"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
- Din ce-a fost în codru verde
Mare parte-i arămiu
Ce prin toamna-acum se pierde
Lăsând sufletul pustiu
Când ţi-arunci spre el privirea
Parcă nu l-ai recunoaşte
Învăţat cu înverzirea
Ce-i dă viaţă când renaşte
Dar uşor melancolia
Se agaţă-n ce-i rămas
Cât mai poate bucuria
Să-şi ia zborul de pripas
Şi-n încet, îţi pui în seamă
Că firească e schimbarea
Glasul toamnei când îl cheamă
Să-i aducă ascultarea
Tot cătându-ţi bucuria
Prin cotloanele ascunse
Să-ţi aducă reveria
Minţii încă nepătrunse
Inima încet zvâcneşte
Aducându-i un motiv
Ce deodata-l dezveleşte
Din bagajul emotiv
Frunzele îngălbenite
Pică-n linişte pe sol
Parc-anume rânduite
Fiecare-avandu-şi rol
Scena toamnei în tăcere
S-o anime câte-un pic
Până-n ramuri efemere
No mai fi rămas nimic
Doar prin brazi verde rămâne
Parcă spre îmbărbătare
Drept moralul sus a-l ţine
Clipelor de renunţare
Ies prin haina dezvelită
Dintre ramurile goale
Stânci cu fruntea semeţită
De la piscuri pân-la poale
Ici şi colo luminişuri
Mai ţin verdele ascuns
Unde brazi prin limpezişuri
Cu-a lor cetini au pătruns
Câte-un pâlc lângă izvoare
Cresc alăturea de fagi
Înverzindu-le ponoare
Ca la prieteni ce li-s dragi
Ochiul vrând mai mult să vadă
Dintre toate ce se-arată
N-are timp deloc să şadă
Că privirea-i fuge roată
Până-n măduva spinării
Simt emoţii că-mi pătrund
Când din marginea cărării
Văd prăpăstii fără fund
Şi spre vârf urmând suişuri
Printre pietre răzleţite
Poţi ajunge-n ascunzişuri
Doar de fiare locuite
Catre-a piscurilor frunte
Pe tăblii ce-n cer se-anină
Zburda capra cea de munte
Capra neagră carpatină
Pe portret ce ţi se-arată
Toamna-şi pune semnătura
În strai nou învesmântată
Spre-a fi una cu natura...
ANDREI BOTOSANU.
15 oct. 2012
