Și care este rolul sfintelor părticele la Sfânta Liturghie?
- În primul rând trebuie să știm căci cea mai puternică rugăciune din cer și pe pământ este Sfânta Liturghie, ea poate scoate un suflet chiar dacă ar fi în iad, atât de mare putere are.
Indiferent că dăm pomelnic, acatist, liturghie sau sărindar, este suficient să scriem prenumele celor care dorim să fie pomeniți.
Mai exact, scriem numele de botez al celor pomeniți și ținem cont ca aceștia să fie cu toții ortodocși. Doar în cazul clericilor, trecem înaintea numelui, după caz, treapta preoțească: părintele, monahul, ieromonahul, monahia, preoteasa etc.
*𝐏𝐎𝐌𝐄𝐋𝐍𝐈𝐂𝐔𝐋* - este o listă cu persoane în viaţă sau decedate, al căror prenume îl citește cu voce tare sau în taină preotul la unele slujbe și rugăciuni și în mod special la Proscomidie în timpul Sfintei Liturghii.
Pomenirea cea mai de preț pentru orice suflet, fie el viu sau adormit, se face în cadrul Sfintei Liturghii la Proscomidie.
Atunci, preotul scoate o firimitură din prescură pentru fiecare nume de pe Pomelnic, viu sau adormit, pe care o așează pe Sfântul Disc, împreună cu Sfântul Agneț, care preînchipuie Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, și împreună cu părticele de prescură scoase pentru Maica Domnului, îngeri și sfinți.
Iarăși un moment de puternică pomenire a celor pentru care s-au scos miride este la ieșirea preotului cu Sfintele Daruri când, stând în fața Ușilor Împărătești, părintele se roagă între altele și pentru cei care au adus aceste Sfinte Daruri, cei care au adus prescura și vinul, și pentru cei pentru care s-au adus, vii și adormiți.
Iarăși un moment de puternică pomenire a celor pentru care s-au scos miride este la ieșirea preotului cu Sfintele Daruri când, stând în fața Ușilor Împărătești, părintele se roagă între altele și pentru cei care au adus aceste Sfinte Daruri, cei care au adus prescura și vinul, și pentru cei pentru care s-au adus, vii și adormiți.
Este important de știut că, preotul poate să scoată părticele- miridele pentru cei pomeniți la Proscomidie numai până la momentul în care în biserică se cântă Imnul Heruvic... "Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim"…. După acest moment, pomelnicele vor mai putea fi citite de preot în taină la momentul în care în biserică se cântă Axionul, cântarea închinată Maicii Domnului, dar fără a mai putea scoate miride pentru fiecare nume. Pomelnicele trimise în Sfântul Altar după Axion vor putea fi pomenite abia la următoarea Sfântă Liturghie.
Termenul de pomelnic vine de la verbul "a pomeni" – a aduce aminte. Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta! Așadar, pomenirea se face spre a aduce aminte lui Dumnezeu despre cei al căror nume stă scris pe pomelnic, chiar dacă aceștia nu sunt prezenți la acea slujbă, pentru ca Harul lui Dumnezeu să se coboare asupra lor spre iertarea păcatelor și ajutor la diverse trebuințe.
*𝐀𝐂𝐀𝐓𝐈𝐒𝐓𝐔𝐋 *– este pomelnicul de vii care se pomeneşte la ecteniile Slujbei Acatistului cu scopul strict de mulţumire sau îndeplinire a unor cereri de exemplu pentru sănătate, izbăvirea de nevoi, încetarea vrajbei etc. . Slujba Acatistului are loc de obicei în cursul săptămânii, după-amiaza.
Preotul va rosti numai prenumele celor pomeniți, nu și cererea precisă scrisă în dreptul lor. Aceasta va fi parcursă de preot cu privirea și gândul, rezolvarea fiind deja încredințată lui Dumnezeu din momentul în care acatistul a fost scris.
În timpul citirii Acatistului nu se stă jos, în strane, ci în picioare sau în genunchi în faţa icoanei sfântului spre care ne îndreptăm rugăciunea. Acatistele se pot citi și acasă, de către fiecare credincios.
Cei care citesc Acatiste trebuie să ştie și să înțeleagă că, nu sunt unele mai puternice sau mai eficiente decât altele, ci totul depinde de credința celui care citeşte, adică de convingerea cu care se roagă.
*𝐒𝐀̆𝐑𝐈𝐍𝐃𝐀𝐑𝐔𝐋* – vine de la grecescul saranda care înseamnă "40" şi este pomelnicul numai pentru morţi, de regulă pentru o singură persoană, recent decedată, care se pomeneşte la Sfânta Liturghie până la parastasul de 40 de zile al răposatului. De regulă, sărindarul conține pe lângă numele celui adormit, o sticluță cu vin, o prescură sau colac, lumânare și tămâie.
Cei adormiți sunt pomeniți doar la Sfânta Liturghie și la slujba parastasului. Așadar, este greșit a scrie pomelnic cu cei adormiți la Sf. Maslu sau la Litie, întrucât aceste două slujbe sunt destinate exclusiv iertării de păcate și însănătoșirii trupești și sufletești a celor vii.
Deci să înțelegem că părticelele ce se scot pentru vii şi pentru morţi nu se prefac în Trupul şi Sângele Domnului, ci se pun la urmă în Sfântul Potir şi se sfinţesc când se ating de Preacuratele Taine. Atunci preotul zice: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi. Amin!".
În clipa aceea, când aceste miride sau părticele se adapă cu dumnezeiescul Sânge, în acea clipă noi toţi, vii şi adormiţi, ne împărtăşim euharistic, gânditor cu Iisus Hristos. Şi măcar de-ar fi sufletul cuiva în iad sau în cer, de-ar fi la marginea lumii sau oriunde, Dumnezeu este de faţă şi se împărtăşesc toţi cei pomeniţi la Sfânta Liturghie şi sunt în comuniune cu Iisus Hristos.
Aşadar, sarindarele sunt acelea că ”dacă a murit cineva, este bine să se pomenească patruzeci de Liturghii, că la Liturghie se scot părticele şi are comuniune cu Hristos în Sfântul Potir prin părticele, şi patruzeci de panahide (parastase). Acolo se fac dezlegările, că la o panahidă sunt nouă dezlegări: şapte dezlegări mici făcute de preot, atunci când zice ”Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul…”, şi două mari, pe care trebuie să le zică episcopul sau preotul. Deci 360 de dezlegări are un suflet în şase săptămâni la panahidă. Deci poţi să pui patruzeci de liturghii şi patruzeci de panahide în şase săptămâni.
Deosebit de important este de asemenea, să nu cerem lui Dumnezeu, prin pomelnic, ceva rău, răzbunare asupra vrăjmașilor noștri, să nu blestemăm și să nu dorim nicidecum răul nimănui. Dimpotrivă, să trecem pe pomelnic nu doar pe cei iubiți ai noștri, ci și pe cei care ne urăsc.
Iar... ”Când faci pomelnic pentru ai tăi, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit, săraca. Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie” – ne învaţă de bine părintele Sfânt Ilie Cleopa
