... SFINTII PRAZNUITI ASTAZI ... 25.11.2023 Sfanta Ecaterina...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

   🙏 In luna noiembrie, in ziua a douazeci si cincea, facem praznuirea odovaniei praznicului Intrarii Maicii Domnului in Biserica. 

             🙏 Sfanta Mare Mucenita Ecaterina, fiica guvernatorului Consta, care ai patimit in timpul imparatului Maximian (+ 304), Sfintilor 150 Mucenici ritori, care ati crezut prin Sfanta Ecaterina (+ 304), Sfanta Mucenita Augusta imparateasa, sotia lui Maxentie, care ai crezut in Hristos prin Sfanta Ecaterina (+ 304), Sfinte Mucenice Porfirie Stratilatul, dimpreuna cu 200 de Mucenici ostasi ai tai, care ati crezut in Hristos prin Sfanta Ecaterina, Sfinte Mare Mucenice Mercurie din Cezareea Capadociei, care ai fost cu neamul din Scitia (secolul al III-lea), Sfinte Cuvioase Petru Sihastrul din Galatia, care te-ai nevoit langa Antiohia Siriei (+ 429), Sfintilor 670 de Mucenici, care de sabie v-ati savarsit, Sfinte Mucenice Moise, preot din Roma, care ai patimit in timpul imparatului Deciu (+ 251), Sfanta Cuvioasa Iucunda, fecioara din Italia (+ 466), si Sfintilor Sfintiti Noilor Mucenici in Rusia: Arhiepiscopul Serafim de Smolensk si preotii: Iaroslav, Ioan, Alexandru, Grigorie, Simeon, Cosma, Vasile, Ioan, Ioan, Ilarion, Victor, Pavel si Nicolae, care ati patimit in timpul regimului comunist (+ 1937 si + 1938), ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin! 

   🙏 Sfinte Mare Mucenice Mercurie, cel ce ai fost prin Inger chemat sa-L marturisesti pe Hristos, Cel ce te-a intarit pe tine si cu sabie dumnezeiasca te-a daruit, prinos de lauda aducem tie, cel ce esti aparator nebiruit crestinatatii si noua celor pacatosi; pentru aceasta iti cantam: Bucura-te, bunule patimitor, Sfinte Mare Mucenice Mercurie!

   Sfanta Mucenita Ecaterins, facerilor de bine ale tale nu suntem vrednici ati multumi, pentru ca nici-o sarguinta n-am implinit care sa ne apropie de dragostea lui Dumnezeu si nici un bine n-am lucrat pentru nesocotinta și pacatele noastre, primind pocainta noastra atunci cand cantam: Aliluia!

   🙏 Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. 

                                                                                                         Amin si Aliluia!

                                                                                                      Preot Ioan 🔔.

SFINTII PRAZNUITI ASTAZI ... 25.11.2022

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

🙏 In luna noiembrie, in ziua a douazeci si cincea, facem praznuirea odovaniei praznicului Intrarii Maicii Domnului in Biserica.

   🙏 Sfanta Mare Mucenita Ecaterina, fiica guvernatorului Consta, care ai patimit in timpul imparatului Maximin (+ 304), Sfintilor 150 Mucenici ritori, care ati crezut prin Sfanta Ecaterina (+ 304), Sfanta Mucenita Augusta imparateasa, sotia lui Maxentie, care ai crezut in Hristos prin Sfanta Ecaterina (+ 304), Sfinte Mucenice Porfirie Stratilatul, dimpreuna cu 200 de Mucenici ostasi ai tai, care ati crezut prin Sfanta Ecaterina, Sfinte Mare Mucenice Mercurie din Cezareea Capadociei, care ai fost cu neamul din Scitia (secolul al III-lea), Sfinte Cuvioase Petru Sihastrul din Galatia, care te-ai nevoit langa Antiohia Siriei (+ 429), Sfintilor 670 de Mucenici, care de sabie v-ati savarsit, Sfinte Sfintite Mucenice Moise, preot din Roma, care ai patimit in timpul imparatului Deciu (+ 251), Sfanta Cuvioasa Iucunda, fecioara din Italia (+ 466), si Sfintilor Sfintiti Noilor Mucenici din Rusia: Arhiepiscopul Serafim de Smolensk si preotii: Iaroslav, Ioan, Alexandru, Grigorie,  Simeon, Cosma, Vasile, Ioan, Ioan, Ilarion, Victor, Pavel si Nicolae, care ati patimit in timpul regimului comunist (+ 1937 si + 1938), ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii robii Lui, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!

   🙏 Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin!

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze bucuria mea, in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau! 

                                                                                                     Amin si Aliluia!

                                                                                                      Preot Ioan 🔔.

OCROTITOAREA TINERILOR STUDIOȘI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                            

Prăznuită pe 25 noiembrie de către Biserica Ortodoxă Română, Sfânta Muceniță Ecaterina a avut o poveste de viață pământească emoționantă. Originară din Alexandria Egiptului, provenea dintr-o familie extrem de bogată, care i-a asigurat toate condițiile unei educații alese. Era înzestrată cu calități intelectuale remarcabile. (inteligență analitică, talent oratoric, pasiunea lecturilor diverse, abilitatea învățării limbilor străine, etc). Nu în ultimul rând, impresiona și prin prezența sa fizică, fiind o tânără extrem de atrăgătoare, înaltă, cu o gestică plină de eleganță. Conștientă de faptul că nu era un om obișnuit (cu atât mai mult cu cât, în perioada în care trăia, femeile nu se bucurau de meritata prețuire de care ar fi avut dreptul) , Ecaterina ar fi spus părinților săi că nu va accepta să se mărite, decât cu un pretendent care s-ar fi dovedit superior ei, mai cu seamă sub aspect intelectual. Extracția ei socială, frumusețea și faptul că era recunoscută ca o prezență strălucită sub aspectul inteligenței, atrăgeau numeroși tineri care o doreau de soție. Momentul care i-a schimbat radical destinul a fost legat de două revelații, dintre care cea mai importantă a fost întâlnirea cu Iisus Hristos, Mântuitorul dăruindu-i un inel, considerat sub aspectul simbolisticii- unul de logodnă. Ecaterina își aflase (în sfârșit!) viitorul mire, unicul care părea să i se potrivească în mod real. Va constata, totodată, cât de searbede se dovediseră cunoștințele pe care le acumulase până atunci, prin contrast cu esența învățăturii creștine. Astfel, va deveni la rândul ei o adeptă a noii religii, activând în sensul propovăduirii acesteia. Inteligența și convingerea cu care reușea acest lucru i-au sporit notorietatea, până când împăratul contemporan cu ea a decis să o supună unei confruntări de idei, mobilizând în acest sens, un număr mare de intelectuali de elită (de pe întregul cuprins al Imperiului Roman), care ar fi urmat să o umilească, probându-i inferioritatea în lupta pentru susținerea creștinismului. Numai că, această încercare a eșuat, tânăra anihilându-le toate tendințele de a o minimaliza. Mai mult: toți adversarii ei de idei au fost câștigați la temele creștinismului, lor adăugându-li-se comandantul gărzilor imperiale romane și însăși soția împăratului. Replica despotului a fost promptă, el decizând uciderea tuturor celor care se dovediseră simpatizanți ai Ecaterinei și ai noii religii. (Intelectualii care nu reușiseră să o înfrângă cu armele logicii și ale retoricii, au fost arși de vii) . În cele din urmă, nici ea nu a mai putut evita tortura, fiind supusă unor încercări cumplite, printre ele fiind și sfâșierea pielii/sfărîmarea oaselor- cu ajutorul unei roți prevăzută cu un fel de dinți din metal. Punctul final al aventurii ei pământești a fost reprezentat de decapitarea acestei mărturisitoare, care a primit totul cu aceeași seninătate demnă, cu care înfruntase toate adversitățile și injuriile care se abătuseră asupra ei, din momentul în care își asumase în mod public opțiunea totală pentru religia creștină. Pe muntele Sinai (în anul 527) a fost ridicată o mănăstire care-i poartă numele, din inițiativa împăratului Justinian I. Conform tradiției, Sfânta Ecaterina este ocrotitoarea studenților (teologi îndeosebi), elevilor, dar și a celor rătăciți.

SFINTII PRAZNUITI ASTAZI - Sfanta Mare Mucenita Ecaterina

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

   🙏 Sfanta Mare Mucenita Ecaterina, Sfintilor o suta cincizeci de ritori, care, prin Sfanta Ecaterina crezand in Hristos, v-ati savarsit, fiind aruncati in foc, Sfanta imparateasa, sotie a lui Maxentie, care  de sabie te-ai savarsit, Sfinte Porfirie Stratilatul si cei impreuna cu tine, doua sute de ostasi, care de sabie v-ati savarsit, Sfinte Mare Mucenice Mercurie, Sfinte Cuvioase Parinte Petru Sihastrul si Sfintilor sase sute saptezeci de Mucenici,  care de sabie v-ati savarsit, ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!

    🙏 Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin!

   🙏  Bucuria mea, sa zicem si noi asemenea poetei Eliana Popa: 

“Cand privesc la chipu-ti Doamne, 

Si ma-nchin Iisuse Tie,

 Lacrima-mi ciopleste-n suflet, 

Ca un scluptor priceput, 

Cu o dalta a iubirii, 

Scrie-n piatra vesniciei,

 Numele acelui care,

 Este Domnul meu Prea Sfant”.

   🙏 Har, mila si pace, sufletului tau!

                                                                                                                                   Preot Ioan 🛎.

Rugăciune către Sfânta Mare Muceniță Ecaterina

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

O, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, bucuria negrăită a îngerilor şi oglinda frumuseţii fecioarelor, ceea ce ai strălucit prin curăţia minţii în chip minunat, tuturor izvorând razele înţelepciunii Soarelui dreptăţii, luminează şi întunericul sufletului meu şi cerul inimii îl încununează cu stele de gânduri îngereşti. Ca o lună te-ai înălţat în întunericul păgânătăţii şi ai atras în jurul tău noi stele ale mărturisirii Cuvântului, pe filosofi şi pe mulţi din palatul împărătesc, făcând bucurie îngerilor pentru pocăinţa acestora. Vistieria cea săracă a inimilor noastre o umple cu talanţii rugăciunilor tale, ca să cumpărăm noi de la Hristos „aur lămurit în foc”, „veşminte albe” spre a acoperi goliciunea sufletului şi „alifie” pentru a unge ochii inimii cei înceţoşaţi de somnul păcatelor.
Pe Maica Domnului avându-O mijlocitoare osârdnică înaintea Împăratului vieţii, te-ai învrednicit a intra în cămara Mântuitorului împreună cu fecioarele cele înţelepte şi acum te veseleşti împreună cu îngerii de moştenirea Tatălui Celui Ce cu dreapta Sa te-a împodobit cu strălucita cunună a darurilor Duhului. Fii şi nouă caldă rugătoare către Maica Luminii, ca să umple candelele stinse ale sufletului nostru cu untdelemnul rugăciunii şi să ne arate şi pe noi făclii ale mărturisirii Cuvântului.
Cu legătura smereniei te-ai încins Sfântă Ecaterina, preafericită, şi toate legăturile ispitelor vrăjmaşului ai călcat. Din adâncul răutăţilor scoate-ne pe noi, cei ce pururea alunecăm în mândrie şi ne facem cămările deschise pentru tot viforul patimilor.
Pe împăratul cel învechit în răutate foarte ai mustrat şi cu săgeţile cuvintelor tale ai doborât toată înşelăciunea idolilor, cu săgeata iubirii lui Hristos rănind inimile filosofilor şi a celor ce dormeau în întunericul necredinţei. Şi acum fericită, înstrăinează mintea noastră de toată cugetarea lumească şi ne arată prin milostivirea ta vase cinstite Izvorului tuturor darurilor. Pe prunci îi păzeşte sub acoperământul rugăciunii tale, paşii tinerilor întăreşte-i pe calea credinţei şi mărturisirii Cuvântului, fii toiag celor bătrâni, pe preoţi îi luminează cu razele înţelepciunii Cuvântului, monahilor fii cetate nebiruită împotriva săgeţilor ispititorului, fecioarelor arată-te în toată vremea osârdnică rugătoare şi înzestrătoare cu darurile Cuvântului, Biserica lui Hristos o păzeşte de loviturile ereziilor şi toată lumea o îngrădeşte cu legătura puternicei tale rugăciuni.
Luând în ajutor cetele îngereşti şi stând înaintea Împăratului luminii, roagă-te să aflăm noi milă în ceasul ieşirii sufletului din trup, păzindu-ne de înfricoşatele ameninţări ale vrăjmaşilor nevăzuţi, cărora din neputinţă am slujit în această viaţă, fiind noi iubitori de patimile cele stricătoare de suflet mai mult decât de răbdarea necazurilor spre mântuire. La înfricoşătoarea judecată a Mântuitorului împreună cu Maica Domnului, cu Sfântul Arhanghel Mihail, cu Înaintemergătorul, cu Apostolii şi cu toţi Sfinţii roagă-te să aflăm noi izbăvire de partea cea de-a stânga şi să moştenim frumuseţile Raiului.
Ca una ce străluceşti cu frumuseţea mai presus de minte, îmbrăcându-te în lumina iubirii Treimii, înfrumuseţează şi sufletele noastre cu podoabele rugăciunilor tale, ca cinstindu-te neîncetat după vrednicie să aflăm calea Împărăţiei celei de sus, spre slava lui Dumnezeu şi dobândirea cununei mântuirii. Amin.

Tezaurul Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

St. Catherine's Monastery in Sinai treasure+++Monasterio de Santa Catalina en el Sinaí tesoro+++წმინდა ეკატერინეს მონასტერი სინას საგანძური+++Μονή Αγίας Αικατερίνης στο Σινά θησαυρός+++Monastero di Santa Caterina nel Sinai tesoro+++Монастырь Святой Екатерины на Синае клад+++Sina hazine Aziz Catherine Manastırı

În secolele VII-VIII, când în Constantinopol icoanele erau arse din ordinul împăratului, la Mănăstirea Sfânta Ecaterina, aflată sub protecţia califilor, cinstirea icoanelor nu a încetat nicio clipă.

Acesta este motivul pentru care aici s-a păstrat o colecţie unică de icoane, care acoperă întreaga istorie a Bisericii. Se pot admira icoane pe lemn pictate în culori topite în ceară, care sunt într-o stare de conservare remarcabilă, dar şi mozaicul reprezentând Schimbarea la Faţă – executat din ordinul şi pe cheltuiala Sfântului Împărat Iustinian.

În ultimele decenii, la Mănăstirea Sfânta Ecaterina s-a amenajat un muzeu în care să fie expuse 150 de icoane, din cele peste 2000 de icoane ale mănăstirii de o valoare spirituală, istorică și artistică inestimabilă - colecții ce aparţin perioadei bizantine timpurii (sec. VI-X) în stilul elenistic, georgian, sirian și copt.

Mănăstirea Sfânta Ecaterina are trei icoane celebre pictate în encaustic (culori topite în ceară), reprezentându-i pe Hristos, pe Maica Domnului cu Pruncul însoţită de sfinţi şi îngeri şi pe Sfântul Apostol Petru.

Nu în ultimul rând, Mănăstirea Sfânta Ecaterina adăposteşte a doua cea mai mare colecţie de manuscrise creştine din lume, după Biblioteca Vaticanului, însumând 3000 de manuscrise, dintre care două treimi în greacă și restul în arabă, slavonă, siriană, coptă, georgiană, armeană și etiopiană. Cele mai multe au conținut creștin, dar există și documente cu valoare istorică despre împărați, patriarhi, arhierei, egumeni și sultani.

/https://www.facebook.com/pios.marian/

ACATISTUL SFINTEI MARI MUCENIŢE ECATERINA (25 noiembrie)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

CONDACUL 1

O, preafrumoasă fecioară a lui Hristos, porumbiţă grăitoare a tainelor Împărăţiei celei de sus, ceea ce cu razele cuvintelor tale ai orbit pe cei necredincioşi, gătindu-i ca pe marele Pavel primirii vederii Luminii neschimbate, luminează şi ochii sufletelor noastre spre a cânta cu îngerii: Aliluia !

ICOSUL 1

De frumuseţea Mirelui Hristos dorind, îmbătându-te cu dulceaţa dragostei Lui, ai alergat către Dânsul în cântarea cântărilor ca o mireasă împodobită cu vălul întregii înţelepciuni, pentru care îngerii cu glasuri duioase te măresc aşa :

Bucură-te, mireasă preacinsitită a lui Hristos;
Bucură-te, oglinda întregii feciorii;
Bucură-te, cortul cel păzit de cetele îngereşti;
Bucură-te, porfiră împărătească ţesută din gândurile înţelepciunii;
Bucură-te, cununa măririi imnografilor;
Bucură-te, chimval vestitor al tainelor Treimii;
Bucură-te, podoabă minunată a cămărilor cereşti;
Bucură-te, mireasmă a dragostei lui Hristos;
Bucură-te, psaltire a gândurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, cămară sfinţită cu mirul înţelepciunii;
Bucură-te, veselia cea negrăită a fecioarelor;
Bucură-te, chemare îngerească la slujirea Luminii;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 2

Scară înţelegătoare a rugăciunii în inima mea aşează Sfântă Muceniţă Ecaterina, ca să sui cu pasul gândului smerit către înălţimile laudelor dumnezeieşti răsărite pe culmile minţilor înduhovnicite, unde răsună neîncetat cântări de: Aliluia !

ICOSUL 2

Frumuseţea trupului nu ai socotit, ci spre înfrumuseţarea sufletului te-ai ostenit privindu-te totdeauna în oglinda înţelepciunii Cuvântului, Care luminează şi inima noastră spre a-ţi împleti cununi de laude ca acestea :

Bucură-te, căci cu frumuseţea trupului multe fecioare ai întrecut;
Bucură-te, căci cu vălul frumuseţii Duhului sufletul ţi-ai acoperit;
Bucură-te, că prin curăţia minţii îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, tablă a Adevărului nescrisă de mână omenească;
Bucură-te, că slava celor cereşti ai râvnit;
Bucură-te, frumuseţe îngerească întru strălucirea virtuţilor ;
Bucură-te, că ai defăimat desfătările pământeşti;
Bucură-te, că te-ai îndulcit de vedenii cereşti;
Bucură-te, iubitoare a frumuseţilor nevăzute ale Duhului;
Bucură-te, că Maicii Domnului cu dragoste ai slujit întru ascultare;
Bucură-te, că ai ajuns la înălţimea cetelor îngereşti;
Bucură-te, că în cămările cereşti te veseleşti;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !


CONDACUL 3

Cu Hristos în taină logodindu-te prin Duhul şi cu binecuvântarea Tatălui, te-ai sfinţit prin nevoinţele întregii curăţii şi inima ta ai arătat-o ca pe un Tabor înţelegător întru care s-a descoperit taina Treimii celor ce cu minte smerită se pleacă a cânta Ziditorului : Aliluia !


ICOSUL 3

Preacuratei Maici a lui Dumnezeu tu te-ai arătat Sfântă Ecaterina, prea iubită, căci spre icoana strălucitei desăvârşiri a Ei privind, te-ai aprins cu focul doririi frumuseţii celei veşnice a sufletului şi te-ai făcut vrednică de toată cinstirea noastră, a celor ce-ţi cântăm:

Bucură-te, fiică binecuvântată a Maicii Domnului;
Bucură-te, că te-ai încununat cu smerenia Ei;
Bucură-te, că prin mijlocirea Ei ai luat darul înţelepciunii;
Bucură-te, că întru adierile rugăciunii ai slujit Cuvântului;
Bucură-te, pom roditor de înţelegeri dumnezeieşti;
Bucură-te, casă a Treimii zidită pe temelia smereniei;
Bucură-te, cea hrănită cu îngereşti cuvinte;
Bucură-te, împreună rugătoare cu Maica Domnului pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, că din beţia patimilor ne trezeşti cu chimvalul rugăciunii;
Bucură-te, mângâierea maicilor celor evlavioase;
Bucură-te, vistierie de daruri necheltuite a fecioarelor;
Bucură-te, că ai înmulţit talanţii credinţei;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 4

Cu condeiul Duhului, Cuvântul a scris în cartea inimii tale mărturisirea iubitoare a Tatălui, pe care păzindu-o neştearsă, celor din întunericul rătăcirii ai propovăduit pe Treimea Cea de viaţă făcătoare, Căreia toată suflarea Îi cântă cu dragoste: Aliluia !


ICOSUL 4

Inel preastrălucit primind de la Mirele Tău Cel iubit, Cuvântul vieţii, ca pecete a dragostei Lui, mai cu osârdie te-ai aprins de focul dragostei dumnezeieşti şi, lucrând la zidirea turnul virtuţilor, ţi-ai suit mintea la cele nevăzute; noi, pribegind în pământul patimilor şi străini fiind de înţelegeri înalte, numai îţi aducem smerit cununa laudelor acestora, cerând acoperământul rugăciunii tale :

Bucură-te, că prin smerenie te-ai făcut iubită lui Hristos;
Bucură-te, că inel ceresc ai primit ca mărturisire a iubirii;
Bucură-te, că ai fost aleasă mireasă Împăratului vieţii;
Bucură-te, că ai strălucit minunat cu înţelepciunea;
Bucură-te, că ai adus Stăpânului roadele dreptăţii;
Bucură-te, icoană neştearsă a fecioriei;
Bucură-te, că darul Duhului te-a umbrit;
Bucură-te, că împăcare cu Dumnezeu ne mijloceşti;
Bucură-te, carte înfrumuseţată cu al înţelepciunii Cuvânt;
Bucură-te, ploaie cerească a bucuriei;
Bucură-te, candelă a rugăciunii fecioarelor;
Bucură-te, că întăreşti pe toţi în nevoinţa duhovnicească;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 5

Mâhnirea a cuprins inima tatălui tău, celui ce nu voia a lepăda întunericul rătăcirii, dar tu ai stat cinstită fecioară, neclintită întru mărturisirea Cuvântului, fiind luminată de Acesta şi cântându-I neîncetat: Aliluia !

ICOSUL 5

Înaintea împăratului fiind adusă ai rămas neclintită pe piatra Adevărului şi surpând înşelăciunea cea idolească fericită, cu pietrele cuvintelor tale, către Piatra vieţii ai nădăjduit şi de la îngeri ai fost încununată cu măriri ce acestea :

Bucură-te, cunună a mărturisitorilor lui Hristos;
Bucură-te, cea umbrită de înţelepciunea Treimii;
Bucură-te, că îngerii te-au păzit neîncetat;
Bucură-te, că ai grăit îndemnurile Duhului;
Bucură-te, minte strălucită de razele Cuvântului;
Bucură-te, că pietrele cuvintelor înşelăciunii ai sfărâmat;
Bucură-te, că scara nevoinţelor muceniciei uşor ai urcat ;
Bucură-te, că în palatul inimii ai odihnit pe Hristos;
Bucură-te, că ai rănit pe nevăzuţii vrăjmaşi;
Bucură-te, moştenitoarea cereştii măriri;
Bucură-te, propovăduitoare neînfricoşată a Vieţii;
Bucură-te, slava cea nescrisă a mucenicilor;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 6

Cu Hristos unindu-te în cămara inimii tale întru lumina rugăciunii, te-ai făcut cugetătoare de cele ascunse ale Duhului şi binecuvântarea Tatălui având, în priveliştea a toată lumea, la arătare, ai mărturisit pe Făcătorul cerului şi al pământului, strigându-I cu glas smerit al inimii : Aliluia !

ICOSUL 6

Ca un crin plin de mireasma înţelepciunii ai răsărit în ţarina păgânilor, dar lui Hristos slujind cu vrednicie, ai tăiat spinii înşelăciunii, pentru care acum în grădina cerească te veseleşti, primind de la îngeri raze de cântări ca acestea:

Bucură-te, floare luminată ce împodoveşte gădina Raiului;
Bucură-te, izvor nesecat al înţelepciunii tainice a Duhului;
Bucură-te, că te-ai păzit de înşelăciunea idolilor;
Bucură-te, rază a înţelepciunii din cununa Soarelui dreptăţii;
Bucură-te, lăcaş bine înmiresmat al Treimii;
Bucură-te, propovăduitoare a smereniei desăvârşite;
Bucură-te, că te-ai înstrăinat de cugetarea lumească;
Bucură-te, limanul binecuvântat al mucenicilor;
Bucură-te, flacără a cuvintelor Duhul arzând înşelăciunea idolilor;
Bucură-te, păzitoarea nebiruită a pruncilor;
Bucură-te, pecete nestricată a dreptei credinţe;
Bucură-te, lumina vestitoare a Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 7

Cu spurcate cuvinte împăratul cel întunecat la minte şi la suflet căuta să te abată de pe calea Împăratului luminii, către Care privind neîncetat cu dragoste, ai ruşinat cu razele cuvintelor tale pe cel necredincios, cântând Domnului cu credinţă: Aliluia !

ICOSUL 7

Mărturisind că darul înţelepciunii îl ai de la Înţelepciunea Tatălui, Hristos, Cel Ce prin Duhul te-a logodit Luişi mireasă preacurată, ai spulberat cu ale tale cuvinte înşelăciunea păgânilor, iar noi te cinstim cu evlavie aşa:

Bucură-te, vas sfinţit al Duhului Sfânt;
Bucură-te, mireasă înţeleaptă a lui Hristos;
Bucură-te, roua bucuriei Tatălui;
Bucură-te, propovăduitoare neînşelată a Treimii;
Bucură-te, scut al mântuirii credincioşilor;
Bucură-te, înfricoşătoare auzire demonilor;
Bucură-te, aspră prigonitoare a idolilor;
Bucură-te, gingăşie nestricată a fecioriei;
Bucură-te, slujitoare neobosită a Treimii;
Bucură-te, lumină a bucuriei călugărilor;
Bucură-te, frumuseţe privită în oglinda Duhului;
Bucură-te, mărgăritar de mare preţ al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 8

Deşertăciunea idolească mustrând prin cuvânt înţelept, frumuseţile raiului ai zugrăvit celor ce erau ţinuţi în întunericul deşertăciunii şi zburând ca o privighetoare cu aripile rugăciunii, ai ajuns înălţimile cereşti în cântări de: Aliluia !

ICOSUL 8

Fiind biruit de cuvintele tale, împăratul cel pământesc a chemat în ajutor cete de ritori, dar tu cu înţelepciune luptându-te cu armele cuvântului date ţie de Cuvânt, i-ai făcut pe ei ostaşi ai lui Hristos, care te laudă pe tine cu mulţumire aşa:

Bucură-te, că uşile credinţei ai deschis ritorilor păgâni;
Bucură-te, că ai vânat cu săgeata Cuvântului pe cei meşteri în cuvânt;
Bucură-te, că lui Hristos ai adus la masa cerească pradă bogată;
Bucură-te, că din rătăcire ai scos pe cei străini de Adevăr;
Bucură-te, că mânia împăratului mai mult ai aprins;
Bucură-te, povăţuitoare a celor ce călătoresc pe marea ispitelor;
Bucură-te, neînfruntată apărătoare a fecioarelor;
Bucură-te, vistierie minunată de cuvinte dumnezeieşti;
Bucură-te, că ai făcut să amuţească pe cei mult vorbăreţi;
Bucură-te, că noi suflete ai adus în staulul lui Hristos;
Bucură-te, călăuzitoare a oştilor creştineşti;
Bucură-te, turn neclintit al credinţei drept măritoare;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 9

Cu acoperământul rugăciunii Sfinţilor ca şi cu o porfiră împărătească fiind îmbrăcată, ai stat cu îndrăzneală înaintea celor goi de credinţa cea adevărată şi ai strigat cu îngerii: Aliluia !

ICOSUL 9

Trimis a fost la tine, fecioară preacurată, Sfântul Arhanghel Mihail, care prin cuvânt întărindu-te spre mărturisire, a proorocit fapte minunate, căci pe mulţi aducându-i la lumina cunoaşterii lui Hristos aveai să primeşti de la ei mulţumiri şi daruri de cuvinte ca acestea :

Bucură-te, că te-ai bucurat de vederea Arhanghelului Luminii;
Bucură-te, că în inima ta ai ascuns cuvintele grăite de la Domnul;
Bucură-te, că îngerii s-au minunat de înţelepciunea ta;
Bucură-te, luminarea celor din întunericul înşelăciunii;
Bucură-te, că puterea lui Dumnezeu ai propovăduit;
Bucură-te, carte a tainelor Împărăţiei;
Bucură-te, că întărire ai primit prin înger;
Bucură-te, vas al bogăţiei înţelepciunii lui Hristos;
Bucură-te, mireasă înţeleaptă a Treimii;
Bucură-te, surpătoarea cugetelor deşarte;
Bucură-te, blândeţe îndemnătoare spre smerenie;
Bucură-te, cunună gătită din florile înţelepciunii Raiului;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !


CONDACUL 10

Cu înţeleptele tale cuvinte luate din izvorul darurilor Duhului ai încurcat mintea deşartă a filosofilor şi din lupi înţelegători ce luptau împotriva Adevărului i-ai prefăcut în mieluşei blânzi, care prin jertfa muceniciei alergau către Păstorul şi Mieluşelul lui Dumnezeu strigând: Aliluia !

ICOSUL 10

În pătimirea ta pentru dreapta credinţă ai fost cercetată de Mirele Tău şi de sobor îngeresc şi, umplându-te de lumina bucuriei, cu mai mare vitejie ai vestit lumii pe Soarele dreptăţii, Cel Ce ne înconjoară cu căldura iubirii Tatălui şi cu razele darurilor Duhului spre a te lăuda pe tine aşa:

Bucură-te, că în temniţă Mirele Hristos te-a căutat;
Bucură-te, că mângâierile Duhului iubitor ai primit;
Bucură-te, că acoperământul dragostei Tatălui ai primit;
Bucură-te, comoară a darurilor îngereşti;
Bucură-te, că aprinzi în suflete râvna pentru rugăciune;
Bucură-te, că ne scoţi la limanul păcii lui Hristos;
Bucură-te, înfrumuseţătoare a fecioarelor cu darurile Cuvântului;
Bucură-te, căci cu îngerii stai înaintea tronului Treimii;
Bucură-te, icoană a frumuseţii duhovniceşti;
Bucură-te, legătură nestricată a smeritei cugetări;
Bucură-te, oglindă a adâncurilor Duhului;
Bucură-te, preacurată mireasă păzitoare a poruncii iubirii;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 11

Darul proorociei luând de la Hristos, Vistieria tuturor darurilor Duhului şi Braţul mântuitor al Tatălui pe pământ, ai vestit că mulţi din palatul împărătesc vor moşteni cămările cereşti împreună cu tine, ca să cânte ei neîncetat Împăratului tuturor: Aliluia !

ICOSUL 11

Foarte s-a mâhnit împăratul de izbânda ta fericită Ecaterina, şi întru mânie i-a pierdut pe filosofi, dar şi mai mult s-a întristat când a văzut pe soţia şi ostaşii săi credincioşi alergând cu tine pe cărarea mărturisirii lui Hristos, lăudându-te aşa:

Bucură-te, fecioară nerăpită de înşelăciunea idolească;
Bucură-te, că rătăcirea păgânului împărat aspru ai mustrat;
Bucură-te, că filosofilor le-ai împletit cununa muceniciei;
Bucură-te, că ai deschis tuturor uşa credinţei;
Bucură-te, frumuseţe neumbrită de înşelăciune;
Bucură-te, bună chivernisitoare a bogăţiilor Duhului;
Bucură-te, izvor de înţelepciune adăpând pe cei însetaţi de Adevăr;
Bucură-te, că multe suflete ai câştigat lui Hristos;
Bucură-te, mieluşea următoare Mieluşelului jertfit pentru lume;
Bucură-te, bună sfătuitoare a împărătesei;
Bucură-te, că ai secerat din lanul înşelăciunii spice pentru Spicul mântuirii;
Bucură-te, că odihna Raiului ai moştenit după vrednicie;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 12

Cu râurile sângelui ce izvorau dintru tine foarte ţi-ai înfrumuseţat haina sufletului şi de vătămarea roţii fiind păzită prin înger, ca o porumbiţă ţi-ai mutat toată dorirea către lăcaşurile cereşti, aşteptând cu bucurie să fii întâmpinată de Mirelui tău în cântări de: Aliluia !

ICOSUL 12

Întru rugăciune te-ai despărţit de lume şi preacinstitul cap tăindu-ţi-se, slobozită de toată legătura pământească, ai alergat către cămara cerească, unde îndulcindu-te de privirea luminată a Mirelui tău, aduci jertfe de rugăciuni pentru mântuirea lumii, care te cinsteşte cu evlavie aşa:

Bucură-te, că rugăciune stăruitoare pentru lume ai săvârşit înainte de a zbura la cer;
Bucură-te, jertfă fără prihană adusă de oraşul Alexandria;
Bucură-te, că pentru luminarea poporului cu stăruinţă te-ai rugat;
Bucură-te, că bine ai săvârşit călătoria muceniciei;
Bucură-te, că prin răbdare ţi-ai agonisit mântuirea sufletului tău;
Bucură-te, că braţele Cuvântului au primit luminat sufletul tău;
Bucură-te, că ne trezeşti din somnul lenevirii;
Bucură-te, nădejdea cea tare a celor din nevoi;
Bucură-te, că Sinaiul saltă având comoara rugăciunilor tale;
Bucură-te, munte înţelegător al comorilor Duhului;
Bucură-te, că paharul pătimirii până la sfârşit ai băut;
Bucură-te, cunună a înţelepciunii fecioarelor;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 13

O, de trei ori fericită, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, ceea ce întru lumina Duhului te-ai logodit cu Hristos primind cununa slavei Tatălui, şi te-ai făcut părtaşă tainei Rugului aprins prin rugăciunea cea smerită către Maica Luminii, logodeşte-ne şi pe noi Mirelui ceresc pe Sinaiul înţelegător al poruncilor lui Dumnezeu, ca bine păzindu-le pe acestea să săltăm cu duhul cântând împreună cu îngerii : Aliluia !


                       RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ ECATERINA

O, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, bucuria negrăită a îngerilor şi oglinda frumuseţii fecioarelor, ceea ce ai strălucit prin curăţia minţii în chip minunat, tuturor izvorând razele înţelepciunii Soarelui dreptăţii, luminează şi întunericul sufletului meu şi cerul inimii îl încununează cu stele de gânduri îngereşti. Ca o lună te-ai înălţat în întunericul păgânătăţii şi ai atras în jurul tău noi stele ale mărturisirii Cuvântului, pe filosofi şi pe mulţi din palatul împărătesc, făcând bucurie îngerilor pentru pocăinţa acestora. Vistieria cea săracă a inimilor noastre o umple cu talanţii rugăciunilor tale, ca să cumpărăm noi de la Hristos ,, aur lămurit în foc”, ,,veşminte albe” spre a acoperi goliciunea sufletului şi ,,alifie” pentru a unge ochii inimii cei înceţoşaţi de somnul păcatelor.
Pe Maica Domnului avându-O mijlocitoare osârdnică înaintea Împăratului vieţii, te-ai învrednicit a intra în cămara Mântuitorului împreună cu fecioarele cele înţelepte şi acum te veseleşti împreună cu îngerii de moştenirea Tatălui Celui Ce cu dreapta Sa te-a împodobit cu strălucita cunună a darurilor Duhului. Fii şi nouă caldă rugătoare către Maica Luminii, ca să umple candelele stinse ale sufletului nostru cu untdelemnul rugăciunii şi să ne arate şi pe noi făclii ale mărturisirii Cuvântului.
Cu legătura smereniei te-ai încins Sfântă Ecaterina, preafericită, şi toate legăturile ispitelor vrăjmaşului ai călcat. Din adâncul răutăţilor scoate-ne pe noi, cei ce pururea alunecăm în mândrie şi ne facem cămările deschise pentru tot viforul patimilor.
Pe împăratul cel învechit în răutate foarte ai mustrat şi cu săgeţile cuvintelor tale ai doborât toată înşelăciunea idolilor, cu săgeata iubirii lui Hristos rănind inimile filosofilor şi a celor ce dormeau în întunericul necredinţei. Şi acum fericită, înstrăinează mintea noastră de toată cugetarea lumească şi ne arată prin milostivirea ta vase cinstite Izvorului tuturor darurilor. Pe prunci îi păzeşte sub acoperământul rugăciunii tale, paşii tinerilor întăreşte-i pe calea credinţei şi mărturisirii Cuvântului, fii toiag celor bătrâni, pe preoţi îi luminează cu razele înţelepciunii Cuvântului, monahilor fii cetate nebiruită împotriva săgeţilor ispititorului, fecioarelor arată-te în toată vremea osârdnică rugătoare şi înzestrătoare cu darurile Cuvântului, Biserica lui Hristos o păzeşte de loviturile ereziilor şi toată lumea o îngrădeşte cu legătura puternicei tale rugăciuni.
Luând în ajutor cetele îngereşti şi stând înaintea Împăratului luminii, roagă-te să aflăm noi milă în ceasul ieşirii sufletului din trup, păzindu-ne de înfricoşatele ameninţări ale vrăjmaşilor nevăzuţi, cărora din neputinţă am slujit în această viaţă, fiind noi iubitori de patimile cele stricătoare de suflet mai mult decât de răbdarea necazurilor spre mântuire. La înfricoşătoarea judecată a Mântuitorului împreună cu Maica Domnului, cu Sfântul Arhanghel Mihail, cu Înaintemergătorul, cu Apostolii şi cu toţi Sfinţii roagă-te să aflăm noi izbăvire de partea cea de-a stânga şi să moştenim frumuseţile Raiului.
Ca una ce străluceşti cu frumuseţea mai presus de minte, îmbrăcându-te în lumina iubirii Treimii, înfrumuseţează şi sufletele noastre cu podoabele rugăciunilor tale, ca cinstindu-te neîncetat după vrednicie să aflăm calea Împărăţiei celei de sus, spre slava lui Dumnezeu şi dobândirea cununei mântuirii. Amin.

Viata si patimirea Sfintei Mucenite Ecaterina

 

Pe vremea paganului imparat Maximin se afla in cetatea Alexandriei o fecioara cu nu­mele Ecaterina, fiica lui Consta, care fusese mai inainte imparat. Ea, fiind de optsprezece ani, era foarte frumoasa, de statura inalta si foarte inteleapta. Caci invatase tot mestesu­gul cartii elinesti si se deprinsese cu intelep­ciunea tuturor facatorilor de carti, celor de demult, a lui Homer, a lui Virgiliu, Aristotel, Platon si ale celorlalti. Dar nu numai ale filosofilor, ci si cartile doctorilor le-a deprins bine, ale lui Asclipie, ale lui Hipocrat, Galin si, in scurt, tot mestesugul ritoricesc si silogistic a invatat, incat toti se mirau de intelepciunea ei.

De aceea multi din domnii cei bogati cautau sa o ia de sotie de la maica sa, care era cres­tina in ascuns de teama prigoanei celei mari, care o ridicase in acea vreme asupra cresti­nilor paganul Maximin.

Deci, rudeniile si maica sa adesea o sfatuiau sa se marite, casa nu se instraineze imparatia tatalui sau vreunui alt strain astfel sa se lipseasca de dansa. Iar fecioara Ecaterina, ca o inteleapta ce era, foarte mult iubea fecioria si nicidecum nu voia sa se marite. Dar, vazand ca o supara mult, a zis catre dansii: "De voiti sa ma marit, apoi aflati-mi un tanar care sa fie asemene mie cu patru daruri, cum sunt eu, precum singuri marturisiti ca intrec pe toate celelalte  fecioare si atunci il voi lua de barbat; pentru ca mai nevrednic si mai prost decat mine nu voiesc a lua. Cercetati dar pretutindeni si de se va afla vreunul asemenea mie, bun cu neamul, cu bogatia, cu frumusetea si cu intelepciunea, atunci ma marit. Iar daca ii va lipsi vreunul din aceste daruri, apoi nu-i vrednic de mine". Ei vazand ca nu este cu putinta a se afla vreun tanar asa, ii spuneau ca feciorii de imparati si altii de domni mari pot sa fie de bun neam si mai bogati decat dansa, dar in frumusete si in intelepciune nu se va asemana nimeni cu dansa. Iar Ecaterina zicea: "Eu barbat necarturar nu voiesc a avea!"

Maica-sa cunoscand un parinte duhovnicesc, om sfant si placut lui Dumnezeu, care vietuia intr-un loc ascuns afara de cetate, a luat pe Ecaterina si a mers cu dansa la acel barbat ce petrecea cu placere de Dumnezeu, ca sa primeasca un sfat bun de la dansul Iar vazand pe fecioara cu chip frumos si cu buna randuiala si auzind masuratele ei cuvinte cu buna intelegere, si-a pus in minte s-o vaneze pentru slujba lui Hristos, Imparatul ceresc.

Astfel, a zis catre dansa: "Eu stiu un tanar minunat, care fara asemanare te intrece pe tine in toate darurile care ai zis ca le ai; pentru ca frumusetea Lui intrece stralucirea soarelui iar intelepciunea Lui indrepteaza toate fapturile si pe cele gandite. Apoi vistieria bogatiei tui se imparte in toata lumea si niciodata nu se imputineaza, ci cat este impartita, tot mai mult se inmulteste; iar neamul Lui cel bun este negrait, neajuns si nestiut".

Acestea auzindu-le fericita Ecaterina socotea ca spune de vreun domn pamantesc si s-a tulburat cu inima si s-a schimbat ia fata si a intrebat pe batranul daca sunt adevarate cele graite. Iar el o incredinta ca sunt adevarate si inca mai multe daruri are tanarul acel ape care nu-i sete cu putinta a le spune. Atunci a intrebat fecioara: "Al cui fecior este Acela pe care tu il lauzi atata?" Iar el a raspuns: "Acest tanar nu are tata pe pamant, ci S-a nascut negrait mai presus de fire dintr-o fecioara de bun neam, preacurata si prea­sfanta, care, pentru curatenia si sfintenia ei, s-a invrednicit a naste un fiu ca acesta. Ea este inaltata mai presus de ceruri si ei i se inchina toti ingerii, ca unei imparatese a toa­ta faptura".

Ecaterine  a zis catre dansul: "Oare este cu putinta ca sa-L vad pe tanarul Acela, de care vorbesti niste lucruri atat de minunate?" Iar batranul a zis catre dansa: "Daca vel face precum te voi invata eu, apoi te vei invrednici a vedea preastralucita Lui fata". Iar ea a zis catre dansul: "Te vad pe tine om priceput, batran cinstit si cred ca nu minti. Deci gata sunt a face toate cele ce-mi vei porunci, numai sa vad pe Cel laudat de tine". Atunci batranul i-a dat icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, care avea pe dumnezeiescul Prunc in brate si a zis catre dansa: "Aceasta este inchipuirea Fecioarei si a Maicii tanarului Aceluia, de Care ti-am spus niste asemenea minune vrednicii. Deci, ia-o in casa ta, si inchizand usile camarii tale, fa rugaciune catre dansa cu buna cucernicie, toata noaptea; iar numele ei este Maria. Apoi roag-o pe dansa, ca sa-ti arate pe Fiul sau; si am nadejde ca de o vei ruga cu credinta, te va asculta pe tine si te va invrednici a vedea pe Acela de are doreste sufletul tau".

Atunci luand fecioara sfanta icoana s-a dus la casa sa. Si dupa ce a innoptat s-a inchis singura in camera sa si s-a rugat precum o invatase batranul. Deci rugandu-se, a adormit de osteneala si a vazut in vedenie pe imparatea­sa ingerilor, precum era inchipuita pe icoa­na, cu Preasfantul Prunc in brate care dadea raze mai stralucite decat soarele. Dar isi intorcea fata catre Maica Sa, incat nu putea Ecaterina sa-l vada in fata; deci a mers in acea parte, iar Hristos si-a intors fata Sa si de acolo.  Aceasta facandu-se de trei ori, a auzit pe Preasfanta Fecioara zicand catre Fiul sau: "Vezi, Fiule pe roaba Ta Ecaterina cat este de frumoasa si cu chip cuvios?" Iar El a raspuns: Foarte intunecata este  si grozava, incot nu pot privi la dansa!" Apoi iarasi a zis Preasfan­ta Nascatoare de Dumnezeu: "Dar oare nu este mult mai inteleapta decat toti ritorii, mai bogata si mai de bun neam decat fecioarele tuturor cetatenilor?" Iar Hristos a raspuns: "Adevar zic tie, Maica Mea, ca fecioara aceasta este fara de minte, saraca si de neam prost; caci se afla in paganatate si de aceea nu voi cauta spre dansa, nici nu voiesc ca sa Ma vada la fata".

Iar Preabinecuvantata Maica a zis catre Dansul: "Rogu-te, Fiul meu preadulce, nu tre­ce cu vederea zidirea Ta, ci o invata pe ea si-i spune ce sa faca, ca sa se indulceasca de sla­va Ta si sa vada prealuminata si preadorita Ta fata pe care doresc ingerii sa o vada". Iar Hristos a raspuns: "Sa mearga la batranul care i-a dat ei icoana si precum o va invata acela, asa sa faca; si atunci Ma va vedea si va afla de la Mine dar".

Acestea vazand si auzind Ecaterina, s-a des­teptat si se mira de acea vedenie Facandu-se ziua, a mers cu cateva roabe ale sale la chi­lia sfantului batran si, cazand cu lacrimi la picioarele lui, i-a spus vedenia si-l ruga sa o povatuiasca pe dansa ce trebuie sa faca pen­tru ca sa se indulceasca de dragostea Celui dorit. Iar cuviosul i-a spus ei cu de-amanuntul toate tainele adevaratei credinte crestinesti, incepand de la facerea lumii, de la crearea lui Adam, pana la venirea cea mai de pe urma a Stapanului Hristos; despre slava cea negraita a raiului si despre munca cea cu durere si fara de sfarsit a iadului. Iar ea, ca ceea ce era foarte invatata si inteleapta, degraba le-a priceput toate si a crezut din toata inima, in Hristos; apoi a primit de la dansul Sfantul Botez. Deci i-a poruncit ei batranul sa se roage iarasi cu multa ravna catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ca sa i se arate ei ca si mai inainte.

Dezbracandu-se Ecaterina de omul cel vechi si imbracandu-se in haina innoirii Duhului, s-a dus la casa sa si toata noaptea s-a rugat cu lacrimi pana cand a adormit. Si atunci iarasi a vazut peimparateasa cerului cu dumnezeiescul Prunc in brate, Care cauta asupra Ecaterinei cu multa milostivire si blandete. Si a intrebat Maica lui Dumnezeu pe Fiul Sau, zicand: "Iti place Tie, Fiul meu, fecioara aceas­ta?" Iar El a raspuns: "Foarte placuta imi este, pentru ca acum este prealuminata si slavita, pe cand mai inainte era rusinata si ocarata. Acum este mai bogata si mai inteleapta, pe cand mai inainte era saraca si nepriceputa; acum o iu­besc pe dansa, pe cand mai inainte o compatimeam; si atat de mult o iubesc, incat voiesc sa Mi-o logodesc mireasa". Atunci Ecaterina a cazut la pamant, ziccand: "Nu sunt vrednica, Preaslavite Stapane a vedea Imparatia Ta; ci ma invredniceste ca sa fiu impreuna cu robii Tai", iar Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a luat pe Ecaterina de mana cea dreapta si a zis catre Fiul sau: "Da-i Fiul meu, inel de logodna si o fa pe dansa mireasa Ta, ca sa o invrednicesti Imparatiei Tale". Atunci Stapanul Hristos i-a dat ei un inel preafrumos, zicand acestea:

"Iata, astazi te primesc pe tine mireasa Mea vesnica;deci sa pazesti arvuna aceasta cu dinadinsul si sa nu mai primesti nicidecum arvuna de la un mire pamantesc".

Acestea zicand Hristos Domnul, s-a sfarsit vedenia. Si desteptandu-se fecioara, a vazut cu adevarat in dreapta sa un inel preafrumos si a primit in inima ei atata veselie si bucurie, incat din acel ceas s-a robit cu ini­ma ei de dumnezeiasca dragoste. Si atat s-a schimbat de minunat, incat nu mai gandea nicidecum la lucrurile pamantesti ci numai la preaiubitul sau Mire cugeta ziua si noap­tea. Pe Acela il dorea si de la Acela se povatuia intotdeauna.

In acea vreme a venit in Alexandria impa­ratul cel fara de lege care avea ravna fara ma­sura pentru nesimtitorii zei, fiind el insusi nesimtitor. Si voind sa le faca praznic mare, a trimis prin toate cetatile si laturile de prim­prejur, poruncind popoarelor ca sa se adune la dansul cu jertfe pentru ca sa cinsteasca pe zei. Deci, s-a adunat multime de popor fara de numar, aducand fiecare dupa puterea sa la jertfa unii boi, altii oi, iar cei saraci pasari si altele asemenea. Iar cand a sosit ziua ura­tei praznuiri, a jertfit mai intai nebunul im­parat 130 de junci iar ceilalti domni si boieri au jertfit mai putin si fiecare om aducea jert­fa dupa puterea sa. Deci, s-a umplut toata ce­tatea de racnet, de glasul dobitoacelor ce mugeau si de mirosul din fumul jertfelor, incat pretutindeni era stramtorare si tulburare si tot vazduhul era necurat.

Savarsindu-se acestea si vazand binecredincioasa si preafrumoasa Ecaterina atata in­selaciune si pierzare de suflete omenesti, s-a ranit cumplit la inima, fiindu-i jale de pieirea lor. Deci, pornindu-se din dumnezeiasca rav­na, a luat cu sine putine slugi si a mers la capistea unde se savarseau jertfele. Iar cand a stat in usile capistei, a atras privirile tuturor prin frumusetea ei, ceea ce era marturie a frumusetii ei celei dinlauntru. Apoi a vestit pe imparatul ca are sa-i spuna un cuvant foarte de folos. Iar el a poruncit sa intre.

Venind Ecaterina inaintea imparatului, mai intai i s-a plecat, dandu-i cinstea cuviincioa­sa, apoi i-a zis: "Cunoaste, o, imparate, inse­laciunea cu care v-ati inselat de diavoli, de slujiti ca unui Dumnezeu idolilor stricaciosi si nesimtitori. Cu adevarat mare rusine este a fi cineva atat de orb si de nesimtitor, ca sa se inchine unor uraciuni ca acestea. Macar crede pe inteleptul tau Diodor care graieste ca zeii vostri au fost odinioara oameni si si-au sfarsit viata lor ticaloseste; si pentru niste lucruri vestite ce au facut ei, le-au zidit oa­menii statui. Iar neamurile cele de pe urma, nestiind gandul stramosilor lor, numai pen­tru pomenire le-ai pus lor statui si parandu-li-se ca este un lucru de mare cinste si de buna cuviinta, au inceput a se inchina lor ca unor zei de care si Plutarh Hironeanul se ingretosase si-i trecea cu vederea.

Drept aceea, crede macar invatatorilor nostri, o! imparate, si nu fii pricina pierzarii atator, suflete pentru care ai sa mostenesti munca cea vesnica. Ci cunoaste pe Unul adevaratul Dumnezeu, Cel pururea fiitor, fara de inceput si fara de moarte, Care, in anii cei mai de pe urma,S-a facut om pentru mantuirea noastra. Prin El imparatii imparatesc, tarile se indrepteaza si toata lumea impreuna se bucura si cu singur cuvantul Lui toate s-au zidit. Acestui Dumnezeu preaputernic si preabun nu-i trebuiesc jertfe ca acestea nici nu se veseleste de junghierea nevinovatelor dobitoace; ci numai porunceste ca sa pazim po­runcile Lui neclintite".

Acestea auzindu-le imparatul, s-a maniat foarte si a ramas fara de raspuns mult timp. Apoi, neputand a se impotrivi cuvintelor ei a zis: "Lasa-ne acum sa ne savarsim jertfa si dupa aceasta vom asculta cuvintele tale".

Necredinciosul imparat savarsind praznicul sau cel paganesc, a poruncit sa aduca pe sfan­ta fecioara la palatul imparatiei sale si a zis catre dansa: "Spune-ne noua, fecioara, cine esti tu si ce sunt cuvintele pe care le-ai grait catre noi?" Eu sunt fiica imparatului celui ce a fost mai inainte de tine si ma cheama Ecaterina. Am invatat tot mestesugul cartilor ritoricesti, filosofice si a masurarii pamantului si alte intelepciuni, dar pe toate acestea le-am trecut cu vederea caci sunt desarte si nefolositoare si am voit a ma face mireasa Sta­panului Hristos, care graieste prin proorocul Sau acestea: "Pierde-voi intelepciunea in­teleptilor si stiinta stiutorilor o voi lepada".

Iar imparatul s-a mirat de intelepciunea ei si, vazand la dansa atata buna cuviinta si frumusete, i se parea ca nu este nascuta din parinti muritori, ci o zeita din zeii pe care-i cinstea el; incat, abia a vrut sa creada ca a iesit din pamanteni asa frumusete negraita, de a carei frumusete ranindu-se, a inceput a-i grai cuvinte de desfranare.

Iar Sfanta, cunoscand gandul lui cel fara­delege, a zis catre dansul: "Diavolii pe care ii cinstiti ca pe niste zei, aceia va inseala si va atrag la pofte dobitocesti; iar eu ma so­cotesc a fi pamant sau tina, zidita de Dumne­zeu dupa chipul si asemanarea Sa. Si m-a cinstit cu aceasta frumusete, ca din aceasta mai vartos sa se minuneze oamenii de inte­lepciunea Ziditorului, cum intr-o fata atat de proasta si facuta din tina, a putut sa dea o buna intelegere si frumusete ca aceasta".

Atunci s-a suparat imparatul de aceste cu­vinte ale ei si a zis: "Nu grai de rau zeii care au slava nemuritoare". Iar sfanta a raspuns impotriva: "Daca vei vrea sa scuturi putin de pe minte negura si intunericul inselaciunii, vei pricepe prostimea zeilor tai si vei cunoas­te pe adevaratul Dumnezeu al Carui nume, numai daca se graieste de cineva sau daca se insemneaza Crucea Lui in vazduh, izgoneste pe zeii tai si-i sfarama. Si de vei porunci, iti voi arata adevarul aievea".

Imparatul, auzind vorba ei cea sloboda, n-a vrut sa mai vorbeasca cu dansa, temandu-se sa nu-l biruiasca prin cuvintele sale intelepte si sa-l rusineze, ci a zis acestea: "Nu este cu cu­viinta imparatului a vorbi cu femeile, ci voi aduna filosofii cei intelepti ca sa vorbeasca cu tine; si atunci vei cunoaste neputinta ghi­citurilor tale si vei crede in dogmele noastre".

Zicand acestea a poruncit sa pazeasca pe sfanta fecioara cu dinadinsul. Si indata a trimis carti prin toate cetatile stapanirii sale, in acest fel: "Imparatul Maximin, inteleptilor fi­losofi si ritori care va aflati sub stapanirea noastra, bucurati-va! Toti care slujiti preainteleptului zeu Ermi si chemati pe muze, pri­cinuitoarele intelepciunii, veniti la mine sa astupati gura unei femei prea-intelepte, care s-a aratat zilele acestea si batjocoreste pe marii zei, numind faptele lor basme si barfeli. Deci, aratati-va intelepciunea voastra parinteasca, pentru ca sa va preamariti intre oameni iar de la mine sa primiti rasplata si daruri pentru osteneala voastra".

Deci, s-au adunat ritorii cei mai alesi si mai intelepti, cincizeci la numar, isteti cu min­tea in intelepciune si puternici in grai, caro­ra imparatul le-a zis astfel: "Gatiti-va cu sarguinta si fara de lenevire spre o nevointa cu barbatie impotriva unei fecioare, pentru ca sa o puteti birui in cuvinte; si nu fiti cu ne­bagare de seama si sa socotiti ca aveti sa vor­biti cu o femeie, ci ca si cum ati avea a sta im­potriva unui nevoitor cu barbatie si preaintelept, asa sa puneti toata sarguinta si sa va aratati intelepciunea voastra, de vreme ce eu o cunosc preabine, caci covarseste in intelepciu­ne chiar si pe minunatul Platon. Deci va rog, ca si cum ati avea a va lupta cu un filosof, sa puneti multa sarguinta, si daca o veti birui, apoi mari daruri va voi da; iar de veti fi bi­ruiti, apoi va veti umplea de negraita rusine si in loc de daruri veti primi moarte cumplita".

Zicand acestea imparatul, un ritor care era mai vestit si mai intelept, a raspuns zicand: "Nu te teme, imparate, ca desi este is­teata la minte acea femeie, insa ea nu poate fi desavarsita in intelepciune si in mestesu­gul iscusitei retorici; porunceste numai sa stea inaintea noastra si vei vedea ca indata ce va vedea atatia ritori si filosofi, se va rusi­na". Iar imparatul, auzind pe filosoful care se lauda, s-a umplut de bucurie si de veselie, nadajduind ca limba cea indrazneata va bi­rui pe fecioara cea plina de blandete si de dumnezeiasca intelepciune.

Deci a poruncit sa aduca indata pe Sfanta Ecaterina inaintea lor - fiind adunata la priveliste multime de popor - vrand sa vada si sa auda acea disputa de cuvinte. Dar mai inainte, pana a nu ajunge trimisii la sfanta, a venit la dansa din cer Arhanghelul Mihail si a zis: "Nu te teme, prunca Domnului, caci Domnul tau iti va da mai multa intelepciune, ca sa biruiesti cu pricepere pe cei cincizeci de ritori si nu numai aceia ci si multi altii vor crede prin tine in Hristos si toti vor pri­mi cununa muceniciei".

Acestea zicandu-i ingerul, s-a dus. Si ve­nind trimisii au luat-o si au dus-o inaintea imparatului, a filosofilor si a toata privelis­tea, indata acel viteaz filosof care se lauda, a zis cu mandrie catre Sf. Ecaterina: "Tu esti aceea care fara de rusine si fara de minte ocarasti pe zeii nostri?" Iar sfanta i-a raspuns cu blandete: "Eu sunt, insa nu fara de rusine, nici fara de minte, precum zici tu; ci cu ma­sura si iubire de adevar graiesc acestea, ca zeii vostri sunt nimicuri". Dar ritorii au zis: "De vreme ce marii facatori de stihuri, poe­tii, ii laudau pe zeii cei inalti, deci cum gra­ieste limba ta cu atata indrazneala asupra lor, de la care ai luat atata intelepciune si te-ai impartasit de dulceata darurilor lor?" Insa ea a raspuns: "Eu nu de la zeii vostri ci de la Unul adevaratul Dumnezeul meu, Care singur este intelepciune si viata, am darul intelepciunii. Si daca cineva se teme de Dansul si pazeste dumnezeiestile Lui porunci, acela este cu adevarat filosof, iar lucrurile zeilor vostri si povestile voastre sunt vrednice de ras si de ocara si pline de inselaciune. Insa spune-mi, care sunt marii facatori de stihuri ai tai si cum i-au numit pe ei zeii?"

Ritorul a zis: "Mai intai preainteleptul Homer, rugandu-se catre Die, graieste: "Prea sla­vite Zeus, prea mare zeule si alti zei fara de moarte". Asemenea si preaslavitul Orfeu, mul­tumind lui Apolon, graieste acestea: "O, fiul lui Laton, departe sagetatorule, puternice Fivie, care spre toti privesti si imparatesti pes­te cei muritori si peste cei fara de moarte; soare care te ridici cu aripi de aur!» in acest fel cinsteau pe zei cei dintai, si marii si slavitii facatori de stihuri, si aievea i-au numit pe ei fara de moarte. Deci tu nu te insela, nici nu te inchina Celui rastignit ca unui Dumnezeu, caci nimeni din inteleptii cei de demult nu L-au numit Dumnezeu si nici nu L-a cunoscut cineva a fi Dumnezeu".

Sfanta Ecaterina a raspuns: "Acelasi Homer al vostru graieste in alt loc despre marele zeu Die ca este mincinos, inselator si viclean si ca au vrut sa-l lege alti zei, adica Hera, Poseidon si Atena, de n-ar fi fugit sa se ascun­da. Asemenea si multe alte lucruri de ocara asupra zeilor vostri arata cartile voastre. Iar de vreme ce ai zis ca pe Cel rastignit nici u-nul din dascalii cei vechi nu-L marturisesc a fi Dumnezeu, apoi desi nu se cade a cerceta mult despre Dansul, pentru ca este Dumne­zeu adevarat, Facatorul cerului si al paman­tului, al marii, al soarelui, al lunii si a tot nea­mul omenesc, neajuns, neurmat si negrait; dar pentru o mai invederata incredintare, voi arata dovezi din cartile voastre.

Asculta ce graieste despre dansul prea inteleapta voastra Silvia, marturisind despre dumnezeiasca Lui intrupare si despre mantuitoarea rastignire: "Va veni mai tarziu cineva pe acest pamant si va fi trup fara de pa­cat, cu hotarele dumnezeirii celei fara de os­teneala va dezlega patimile cele nevindecate, si Acestuia I se va face zavistie de catre po­porul cel necredincios si va fi spanzurat la inaltime, ca si cum ar fi fost vrednic mortii". Asculta si pe nemincinosul tau Apolon, cum fara voia lui a marturisit pe Hristos, ade­varatul Dumnezeu, fiind silit de puterea Lui: "Unul Cel ceresc ma sileste pe mine, Cel Care este Lumina in trei straluciri; si Cel ce a pa­timit este Dumnezeu, dar nu cu dumnezeirea a patimit, caci amandoua sunt, si muritor cu trupul si strain de stricaciune, acelasi Dum­nezeu este barbat, rabdand toate de la cei muritori, adica cruce, ocara si ingropare".

Acestea le-a zis Apolon despre adevaratul Dumnezeu, Care este fara de inceput, aseme­nea cu Cel ce L-a nascut pe El si pururea deo-fiinta, inceput, radacina si izvor al tuturor bunatatilor zidite; a zidit lumea din nefiinta in fiinta si o chiverniseste pe dansa si, fiind de o fiinta cu Tatal, S-a facut om pentru noi si a umblat pe pamant, aratand, invatand si bine facand oamenilor. Apoi a primit moarte pentru noi cei nemultumitori, ca sa dezlege osandirea cea dintai si sa primim indulcirea si fericirea cea de demult.

Si astfel, iarasi ne-a deschis usile raiului ce au fost incuiate si, inviind a treia zi, S-a inaltat la cer, de unde a trimis Duhul Sfant ucenicilor Sai. Iar ei, mergand in toata lumea, au propovaduit dumnezeirea Lui, in care si tie, filosofule, ti se cade a crede, ca sa cunosti pe adevaratul Dumnezeu si sa fii rob al Ace­luia, Care este milostiv si mult indurat si pe cei ce au gresit ii cheama, zicand:

"Veniti la Mine toti cei osteniti si impova­rati si Eu va voi odihni. Deci, crede macar pe invatatorii si pe zeii tai, pe Platon, pe Orfeu si pe Apolon, care au marturisit curat si lu­minat pe Hristos Dumnezeu".

Acestea si multe altele ca acestea graind preainteleapta Ecaterina, s-a spaimantat filo­soful, ramanand fara raspuns si neputand sa mai graiasca ceva impotriva. Iar imparatul, vazandu-l biruit, minunandu-se, a poruncit ce­lorlalti sa vorbeasca cu sfanta fecioara. Dar ei s-au lepadat, zicand: "Nu putem sta impotriva adevarului, caci daca incepatorul nos­tru a tacut, fiind biruit, apoi noi ce vom zice?" Atunci imparatul maniindu-se, a poruncit sa aprinda un foc mare in mijlocul cetatii pen­tru ca sa arda pe toti filosofii si ritorii. Insa ei, auzind judecata si raspunsul imparatului asupra lor, au cazut la picioarele sfintei, ce­rand sa se roage pentru dansii catre Unul ade­varatul Dumnezeu, ca sa le ierte toate cate au gresit din nestiinta si sa-i invredniceasca de Sf. Botez si de darul Preasfantului Duh.

Sfanta, umplandu-se de bucurie, a zis catre dansii: "Cu adevarat sunteti fericiti, caci la­sand intunericul, ati cunoscut lumina cea ade­varata si, trecand cu vederea pe acest impa­rat stricacios de pe pamant, v-ati apropiat de Cel ceresc. Deci, sa nadajduiti fara indoiala spre mila Lui si sa credeti ca focul cu care va infricoseaza paganii va va fi voua botez si scara care va inalta la cer. in acest foc curatindu-va de toata necuratia trupului si a du­hului, va veti afla ca niste stele luminate si curate inaintea slavei imparatului si veti fi iubitii Lui prieteni". Zicand acestea Sfanta, i-a bucurat cu aceas­ta nadejde si a insemnat pe fiecare pe frunte cu pecetea lui Hristos, adica cu Sfanta Cruce. Apoi au mers cu bucurie spre chinuire si, luandu-i ostasii, i-au aruncat in foc, in a saptesprezecea zi a lunii noiembrie. Facandu-se seara, au mers niste oameni binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu ca sa adune moas­tele lor si i-au aflat pe toti intregi, caci nici parul capului lor n-a fost ars; pentru care multi s-au intors la adevarata cunostinta, iar moastele lor le-au ingropat cu cinste la un loc cuviincios.

Dar imparatul avea purtare mare de grija pentru Sfanta Ecaterina in ce chip ar putea s-o intoarca la a sa paganatate. Si nesporind nimic cu silogismele filosofice, a inceput cu imbunari si viclesuguri a o amagi, zicand: "Asculta, fiica buna, te sfatuiesc ca un parinte iubitor de fii, inchina-te marilor zei si mai vartos muzicescului Ermi, care te-a impodo­bit cu atatea daruri filosofice, si eu voi im­parti cu tine imparatia mea, martori imi sunt zeii, si iti voi da jumatate din stapanirea mea si vei vietui impreuna cu mine, veselindu-te neincetat".

Iar Sfanta, ca o inteleapta ce era, pri­cepand gandul, viclesugul si inselaciunea lui, a zis catre dansul: "Leapada, o, imparate, vi­clesugul si nu te asemana vulpii; pentru ca eu ti-am spus o data ca sunt crestina si m-am logodit cu Hristos; pe Dansul il am Mire si Sfetnic si frumusetea fecioriei mele. Deci, mai mult poftesc hainele mucenicesti decat porfira imparateasca". Imparatul iarasi a zis: "Ma silesti, desi nu voiesc, sa-ti necinstesc vred­nicia ta si trupul tau sa-l infasor cu multe rani".

Dar Sfanta a raspuns: "Fa ce voiesti, pen­tru ca, cu aceasta ocara vremelnica, imi vei mijloci mie slava cea vesnica si multime de po­por, precum nadajduiesc, va crede prin mine in Hristosul meu. Si din palatul tau multi vor merge impreuna cu mine in sfintitele camari ceresti". Acestea a proorocit Sfanta, iar Dum­nezeu, Care priveste din inaltime, a adus la indeplinire proorocia ei.

Atunci imparatul, maniindu-se foarte, a poruncit sa dezbrace de pe dansa porfira si, asa s-o bata fara mila cu vine de bou. Deci au batut-o slugile pe Sfanta Mucenita Ecaterina doua ceasuri peste spate si peste pan­tece, pana ce s-a umplut de rani tot trupul ei cel fecioresc si s-a facut fara chip in batai, ea, care mai inainte era atat de frumoasa. Iar sangele ei curgea siroaie si s-a inrosit paman­tul de dansul. Dar Sfanta statea cu barbatie si vitejie, incat toti cei ce o vedeau se mirau foarte tare. Mai pe urma a poruncit fiara cea cumplita ca s-o duca in temnita si sa nu-i dea mancare pana cand se va mai gandi cu ce fel de munci s-o piarda pe dansa.

Augusta, sotia imparatului, avea insa ma­re dorinta sa vada fata Sfintei Ecaterina, caci o iubea mult, auzind de faptele ei cele bune, de intelepciunea si de barbatia ei; iar mai vartos, ca avusese o vedenie in somn, din care pricina s-a ranit cu inima spre dragos­tea ei, incat nu mai putea nici sa doarma. Iesind imparatul din cetate pentru o pricina si zabovind acolo cateva zile, imparateasa a avut prilejul sa dobandeasca ceea ce dorea. Caci era acolo un boier mare, credincios pri­eten al imparatului, cu dregatoria voievod, anume Porfirie, om foarte intelept. Acestuia i-a marturisit Augusta gandul sau, in taina, zicandu-i acestea:

"Intr-una din noptile trecute am vazut in vedenie pe Ecaterina, sezand in mijlocul mul­tor tineri si fecioare frumoase, imbracata in haine albe; si atata stralucire iesea din fata ei, incat nu puteam privi la dansa. Iar ea m-a asezat aproape de dansa si mi-a pus pe cap o cununa de aur, zicandu-mi: "Stapanul Hristos iti trimite tie aceasta cununa". De atunci am atata dorinta ca sa o vad, incat nu aflu odihna inimii mele. Rogu-te dar, fa in vreun chip ca sa o vad in taina". Iar Porfirie i-a ras­puns: "Eu voi implini dorinta ta imparateas­ca". Deci, facandu-se noapte, voievodul a luat cu sine doua sute de ostasi si a mers la tem­nita impreuna cu imparateasa si dand strajerilor bani, au intrat la Sfanta.

Cand a vazut-o imparateasa, s-a mirat de stralucirea fetei ei, care inflorea cu dumne­zeiescul dar. Cazand degraba la picioarele ei, cu lacrimi in ochi a inceput a zice acestea: "Acum sunt imparateasa fericita, ca m-am invrednicit a te vedea, lucru foarte mult do­rit sufletului meu; si insetam ca cerbul sa aud limba ta cea izvoratoare de miere. Si acum, fiindca m-am invrednicit a dobandi ce­ea ce am dorit, nu ma voi mai mahni, chiar daca m-as lipsi si de imparatie si de viata. Caci ma bucur cu inima si cu sufletul, pri­vind la atata stralucire ce rasare din prea­frumoasa ta fata. Fericita esti tu si vrednica de lauda ca te-ai lipit de un Stapan ca Acesta, de la Care primesti atatea daruri".

Iar Sfanta i-a raspuns, zicand: "Fericita esti si tu, o! imparateasa pentru ca vad cununa capului tau, ridicata la inaltime de cetele ingeresti, pe care dupa trei zile o vei primi pentru putina patimire ce vei rabda, ca sa mergi la adevaratul imparat si sa impara­testi cu El vesnic". Iar ea a zis catre dansa: "Ma tem de munci si mai vartos de barbatul meu, caci este foarte aspru si fara de ome­nie". Zis-a ei Sfanta: "Indrazneste, ca vei avea pe Hristos in inima ta, Care iti va ajuta ca sa nu se atinga nici o munca de sufletul tau. Caci numai putin va boli trupul tau, catava vreme si apoi se va odihni acolo vesnic".

Acestea zicand Sfanta, a intrebat-o pe ea Porfirie, zicand: "Ce daruieste Hristos celor care cred intr-insul? Pentru ca voiesc si eu sa cred intr-insul si sa fiu ostasul Lui". Zis-a lui Sfanta Mucenita:

"Dar n-ai citit sau n-ai auzit Scriptura cres­tineasca?" Iar Porfirie a raspuns: "Eu din co­pilaria mea tot cu razboiul m-am indeletnicit si de alte lucruri n-am avut purtare de grija". Zis-a lui Sfanta: "Nu poate limba sa marturi­seasca bunatatile pe care le-a gatit Preabunul si Iubitorul de oameni Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El si pazesc poruncile Lui".

Atunci Porfirie s-a umplut de bucurie ne­graita si a crezut in Hristos, impreuna cu cei doua sute de ostasi si cu imparateasa. Si sarutand toti cu buna cucernicie pe mucenita, s-au dus. Iar milostivul si iubitorul de oameni Hristos, n-a lasat pe sfanta Sa mireasa neba­gata in seama atatea zile ci, ca un parinte iu­bitor de fii, avea purtare de grija de dansa si-i trimitea in toate zilele hrana, printr-o po­rumbita. Apoi, chiar Hristos a venit de a cer­cetat-o cu mare slava si cu multe cete ceresti. Si mai mult a intarit barbatia ei si a umplut-o de indrazneala, zicand: "Nu te teme, iubita Mea mireasa, pentru ca Eu sunt cu tine si prin rabdarea ta pe multi vei intoarce catre Mine, si de multe cununi te vei invrednici". Cu astfel de cuvinte mangaind-o pe ea Dom­nul, S-a dus.

A doua zi, sezand imparatul la judecata, a poruncit sa o aduca pe mucenita, care a in­trat in curtile imparatesti cu lumina cea stra­lucitoare si cu atatea daruri duhovnicesti, incat cei ce stateau inainte se minunau de stralucirea frumusetii ei. Si s-a minunat im­paratul foarte tare, vazand ca n-a slabit cu trupul, nici nu s-a schimbat frumusetea fetii sale in atatea zile, socotind ca i-a dat cineva hrana in temnita si de aceea voia sa pedep­seasca pe strajeri. Dar Sf. Ecaterina, ca sa nu fie altii munciti fara vina pentru dansa, a marturisit adevarul, zicand: "Sa stii, impara­te, ca mie nu mi-a dat hrana vreo mana ome­neasca, ci Stapanul meu Hristos, Care ingri­jeste de robii Sai. Acela m-a hranit pe mine". Deci, mirandu-se imparatul de o frumu­sete ca aceea, a vrut sa o ispiteasca pe dansa iarasi cu imbunari si cu viclesug, zicandu-i acestea: "Tie ti se cade sa imparatesti, fiica mea, caci esti doamna in chipul soarelui, care si pe Artemida o covarsesti cu frumusetea. Vino dar de jertfeste zeilor, ca sa imparatesti cu noi si sa ai viata plina de bucurie. Rogu-te, nu voiesc a-ti pierde cu muncile o asa podoaba si frumusete". Sfanta a zis: "Eu sunt pamant si cenusa si toata frumusetea ca o floare se vestejeste si ca visul piere prin boala sau de batranete; iar dupa moarte cu totul putrezeste. Deci nu te ingriji de buna cuviinta si de frumusetea mea".

Acestea vorbindu-le Sfanta Ecaterina cu imparatul, un eparh cu numele Hursaden, as­pru cu obiceiul, tiran si chinuitor nemilostiv, vrand sa arate catre imparatul dragoste si buna voire, a zis: "Eu, imparate, am aflat o munca prin care vei birui pe aceasta fecioa­ra. Porunceste sa se faca patru roti de lemn intr-o osie si sa bata imprejur sulite ascutite si alte fiare ascutite; doua roti sa se intoarca in stanga si doua in dreapta, iar in mijlocul lor sa fie fecioara legata. Si asa, intorcandu-se rotile, sa-i zdrobeasca trupul ei. Insa mai intai sa se intoarca rotile singure inaintea fecioarei, pentru ca, vazandu-le, sa se teama de munca cea cumplita si sa se plece la voia ta; iar de nu, apoi sa primeasca amara moarte". Placand imparatului sfatul eparhului, a poruncit sa faca acel fel de roti. Si fiind adu­sa sfanta la acea cumplita munca, a intors rotile cu multa nevoie inaintea ochilor ei, ca sa o infricoseze. Apoi a zis tiranul catre dan­sa: "Oare vezi ce munca ti s-a pregatit, in care vei lua moarte amara, de nu te vei inchina zeilor?" Iar ea a raspuns: "De multe ori ti-am spus gandul meu; de aceea nu mai pierde vremea, ci fa ceea ce voiesti".

Vazand el ca nu poate sa o infricoseze cu nimic si sa o intoarca de la Hristos, a porun­cit sa o lege intre roti si sa le intoarca repe­de, pentru ca, cu acele fiare ascutite, sa fie zdrobita in bucati si sa moara cu cumplita moarte. Deci incepandu-se acea munca, inda­ta s-a pogorat ingerul Domnului din cer si a dezlegat pe Sfanta din legaturi, iar rotile le-a sfaramat in bucati, iar acelea, sarind din locul lor, pe multi pagani ranindu-i, i-au omo­rat. Iar poporul ce era de fata, vazand acea minune preamarita, striga: "Mare este Dum­nezeul crestinilor!" Dar imparatul se intune­case de manie si iarasi se gandea ca sa afle asupra mucenitei vreo munca mai noua.

Imparateasa, auzind acea minune, a iesit din camera ei si a inceput a mustra pe imparatul, zicand: "Cu adevarat esti nebun si fara de minte, daca indraznesti a te lupta cu Dumnezeul Cel viu, si a munci pe roaba Lui cu nedreptate!" Acestea fara nadejde, auzindu-le imparatul, s-a salbaticit de manie si s-a facut fara de omenie, mai mult decat toate fiarele. Si, lasand pe Sfanta Ecaterina, si-a in­tors mania asupra sotiei sale, uitandu-si dra­gostea cea fireasca fata de dansa.

Deci a poruncit ca sa aduca o lada mare si sa o umple cu plumb, ca sa fie nemiscata. Acolo a pus sanii femeii sale, intre capac si lada si a batut cuie prin capac si prin lada, strapungandu-i, incat i s-a pricinuit o durere nespusa si i s-au rupt cu mare nevoie. Iar fericita Augusta, rabdand acea durere negra­ita, se bucura, patimind pentru adevaratul Dumnezeu, catre Care se si ruga ca sa-i tri­mita ajutor din inaltime.

Deci, rupandu-se sanii ei, curgea sangele ca un izvor si toti care erau de fata s-au um­plut de jale si-i durea inima pentru aceea care patimea munca cea mai amara si mai, nesuferita. Iar tiranul cel nemilostiv n-a mi­luit pe sotia sa, ci a poruncit sa-i taie capul cu sabia. Dar ea primind cu bucurie osanda aceasta a zis catre Sfanta Ecaterina: "Roaba adevaratului Dumnezeu, fa rugaciune pentru mine!" Iar aceea a zis: "Mergi cu pace, ca sa imparatesti cu Hristos in veci!" Si astfel a fost taiata fericita imparateasa afara din cetate in ziua de douazeci si trei a lunii noiembrie. Iar voievodul Porfirie, luand noaptea trupul ei, l-a ingropat cu cinste. Iar a doua zi a stat inaintea imparatului, impreuna cu ostasii cei ce crezusera in Hristos, si a zis: "Si noi sun­tem ostasi ai marelui Dumnezeu".

Aceasta nerabdand imparatul sa auda, a oftat din adancul inimii, zicand: "Vai, am pierit, ca m-am pagubit de minunatul Porfi­rie!" Apoi, intorcandu-se catre ceilalti ostasi, a zis: "Si voi, ostasii mei preaiubiti, v-ati inse­lat si v-ati indepartat de zeii parintesti? Dar cu ce v-au gresit voua zeii de i-ati parasit pe dansii?" Iar ei nu i-au raspuns lui cuvant, ci numai Porfirie a zis: "Pentru ce lasi capul si intrebi picioarele? Vorbeste cu mine". Iar el a zis: "Cap rau, tu esti pricina pierzarii lor". Si neputand mai mult a grai de manie, a poruncit sa le taie capetele tuturor; si asa s-au sfarsit. Deci, sa implinit proorocia Sf. Ecaterina, care a zis imparatului: "Ca multi din palatele tale vor crede in Hristos Dumnezeu".

Dupa acestea, aducand muncitorul pe Ecaterina la divan, a zis catre dansa: "Multa su­parare si paguba mi-ai facut! Tu ai inselat pe femeia mea si pe viteazul meu voievod l-ai pierdut, el care era puterea ostilor mele si alte multe rautati mi s-au intamplat mie prin tine si se cadea indata fara de mila sa te omor; dar te iert pentru ca imi este mila a te pierde pe tine, o fecioara atat de fru­moasa si inteleapta. Deci, fa-mi voia, iubita mea! Jertfeste zeilor ca sa te fac imparateasa si niciodata nu te voi mai supara, nici voi face vreun lucru fara de sfatul tau. Si vei vietui impreuna cu mine intr-atata veselie si fericire, in care nici una din imparatese n-a fost vreodata".

Acestea si multe altele graia vicleanul, ca­utand sa insele pe mireasa lui Hristos cea aleasa. Dar n-a putut cu cuvintele sale cele inselatoare sa o desparta de Hristos, cu Care ea se legase tare, cu legatura dragostei celei adevarate. Apoi, vazand ca nici cu momeli, nici cu fagaduinte, nici cu ingroziri, nici cu munci nu poate sa o induplece pe cea mai tare decat diamantul, a dat asupra ei hota­rarea sa-i fie taiat capul afara din cetate.

Deci, luand-o ostasii, au dus-o la locul de chin. Si mergea in urma ei popor mult, bar­bati si femei, plangand pentru dansa, caci avea a se pierde, precum ziceau ei, o tanara preafrumoasa si prea inteleapta. Iar cele mai alese dintre femei si de neam bun ziceau ca­tre dansa, tanguindu-se:

"O, preafrumoasa si prealuminata fecioa­ra, pentru ce esti asa de aspra cu inima si cinstesti mai mult moartea decat viata aceasta preadulce? Si pentru ce-ti pierzi in desert si fara de vreme floarea tineretilor tale? Oare nu este mai bine sa asculti pe im­paratul si sa te indulcesti de atatea bunatati in viata aceasta, decat sa mori ticaloseste?"

Iar ea a raspuns: "Lasati plansul cel fara de folos si mai vartos va bucurati, ca eu vad acum pe iubitul meu Mire, Iisus Hristos, Fa­catorul si Mantuitorul meu, Care este frumu­setea mucenicilor, cununa si slava mea. Si ma cheama catre frumusetea raiului cea ne­graita, ca sa imparatesc impreuna cu Dansul si sa ma veselesc in veacul cel fara de sfarsit. Deci nu plangeti pentru mine, ci plangeti pentru voi, caci pentru necredinta voastra aveti sa mergeti in focul cel fara de sfarsit, ca sa va munciti in veci".

Apoi, ajungand la locul de taiere, a facut rugaciunea aceasta: "Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, multumescu-Ti ca ai pus pe piatra rabdarii picioarele mele si ai in­dreptat pasii mei. Tinde-Ti acum prea cin­stitele Tale palme pe care le-ai intins pe Cru­ce si primeste sufletul meu, pe care l-am adus Tie ca jertfa, pentru dragostea Ta. Adu-Ti amin­te, Doamne, caci trup si sange sunt, si nu la­sa greselile mele cele facute din nestiinta, ca sa fie aratate de cumplitii ispititori la infricosata Ta judecata, ci spala-le cu sangele pe care-l vars pentru Tine si randuieste ca trupul acesta, care, ranindu-se, se taie cu sabia, sa fie nevazut de vrajmasii tai cei ce ma pri­gonesc.

Cauta dintru inaltimea Ta, Doamne, si asupra poporului acestuia ce sta inainte si-l povatuieste la lumina cunostintei Tale. Si acelora care vor chema prin mine numele Tau Cel preasfant, da-le toate cererile cele spre folos, pentru ca de toti sa se laude maririle Tale in veci".

Astfel rugandu-se, a zis chinuitorului: "Savarseste-ti porunca!" Iar el, intinzand sabia, i-a taiat cinstitul ei cap; si a curs din rana lapte in loc de sange. Iar cinstitele ei moaste le-au luat in acel ceas sfintii ingeri, precum s-a vazut de credinciosii cei vrednici si le-au dus cu cinste in Muntele Sinai, in slava lui Hristos Dumnezeu, Care, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, intr-o dumnezeire impa­rateste in veci. Amin.