciunilor de aici: Rugăciune specială pentru încetarea noii epidemii Rugăciunea către Sfântul Efrem cel Nou pentru a...

SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHEVA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHEVA

de Preot Sorin Croitoru

Cuvioasă Parascheva

Din pruncie-ai fost aleasă

Chiar de Tatăl Cel din ceruri

Să-I fii Domnului mireasă.

Tu ai fost izvor al milei

Încă din copilărie:

Miluit-ai toți săracii

Cu preaplină dărnicie.

Arătat-ai la orfani

Părintească gingășie,

Erai cum vroia Hristos

Ucenicii Lui să fie!

N-a fost văduvă săracă,

Nici copil mai sărăcuț,

Ca să iasă de la tine

Făr-o pâine și-un bănuț..

Cuvioasă Parascheva,

Domnul te iubea din cer:

Dădeai haina de pe tine,

Goală rămânând în ger!

Mult te mai certau părinții

Că dădeai la toți cu milă,

Dar tu le răbdai pe toate,

Fiind blândă și umilă.

Anii au trecut în grabă..

Înțeleaptă și frumoasă

Cum erai, toți flăcăiașii

Te-ar fi vrut pe loc mireasă!

Deci ți-au hotărât părinții

Să te dea prin cununie

Unui tânăr de neam mare,

Să duci trai în bogăție.

Soțul ideal, se pare:

Educat, bogat, frumos,

Dar pe tine, Cuvioasă,

Te-alesese chiar Hristos!

Ardea inima în tine

Cu un foc nepământesc,

Căci tânjeai în mare taină

După Mirele ceresc!

Însăși Floarea fecioriei,

Ea, Preasfânta Născătoare,

Te dorise să-i faci parte

Din cortegiul de fecioare!

Deci lăsându-ți scumpa mamă

Plânsă și îndurerată,

Ai plecat, fugind de-acasă

Într-o noapte înstelată..

Fără traistă, fără ploscă,

Fără bani pentru o pâine,

Tu ți-ai pus nădejdea-n Tatăl,

Pentru ziua cea de mâine!

Ai plecat spre zări albastre

În orașe neștiute.

Domnul te-a umbrit cu Harul,

Pe poteci necunoscute..

Căutând tu zi și noapte

Fericirea veșniciei,

Ai deprins cu iscusință

Tainele călugăriei.

Câte lupte cu vrăjmașul,

Paraschevo, ai mai dus..

Dar le-ai câștigat pe toate

Cu puterea lui Iisus!

Pretutindeni monahismul

Te cinstește cu uimire,

Lăudându-ți viața aspră

Ce-ai trăit-o-n mânăstire.

Demonii se-nfricoșează

Auzind de al tău nume:

N-a fost tânără vreodată,

Să-i zdrobească-așa, în lume!

Nevăzută, Maica Sfântă

Te-ajuta în toate cele:

Străluceai printre fecioare

Ca și luna printre stele!

Tuturor le dai lumină

De la Soarele Hristos,

Toți creștinii vor să lupte,

Văzând traiul tău frumos!

Pe când alții-abia încep,

Tu ți-ai încheiat suirea:

N-aveai nici treizeci de ani

Atingând desăvârșirea!

Îngerii din cer cu drag

Te priveau pe tine, Sfântă,

Iar acum, în dulci acorduri,

Ca unei prințese-ți cântă!

A trimis Domnul din ceruri

Pe-al Său înger minunat

Și ți-a poruncit printr-însul

Să te-ntorci la Epivat.

La căsuța părintească,

Mama ta nu mai era.

Se stinsese de durere

Și-acum, tatăl se stingea..

Când ai pus pe chipu-i palid

Mâna ta de post uscată,

Tatăl s-a umplut de lacrimi,

Căci te-a cunoscut îndată..

"Am greșit și eu și mama,

Fără minte ne-am opus..

Din pruncie-ai fost menită

Dumnezeului de Sus,

Căci din mii de milioane

Ce trăiesc pe-acest pământ,

Câte unul Și-l alege

Însuși Dumnezeu Cel Sfânt"!

Iar atunci, cu lacrimi multe,

L-ai iertat pe-al tău tătic:

"Nu mai plânge, scump părinte,

N-ați greșit voi cu nimic,

Dar așa a vrut să fie

Dumnezeu Cel iubitor:

Eu m-am mântuit prin lupte,

Voi v-ați mântuit prin dor!

Mergi de-acum, te-așteaptă mama,

Cu Măicuța Domnului,

Vă ajung și eu din urmă,

Căci simt plumbul somnului"!

Deci sub mâna ta uscată

S-a stins chinuitu-ți tată,

După care moștenirea

Ți-ai dat la săraci, îndată.

Astfel tu prin milostenii,

Pe Hristos L-ai îmblânzit:

Al tăicuțului tău suflet

În Rai s-a sălășluit.

Cuvioasă Parascheva,

Nici tu mult n-ai mai trăit..

La scurt timp după-al tău tată

Într-o peșteră-ai murit,

Iar niște creștini, din milă,

În ascuns te-au îngropat

Chiar pe malul unei ape,

În orașul Epivat..

Ne mirăm cu toții, Sfântă,

Că și-n moarte-ai fost smerită,

Dar ce zic? Și după moarte,

Cu-ngroparea-ți tăinuită!

Prin aceasta te asemeni

Cu-al tău Mire Preafrumos.

(Am citit în Evanghelii

Cum fu îngropat Hristos)..

Precum Domnul, DUPĂ MOARTE,

Paraschevo, te-ai slăvit.

Însuși Dumnezeu din ceruri

De-a ta slavă S-a-ngrijit!

Trupul tău, ce din pruncie

Era de Duhul Sfânt,

Se umplu chiar după moarte

De mireasmă, sub pământ.

Nu atinse stricăciunea

Trupul tău de Har păzit,

Dimpotrivă, el devine

Un odor de toți dorit!

Ale tale Sfinte Moaște

Au fost scoase la lumină

După vise și vedenii

De la Pronia divină

Și au înțeles cu toții

Că acest trup cuvios

Răspândind mireasmă bună

E al Sfintei lui Hristos.

Deci au început să curgă

De la Moaște mari minuni:

N-au rămas cu mâna goală

Oamenii smeriți și buni.

Celor ce cu umilință

Te chemau în rugăciune,

Le-mplineai pe loc dorința,

Săvârșind câte-o minune!

Te-au pictat și în icoane,

Cum te știm, în schimă-albastră,

Ținând cu tărie-n mână

Sfânta Cruce, arma noastră!

Ale tale Sfinte Moaște

Deseori au fost mutate

Prin biserici bizantine

Ca să fie apărate.

Turcii cucereau pe-atunci

Toată lumea bizantină,

Supunând la mare caznă

Și Biserica creștină.

Prefăceau în pașalâcuri

Țări bogate și frumoase,

Ucideau pe bieții oameni

Prin biserici și prin case..

Tot ce-avea Ortodoxia

Pe atunci frumos și sfânt,

Turcii au dorit să ardă

Și să bage sub pământ!

De aceea, Cuvioasă,

Deseori erai mutată

Și prin locuri felurite

Racla ta a fost purtată.

În orașele în care

Racla sfântă poposea

Se făceau minuni slăvite:

Harul tău nu se oprea!

Astfel, Sfântă Parascheva,

Cea de trei ori fericită,

Tu, ce ai trăit în taină,

Ai ajuns de toți dorită!

S-a dus vestea despre tine

Până în Moldova noastră,

Cuvioasa Parascheva

Îmbrăcată-n schimă-albastră..

După multă strămutare,

Tu, ce ești în cer Mireasă,

Ai ales Țara Moldovei

Să îi fii Împărăteasă.

Așadar Vasile Lupu,

Al Moldovei domnitor,

Pentru tine, Paraschevo,

S-a făcut risipitor:

Cheltuind talanți de aur

Și făcând ce-a trebuit,

Patriarhul ecumenic

Racla ta i-a dăruit.

Așezată-n raclă nouă

Ai venit cu mare fală

Din orașul Semilunii,

Pân' la Iași, în capitală.

Cât erai tu, Cuvioaso,

De poporul meu dorită..

Nici în părinteasca-ți țară

Nu ai fost așa iubită!

Mai întâi la "Trei Ierarhi",

Apoi la Mitropolie

Milioane de români

Ți-au cântat tropare ție!

Cuvioasă Parascheva

Acum tu ești SFÂNTA NOASTRĂ,

Mielușeaua lui Hristos,

Îmbrăcată-n schimă-albastră..

amin

MINUNE A SFINTEI PARASCHEVA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

   “Prin anii 1950-1954 comunistii au vrut sa ingroape Moastele Sfintei pe Cuvioasa Parascheva, ca sa nu-i mai deranjeze multimea de credinciosi, care veneau sa se inchine zilnic. S-au sfatuit in secret si intr-o dimineata au trimis niste oameni sa sape o groapa in cimitir. Cand au inceput sa sape, cerul, care pana atunci era senin si insorit, s-a intunecat cu niste nori mari si negri, a inceput un vant naprasnic, cu ploaie si gheata cat oul de porumbel, cu tunete si fulgere, de credeai ca-i rade Domnul de pe fata pamantului. 

Ingroziti, oamenii au alergat cu mic cu mare la mitropolie sa se roage Cuvioasei Parascheva, sa mijloceasca ea la Bunul Dumnezeu, ca sa nu-i prapadeasca. Au chemat preotii, au tras clopotele si au citit cu totii Acatistul si Paraclisul Cuvioasei Parascheva şi alte rugaciuni catre Domnul si Maica Domnului, incat toata Biserica era numai lacrimi şi suspine. S-au rugat pana tarziu. Furtuna s-a potolit. Intre timp au venit vreo 6 barbati, care au povestit multimii unde au fost si ce au vrut sa faca edilii orasului fara stirea preotilor si a mitropolitului, dar Cuvioasa Parascheva le-a aratat ca nu ei conduc Iasul. Vazand minunea, multi s-au intors la Dumnezeu si cu totii au dat slava Lui!”.

   🙏Condacul Sfintei (glas 2): “Cu multa postire trupul subtiindu-ti, ti-ai ridicat mintea catre Dumnezeu si viata netrupeasca in trup ai vietuit, pururea po­me­nită Parascheva, lepadand materialnica tul­bu­ra­re, pentru aceasta acum te veselesti cu ce­tele ingeresti.

   🙏 Condacul Sfintei (glas 3): “Pe Sfanta folositoare a celor ce sunt intru nevoi, toti cu dreapta credinta sa o laudam, pe Preacinstita Parascheva. Ca aceasta, lasand viata cea stricacioasa, pe cea nestricacioasa a luat in veci. Pentru aceasta marirea a aflat si dar de minuni, cu Dumnezeiasca porunca”.

                                                        🙏 Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

                                                         🙏 Miluieste-ma, Maica Luminii!

   🙏 Sfanta Cuvioasa, Maica noastra Parascheva, ca una care ai indrazneala inaintea lui Dumnezeu, roaga-te si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin si Aliluia!

                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

Cuvinte de folos ale Sfîntului Serafim de Sarov

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

* Omul este alcătuit din suflet și trup, și de aceea și calea vieții sale trebuie să constea din acțiuni trupești și sufletești, din lucrare și contemplație. Calea vieții active o formează: postul, înfrînarea, privegherea, plecarea genunchilor, rugăciunea și celelalte osteneli trupești care alcătuiesc împreună calea cea strîmtă ce duce , după cuvîntul lui Dumnezeu , la viața veșnică.

* Trebuie să ne sîrguim din toate puterile ca să păstrăm pacea sufletească și să nu ne tulburăm de întristările venite de la alții. Pentru aceasta se cuvine să ne străduim în tot chipul a nu da drumul mîniei și a păzi cu atenție mintea și inima de la mișcările necuviincioase.

* Dumnezeu a creat trupul, dar nu și boala, a creat sufletul, dar nu și păcatul. Ce este mai de folos și mai de trebuință decît toate? Desigur unirea cu Dumnezeu și trăirea împreună cu El prin mijlocirea iubirii. Dar pierzînd această iubire, noi cădem și ne supunem la diferite și nenumărate suferințe. 

Scrisoarea micului Anastasie, adresată lui Hristos

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Într-o dimineaţă de iarnă, domnul Temistocle, un om blând cu suflet mare, se îndrepta spre prăvălioara lui. Era frig şi zloată , când îl vede pe micul Anastasie că se apropie.

- Unde te duci, Anastasie? Baieţelule, o să răceşti. Nu eşti îmbrăcat gros.

- Mă duc la poştă să duc nişte scrisori.

- Dă-mi-le mie. Trec eu acum pe la poştă. Hai, fugi înapoi, că o să răceşti afară.

- Vă mulţumesc mult, domnule, spuse micuţul, dârdâind de frig.

Ce i-a venit domnului Temistocle, că s-a uitat pentru cine este scrisoarea. „CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER“.

S-a oprit locului şi a început să zâmbească.

- Săracul băieţel! Ia să văd ce cere... A deschis scrisoarea şi a citit:

„Hristoase al meu, Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat şi mi-e frig. Din ce-mi dă stăpânul nu-mi ajunge nici de mâncare. N-am reuşit să trimit aproape nimic mamei mele, care este săracă. Ce să mă fac acum? Cum ies eu din iarnă, Doamne? Ajută-mă! Mă închin Ţie!

Robul Tău, Anastasie“

- Comoară scumpă, spuse domnul Temistocle şi a plecat spre casă. A pregătit un pachet cu haine călduroase de iarnă - flaneluţe, un palton, pantofi, şosete de-ale copiilor lui - şi s-a dus apoi la poştă.

Peste două zile, l-a şi văzut îmbrăcat în haine călduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului străluceau de bucurie. Ba luase pe chip şi o adiere de lumină tainică, căci cine poate şti câte nu şi-au spus seara la rugăciune Domnul şi micuţul Său rob...

Domnul Temistocle s-a bucurat mult să-l vadă fericit pe acel băieţel. Omului nici nu i-a trecut prin cap că sufletul pe care-l ajutase va ajunge cândva Sfântul Nectarie, făcătorul de minuni...

Sfântul Nectarie ne învață să ne rugăm lui Dumnezeu. Sfântul dă mărturie prin propria viață că Hristos nu lasă rugăciunile fără răspuns!