"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Este cunoscut faptul că Părintele Iustin, cu puțin timp înainte să treacă la Domnul, a rostit această profeție: ,, Mai sunt 12 luni și vine urgia ". Cu adevărat, exact la un an după adormirea Părintelui, în 2014, se iveau zorii războiului din Ucraina, când izbucnise revoluția ucrainenilo, numită și ,,euromaidan".
Părintele Iustin nu era nici pe departe adeptul profețiilor și acestui stil prorocesc de manipulare a încrederii și simplității oamenilor. Dimpotrivă, ne spunea să ne ferim de astfel de propovăduitori care își fac un scop din a câștiga faimă și atenție prin răspândirea de profeții și specularea senzaționalului, din cunoașterea viitorului.
Părintele Iustin era un adept al smereniei, ne învăța să prețuim prezentul în Hristos, știind că omului ușor este atrasă spre senzațional și, căutând să afle viitorul, pierde prezentul prin care poate săvârși faptele mântuirii.
Pentru ce îngăduie Dumnezeu războiul? Un război sau orice fel de cataclism trebuie întâmpinat cu multă credință și fără disperare, pentru că Dumnezeu îngăduie să vină asupra omenirii, spre îndreptarea noastră, astfel de încercări. Printr-un război, Dumnezeu vrea să oprească răutatea mai-marilor lumii, ce se împotrivesc Creatorului și să aducă spre pocăință pe cei ce s-au îndepărtat de El, prin multitudinea patimilor sau să curețe ca aurul în topitoare sufletele celor aleși.
Dumnezeu din dragostea Sa, atunci când vede că nici o metodă de îndreptare nu mai funcționează, îngăduie războaie și nenorociri.
Când vor lipsi sfinții și povățuitorii duhovnicești, Dumnezeu va trimite o altă prigoană ca, astfel, prin suferința Crucii, să ne sfințim și omenirea să câștige noi sfinți și îndreptători de suflete.
Întotdeauna pocăința noastră, atât pentru noi înșine, cât și pentru întreaga omenire, poate să Îl milostivească pe Dumnezeu și să ne dea putere să înfruntăm orice necaz cu răbdare și fără panică.
Dumnezeu suferă cu noi, în chip nevăzut Spre deosebire de alte vremuri, va îngădui Dumnezeu vrăjmașului să se atingă și de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică și nu vă veți putea ascunde nici în crăpăturile pământului. Nu este ușor, sunt vremuri foarte grele... Dar Dumnezeu, prin această cruce, în care ne vom simți parcă părăsiți, ne va curăța sufletele și ne va da forță și har mai mult chiar și decât creștinilor din primele veacuri. Dumnezeu suferă cu noi, în chip nevăzut și ne va mângâia cu Harul Său.
În prigoană și în suferință, Dumnezeu mi-a cel mai mult Har. Și acea bucurie și fericire lăuntrică nu se compară cu nici o fericire pământească. Pentru mine, prigoana a fost mai dulce decât libertatea și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru suferință.
Tot la fel și vouă, o să vă trimită Dumnezeu puterea și harul să biruiți ispitele, cum nu vă așteptați. Crede-ți și rugați-vă Maicii Domnului să vă ia sub sfântul ei Acoperământ. Recomand creștinilor să citească în fiecare zi Acatistul Acoperământului Maicii Domnului. Dar, în general, orice fel de rugăciune poate ajuta, cu precădere rugăciunile scurte, cum este rugăciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristose, miluiește-mă pe mine, păcătosul sau Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne și orice rugăciune din inimă. Rugăciunea din inimă ne va da multă putere.
Dumnezeu va da noi sfinți. Avem impresia că azi nu mai sunt eroi, sfinți, conducători puternici care să ne coordoneze și pe care să îi urmăm, dar Dumnezeu va face din aceștia mici, oameni mari și se va naște o generație de oameni foarte capabili și cu frică de Dumnezeu.
Eu mă gândesc la Domnul care a zis - Nu vă gândiți ce veți răspunde celor mari, că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Așa e și aici: noi suntem cu harul lui Hristos care ne întărește. Păi, ce, mergeau uriași în fața lui Dioclețian? Niște prăpădiți de creștini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. Îi fi împărat, dar eu am pe Împăratul Hristos, care-i și peste tine. Și, până la urmă, îi convingeau și pe ei.
Puneți mâna pe Biblie, luați viețile sfinților model. Prin cei slabi se dovedește puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari.
( Revista Atitudini, Nr. 82, M. Fotini )
