30 aprilie 2018

Cele 14 reguli canonice ,de bună cuviintă...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Fratilor, trebuie sa stiti ca un crestin care merge la biserica are 14 reguli canonice de buna cuviinta, daca vrea sa-l foloseasca sfanta biserica. Daca nu le implineste, se duce la biserica spre osanda.

 Am sa va spun regulile de buna cuviinta pentru un crestin care merge la sfanta biserica. Daca vreti sa fiti fii cu adevarat ai Bisericii lui Hristos celei dreptmaritoare, care ne naste pe noi prin apa si prin Duh la Botez, de aproape 2000 de ani, in Biserica lui Hristos, care este stalp si intarire a adevarului, sa stiti regulile de mergere la biserica, dupa cum urmeaza :

 1. Prima conditie canonica pentru a merge la Sfanta Biserica este sa te ierti cu toti.

Daca merge mama la biserica, sau tata, sa zica : " Iertati-ma, mai baieti ! Iarta-ma, sotie !"

 2. A doua conditie canonica.

 Cand mergi la Biserica sa duci un mic dar din casa ta. Macar o lumanarica, macar un banut, o prescura, un pahar de vin, ce poti. Ca prin acel mic dar pe care-l duci tu la biserica se binecuvinteaza toata averea ta, caci il dai jertfa lui Dumnezeu.

 3. A treia conditie canonica.

 La biserica este bine sa mergi mai de dimineata, ca sa poti apuca Evanghelia Invierii de dimineata si Slavoslovia. Si totodata daca te duci mai devreme, te poti inchina linistit, nu-i lume multa la biserica, te duci la locul tau fara sa deranjezi slujba.

 4. A patra conditie canonica.

 Totdeauna barbatii in biserica trebuie sa stea in partea dreapta, iar femeile in partea stanga. Si in ordinea aceasta trebuie sa stea in biserica : barbatii batrani in frunte, cei mai putin carunti la spate, cei mai tineri in spatele lor, flacaii si baietii tot asa. La fel si femeile. Iar intre barbati si femei, sa lasati o carare in biserica, ca sa mearga cine vine sa se inchine si sa duca darul la Sfantul Altar.

 5. A cincea conditie canonica 

este sa nu vorbiti in biserica, ca este mare pacat. Daca este mare nevoie sa vorbesti, vorbeste in soapta sau prin semne.

 6. A sasea conditie canonica. 

Daca mergi la biserica, sa nu iesi pana nu se termina slujba. Numai, Doamne fereste, daca esti bolnav, sau daca patesti ceva. Dar altfel sa nu iesi, ca, daca iesi inainte de terminarea Liturghiei, esti asemenea cu Iuda, care a iesit de la Cina de Taina, unde erau la masa Mantuitorul cu Apostolii si s-a dus si L-a vandut pe Hristos. Asa arata Sfantul Ioan Gura de Aur.

 7. A saptea conditie canonica pentru cei ce merg la biserica. 

Cand va inchinati la sfintele icoane, sa nu sarutati sfintii pe fata , ca-i pacat. Nu-i voie. Daca sfantul este pictat in picioare, ii saruti picioarele, daca este pictat pe jumatate, il saruti la partea de jos.

 8. A opta conditie canonica. 

Sa stiti ca dupa ce da preotul binecuvantare de Sfanta Liturghie, nimeni nu mai are voie sa se inchine la icoane in biserica sau sa mai duca daruri la altar, ca este mare pacat. Cand auzi ca zice preotul : " Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor ", este gata ! De atunci fiecare sta la locul lui linistit, nu se mai duce sa se inchine. Chiar de-ai venit cu un dar in biserica, cu lumanare si cu prescura, le dai la urma. Ca din timpul acela preotul intra in Sfanta Liturghie si nu mai are timp sa ia darul. Ca daca te duci si el se opreste de la Liturghie, ii raman o multime de rugaciuni si are pacat. Deci darurile se dau la biserica pana se da binecuvantarea de Liturghie. De atunci inainte nu mai este voie nici sa te inchini la icoane, pentru ca ii tulburi pe cei care vor sa asculte Sfanta Liturghie.

 9. A noua conditie canonica. 

Crestinii trebuie sa stea in genunchi cand se sfintesc preacuratele daruri, cand se canta : " Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam... !" Altii stau in genunchi si la Evanghelie. Nu-i o greseala.

La Axionul Maicii Domnului si la Tatal nostru, atunci se sta. Si dupa ce se canta Tatal nostru se face sarutarea pacii. Asa se facea inainte. Acum in unele biserici s-a uitat. Cei ce au dezlegare si vor sa se impartaseasca cu Preacuratele Taine, trebuie sa-si ceara iertare de la toti, de la cei mai batrani pana la cei mai tineri. Daca sunt barbati, se duc la cei mai batrani oameni din frunte. si de la care au avut vreo suparare, Doamne fereste, sa ceara iertare : " Iarta-ma, frate ! Iarta-ma, cumetre sau vecine !"

La fel si femeile sa se duca la cele mai batrane si sa ia iertare, sa le sarute mana, iar acelea sa le sarute pe frunte. Aceasta randuiala se face inainte de a merge la Sfanta Impartasanie. Si apoi iei o lumanarica aprinsa si la iconostas o dai in mana paraclisierului; nu mergi cu ea inaintea preotului, in fata Sfantului Potir. Pentru ca in fata Sfantului Potir, cand mergeti, nu aveti voie sa fiti cu lumanarea aprinsa, nici sa mai faceti Sfanta Cruce, ca-i mare primejdie. Multi, facand cruce, s-a intamplat ca au lovit Sfantul Potir, pe preot, si au varsat Sfintele. S-a intamplat in multe biserici. Eu am patit-o. A venit unul de la Sasca Mare la impartasanie; eram staret la Manastirea Slatina, si m-a lovit peste Sfantul Potir si, daca nu-l tineam, il zvarlea in mijlocul bisericii. Aveam Sfintele in el. Si tot mi-a varsat cele noua cete ingeresti. Trei au cazut din acelea. Am avut de facut canon si randuiala. Un baietan cand si-a facut cruce, a dat peste Sfantul Potir. Si daca nu-l tineam strans mi-l varsa tot si nu mai puteam sa fiu preot din cauza asta . A incremenit si el. Si doar le-am spus, ca erau sute de oameni cu lumanari aprinse : " Nu mai faceti cruce cand ajungeti in fata Sfantului Potir, si lumanarile lasati-le colo la iconostas !"

       Cand mergi in fata Sfantului Potir pui mainile crucis pe piept. Si atunci preotul ia cu lingurita Preasfintele si Preacuratele Taine si ti le da sa ie mananci. 

10. A zecea conditie canonica. 

Dupa ce-ai primit Preacuratele Taine ale lui Iisus Hristos, treci la usa diaconeasca, ca acolo sa-ti dea anafora si un paharut de vin. Apoi treceti la strana sau in pridvor, sa va cititi molitfele sau rugaciunea de multumire dupa Sfanta Impartasanie. Trebuie sa stiti ca nimeni nu are voie sa se impartaseasca daca nu si-a citit rugaciunile de impartasire ( molitfele ). Apoi, cele de multumire. Cel ce s-a impartasit, nu mai are voie sa sarute mana preotului. Pana nu stai la masa nu mai ai voie sa saruti nici sfintele icoane, nimic, ca ai primit pe Hristos atunci. Dupa masa poti sa saruti mana si sfintele icoane.  Dupa impartasanie n-ai voie sa scuipi trei zile si trei nopti. Asa-i dupa randuiala canonica. Dar macar pana a doua zi, macar 24 de ore sa tineti minte. Dar, trei zile arata cartea. Asa este dupa Sfanta Impartasanie. Cei casatoriti, care vor sa se impartaseasca cu Preacuratele Taine, trebuie sa pazeasca curatia in familie, macar trei zile, iar dupa ce s-au impartasit sa tina macar doua zile. Iar in posturi, trebuie sa traiasca toate zilele in curatie.

 11. A unsprezecea conditie canonica.

 Cel ce a venit la biserica dintr-o familie, se cheama apostolul familiei. El trebuie sa ia sfanta anafora pentru toti cei de acasa. Cei de acasa n-au voie, Doamne fereste, in Duminici si sarbatori, sa manance ceva, pana nu vine cel de la sfanta biserica, sa le aduca sfanta anafora, sa se impartaseasca cu sfanta anafora in locul Preacuratelor Taine. Ca sfanta anafora pe greceste se cheama antidoron, adica contra chip, tine locul Preacuratelor Taine pentru cei ce nu pot sa se impartaseasca. Duminica si in sarbatori, in timpul Sfintei Liturghii, n-ai voie sa faci mancare, ca este mare pacat. Fa mancarea de sambata seara si pune-o undeva la rece, ca aveti acum frigidere, si o incalzesti cand veniti de la biserica. In caz de mare nevoie, dupa ce iesi de la Sfanta Liturghie, ai voie sa faci mancare. Dar in timpul Sfintei Liturghii, cand preotul leaga cerul cu pamantul si scoate particele pentru milioane de suflete, tu sa nu te apuci atunci sa faci mancare, ca-i mare pacat ! Asa a fost la stramosii nostri. Intrebati batranii. ca asa tineau inainte ! Nu se facea mancare Duminica. Este mare pacat. Nu-i voie sa faci focul si sa faci mancare cand preotul face dumnezeiasca Liturghie pentru atatea milioane de crestini, unde mijloceste iertarea atator suflete, si pentru cei din iad si pentru cei din ceruri si pentru cei de pe pamant.

 12. A douasprezecea conditie canonica.

Cel ce a fost la sfanta biserica, cand a zis preotul :

 " Cu pace sa iesim ! Intru numele Domnului" si a facut otpustul, adica sfarsitul Liturghiei, face trei inchinaciuni in mijlocul bisericii si merge acasa. De la biserica sa nu se opreasca pana la usa lui. Nu cumva sa-l duca diavolul de la biserica la crasma sau la joc, ca atunci e vai de el. A inceput cu Dumnezeu si termina cu diavolul. Ca asa face vrajmasul : " Da, oare sa ma duc pe la cutare cumatru; dar, sa ma duc pana la cutare; dar, sa merg oleaca la crasma ". Bucuria diavolului ca te-a scos din raiul lui Dumnezeu si te duce in iad, caci crasma este gura iadului. Asa o numesc toti Sfintii Parinti. Dracul, cand ai intrat in crasma iti bate trei cuie. Primul cui, cand ai pus piciorul pe pragul crasmii; al doilea, cand ai stat pe scaun la masa, in crasma; si al treilea, cand ai luat primul pahar. Pe urma esti al lui; te tine el acolo, nu scapi degraba. Ti-a batut trei cuie. Deci, de la usa bisericii du-te direct acasa !

 13. A treisprezecea conditie canonica. 

Cand mergi acasa, zi o rugaciune la sfintele icoane si cand toti stau la masa, tu sa le povestesti ce ti-a ramas si tie in cap de la biserica. " Uite, a fost Apostolul cutare, Evanghelia cutare; preotul a tinut predica cutare; uite asa a cantat dascalul, asa frumos a fost !", ca sa auda si cei ce n-au putut merge la biserica, din motive binecuvantate. 14. A paisprezecea conditie canonica. Dupa ce ai stat si tu la masa, sa te odihnesti doua ore. Apoi trebuie sa te duci in Duminici si sarbatori sa faci vizite si sa cercetezi pe cei bolnavi si saraci. Daca stii un batran bolnav sau o femeie bolnava sau un copil, sau cineva care zace de multi ani, du-te si-l cerceteaza, ca auzi ce spune Hristos in ziua Judecatii : Bolnav am fost si nu m-ati cercetat (Matei 25, 36).

 Daca nu poti duce un dar cat de mic la cel bolnav, du-te si-i spune un cuvant de mangaiere : " Rabda, frate ! Roaga-te lui Dumnezeu ca te iubeste ! Dumnezeu, pe care-L iubeste, il cearta. Si daca ai sa rabzi in lumea asta, n-ai sa mai rabzi dincolo. Asa a rabdat Iov, asa a rabdat Lazar !" Deci regula a paisprezecea este sa cercetam pe batrani si pe cei bolnavi in Duminici si sarbatori. Acestea sunt pe scurt cele paisprezece reguli de buna cuviinta pentru crestinii care merg la sfanta biserica in Duminici si in sarbatori.

Sfîntul Apostol Iacob

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Unul din cei doisprezece, fratele Sf. Apostol Ioan, de Dumnezeu cuvântătorul

Sfîntul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu şi fratele Sfîntului Evanghelist Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu. Şi era unul din cei doisprezece apostoli, care, împreună cu fratele său, lăsîndu-şi corabia, pe tatăl său şi mreaja sa, a mers după Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiască şi Îi urma pretutindeni, luînd aminte la învăţăturile ce ieşeau din Preacurata Lui gură şi vedea minunile ce se făceau de El. Pe aceşti doi fraţi apostoli i-a iubit Domnul atît de mult, încît unuia dintre ei i-a dat pieptul Său spre rezemare, iar acestuia i-a făgăduit paharul Său, pe care l-a băut pe Cruce. Însă şi ei au iubit atît de mult pe Domnul lor şi atîta rîvnă au arătat după El, încît au voit să pogoare foc din cer, asupra celor ce nu credeau în Hristos, ca să-i piardă. Şi ar fi făcut aceasta, dacă nu i-ar fi oprit îndelungrăbdătorul Hristos.

Pe aceşti amîndoi fraţi, Iacob şi Ioan şi pe Sfîntul Apostol Petru nicidecum nu-i lăsa Domnul fără să le spună ceva; şi mai ales le descoperea lor mai mult decît celorlalţi, dumnezeieştile Lui taine, precum pe Tabor, cînd, vrînd să-Şi arate slava dumnezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan. Iar după patima cea de bunăvoie şi după Învierea şi Înălţarea Domnului nostru şi după primirea Sfîntului Duh, Sfîntul Apostol Iacob s-a dus în Spania şi în alte părţi, propovăduind Cuvîntul lui Dumnezeu şi s-a întors iarăşi în Ierusalim. Şi a fost iudeilor înfricoşător ca un tunet, pentru că, neîndoindu-se, învăţa cu toată îndrăzneala despre Iisus Hristos, cum că El este adevăratul Mesia, Mîntuitorul lumii. Şi biruia pe farisei şi pe învăţătorii Legii din dumnezeieştile Scripturi, mustrînd şi ocărînd împietrirea inimii şi necredinţa acelora. Iar ei, neputînd să stea împotriva cuvintelor lui cele nebiruite, a momit cu aur contra lui pe un oarecare filozof vrăjitor, anume Ermoghen, ca să aibă înfruntare cu Iacob şi să-i ruşineze învăţătura lui.

Vrăjitorul, fiind mîndru şi nevoind să vorbească singur cu Iacob, a trimis pe ucenicul său, care se numea Filit, zicînd: "Nu numai pe mine singur, dar nici pe ucenicul meu nu va putea Iacob să-l biruiască în înţelepciune. Dar Filit, vorbind cu Sfîntul Iacob, n-a putut să se împotrivească înţelepciunii Sfîntului Duh, care era în apostol; ci a tăcut ca un mut şi nu şi-a deschis gura spre împotrivire. Şi, cunoscînd adevărul, s-a umilit, şi întorcîndu-se la vrăjitor, învăţătorul său i-a spus că este nebiruită învăţătura lui Iacob, pe care o întăreşte şi cu minuni, sfătuind pe învăţător, ca, lăsîndu-şi dăscălia sa, să binevoiască să fie ucenic al lui Iacob. Iar tiranul Ermoghen, cu vrăjile sale, a chemat pe diavoli şi le-a poruncit, ca să ţină pe Filit în loc, ca pe un legat, ca să nu se poată mişca cîtuşi de puţin şi i-a zis: "Voi vedea de te va izbăvi Iacob acela". Iar Filit a trimis pe un oarecare în taină la apostol, înştiinţîndu-l despre legarea sa de la diavol, prin vrăjile lui Ermoghen. Iar apostolul a trimis la el mahrama sa, poruncindu-i, ca, luîndu-o, să zică cuvintele acestea: Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi, Domnul ridică pe cei surpaţi. Zicînd acestea Filit, îndată s-a liberat din legarea cea nevăzută, iar diavolii, prin mahrama apostolului înfricoşîndu-se de puterea cuvintelor celor grăite, au lăsat pe Filit, care, batjocorind pe Ermoghen, a alergat la Sfîntul Iacob şi, învăţînd dreapta credinţă, s-a botezat.

Ermoghen, umplîndu-se de mînie şi ură, a jurat pe diavolii ce-i slujeau, ca pe Iacob şi pe Filit legaţi să-i aducă la dînsul. Dar după ce s-au apropiat diavolii de casa în care era Sfîntul Iacob cu Filit, îndată Îngerul Domnului, prin porunca lui Dumnezeu, a prins pe diavolii aceia şi, legîndu-i cu nevăzute legături, îi muncea. Iar diavolii cei nevăzuţi, minunîndu-se de puterea lui Dumnezeu, strigau în auzul tuturor, zicînd: "Iacobe, Apostole al lui Hristos, fii milostiv nouă, pentru că noi cu porunca lui Ermoghen am venit să te legăm pe tine şi pe Filit; dar iată, acum sîntem tare legaţi şi cumplit munciţi!" Iar Sfîntul Iacob a zis: "Îngerul lui Dumnezeu cel ce v-a legat pe voi, acela să vă dezlege şi, ducîndu-vă, aduceţi aici la mine pe Ermoghen, fără de nici o vătămare". Şi îndată diavolii fiind dezlegaţi, au alergat la Ermoghen şi apucîndu-l, într-o clipeală a ochiului, l-au legat şi l-au dus înaintea apostolului, rugînd pe apostol ca să-i libereze şi să izbîndească asupra lui Ermoghen. Iar apostolul a întrebat pe diavoli pentru ce n-au legat pe Filit, precum le-a fost lor porunca de la Ermoghen. Răspuns-au diavolii: "Noi nici muştele din casa ta nu putem să le mişcăm".


Deci, a zis apostolul către Filit: "Domnul nostru ne-a poruncit să răsplătim bune pentru rele; deci, dezleagă pe Ermoghen şi-l fă slobod de diavoli". Şi a fost aşa, iar apostolul a zis către Ermoghen cel dezlegat din legăturile diavolilor: "Domnul nostru nu voieşte ca să aibă slugi fără voie, slujindu-i de nevoie, ci de voia cea bună. Deci, tu du-te oriunde voieşti". Şi a zis Ermoghen: "Dacă voi ieşi din casa ta, îndată mă vor ucide diavolii, pentru că ştiu cît de cumplită este mînia lor şi nu-mi este cu putinţă să mă izbăvesc de dînşii, dacă nu mă vei apăra tu". Atunci apostolul i-a dat în mîini toiagul său, pe care-l purta la drum. Iar Ermoghen, mergînd cu toiagul acela la casa sa, nici o supărare sau frică n-a avut de la diavoli. Şi, cunoscînd puterea lui Hristos şi neputinţa diavolească văzînd-o, a adunat toate cărţile vrăjitoriei sale şi le-a dus la Sfîntul Iacob şi, căzînd la picioarele lui, striga: "Robule al lui Dumnezeu Cel adevărat, cel ce scoţi sufletele omeneşti din pierzare, miluie-şte-mă şi primeşte-mă pe mine, vrăjmaşul tău, în ucenicie". Deci, învăţînd Ermoghen sfînta credinţă, a primit Sfîntul Botez, iar cărţile vrăjitoreşti din porunca apostolului le-a ars şi s-a făcut slujitor al lui Hristos; şi făcea minuni în numele lui Hristos.

Aceasta văzînd-o evreii, s-au pornit cu mînie mare şi au îndemnat pe împăratul Irod ca să ridice goană asupra Bisericii lui Hristos şi pe Iacob să-l ucidă. Deci, împăratul Irod a poruncit ca să facă rău unora din Biserică şi a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. Văzînd că aceasta a plăcut evreilor, a poruncit a prinde şi pe Petru, pe care l-a şi pus în temniţă. Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei scrie despre Sfîntul Iacob, că, pe cînd era osîndit de Irod la moarte, un bărbat oarecare anume Iosia, unul din cei ce a pîrît pe apostol către Irod, văzînd bărbăţia şi îndrăzneala Sfîntului Iacob, nevinovăţia şi sfinţenia lui cunoscîndu-le şi adevărul cuvintelor grăite de dînsul pentru venirea lui Mesia înţelegîndu-l, a crezut în Hristos şi mărturisitor al lui Hristos deodată s-a arătat. Atunci şi Iosia împreună cu Sfîntul Apostol Iacob a fost osîndit la moarte.

Mergînd împreună la locul cel de moarte, pe un slăbănog oarecare ce zăcea lîngă cale, apostolul l-a făcut sănătos. Iar cînd îşi gătea grumajii săi spre tăiere, a rugat Iosia pe Sfîntul Iacob ca să-i ierte păcatul cel făcut din neştiinţă, căci a fost clevetitor asupra lui la împărat. Iar apostolul, cuprinzîndu-l, l-a sărutat, zicînd: "Pace ţie". Şi şi-au plecat amîndoi capetele spre tăiere şi astfel s-au sfîrşit. Iar după tăiere, ucenicii Sfîntului Apostol Iacob, luînd trupul învăţătorului lor, cu dumnezeiască povăţuire l-au dus în Spania, unde şi pînă acum se dăruiesc din mormîntul lui tămăduiri de boli; şi se săvîrşesc minuni întru slava lui Hristos Dumnezeu, Cel slăvit împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, de toată făptura în veci. Amin.


Condac (Glas 2)

Glas dumnezeiesc auzind chemându-te pe tine, dragostea tatălui tău o ai trecut cu vederea și ai alergat la Hristos, Iacove, cu fratele tău, mărite, cu care împreună te-ai învrednicit a vedea dumnezeiasca schimbare la față a Domnului.


Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Ap. Iacov, fiul lui Zevedei se zugrăvește ca un tânăr cu un început de barbă. Poartă în mână un sul (o hârtie) înfășurat(ă), ca propovăduitor al Evangheliei. Mai este zugrăvit în ceata apostolilor și în mai multe imagini reprezentând scene din viața lui Hristos (la Schimbarea la Față, în grădina Ghetsimani etc.)


27 aprilie 2018

De eşti creştin

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



de Sanda Neagu

De eşti creştin, dar pe vecin
Tu nu-l ajuţi şi nu-l cinsteşti
Sau pe bogat îl pizmuieşti
Şi pe sărac nu-l miluieşti,
Creştin zadarnic te numeşti.

De eşti creştin, dar nu munceşti
Ci munca altuia râvneşti,
Biserica o ocoleşti,
De suflet nu te îngrijeşti
Creştin zadarnic te numeşti.

De eşti creştin, dar minţi şi furi,
Spui vorbe rele şi înjuri
Sau băutura o-ndrăgeşti
Şi în desfrâu mereu trăieşti,
Creştin zadarnic te numeşti.

De eşti creştin, dar prigoneşti,
În nedreptate tu trăieşti,
Cu nedreptatea tu trăieşti,
Pe oameni tu îi învrăjbeşti,
Creştin zadarnic te numeşti.

De eşti creştin cu adevărat,
Desparte-te de-al tău păcat,
Cu Duhul Sfânt să vieţuieşti,
Cu lumea-n pace să trăieşti,
Şi atunci creştin tu te numeşti.

26 aprilie 2018

DEPINDE DE NOI!


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Dumnezeu este Unul în Ființă, Trei în Persoane. Dumnezeu este iubire, Dumnezeu este infinit.. Răutatea noastră nu-L "deranjează" pe Dumnezeu, ci ne face pe noi nevrednici de apropierea față de El. Nu suferă Dumnezeu datorită păcatelor noastre, ci "suferă" din dragoste de noi, văzând că prin păcate noi ne pierdem.. Pilda Fiului risipitor este grăitoare în acest sens. Tatăl suferea de dorul fiului Său, apoi când i-a văzut starea jalnică, a plâns de mila lui. Dar Tatălui nu-I lipsea nimic în curtea Sa.. 

Așa este și cu Cel Preaînalt: nu suferă lipsuri, El fiind Duh infinit și Vistier al bunătăților, ci Se "înmoaie" de mila noastră. Dar când omului nu-i pasă deloc de îndemnurile dumnezeiești spre pocăință, apoi moare în această împietrire a inimii, Dumnezeu încetează să mai "sufere" de mila lui și aplică dreptatea cea nepărtinitoare.. De aceea zice Domnul în Apocalipsa: "Iată, vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia DUPĂ FAPTA LUI". 

Totuși, ca să nu ni-L imaginăm pe Dumnezeu nemilostiv, nici măcar în clipa judecații Sale celei drepte, trebuie să cugetăm că nu mânia Sa ne va arunca în iad, ci nevrednicia noastră de a ne apropia de Dumnezeu, Care este sfânt: "Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot", așa cântă serafimii cei din jurul tronului de heruvimi al Preasfintei Treimi.

În concluzie, cărțile sunt clare, profețiile ne spun ce ne așteaptă.. Depinde numai de noi unde ne vom petrece veșnicia. Dumnezeu să ne dea hotărârea cea înțeleaptă!
Preotul Sorin Croitoru (Mantova - Italia)

ACATISTUL SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA DE LA IASI



DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

23 aprilie 2018

Biserica Sfantul Mare Mucenic Gheorghe din Lodd, Lida-Israel ...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Biserica Sfantul Gheorghe este o biserica ortodoxa din localitatea Lodd (Lod, Lida, Lydda), unul dintre marile orase din Israel. Dupa cum stim, la inceput bisericile se zideau pe mormintele martirilor; urmand aceasta randuiala, aceasta biserica a fost ridicata pe locul in care a fost inmormantat Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Purtatorul de Biruinta.

Rugăciunea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



„Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, conducătorilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Tu, Mare Mucenic Gheorghe, care împreună cu cei fără de trup ești și toate le cunoști din timp și carele de purtătorii de nevoință ești cinstit, miluiește-ne pe noi păcătoșii.
Vino, Sfante Gheorghe și luminează mintea mea, pentru ca să cunosc eu păcatele ce le-am săvîrșit; mișcă inima mea ca să mă hotărăsc și să mă îndrept; ajută necredinței și slabiciunei mele și scapă-mă cu harul tău de păcatele cele trupești și sufletești.
Totdeauna numele tău arată înălțimea rânduielilor tale, căci după chemarea lui Dumnezeu, te-ai arătat cu cuviință slujitor vrednic al Cuvântului, Dumnezeu-Omului; de aceea cu laude te fericim pe tine Sfante Gheorghe, care ai trecere în fața lui Dumnezeu Tatăl.
Binecuvântează-ne pe noi și fă rugăciunile noastre să fie de folos. Amin.”

21 aprilie 2018

Sfântul Gheorghe Hozevitul


"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



                                                        Sfântul Gheorghe Hozevitul
              Sânta Ana, bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, a fost din tribul lui Levi, fiica lui Matthan preotul. Tradiţia spune că Sfânta şi Dreapta Ana s-a nevoit pe valea Hozevei către sfârşitul vieţii, după trecerea la Domnul a Dreptului Ioachim. După o viaţă lungă şi plăcută lui Dumnezeu, Sfânta Ana s-a strămutat la locaşurile cereşti, la bătrânețe foarte adâncă.
După anul 400, pusnicii au început să se adune în peşterile de la Hozeva, iar peştera Sfintei Ana a fost amenajată ca biserică. Mulţi nevoitori şi pustnici cu viaţă aleasă au venit şi s au aşezat în peşterile de lângă Sfânta Ana.


Tot prin acea vreme, Sfântul Gheorghe Hozevitul a venit din Lavra Calamona „a Sfântului Gherasim” la Hozeva şi a petrecut la chilia Sfintei Ana. După invazia perşilor, din anul 614, Sfântul Gheorghe s a ostenit şi i a adunat de prin pustie pe călugării fugiţi, ascunşi de frica perşilor, şi i a adus înapoi, începând a zidi din nou vechea lavră surpată de păgâni.
Chiliile Hozevei au fost locuite de pusnici fără încetare până spre anul 1700, când pentru asprimea vieţii şi neputinţa de a mai duce ostenelile pustiei, puţinii călugări rămaşi au plecat în Athos, în preajma Schitului „Sfânta Ana”, în cel mai aspru loc al Muntelui Sfânt, ca să nu uite de ostenelile de la Chilii.


În anul 1897 monahul grec Calinic – noul ctitor al Lavrei Hozevei a refăcut şi biserica Sfintei Ana, după cum este menţionat în inscripţia de deasupra uşii bisericii. În 1953, în peştera de lângă chilia Sfântului Gheorghe Hozevitul s a mutat Sfântul Ioan Iacob. Cuviosul Ioan şi cu monahul grec Pavel, care locuia în chilia Sfântului Gheorghe, s-au ostenit să refacă paraclisul de la chilia Sfântului Gheorghe, unde Sfântul Ioan venea de mai multe ori pe săptămână şi slujea Liturghia. Sfântul Ioan a trăit în acea chilie până la moartea sa, în 1960.
În valea Hozevei au trăit și mulţi români din vremuri îndepărtate. Unul dintre aceştia a fost monahul Varsanufie care, după mulţi ani de viaţă sihăstrească, s-a retras la Mănăstirea Sfântului Sava. Şi astăzi se mai vede chilia sihăstrească a cuviosului Varsanufie, împrejmuită cu zid de piatră, precum și un cuptor şi o cisternă. Cam în aceeaşi vreme cu Varsanufie, în schitul Hozevei au trăit şi monahii Teofan, Calist şi un bătrân mirean cu numele de Ioan. Părintele Calist era de meserie pescar şi meşter la construirea bărcilor. De aceea a simţit multă atracţie în Valea Hozevei, unde era pârâul îmbelşugat de peşte. La mulţi dintre pescarii de la Iordan monahul Calist le-a făcut bărci şi alte unelte pentru pescuit. Despre bătrânul Ioan (barba Iani, cum îi ziceau grecii) se spune că avea o barbă lungă până la genunchi şi mulţi voiau să-l fotografieze, dar el îşi ascundea barba în sân şi nu voia să stea la fotografiat. În 1953, în peştera de lângă chilia Sfântului Gheorghe Hozevitul s a mutat Sfântul Ioan Iacob. Cuviosul Ioan şi cu monahul grec Pavel, care locuia în chilia Sfântului Gheorghe, s-au ostenit să refacă paraclisul de la chilia Sfântului Gheorghe, unde Sfântul Ioan venea de mai multe ori pe săptămână şi slujea Liturghia. Sfântul Ioan a trăit în acea chilie până la moartea sa, în 1960.
În valea Hozevei au trăit și mulţi români din vremuri îndepărtate. Şi astăzi se mai vede chilia sihăstrească a cuviosului Varsanufie, împrejmuită cu zid de piatră, precum și un cuptor şi o cisternă.
Astăzi a rămas un singur vieţuitor la Chilii, care locuieşte în chilia Sfântului Gheorghe Hozevitul.



La începutul veacului al V-lea, cinci monahi sirieni – Pronos, Ilie, Iannai, Einan şi Zenon – au ocupat peşterile din pustiul Hozevei, transformând una dintre ele într-un paraclis închinat Sfântului Arhidiacon Ştefan. În anul 470, Sfântul Ioan, venit din Theba Egiptului, a transformat micul aşezământ al sirienilor în Lavra-Chinovion, adăugând noi clădiri şi o biserică mare închinată Naşterii Maicii Domnului. În secolul al VI-lea, aici vieţuiau monahi greci, sirieni, armeni şi gruzini. Numele multora dintre ei sunt scrise şi crestate în felurite limbi în osuarul vechii mănăstiri, care se află în apropierea actualei mănăstiri.



Sfantul Cuvios Gheorghe a trait in secolul al VII-lea. Dupa ce isi imparte averea saracilor, merge la Ierusalim sa se inchine la mormantul Mantuitorului. Intra in cinul monahal la manastirea Hozeva.
Datorita ascezei, luptei impotriva patimilor, se umple de darul Sfantului Duh si devine un stalp insufletit si o icoana a tuturor bunatatilor atat pentru cei din manastire, cat si pentru cei din afara ei. A stralucit cu nevointele si s-a dezlipit de toata desfatarea lumeasca, capatand si darul de a face minuni. Nu a slabit din infranare pana la trecerea sa la cele vesnice.



,,Nici lungimea drumului, nici nevoile locurilor nu au putut slabi fierbinteala calatoriei tale catre Dumnezeu; ca si acolo, sosind si veselindu-te de locurile pe care au calcat picioarele Dumnezeului nostru, nicidecum nu te-ai lenevit a ajunge catre tronul cel ceresc, prin nevointele si ostenelile tale, Cuvioase Gheorghe."
Mănăstirea Hozeva se află într-o râpă pustie, lângă vechiul drum roman, care duce de la Ierusalim la Ierihon. În Sfânta Scriptură, această regiune este numită râul (torentul) Horrath, de care se leagă multe evenimente istorice. Aici se află și peștera în care se ascunsese proorocul Ilie (910 î.H.), pentru a scăpa de prigoana regelui Ahaav și a soției sale idololatre, Isabel. În această peșteră, Ilie a stat trei luni, timp în care s-a hrănit în mod minunat: câțiva corbi îi aduceau pâine și carne, seara și dimineața. Apă potabilă avea din râu. Atunci când acesta a secat din cauza secetei, proorocul a plecat în Sárepta (Sidon), din poruncă dumnezeiască. De asemenea, în această peșteră se spune că s-a retras dumnezeiescul părinte Ioachim. Patruzeci de zile și patruzeci de nopți a stat aici, nevoindu-se în post și rugăciune, implorându-L pe Dumnezeu să-i dăruiască un copil. În tot acest răstimp, soția sa, sfânta Ana, rămasă acasă, se ruga, cu lacrimi fierbinți, pentru același lucru. În vechea tradiție s-a păstrat rugăciunea deosebit de mișcătoare a sfântului Ioachim: «Nu voi mânca și bea nimic, până nu mă va cerceta Domnul Dumnezeul meu. Până atunci, rugăciunea îmi va ține și de foame și de sete». Într-adevăr, nu a plecat de acolo până când prea-milostivul Dumnezeu, care ascultă glasul rugăciunilor copiilor Săi, i-a îndeplinit dorința. Un înger al Domnului i-a adus vestea cea bună că va dobândi un copil. În anul următor, Ioachim și Ana s-au învrednicit să o nască pe Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului. De aceea au și fost numiți Dumnezeiești Părinți, întrucât s-au învrednicit a fi bunicii după trup ai Domnului Hristos, Mântuitorul nostru.
Dintr-o rânduială a tipicului Bisericii Ierusalimului, aflăm că râul cu pricina era proprietatea lui Ioachim, tatăl Preasfintei Fecioare. Aici se afla și grădina acestuia și tot aici a fost ridicată o biserică închinată Maicii Domnului. Mai târziu, a fost construită mănăstirea Hozeva, care e considerată una din cele mai vechi mănăstiri ale Palestinei. În această mănăstire au trăit o viață îngerească mii de monahi care și-au dedicat în întregime viața lui Dumnezeu. Printre aceștia se numără și sfântul Gheorghe din insula Cipru, numit și Hozevitul, care și-a trăit aici cei mai mulți ani ai vieții sale ascetice.



Întreaga regiune este caracterizată de o sălbăticie aparte. Cel mai probabil, la acest loc s-a referit Domnul când a povestit pilda samarineanului milostiv. De-a lungul râului, există multe peșteri, care, încă din cele mai vechi timpuri, au atras o mulțime de asceți și anahoreți dornici de viață ascetică. Într-una din acestea, care se află în apropierea mănăstirii Hozeva, s-a retras și sfântul Ioan Taumaturgul, care a fost episcop de Cezareea. El este considerat de altfel întemeietorul mănăstirii închinate Maicii Domnului, pe care a înfrumusețat-o în așa fel, încât mii de suflete iubitoare de pustiu au poposit aici pentru a duce o viață îngerească. Multe minuni se petreceau în această mănăstire, precum și în peșterile dimprejur.
Perioada de vârf a mănăstirii s-a derulat la începutul secolului VII, când mai bine de cinci mii de suflete își duceau viața în acest loc. Din păcate, însă, mănăstirea a avut de suferit de pe urma învaziei perșilor, care au pârjolit și pustiit totul în calea lor.
Printre bisericile și mănăstirile palestiniene distruse de perși în această perioadă se numără și Biserica Învierii (614 d.H.)
Mănăstirea Hozeva, care acum îi poartă numele Sfântului Gheorghe, adăposteşte moaştele sale şi pe cele ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ – Hozevitul.
Sfântul Gheorghe, rămânând orfan, a ajuns la o mănăstire din Creta, de aici s-a îndreptat la Locurile Sfinte, și în cele din urmă la fratele său, la Mănăstirea Coloman. Însă, starețul de aici nu l-a primit în obștea mănăstirii, dar l-a încredințat starețului Mănăstirii Hozeva unde s-a nevoit în rugăciune și ascultare.
La o vreme a plecat de la Hozeva și s-a îndreptat din nou spre Mănăstirea Coloman, unde a viețuit alături de fratele său, Iraclid, până la trecerea la Domnul a acestuia. După ce fratele său s-a mutat la viața veșnică, Sfântul Gheorghe a mers iarăși la Mănăstirea Hozeva, mănăstire pe care a mai părăsit-o o singură dată până la moartea sa, în timpul împăratului Focas (602-610), când perșii au cuprins Palestina. După ce împăratul Heraclis (610 -641) i-a înfrânt pe perși, Sfântul Gheorghe s-a reîntors la Mănăstirea Hozeva.
"Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor si cu suspinurile cele dintru adanc ai facut ostenelile tale insutit roditoare si te-ai facut luminator lumii, stralucind cu minunile. Cuvioase
Gheorghe, parintele nostru, roaga-te lui Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre."



                                                                  Precum citim in sinaxar:
,,Sfantul Gheorghe Hozevitul s-a nascut intr-o familie de crestini evlaviosi, pe la jumatatea secolului al VII-lea. Dupa moartea parintilor sai, dorind sa imbratiseze viata monahala, evita casatoria planificata de unchiul sau, isi ia o parte din avere, pe care o imparte saracilor si fuge pe ascuns in Tara Sfanta, unde se nevoia duhovniceste un frate de-al sau mai mare". ,, Sfantul Gheorghe Hozevitul s-a aratat, inca de la inceput, intru totul nebiruit in orice munca si aspra vietuire, incat parea ca este nematerialnic si fara de trup". ,,Curatindu-se de patimi si facandu-se pe sine vas ales al Sfantului Duh, sfantul devine o icoana pentru toti ceilalti, primind de la Dumnezeu darul inainte-vederii si al facerii de minuni. Astfel, in anul 614, cuviosul anunta din vreme invazia persilor asupra Tarii Sfinte. Alta data, sfantul a facut sa dea rod un copac uscat si a imblanzit un leu salbatic doar cu cuvantul".
Dupa adormirea in Domnul a fratelui sau, Cuviosul Gheorghe s-a intors la manastirea lui de metanie, in pustia Hozeva. Staretul acesteia, cunoscand vietuirea lui inalta, l-a randuit intr-o chilie retrasa si i-a ingaduit un mod de viata pustnicesc. Toata saptamana petrecea zavorat, iar in obste cobora doar duminica pentru bucuria fratilor si participarea la Sfanta Liturghie.
Ajungand la batranete, Cuviosul Gheorghe s-a imbolnavit si a cazut la pat.
Apoi, cunoscandu-si mai dinainte trecerea la cele vesnice, sfantul l-a chemat la sine pe ucenicul sau, Antonie, insa acesta, fiind randuit cu ascultarea la arhondaric (primirea oaspetilor), nu a putut sa ramana langa Cuvios decat cateva clipe.
Atunci, sfantul i-a spus: "Nu te tulbura, voi astepta pana ce-ti vei termina ascultarea." Aproape de miezul noptii, cand ucenicul sau a putut veni la dansul, Cuviosul l-a binecuvantat si a spus: "Iesi, suflete al meu, mergi catre Domnul!" Si, in acel ceas, a adormit in Domnul.
Sfantul Cuvios Gheorghe Hozevitul a fost inmormantat in manastirea care ii poarta astazi numele, pe care a si condus-o duhovniceste vreme de mai multi ani.
Sfintele sale Moaste, asezate astazi in biserica mare a manastirii, savarsesc mari si multe minuni in viata inchinatorilor, prin harul lui Dumnezeu si dragostea Cuviosului.
"Credeti-ma, chiar daca un om ar putea sa faca din nou cerul si pamantul, dar ar dispretul cu mandrie pe aproapele sau, munca sa ar fi desarta si partea sa ar fi cu fatarnicii. Nu poti sa te apropii de Dumnezeu, daca nu esti in pace cu aproapele tau. Toate pacatele si patimile au ca izvor mandria si duc la moarte, iar ascultarea si supunerea catre Domnul sunt viata, bucurie si lumina." (Cuvant al Cuviosului Gheorghe Hozevitul)
,,Sfântul Gheorghe Hozevitul i-a uimit pe toți cu blândețea și supunerea lui, arătând de la o vârstă fragedă că sufletul său era cuprins de un mare dor de Dumnezeu. A mers la fratele său, care ducea deja o astfel de viață, dar pentru că era prea tânăr și nepregătit, a fost trimis în Mănăstirea Maicii Domnului de la Hozeva. Aici a răbdat cu dragoste toate ocările și nedreptățile unui bătrân foarte aspru. "
,, Sfântul Gheorghe nu dădea importanță acestor lucruri, ci își punea în minte gândul că Domnul lucrează prin bătrânul lui și că toate îi vor folosi. Și, într-o zi, iubirea lui și-a arătat roadele. Bătrânul i-a tras o palmă, de față cu toată lumea, pentru că întârziase să aducă apă de la izvor. În urma acestui gest, mâna povățuitorului s-a uscat și nu a mai putut să o folosească, până când nu s-a rugat chiar Sfântul Gheorghe pentru vindecare"
Dar cu înțelepciunea lui, deși era tânăr, Fericitul Gheorghe și-a dat seama că această întâmplare știută acum de toți ar putea să îl atragă într-o capcană, să primească slavă de la oameni și, astfel, să piardă legătura cu Dumnezeu. Așa că a ales să fugă din acel loc și s-a dus la fratele său, în pustia Calamon, petrecând mulți ani pe malul Iordanului. Aici nici nu a ținut seama de faptul că erau rude, ci a ascultat de fratele său ca de oricare alt părinte, rugându-se mult și mâncând puține resturi acoperite de viermi.
După ce fratele său a trecut la cele veșnice, Sfântul Gheorghe s-a întors la Hozeva, de atunci în timpul săptămânii Sfantul se închidea în chilie și se nevoia, iar Duminica ieșea pentru a-i spovedi pe frați și pentru a-i învăța cum să se smerească și să facă voia Domnului.
,,Pentru curăția și faptele sale, Fericitul a primit darul facerii de minuni, așa că a putut să îmblânzească animale sălbatice prin cuvânt, să alunge duhuri rele și, printre altele, a prezis faptul că Ierihonul va cădea, din pricina perșilor păgâni care vor năvăli".
Astfel multi frații au avut timp să fugă și să se ascundă, iar Sfântul, la rugămințile ucenicilor, s-a dus pentru o vreme în Calamon.
Mulți dintre călugări au fost descoperiți și uciși, dar de Sfântul Gheorghe nu au îndrăznit barbarii să se atingă, ci a fost cinstit și lăsat liber. Așa că s-a întors la Hozeva, unde s-a închis până la sfârșitul vieții, având un singur ucenic, pe Antonie.
Știind că a venit vremea ca sufletul său să plece, l-a așteptat pe ucenic până când și-a terminat slujirea din acea zi și, după ce l-a sărutat, i-a poruncit sufletului său să meargă la Cel iubit, pentru că ajunsese la măsura cea mai înaltă a omului lipsit de patimi.
,,Lumină prealuminoasă te-ai arătat, Sfinte Părinte Gheorghe, strălucind cu Razele cele Dumnezeieşti, pe cei ce cu credinţă te cheamă pe tine. Roagă-te pentru noi lui Hristos Mântuitorul, Care S-a arătat în Iordan şi a luminat pe cei zidiţi din pământ".,, Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Gheorghe, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre". Amin (postat pe fb de ioan monahul)

sursa

20 aprilie 2018

ALTĂ ISTORIOARĂ DESPRE RAI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O mie de ani înaintea ochilor Tăi, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut ( Psalmul 89, 4 ). Era un călugăr de mult într-o mănăstire şi se întreba: " Cum poate să treacă o mie de ani ca o zi ?" atât este de frumos în Rai şi atât de mare fericire, că, o mie de ani pare o zi. Călugărul era paracliser la biserică şi avea viaţă înaltă. El s-a rugat Maicii Domnului câţiva ani de zile şi zicea : " Maica Domnului, roagă-te la Mântuitorul Hristos să-mi arate cum trec o mie de ani ca o zi ? Căci ştiu că aceste cuvinte ale Duhului Sfânt sunt adevărate ". S-a rugat trei ani şi i-a arătat Dumnezeu. Fiind paracliser, după slujba de la miezul nopţii a rămas singur în biserică citind acatistul Maicii Domnului. Cheile le avea în mână şi fesul îl pusese pe o strană. Deodată a intrat în biserică un vultur şi s-a aşezat pe iconostas. Dar atât era de frumos vulturul, cum nu mai văzuse în viaţa aceasta nimeni. Era cu mii de culori, avea coc, ochii negri şi se uita prin biserică. Fiecare până era ca o piatră scumpă. Călugărul când a văzut vulturul că s-a aşezat pe iconostas, a uitat să se mai roage şi s-a gândit : " Măi, eu mă reped ca să-l prind ! Că dacă l-oi prinde pe acesta, nu-mi mai trebuie altă avere pe faţa pământului. Măcar o pană să iau de la el !" S-a repezit spre vultur, dar vulturul a zburat în mijlocul bisericii. Se făcea că nu poate zbura. Călugărul, după el. Când să-l prindă, vulturul a zburat din pridvor. " Vai de mine ! Doamne, ajută-mă să-l prind !" Dar când să pună mâna pe el, vulturul iar a zburat, dar mai mult pe jos; ieşind din biserică s-a aşezat pe gard. Când s-a repezit călugărul spre gard, vulturul a zburat în pădure. Călugărul a sărit peste gard, zicând : " Doamne, ajută-mă să-l prind !" Când să pună mâna pe el, vulturul a zburat într-o poiană mare. " Doamne, nu mă lasa. Măcar o pană să iau de la el !" Când s-a repezit în mijlocul poienii la vultur, acesta a zburat într-un brad. Atunci a început a plânge călugărul : "Doamne, n-am fost vrednic măcar o pană din el să iau ".Şi se uita la vultur." Doamne,Doamne, ce pasăre frumoasă !" Dar deodată vulturul a început să cânte, o cântare cum nu a mai auzit el pe faţa pământului. Era îngerul în chip de vultur, dar el nu ştia; şi a stat şi s-a uitat la vultur, care i-a cântat 355 de ani. Părându-i-se că a trecut doar un ceas, călugărul, în timpul acesta, nici nu a îmbătrânit, nici nu a obosit, nici nu a flămânzit, nici nu a însetat şi nimeni nu a dat peste el. Zburând vulturul, monahul fiind cu cheia bisericii în mână şi-a adus aminte : " Vai de mine, nu mi-am luat nici fesul şi biserica a rămas descuiată; mă duc să încui biserica ". A venit la mănăstire, având cheia bisericii în mână, dar mănăstirea nu o mai cunoştea. Biserica era acoperită alfel, chiliile erau altele. Se gândi întru sine : " Doamne, ori eu mi-am ieşit din minţi, ori mănăstirea asta nu-i a noastră ". Ştiind că stătuse doar un ceas şi ceva, s-a dus la portar cu cheia în mână. Portarul vede un bătrân cu barbă albă, foarte strălucit la faţă şi-i zice : - Binecuvîntează, părinte ! Cu ce drum pe la noi ? - Fiule, mă duc să încui biserica. - Dar de unde eşti ? - De aici, de la mănăstire. - Dar unde ai fost dus ? - Până aici, mai aproape. - Părinte, nu eşti de la noi. - Nu mă cunoşti, fiule, dar eu sunt călugărul cutare, sunt paracliserul şi mă duc să încui biserica ! - Stai, părinte, mă duc să-i spun stareţului. Dar stareţul a visat în noaptea aceea o descoperire şi a auzit de trei ori : " Deschideţi porţile mănăstirii, ca să între porumbelul Domnului !" - Părinte, a venit un călugăr bătrân, luminat la faţă, zicând că el vrea să încuie biserica, că el este paraclisier. - Deschide-i, fiule, că o taină mare este aceasta ! Vino cu el la mine. Când a venit la stareţ, acesta l-a întrebat : - Părinte, mă cunoşti pe mine ? - Nu. - Dar mănăstirea o cunoşti ? - Nu o mai cunosc. Biserica o cunosc, dar parcă nu mai este aşa cum era. Avea alt acoperiş. - Dar unde ai fost plecat, părinte ? - Am fost până aici, în pădure. Stareţul a pus să se tragă clopotele mănăstirii şi a adunat în biserică tot soborul, care avea 300 de călugări. Apoi l-a adus pe acest călugăr în mijlocul bisericii şi l-a pus în faţa catapetezmei să-l vadă toţi călugării şi l-a întrebat : - Părinte, dintre toţi aceşti călugări, cunoşti pe vreunul ? - Viu este Hristos, nu cunosc pe niciunul ! A răspuns el. - Dar voi, îl cunoaşteţi pe acest călugăr ? - Nu-l cunoaştem, au răspuns ei. - Părinte, dacă spui că ai plecat de un ceas de aici, cine era stareţ când ai plecat ? A întrebat atunci stareţul. - Avva Ilarion. - Cine era ecleziarhul mare ? - Avva Ambrozie. - Cine era econom ? - Avva Chiriac. - Cine era veşmântar ? - Avva Gherontie. Atunci a spus stareţul : - Mare taină s-a descoperit între noi. Să vină arhivarul mănăstirii. Şi i-a spus : Du-te şi adă arhivele mănăstirii aici pe câteva sute de ani în urmă şi caută când a fost rândul acesta de călugări. A căutat cu 50 de ani, cu 100 de ani; a căutat cu 200 de ani, cu 300 de ani şi nu se găseau. Şi a căutat cu 355 de ani şi a găsit nişte registre mâncate de carii, vechi, rătăcite prin podul mănăstirii. Când a început a citi cutare, cutare, i-a găsit. - Părinte, dar când ai plecat ? - Trebuie să fie un ceas şi ceva. - Părinte, dar care a fost lucrul pentru care te-ai rugat lui Dumnezeu ? - Eu mă rog de mult avreme şi citesc rugăciuni la Maica Domnului ca să-mi arate Mântuitorul ceea ce spune în Psaltire : O mie de ani înaintea ochilor Tăi, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut ! - Părinte, iată că Preasfântul şi Preabunul Dumnezeu ţi-a împlinit cererea sfinţiei tale. N-ai vrut să crezi, sau ai crezut, dar ai vrut să te convingi. Iată, de când ai plecat, au trecut 355 de ani ! Bătrânul a început a plânge. Stareţul îi vorbi : - Vezi, părinte, că ţi-a arătat Dumnezeu minunea pentru că te-ai rugat cu credinţă. Dacă 355 de ani ţi-au părut că un ceas, acum crezi că o mie de ani este ca o zi înaintea lui Dumnezeu ? - Cred, părinte ! Atunci stareţul a poruncit ca un preot să se îmbrace repede în veştminte, a adus Sfintele taine şi l-a împărtăşit pe bătrân în faţa tuturor. Bătrânul a primit Sfintele Taine şi a zis : - Părinţilor, iertaţi-mă, că mare uimire mi s-a făcut. Faţa lui lumina ca soarele. Apoi a cerut iertare de la toţi şi a murit în biserică. 

RUGACIUNE CATRE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU, IZVORUL TAMADUIRII

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                        - alcatuita de fericitul Filotei Zervakos, ucenicul Sfantului Nectarie 

Preacurata, preanevinovata, preamilostiva, prealaudata, pururea Fecioara Nascatoare de Dumnezeu Marie, izvor al dumnezeiestii tamaduiri, grabnic ascultatoare si eliberatoare, aparatoare nebiruita a cres­tinilor, mijlocitoare statornica catre facatorul, na­dejdea, acoperamantul si ajutorul celor ce alearga la tine, iti cer dumnezeiasca ta intelegere. Nimeni din cei ce au venit la tine nu a iesit afara lepadat, curata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, ci, cerand harul, a primit darul cererilor celor de folos. 

Şi noi, pacatosii si nevrednicii robii tai, intrand cu nevrednicie in preacurata ta casa, in aceasta sfanta manastire, alergam catre tine, scaparea noastra, apa­ratoarea noastra, nadejdea, acoperamantul, ajutorul nostru, iar tu, ca Maica noastra duhovniceasca, preaiubitoare si preamilostiva asculti cererile noastre.

In aceste zile viclene, cand, dupa cum profetul David zicea, cel cuvios pe pamant nu mai este si tot omul este mincinos, iar cei ce fac binele au pierit, caci pana la unul cu totii s-au sfarsit; cand a fugit dragostea celor multi, pentru ca s-a inmultit faradele­gea, credinta s-a micsorat si dupa cuvantul de-Dumnezeu-propovaduitorului Pavel, gura lui Hristos, oa­menii au devenit – unii mai mult, iar altii mai putin – iubitori de sine, iubitori de argint, inselatori, trufasi, hulitori, nemultumitori, nestiutori, neinfranati, neiu­bitori de bine, tradatori, iubitori de placere, avand doar chip de evlavie si nu si lucrare a acesteia; deci in aceasta stare de plans a oamenilor din aceasta ge­neratie vicleana si pacatoasa, a gasit prilej potrivit in­cepatorul intunericului, adancul uraciunii, sarpele cel din vechime, stricatul, vicleanul si prearaul diavol ca sa-si arunce toate puterile lui, toate ostile lui, toti slujitorii lui vazuti si nevazuti asupra Bisericii Orto­doxe, asupra preacuratei si nenuntitei mirese a lui Hristos, ca fiarele cele salbatice urland si ca lupii cei salbatici apucand si sfasiind si imprastiind oile. Iar cei randuiti de Domnul pentru a se ingriji si a pazi oile, cu putine exceptii, s-au facut ajutatori ai stapanului intunericului, ingrijindu-se cum sa predea tur­ma lupilor celor eretici. Altii, vazandu-i pe lupi apu­cand si sfasiind oile, fiind naimiti, au fugit si au lasat oile, iar corabia bisericii, din cauza vanturilor celor puternice si a valurilor celor furioase, a multelor raz­boaie vazute si nevazute, dinauntru sau dinafara, este in pericol sa se scufunde.

Maica noastra duhovni­ceasca, izvorule al tamaduirilor, noi cei mici, cei pa­catosi, cei nevrednici robi ai tai si fii ai tai duhovnicesti, madularele cuvantatoare ale turmei lui Hristos, ale acestei alese a Lui Biserici Ortodoxe, ca niste bolnavi si neputinciosi, cu frica de a nu fi sfasiati de lupii cei turbati, ca niste oameni cu putina credinta, neputand sa ne impotrivim maniei valurilor salbatice ale ereticilor, scapam cu pocainta si cu lacrimi la aju­torul tau cel nebiruit si la acoperamantul tau cel tare. Intinde, Stapana, acoperamantul tau cel tare si ocroteste-ne pe noi, fiii tai, sub acoperamantul aripi­lor milostivirii tale si al dragostei tale de maica si pazeste-ne de incornoratii cei nevazuti, care cauta sa ne sfasie pe noi. Pazeste si manastirea ta si fiii tai de toata erezia cea desarta, de toata ratacirea si de orice alt rau. Mijloceste catre Fiul tau si Dumnezeul nostru pentru iertarea pacatelor noastre, pentru luminarea sufletelor si a cugetelor noastre, pentru calauzirea pe calea adevarului, pentru intarirea noastra in adevara­ta credinta ortodoxa si pentru predaniile cele aposto­lice si patristice. Tine-ne pe noi in dragostea cea ade­varata si curata catre aceasta si catre aproapele nos­tru, intareste-ne pe noi in tine, spre marturisirea si spre lupta virtutii si descopera-ne noua voia lui Dum­nezeu cea preabuna, cea desavarsita.

Mijloceste catre Fiul tau sa-i lumineze pe arhierei, sa se pocaiasca, sa se spovedeasca, sa fie aparatorii viteji ai canoanelor si predaniilor apostolice si patristice, si nu inselatori si calcatori ai acestora. Sa-i lumineze pe mai-marii tarii acesteia ca sa lase necuviinta, certurile dintre ei si ambitiile politice, sa se inteleaga, sa se impace cu mai-marii bisericii, caci unde sunt trufiile, ambitiile si luptele, acolo este toata stricaciunea. Sa ii uneasca pe toti intru una sfanta, soborniceasca si apostoleasca biserica, intr-o singura credinta, intr-un botez, pre­cum ne-au predanisit de-Dumnezeu-purtatorii Parinti la cele sapte sfinte sinoade ecumenice. Sa ne ierte si sa ne mantuiasca pe noi toti dupa marea si bogata Sa mila si sa ne invredniceasca de buna pocainta, de sfarsit bun si de Imparatia cerurilor. Amin.

19 aprilie 2018

Invierea lui Lazăr din Betania

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Invierea lui Lazar din Betania,prietenul lui Iisus

Sf. Lazăr din Betania

  • Lazăr din Betania, de asemenea, cunoscut sub numele de Sfântul Lazăr sau Lazăr a celor patru zile, este subiectul unui miracol proeminent atribuit lui Isus în Evanghelia după Ioan , în care Isus îl readuce la viaţă la patru zile după moartea sa.Tradiţiile Ortodoxă de Est şi romano-catolici oferă conturi diferite de evenimentele ulterioare ale vietii sale.

    Numele Lazăr (din ebraică : אלעזר, El ʿ Azar, Eleazar - "Dumnezeu este ajutorul meu" ) este, de asemenea, dat la o cifră a doua în Biblie: în narativă lui Lazăr şi Dives , atribuite lui Isus, în Evanghelia de Luca . De asemenea, om bogat şi Cerşetorul Lazăr, spune narativ al relaţiei (în viaţă şi în moarte), intre un om bogat fara nume şi un cerşetor sărac, numit Lazăr. Deşi cele două personaje, numit Lazăr au fost uneori confundate din punct de vedere istoric, ele sunt în general două caractere diferite. Aluzii la Lazăr ca un cerşetor sărac luat la " sânul lui Avraam ", ar trebui să fie înţeles ca referindu-se la Lazăr, mentionat in Luca, mai degrabă decât Lazăr înviat din morţi în Ioan.


    Referindu-se la scrierea lui Ioan despre învierea lui Lazăr, numele de Lazăr, este adesea folosit pentru a însemna restaurarea corpului la viaţă. De exemplu, termenul ştiinţific " taxon Lazăr "se referă la organisme care reapar în fosile, după o perioadă de extincţie aparent, şi fenomenul Lazăr se referă la un eveniment în care o persoană se întoarce la viaţă în mod spontan (inima incepe sa bata din nou), după resuscitare . Există, de asemenea, numeroase utilizări literare ale termenului.

    Naraţiunea biblică despre învierea lui Lazăr se găseşte în capitolul 11 din Evanghelia lui Ioan. Lazăr este prezentat ca un discipol al lui Isus, care locuieşte în oraşul de Betania, lângă Ierusalim . El este identificat ca fratele cu surorile Maria şi Marta . Surorile trimite cuvântul lui Isus că Lazăr ", pe care îl iubeşti," este bolnav. (de aici termenul de -prieten- al lui Iisus). În loc sa plece de îndată în Betania, în funcţie de narator, Iisus rămâne în mod intenţionat inca două zile înainte de începerea călătoriei.


    Când Iisus ajunge în Betania, el constată că Lazăr este mort şi a fost înmormântat de patru zile. El se întâlneşte mai întâi cu Marta şi Maria. La rândul său. Marta se plânge că Isus nu a ajuns destul de repede pentru a vindeca pe fratele ei şi răspunsurile lui Isus bine-cunoscut nu intarzie,de aceasta data, sa vina:
    "Eu sunt învierea şi viaţa: cel ce crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi: Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată ".
    Naratorul aici dă celebra fraza simpla, " Iisus a plâns ",deci aici aratandu-si latura pur umana.

    În prezenţa unei mulţimi de îndoliaţi evrei, Isus vine la mormânt. Peste obiecţiile Martei, Iisus cere rularea(piatra era rotunda,desi in iconografie pentru a simula capacul sicriului apare dreptunghiulara)pietrei departe de intrarea în mormânt şi spune o rugăciune.
    Apoi el cheamă pe Lazăr să iasă şi Lazăr face acest lucru, încă înfăşurat în mormânt de cârpele sale . Isus apoi cere cuiva sa elimine hainele mormântului.
    Aceste fese,sunt simboluri,v-am vorbit de ele in iconografia nasterii lui Iisus,ca infasand pruncul,si va spuneam atunci ca prefigureaza moartea sa.


    Naratia se încheie cu afirmaţia că multi dintre martori la acest eveniment "au crezut în El." Fapte consemnate in evenimentele autorităţilor religioase din Ierusalim.

    Evanghelia după Ioan menţionează pe Lazăr din nou în capitolul 12. Şase zile înainte de Paşte cand Isus este răstignit , Isus se întoarce la Betania şi Lazăr participă la o cină pe care Marta, sora lui, o serveşte.

    Miracolul invierii lui Lazăr, explică mulţimea care-L caută pe Isus in Duminica Floriilor , şi duce direct la decizia lui Caiafa şi Sanhedrin de a ucide pe Iisus.


    Este notabil faptul că Lazăr este singurul personaj înviat din Biblie (în afară de el însuşi), care se referă la Isus personal ca "mort". Fiica lui Iair , care a înviat într-un alt timp, a fost ,spune Domnul Iisus "dormit". 
    O alta poveste de înviere, care este foarte similară, este de asemenea găsita în controversata Evanghelia secretă a lui Marcu , deşi tânărul nu este numit în mod special acolo. Unii cercetători cred că versiunea Marcu reprezinta o forma mai devreme de poveste canonica găsit în Ioan.

    Unii cercetători, cum ar fi Ben Witherington au sugerat că Lazăr ar fi fost identificat " ucenicul pe care-l iubea Iisus ", care a fost sprijinul lui Iisus în timpul Cinei celei de Taină , şi care este, de asemenea, menţionat în mai multe părţi ale Evangheliei lui Ioan, inclusiv paragrafele de răstignirea şi înviere.Deci le luati ca speculatii.

    Reprezentări în arta


    Vincent van Gogh

    Învierea lui Lazăr este un subiect popular în arta religioasă. Două dintre cele mai renumite picturi sunt cele de Michelangelo Merisi da Caravaggio (c. 1609) şi Sebastiano del Piombo (1516) . Printre alte reprezentări proeminente ale lui Lazăr sunt lucrări de Rembrandt , Van Gogh , Ivor Williams , şi Lazăr Breaking Fast de către Walter Sickert .
    Asta in arta occidentala.


    Învierea lui Lazăr, 1540-1545, Rembrandt van Rijn

    Reputatul mormântul lui Lazăr, în Al-Eizariya 

    Reputatatul , primul mormântul lui Lazăr de la Al-Eizariya în Cisiordania (în general considerat a fi biblic Betania ), continuă să fie un loc de pelerinaj .
    Mai multe creştine biserici au existat de-a lungul secolelor in jurul acestui mormant. Începând cu secolul al 16-lea, site-ul apartinand mormântul a fost ocupat de Moscheea Al-Uzair. Adiacent Biserica Romano-Catolică Sfântul Lazăr, proiectata de Antonio Barluzzi şi construita între 1952 şi 1955 sub auspiciile Ordinului Franciscan , se află in imediata apropiere.. În 1965, o biserica greca ortodoxa a fost construită la vest de mormânt.

    Prima menţiune a unei biserici de la Betania este în secolul 4-lea, dar atât istoricul Eusebiu de Cezareea (c. 330) şi Bordeaux pelerinul menţionează mormântul lui Lazăr. În 390 Ieronim menţionează o biserică închinată Sfântului Lazăr, numit Lazarium.


    Acest lucru este confirmat de pelerinul Egeria , în jurul anului 410. Prin urmare, biserica se crede ca a fost construite între 333 şi 390. Lazarium a fost distrus de un cutremur, în secolul al saselea , şi a fost înlocuita cu o biserica mai mare. Această biserică a supravieţuit intact până la Cruciade.

    În 1143 structura existentă şi terenuri au fost achiziţionate de către regele Fulk şi Regina Melisende, din Ierusalim şi de o mare mănăstire benedictina dedicată Mariei şi a Martei ce a fost construit în apropiere de mormântul lui Lazăr. După căderea Ierusalimului în anul 1187, manastirea a fost parasita si a cazut in ruina. Pana in anul 1384, o simplu moschee a fost construita pe site.În secolul al 16-lea, otomanii au construit mai mare al-Uzair Moscheea pentru a servi de oraş (în prezent musulmană) de locuitori şi a numit-o, în onoarea sfântului patron al oraşului, Lazăr din Betania.


    În conformitate cu Enciclopedia Catolică din 1913, au fost savanţi, care au pus la îndoială site-ul satului vechi (deşi acest lucru a fost actualizate de autor Enciclopedia lui):

    Tradiţiile suplimentare despre Lazăr din Betania

    Deşi nu există nici o menţiune în continuare a lui Lazăr în Biblie, tradiţiile ortodoxe şi romano-catolici oferă evenimentele ulterioare ale vietii sale. El este cel mai frecvent asociat cu Cipru , unde se spune că a devenit primul episcop din Chitim ( Larnaka ), şi Provence , unde se spune că a fost primul episcop de Marsilia .

    Episcop de Chitim

    Potrivit Bisericii Ortodoxe de Est, cândva după Învierea lui Hristos , Lazăr a fost nevoit să fugă din Iudeea şi a venit în Cipru . Acolo, el a fost numit de către Pavel şi Barnaba ca fiind primul episcop de Chitim (azi Larnaka ). El a trăit acolo timp de treizeci de ani şi la moartea lui a fost îngropat acolo pentru a doua oara si ultima.

    Traditia spune ca in cei treizeci de ani cat a trait dupa inviere,Lazar nu a mai fost vazut zambind niciodata,ceeace a vazut in in cele 4 zile in iad marcandu-l definitiv.o singura data a zambit cand a vazut un hot furand un vas de lut si a fost auzind exclamand ". Lutul fură lutul" .Sensul era clar,lipsa suflarii lui Dumnezeu din corpul hotului,in lipsa acesteia ramand numai lutul,fara suflare.


    În 890, un mormânt a fost găsit în Larnaca purtând inscripţia "Lazăr, prietenul lui Hristos". Impăratul Leon al VI- al Bizanţului a apua "Lazăr rămâne transferat la Constantinopol în 898". Transferul a fost consemnat de Areta, episcop de Cezareea , şi este pomenit de Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 17 octombrie.

    În recompensa la Larnaca, împăratul Leon a zidit Biserica Sf. Lazăr , care încă mai există şi astăzi, ridicata peste mormântul lui Lazăr ". Un Sarcofag de marmura poate fi văzut în interiorul bisericii sub Sfânta Sfintelor. La 2 noiembrie 1972, ramasite umane într-un sarcofag de marmura sub altar au fost descoperite în timpul lucrărilor de renovare în biserica de la Larnaka, şi au fost identificate ca făcând parte din moaştele sfântului.
    Dupăcucerirea a Constantinopolului de către franci în timpul Cruciadei a patra , în 1204, cruciaţii muta(de fapt scriu adevarul-FURA-) moaştele sfântului la Marsilia , Franţa, ca parte din prada de război. De acolo, "mai târziu, au dispărut şi până în prezent nu au fost depistate." In fapt Cruciatii au jefuit Constantinopolul ducand in Franta cele mai pretioase odoare bisericesti.
    Sa mentionam ca in jurul acestor ani,cu 50 ani in urma,a avut loc schisma intre biserica Ortodoxa si Catolica.


    Episcop de Marsilia

    Autun Catedrala (Catedrala Saint-Lazare d'Autun), Autun a fost construita pe mormântul lui Lazăr
    În Occident, în conformitate cu o tradiţie medievală alternativă (centrat în Provence ), Lazăr, Maria, şi Marta, au fost "scoase pe mare de evrei ostili la creştinism într-o navă fără vele, vâsle, sau Helm, şi după o miraculosa călătorie a aterizat în Provence ,intr-un loc numit astăzi Saintes Maries ". Familia este apoi separata ducandu-se in diferite părţi ale sud-estul Galiei să predice; Lazăr merge la Marsilia . Converteste la creştinism mulţi oameni acolo, el devine primul episcop de Marsilia .


    În timpul persecuţiei lui Domitian , el este închis şi decapitat într-o peşteră de sub închisoarea Saint-Lazare. Trupul lui este dus mai târziu la Autun , unde este înmormântat în Catedrala Autun , dedicata lui Lazăr ca Saint-Lazare. Cu toate acestea, locuitorii din Marsilia au pretenţia de a fi în posesia capului, pe care le venerează încă.
    Pelerinii, de asemenea, vizita un alt mormânt pretinse a lui Lazăr de la Vézelay Abbey în Burgundia.
    În mănăstirea Sfintei Treimi de la Vendôme , o amuletă conţine o lacrima vărsata de Iisus , la mormântul lui Lazăr.

    As putea sa va mai umplu vreo cateva pagini cu ce isi aroga francezii ca le apartine.Evident adevarul in cazul francezilor nu tine smerenie,frica de Dumnezeu sau etica a onoarei.Ei isi aroga multe drepturi ce nu le au.dar ,ma rog,sa revin la Invierea lui Lazar


    Cum vede Ortodoxia de Est Invierea lui Lazar

    În Biserica Ortodoxă de Est , precum şi bizantin Biserica Catolică , cu o zi înainte de Duminica Floriilor este celebrată Sâmbăta lui Lazăr . Aceasta zi, împreună cu Duminica Floriilor, deţine o poziţie unică în anul biserică, ca zile de bucurie şi de triumf între penitenţă a Postului Mare şi doliu de Săptămâna Mare . Lecturile biblice şi imnuri pentru Sâmbăta lui Lazăr se concentreze pe învierea lui Lazăr ca o prefigurare a Învierii lui Hristos , şi o promisiune a Învierii general . Narativ Evanghelia este interpretat în imnuri ca ilustrând cele două naturi ale lui Hristos: umanitatea Lui în a cere, "Unde l-aţi pus?", şi divinitatea Lui poruncind lui Lazar sa iasa din morti.Multe de imnuri Învierii de duminică normală de serviciu, care sunt omise în Duminica Floriilor, sunt cântate în Sâmbăta lui Lazăr. În timpul Sfintei Liturghii , Imnul botez, "Asa cum multi ca au fost botezaţi în Hristos, s-au pus pe Hristos", este cântată în loc de Trisaghion .


    În Rusia, este tradiţional să mănânce caviar în Sâmbăta lui Lazăr.
    Pe sâmbătă înainte de Săptămâna Sfântă, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte o sărbătoare importantă a anului, miracolul a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când a înviat pe Lazăr din morţi, după ce a zăcut în mormânt patru zile. Aici, la sfârşitul Postului Mare şi a patruzeci de zile de post şi pocăinţă, Biserica combină această sărbătoare, cu care de Duminica Floriilor. În triumf şi bucurie a Bisericii poartă mărturie la puterea lui Hristos asupra morţii şi înalţă pe El ca Rege înainte de a intra în săptămâna cea mai solemnă din an, cel care îi conduce pe credincioşi, în amintirea suferinţei şi morţii Sale şi se încheie cu sărbătoarea mare şi gloriosa de Paşti.


    Istoria Biblică

    Învierea lui Lazăr 

    Învierea lui Lazăr este una din minunile lui Iisus, consemnată numai în Evanghelia după Ioan (11:1-46), în care Iisus îl aduce la viață pe Lazăr din Betania la patru zile după înmormântarea acestuia.

    Teologii Moloney și Harrington privesc învierea lui Lazăr ca pe o minune care va declanșa șirul de evenimente ce vor duce la Răstignirea lui Iisus. Ei o consideră "o înviere care va duce la moarte", în care învierea lui Lazăr va duce la moartea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, la Ierusalim ca să se arate Slava lui Dumnezeu.

    În conformitate cu Evanghelia după Ioan, surorile lui Lazăr îl informează pe Iisus că Lazăr este bolnav și îi cer ajutorul. Dar Iisus afirmă:


    "Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea." 
    Iisus își amână călătoria cu două zile. Ucenicii lui Iisus se tem să se întoarcă în Iudeea, dar Iisus le poruncește să meargă cu el, afirmând:

    "Lazăr a murit și mă bucur că n-am fost acolo, pentru ca voi să credeți." 
    În momentul când au sosit în Betania, Lazăr era mort și îngropat de patru zile. Marta, una din surorile lui Lazăr, l-a întâmpinat pe Iisus și i-a spus: "Dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit", dar Iisus a asigurat-o că fratele ei va învia și a spus:

    "Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în mine în veci nu va muri. Crezi tu aceasta?" 

    Apoi Iisus a spus: "Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?" Așa că au ridicat piatra. Iisus și-a ridicat ochii în sus și a zis:

    "Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat. Eu știam că întotdeauna mă asculți, dar am zis așa pentru mulțimea care stă aici, ca să creadă că tu m-ai trimis." 
    După ce a spus aceasta, Iisus a strigat cu voce tare: "Lazăre, vino afară!" Mortul a ieșit, cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu o maramă. Iisus le-a spus lor: "Dezlegați-l și lăsați-l să meargă." 


    Minunea învierii lui Lazăr este semnalul care declanșează patimile lui Iisus. Ioan precizează că această minune va duce la decizia lui Caiafa și a Sinedriului de a plănui să-l ucidă pe Iisus.

    Cum se vede in romano-catolicism

    Nu exista o celebrare a Sfântului Lazăr in Calendarul General Roman, a Bisericii Romano-Catolice. La un moment dat, memorialul său a fost menţionat în Martirologiul roman pentru 17 decembrie editia 2005 .Martirologiul a mutat memorialul său la 29 iulie, în aceeaşi zi ca memorial al surorii sale Martha .


    În Cuba , celebrarea de San Lazaro, pe 17 decembrie este un festival important. Data este celebrată cu un pelerinaj la o locuinţă capelă unde se afla o icoana a Sfântul Lazăr, una dintre cele mai sfinte icoane Cuba, în satul de El Rincon, în afara Havana .

    Invierea lui Lazar in luteranism

    Lazăr este prăznuit în Calendarul Sfinţilor din Biserica Luterană pe 29 iulie, împreună cu Maria şi Marta .

    Contopirea Cerşetorul Lazăr cu Sfantul Lazar

    Unde credeti ca se intampla aceste confuzii???!!
    Evident ca la infumuratii si gomosii de francezi

    ICersetorul lazar din parabola (zi de sarbatoare 21 iunie) şi a lui Lazăr din Betania (17 decembrie zi de sărbătoare), au fost adesea confundate, unele biserici sărbătoresc o binecuvântare de câini, asociate cu un cerşetor, pe 17 decembrie, Data asociată cu Lazăr din Betania. Si ca sa vedeti ca stiu ce zic vizitati urmatoarele"obiective turistice"


    Un alt exemplu decontopirea poate fi găsita pe portalurile din Burgundia şi Provence. De exemplu, la portalul de vest al Bisericii Sf. Trophime la Arles , Cerşetorul Lazăr este întronat ca Sf. Lazăr. Exemple similare se gasesc la biserica de la Avallon , portalul central la Vézelay , precum şi portalurile de la catedrala din Autun .

    Ordinul de Sfântul Lazăr

    Ordinul Militar şi ospitalier Sf. Lazăr din Ierusalim (OSLJ) este un ordin religios / militar al cavalerismului , fondat de cavalerii ospitalieri în secolul al doisprezecelea de către cruciaţi a Regatului latin al Ierusalimului.Acestia au infiintat un spital pentru leprosi.
    Cei care sufereau de lepra considera pe Cerşetorul Lazăr (Luca 16:19-31) ca patronul lor

    [photo]21084625[/photo]

    Lazăr ca Babalu Aye în Santeria

    Prin sincretism , Lazăr (sau mai exact contopirea celor două cifre, numit Lazăr), a devenit o figură importantă în Santeria ca zeitate Yoruba Babalu Da . Ca cerşetor al Evangheliei creştine , Luca, Babalu-Aye reprezintă pe cineva acoperit cu răni lins de câini care a fost vindecat prin intervenţia divină. Farmece de argint cunoscute sub numele - carja Sf. Lazăr - in romano-catolicism, sunt niste medalii ce sunt purtate ca talismane pentru a invoca ajutorul divinităţii syncretized în cazuri de suferinţă medicală, în special pentru persoanele cu SIDA . În Santeria, data asociat cu Sf. Lazăr este 17 decembrie, în ciuda încrederii în iconografia asociate cu cerşitul sfântul ,a cărui zi de sărbătoare este 21 iunie.


    Sper ca am reusit sa va spun tot ce stiu si am citit despre Lazar,ca personaj biblic si Invierea lui Lazar ca fenomen mistic.
    Articolul a fost constituit din cunostintele mele si traducerea mai multor articole din diverse enciclopedii franceze,engleze si grecesti..

    Intreg albumul foto:

    http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...- 
  • Arhivă blog

    CATEGORII

    . Despre Evlavie (3) .RUGĂCIUNE (21) .Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul (2) .Rugăciune către Sfântul Mucenic Fanurie (2) ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI (1) ACATISTE (10) Acatistele zilelor săptămânii (1) ACATISTUL Cuviosului Ioan de la Prislop (1) ACATISTUL Sfantului Ciprian (1) Acatistul Sfantului Gheorghe (3) Acatistul Sfantului Nectarie Taumaturgul (3) Acatistul Sfantului Nicolae (1) Acatistul Sfântului Eftimie cel Mare (1) Acatistul Sfântului GHERASIM KEFALONITUL (1) ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC ȘI TĂMĂDUITOR PANTELIMON (1) Acatistul Sfântului Serafim de Sarov - 2 Ianuarie (1) ACATISTUL SFÂNTULUI STELIAN (1) Acatistul Sfintei Cruci (1) ACATISTUL SFINTEI MUCENITE VARVARA (3) Acatistul Sfintei Muceniţe Sofia şi a celor trei fiice ale sale: (1) Acatistul Sfintei Parascheva (2) Acatistul Sfintilor Brancoveni (1) Acatistul Sfintilor Trei Ierarhi (1) ACATISTUL SFINȚILOR IOSIF IACOB ȘI DAVID PROOROCUL (1) Acatistul Sfinţilor Teodor Tiron şi Teodor Stratilat (2) Adormirea Maicii Domnului (1) Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (1) ADUCEREA MOAŞTELOR SFÂNTULUI MUCENIC ŞTEFAN (1) AGHIAZMA SAU APA SFINTITA (2) AICI GASESTI CANTARI BISERICESTI (1) AICI GASESTI INDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE (9) AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI (4) AICI GASESTI MOASTELE SFINTEI PARASCHIVA (2) AICI GASESTI SFATURI DUHOVNICESTI (6) AICI SANT CELE MAI IMPORTANTE RUGACIUNI (1) AICI SE GASESC SFINTE MOASTE (2) Alexandru Pesamosca (2) APOSTOL ŞI MUCENIC ŞTEFAN (1) Arhanghelui Gabriel. (1) ARHIMANDRIT TEOFIL PARAIAN (5) Articole Apopei Roxana (1) Articole Ioan Monahul (5) AUDIO..VISARION IUGULESCU (1) BISERICI (35) BUNA VESTIRE (2) CANOANELE SFANTULUI CALINIC (2) Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia - sora lui (1) Canonul Sfantului Andrei Criteanul din Postul Sfintelor Pasti (2) CANONUL SFANTULUI EFREM SIRUL (1) Canonul Sfantului Meletie al Antiohiei (1) CARTI INTERESANTE (1) Cei patru Sfinţi Evanghelişti (1) CELE 7 PLANSURI..EFREM SIRUL (6) Cele noua lectii predate de Sfintii Petru si Pavel (1) Cine a fost Zorica Laţcu Teodosia? (2) CITATE DESPRE RABDARE (1) CITATE DIN FILOCALIE (1) CITATE DIN SF EVANGHELIE (3) CUGETARI ORTODOXE (1) CUM ÎNSEALĂ DIAVOLUL PE OM (1) CUM SA NE RUGAM (8) CUVINTE DE FOLOS (31) Cuviosul Arhimd. Sofronie (1) CUVIOSUL ISIDOR PELUSIOTUL (1) Cuviosul Nicodim de la Tismana (26 Decembrie) (4) CUVIOSUL SERGHIE: (2) Cuviosul Tadei de la Vitovnita (1) Cuviosului Sofronie Saharov (1) DESPPRE VRAJI SI FARMECE (1) DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR (1) DESPRE AVORT (3) DESPRE ACATISTE SI PARACLISE (1) DESPRE APOCALIPSA (1) DESPRE BOALA (2) Despre Boboteaza (1) DESPRE CLEVETEALA SI JUDECATA. (2) Despre Clopote (1) Despre colivă (2) DESPRE CREDINTA (1) DESPRE CRUCE (6) DESPRE DIAVOL (13) DESPRE DRAGOSTE (1) Despre educatia crestina a copiilor (1) DESPRE HAINELE PREOTESTI (2) DESPRE ICOANE (10) DESPRE INGER PAZITOR (3) Despre invidie (1) DESPRE JUDECAREA APROAPELUI (2) DESPRE JUDECATA DE APOI SI VIATA DUPA MOARTE (7) DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU (4) DESPRE LACRIMI (2) DESPRE LUMANARI (4) DESPRE MAICA DOMNULUI (3) DESPRE MANIE (2) Despre milostenie (2) DESPRE MOARTE (5) DESPRE OZN-URI (1) DESPRE PACAT (3) DESPRE POCAINTA (2) DESPRE POST (12) Despre PREOTUL DUHOVNIC (2) DESPRE RAI SI IAD (4) DESPRE RUGACIUNE (30) Despre Rugaciunea Inimii (2) Despre Sfanta Impartasanie (1) DESPRE SFINTELE MOASTE (6) DESPRE SMERENIE (3) DESPRE SMERENIE MANDRIE SI EGOISM (7) DESPRE SUFLET (1) DESPRE TALISMAN (1) DESPRE TRUFIE (1) DESPRE URA (1) DIN SFATURILE DE LA PARINTELE IOAN (12) DREPTUL SIMEON ŞI SFÂNTA PROOROCIŢĂ ANA (1) Drumul sufletului după moarte (1) Dudul lui Zaheu - Biserica Sfantul Elisei din Ierihon (2) Duminica Tuturor Sfintilor (1) ENIGMA MARAMEI VERONICĂI (2) EPISTOLIA DOMNULUI (2) EVANGHELIA ZILEI 16. 11. 2014 (1) GRIGORIE TEOLOGUL ŞI IOAN GURĂ DE AUR (1) ICOANA BIZANTINĂ (1) IER. SAVATIE BASTOVOI (1) IEROD. VISARION IUGULESCU (6) INDICATIILE TESTAMENTARE ALE LUI IOAN IANOLIDE: (1) INDREPTAR SPOVEDANIE DE VALERIU GAFENCU (1) Inmormantarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Nicolae al Banatului (1) INTERVIURI (33) INVATATURI (121) IZVORUL TAMADUIRII (2) ÎNAINTEPRĂZNUIREA ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI (1) Întâmpinarea Domnului -Stretenia (2) Kamenski Mănăstirea "Înălţarea Domnului" (1) Lancea cu care a fost omorât Hristos (1) Legenda Sfântului Valentin (1) Maica Pelaghia (1) MANASTIREA HUREZU (1) MARGARITARE DUHOVNICESTI (1) Maria Egipteanca (6) MĂRTURIA PĂRINTELUI PANTELIMON DESPRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA (1) MILOSTENIA (1) MILOSTENIE..VREAU AJUTOR (5) MINUNEA DE LA SF.MORMANT (1) Minuni ale Sfantului Nectarie (16) Minuni Sfanta Parascheva (3) MINUNI.. (60) MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA (3) Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (2) NICOLAE VELIMIROVICI (2) O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA (1) O rugăciune de dimineaţă (1) OSÂNDIRE DE SINE SI EGOISM (1) PAR. ILIE CLEOPA (3) PARACLIS LA TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL ( 29 AUGUST) (1) PARACLISUL CUVIOSULUI GHEORGHE DE LA HOZEVA (8 IANUARIE) (1) PARACLISUL SFÂNTULUI APOSTOL IOAN EVANGHELISTUL ( 8 mai) (2) PARACLISUL SFÂNTULUI APOSTOL TOMA (6 octombrie) (4) PARACLISUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC MINA (11 NOIEMBRIE) (4) PARACLISUL SFINȚILOR MUCENICI ADRIAN ȘI NATALIA (26 AUGUST) (1) Parastasele și folosul lor (3) PARINTELE ADRIAN FAGETEANU (5) PARINTELE ARSENIE BOCA (50) PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (17) PARINTELE CLEOPA (44) PARINTELE ILARION ARGATU (10) PARINTELE ILIE LACATUSU (4) PARINTELE IOSIF TRIFA (3) PARINTELE JUSTIN PARVU (8) Parintele Maxim (1) Parintele Maxim un stalpnic al zilelor noastre (1) PARINTELE PAISIE AGHIORITUL (33) PARINTELE PETRONIU TANASE (1) PARINTELE PORFIRIE (5) PARINTELE SOFIAN BOGHIU (5) Parintele Teofil Paraian (1) PARINTELE VISARION IUGULESCU (4) Părintele Ardenie Boca (1) Părintele Constantin Galeriu (1) Părintele Iulian de la Prodromu (1) Părintele Nicău (1) Părintele Proclu (1) PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1) Părintele Rafail Noica (1) Pătimirea Sfinţilor Mucenici Trofim Savvatie şi Dorimedont († 276) (1) Pelerinaj Grecia 2017 (2) PILDE (127) PILDE CRESTINE (16) PILDE DIN PATERIC (4) POEZII (87) POEZII ..IISUS HRISTOS (14) Poezii cu Preot Ioan (17) POEZII DE ANDREI BOTOSANU (11) POEZII DE CAMELIA CRISTEA (4) Poezii de Costel Ursu (1) Poezii de Doru Avram (1) Poezii de Eliana Popa (14) POEZII DE ILARION ARGATU (2) Poezii de Pr.Gabriel Militaru (1) Poezii de Preot Sorin Croitoru (40) POEZII DE RADU GYR (3) POEZII DE TRAIAN DORZ (7) Poezii de Valeriu Gafencu (3) Poezii de Vasile Militaru (1) Policarp si Laurentiu (1) POSTUL SFINTILOR PETRU SI PAVEL (2) POVESTIRE (6) POVESTIRI DIN PATERIC (1) POVESTIRI DUHOVNICESTI (3) POVESTITE DE SFINTI (25) Pr. Efrem Atonitul (1) PR. PAISIE OLARU (2) PREOT Ioan Dumitriu de la Parohia Tipografilor (1) Preotul Andrei Constantin (1) PREVIZIUNI (1) Prigonită pentru Iisus Hristos la doar 14 ani (1) PROFETII (30) Prohodul Domnului (1) Proorocul Moise (1) PROTOSINGHELUL NICODIM MANDITA (4) Pruncii Simeon şi Parascheva (1) Psalmi (1) Psalmul 50 (al lui David) (1) PUSTNIC ONUFRIE (1) Rucăciune către sfinti (1) Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos (1) RUGACIUNE CATRE SF. GRIGORIE DECAPOLITUL (1) Rugaciune catre Sf. Nectarie (2) RUGACIUNE CATRE SFANTUL CUVIOS STELIAN (1) RUGACIUNE CATRE SFANTUL NICOLAE (1) Rugaciune pentru bolnavii de cancer. (1) RUGACIUNEA PARINTELUI GHERONTIE - PENTRU ORICE DORINTA (1) Rugaciunea Sfantului Ciprian (1) Rugaciunea Sfintei Cruci (1) RUGACIUNI (86) Rugăciune catre Sfantul Ilie (3) Rugăciune catre Sfantul Nectarie (2) Rugăciune către Mântuitorul a Sfântului Dimitrie al Rostovului (1) RUGĂCIUNE CĂTRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA (2) Rugăciune către sf Arhangheli Mihail Si Gavril (1) Rugăciune către Sfântul Apostol Simon Zilotul (3) Rugăciune către Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (2) RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL GHEORGHE (1) Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Maximovici (3) RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MUCENIC VENIAMIN DIACONUL (1) Rugăciune către Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul (1) RUGĂCIUNE CĂTRE TOTI SFINTII (3) Rugăciune de pocăinţă (1) Rugăciune pentru căsătorie... (2) RUGĂCIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE IOAN DAMASCHIN (1) Rugăciunea Sfântului Ciprian (1) Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: (3) Rugăciunea ultimilor Părinţi de la Optina (1) Rugăciuni către Sf. Pantelimon (2) Rugăciuni către Sfinţii Arhangheli pentru fiecare zi a săptămînii (1) SA FIM OAMENI SA-I AJUTAM (4) SARBATORI (27) Sânzaienele (1) SCOPUL VIETII CRESTINESTI (1) SEMNIFICATIA NUMELUI NOSTRU. (1) Sf ap Iacob al lui Zevedeu (1) SF DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR (2) Sf Efrem cel Nou (1) Sf Gheorghe (2) Sf Gheorghe Hozevitul (2) Sf Ignatie (1) SF IOAN GURA DE AUR (16) Sf Lazăr din Betania (1) SF SPIRIDON (1) SF. IERARH ANTIM IVIREANU (2) Sf. Ignatie Teoforul (4) SF. IOAN BOTEZATORUL (14) SF. IOAN DE LA PRISLOP (3) Sf. Mc. Calistrat; (1) Sf. Porfirie Bairaktaris (1) Sf. Prooroc Iona (1) Sf. Sfintit mucenic Valentin (1) SF.APOSTOL SI EVANGHELIST LUCA (2) SF.IERARH CALINIC DE LA CERNICA (5) Sf.Ignatie Briancianinov (1) SFANFA LITURGHIE (1) Sfanta Ana (5) SFANTA DUMINICA (1) SFANTA ECATERINA (1) SFANTA FILOFTEIA (11) SFANTA HRISTINA (3) Sfanta Iulia (1) Sfanta Lucia (3) Sfanta Macrina (1) Sfanta Marina (5) Sfanta Mucenita Haritina (1) Sfanta Mucenita Sofia si fiicele sale (1) Sfanta Mucenita Tecla (2) SFANTA PARASCHIVA (12) Sfanta Salomeea (1) Sfanta Tatiana (3) Sfanta Teodora (1) Sfanta Veronica (1) SFANTA XENIA (5) Sfantul ioan Iacob Hozevitul (5) Sfantul Mc Ioan Valahul (2) SFANTUL ADRIAN (6) Sfantul Alexandru (2) Sfantul Andrei - Apostolul romanilor (3) Sfantul Andrei Rubliov (1) SFANTUL ANTONIE CEL MARE (8) Sfantul Ap.Timotei (5) SFANTUL APOSTOL ANDREI (7) SFANTUL APOSTOL IOAN (3) Sfantul Apostol si Evanghelist Matei (3) Sfantul Apostol Tadeu (1) SFANTUL CRISTIAN (1) Sfantul Cuvios Patapie (3) SFANTUL DANIIL SIHASTRUL (1) Sfantul Dimitrie al Rostovului (1) SFANTUL DUMITRU (12) Sfantul Efrem Cel Nou (3) Sfantul Eftimie cel Mare (1) Sfantul Emilian (1) Sfantul Fanurie (1) SFANTUL FILIP (2) SFANTUL GHEORGHE (2) Sfantul GHERASIM DE LA IORDAN (1) Sfantul Gherasim din Kefalonia (1) SFANTUL GRIGORIE DECAPOLITUL (2) Sfantul Haralambie (2) SFANTUL IERARH PARTENIE (1) Sfantul Ierarh Vasile cel Mare (5) SFANTUL ILIE (9) Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava (5) SFANTUL IOAN DAMASCHIN (2) SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL (5) SFANTUL IOAN RUSUL (10) SFANTUL IOAN SCARARUL (3) SFANTUL IOSIF DE LA PARTOS (6) Sfantul Isidor din Hios (1) Sfantul Isidor Pelusiotul (1) Sfantul Iuda (1) Sfantul Iuliu Veteranul (1) Sfantul Lazăr din Betania (1) SFANTUL MACARIE CEL MARE (2) SFANTUL MARCU ASCETUL (1) Sfantul Maxim Mărturisitorul (1) SFANTUL MINA (10) Sfantul Mucenic Gheorghe (2) Sfantul Mucenic Polieuct (1) SFANTUL MUCENIC TRIFON (3) SFANTUL NECTARIE (40) SFANTUL NICOLAE (20) Sfantul Nil Dorobantu (1) SFANTUL PAHOMIE CEL MARE (1) SFANTUL PANTELIMON (14) Sfantul Parinte Vichentie Malău (1) Sfantul Policarp (1) Sfantul Prooroc Iona (1) Sfantul Sava (1) SFANTUL SELAFIL DE LA NOUL NEAMT (1) SFANTUL SERAFIM DE SAROV (11) Sfantul Serafim de Virita (3) SFANTUL SILUAN ATONITUL (2) Sfantul Simeon Stalpnicul (2) SFANTUL SPIRIDON (13) SFANTUL STEFAN (9) Sfantul Stefan cel Mare (4) SFANTUL STELIAN (8) Sfantul Teodor Studitul (2) Sfantul Teodor Tiron (3) Sfantul Teodosie cel Mare (3) Sfantul Teodosie de la Brazi (2) SFANTUL TIHON DE ZADONSK (1) Sfantul Trifon (1) SFANTUL VASILE (3) SFANTUL VASILE CEL MARE (1) SFANTUL VICTOR (1) Sfantul. Cuvios Dimitrie cel Nou (2) SFATURI DUHOVNICEŞTI ALE UNUI STAREŢ DE LA OPTINA (1) SFATURI CRESTINE (16) SFATURI DE LA PARINTELE IOAN (14) Sfaturi de la parintele Iustin Parvu (1) SFATURI DUHOVNICESTI (41) SFATURI PENTRU ANUL NOU (1) Sfaturi pentru suflet (5) SFATURI PENTRU VIAŢA DUHOVNICEASCĂ (1) SFÂNTA MUCENIŢĂ AGATA (1) Sfânta Muceniţă Agnia (1) SFÂNTA MUCENIŢĂ PARASCHEVI (1) Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale (1) Sfânta Salomeea (1) Sfânta Teodora de la Sihla (2) Sfântul Antonie cel Mare (5) SFÂNTUL ANTONIE DE LA IEZERU VÂLCEA (1) Sfântul Apostol Filip (4) SFÂNTUL APOSTOL IACOB AL LUI ALFEU (1) Sfântul apostol Luca (1) Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan (1) SFÂNTUL ARHIDIACON (1) Sfântul Ciprian si Iustina (2) SFÂNTUL CUVIOS ANTIPA DE LA CALAPODEȘTI ( 10 ianuarie) (1) SFÂNTUL CUVIOS ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCEA (1) Sfântul Cuvios Macarie cel Mare sau Egipteanul (1) Sfântul cuvios Memnon (1) SFÂNTUL CUVIOS ONUFRIE CEL MARE (1) Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ (1) SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE MAXIM MĂRTURISITORUL (1) SFÂNTUL CUVIOS TEOFIL CEL NEBUN PENTRU HRISTOS (1) Sfântul Efrem cel Nou (2) Sfântul Efrem Sirul (8) Sfântul Gheorghe Hozevitul (1) Sfântul Grigorie (1) Sfântul Grigorie de Nyssa (2) Sfântul Grigorie Palama (2) Sfântul Haralambie (1) Sfântul Ierarh Eumenie (1) Sfântul ierarh Ioan Maximovici cel nou (2) SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ (3) Sfântul Ierarh Vasile Cel Mare. (1) Sfântul Ioan Botezătorul (16) SFÂNTUL IOAN CARPATINUL: (2) Sfântul Ioan Evanghelistul (1) Sfântul Ioan Gură de Aur (4) Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (6) Sfântul Ioan Rilă (1) SFÂNTUL ISAAC SIRUL (2) SFÂNTUL MACARIE EGIPTEANUL (1) SFÂNTUL MARE MUCENIC TEODOR STRATILAT (1) Sfântul Mc. Gheorghe (1) Sfântul Moise Etiopianul. (1) SFÂNTUL MUCENIC CALINIC (1) Sfântul Nicolae (5) Sfântul Nicolae Velimirovici (3) Sfântul Pahomie (1) SFÂNTUL PROOROC ZAHARIA (1) SFÂNTUL SERAFIM DE LA SAROV 1759 - 1833 (1) Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul; Sfântul Mucenic Teoctist (1) SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC HARALAMBIE (2) SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC LUCHIAN (1) SFÂNTUL TEOFAN ZAVORATUL (1) SFIINTII-PRIETENII LUI DUMNEZEU (1) Sfintele Mucenite Agapi Hionia si Irina (1) SFINTELE PASTI (7) SFINTELE TAINE (1) SFINTI (207) Sfintii Zotic Atal Camasis si Filip de la Niculitel (3) Sfintii 40 de mucenici (1) Sfintii 42 de Mucenici din Amoreea (1) SFINTII APOSTOLI (11) SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL (8) SFINTII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIL (13) Sfintii Atanasie si Chiril (3) SFINTII CHIR SI IOAN (3) SFINTII CONSTANTIN SI ELENA (1) Sfintii impărati Constantin si Elena (3) Sfintii Inchisorilor (1) SFINTII IOACHIM SI ANA (1) Sfintii Mari Mucenici Serghie si Vah. (1) Sfintii Marturisitori Ardeleni (1) Sfintii Mihail si Gavril (4) Sfintii Simeon si Ana (1) Sfintii Trei Ierarhi Vasile Grigorie si Ioan (6) Sfintii Varsanufie si Ioan (2) Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei (9 martie) (1) Sfinții Mucenici Pavel şi Iuliana (1) SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA (1) SFINŢII ŞI OCROTIRILE LOR (1) SFINŢII TREI IERARHI: VASILE CEL MARE (1) Sfînta Mare Muceniţă Irina (1) Sfîntul Antonie de la Iezeru-Vîlcea (1) SINUCIGAŞII (1) SÎMBATA LUI LAZAR. FLORIILE (1) so (1) SOBORUL MAICII DOMNULUI (1) Soborul Sfinților 70 de Apostoli. (1) TAINA CASATORIEI (1) TAINA SFINTEI SPOVEDANII (2) TEODORA DE LA SIHLA (2) Tezaurul Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai (1) Traditii si obiceiuri romanesti de Sfanta Parascheva (1) TREPTELE PACATULUI (2) TROPARUL SFANTULUI IERARH IOSIF DE LA PARTOS (2) TROPARUL SFANTULUI MUCENIC VLASIE (1) TROPARUL SFINTILOR TREI IERARHI (1) TUTUNUL ŞI ŢIGĂRILE = PĂCATUL SINUCIDERII (1) Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare (1) VALERIU GAFENCU (4) VAMEȘUL ȘI FARISEUL (1) VAMILE VAZDUHULUI (1) Versuri de Horațiu Stoica (1) VEŞMÂNTUL ÎMPLINIRII RUGĂCIUNII LUMINĂTOARE (1) VIATA LUI IISUS HRISTOS (1) Viata Sf.Mare Mucenic Mina (1) Viata Sfantului Fanurie (27 august) (1) Viața Sfântului Iosif cel Nou de la Partos (1) VORBESTE PARINTELE GEORGE ISTODOR (9) Zămislirea Sfantului Ioan Botezătorul (1)

    sfinti romani

    CARUI SFANT TREBUIE SA NE RUGAM?

    Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta.

    SFANTA SCRIPTURA

    Totalul afișărilor de pagină

    SFINTI

    SFINTI