Rugăciune pentru bolnavi, către Sfântul Efrem cel Nou

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

           

3 Ianuarie

Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru robii lui Dumnezeu (numele) care sunt încercaţi de boli, suferinţe şi de ispite. Venim la tine ca la un doctor ceresc şi credem că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţele lor. Ai spus că ai leacuri pentru toate felurile de boli, şi de aceea nădăjduim că iubirea ta de oameni nu s-a împuţinat. Cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale?

Ajută-i, Sfinte Efrem, ajută-i pe cei suferinzi! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei şi, dacă le este de folos să fie tămăduiţi degrabă, fă să se întâmple aceasta spre slava lui Dumnezeu. Iar dacă le este mai de folos să ducă mai departe crucea suferinţei lor, ajută-i să rabde fără să cârtească, ca să primească luminoasa cunună a răbdării.

Sfinte Mare Mucenice Efrem, tu ai răbdat suferinţe de nespus, iar viaţa noastră este plină de desfătări. Dar chiar dacă suntem păcătoşi şi întinaţi prin tot felul de patimi, îndrăznim a ne ruga ţie. Căci nu pentru noi ne rugăm ţie, sfinte, ci pentru bolnavii aceştia pe care suferinţele i-au îngenunchiat. Fii lor păzitor, povăţuitor, ocrotitor şi tămăduitor, ca să îţi mulţumească cu inimă smerită şi să Îl slăvească pe Dumnezeu care te-a acoperit cu harul Său, arătându-te mare făcător de minuni, în vecii vecilor. Amin.

3 Ianuarie - Sfantul mare mucenic Efrem cel Nou

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                        

Sfântul Efrem cel Nou – Marele Mucenic, Marele Tămăduitor, Grabnicul Ajutător în toate nevoile și Marele Făcător de minuni – s-a născut în Grecia pe 14 septembrie 1384 (de ziua Sfintei Cruci). Sfântul Efrem cel Nou este cinstit atât în ziua trecerii sale la Domnul, pe 5 mai, cât şi în ziua aflării cinstitelor sale moaşte, pe 3 ianuarie.
El a rămas orfan de mic, însă a fost mângâiat de harul lui Dumnezeu. La vârsta de 14 ani, a intrat monah în Mănăstirea Buna Vestire, zidită pe locul numit „Colina Neprihăniţilor”, în Grecia.
În mănăstirea de pe Muntele Amomon, lângă Nea Makri, vreme de peste 27 de ani, Sfântul Efrem cel Nou va lua urma lui Hristos, atât în vieţuire curată, cât şi în pătimire înfricoşătoare. După o perioadă, sfântul este hirotonit preot (ieromonah).
În anul 1416, peninsula Atica, unde se afla mănăstirea sfântului, a fost ocupată de turci. Aceştia atacă mănăstirea în anul 1424 şi îi omoară pe toţi călugării. Sfântul Efrem cel Nou a scăpat cu viaţă, deoarece se afla într-o peşteră, lângă mănăstire. Peste un an, a fost găsit însă de turci şi a fost luat rob. Vreme de peste opt luni, turcii l-au supus la chinuri groaznice, a fost pironit cu cuie de un dud, spânzurat cu capul în jos, străpuns cu cuie lungi, de fier şi cu un lemn aprins în abdomen.
Sfântul Efrem cel Nou a trecut la cele veşnice pe 5 mai 1426, la vârsta de 42 de ani, după neînchipuite torturi. Sfintele lui Moaşte au fost descoperite pe 3 ianuarie 1950.
*******************************
Rugaciune adresată Sfântului Efrem pentru cei bolnavi .

Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru robii lui Dumnezeu (numele) care sunt încercaţi de boli, suferinţe şi de ispite.
Venim la tine ca la un doctor ceresc şi credem că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţele lor. Ai spus că ai leacuri pentru toate felurile de boli, şi de aceea nădăjduim că iubirea ta de oameni nu s-a împuţinat. Cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale?
Ajută-i, Sfinte Efrem, ajută-i pe cei suferinzi! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei şi, dacă le este de folos să fie tămăduiţi degrabă, fă să se întâmple aceasta spre slava lui Dumnezeu. Iar dacă le este mai de folos să ducă mai departe crucea suferinţei lor, ajută-i să rabde fără să cârtească, ca să primească luminoasa cunună a răbdării.
Sfinte Mare Mucenice Efrem, tu ai răbdat suferinţe de nespus, iar viaţa noastră este plină de desfătări. Dar chiar dacă suntem păcătoşi şi întinaţi prin tot felul de patimi, îndrăznim a ne ruga ţie. Căci nu pentru noi ne rugăm ţie, sfinte, ci pentru bolnavii aceştia pe care suferinţele i-au îngenunchiat. Fii lor păzitor, povăţuitor, ocrotitor şi tămăduitor, ca să îţi mulţumească cu inimă smerită şi să Îl slăvească pe Dumnezeu care te-a acoperit cu harul Său, arătându-te mare făcător de minuni, în vecii vecilor. Amin.

SFÂNTUL MUCENIC EFREM CEL NOU, SFÂNTUL FOCULUI"

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

...Sfântul, a adormit intru Domnul in ziua de 5 mai 1426, intr-o zi de joi, in jurul orei 09.00, in varsta fiind de numai 42 de ani

Bataia si tortura zilnica nu l-au facut pe Sfantul Efrem sa renunte la Hristos si sa devina musulman. 

🔥Să povestim în detaliu mucenicia Sfântului Efrem cel Nou...un chin de nedescris în cuvinte, dar sa-l petreci.

In iunie 1971, Sfantul Efrem cel Nou -Marele Mucenic din Nea Makri

i s-a aratat in vis unei maicute de la Manastirea sa de pe Colina Neprihanitilor, și i-a dezvaluit o parte din chinurile la care a fost supus de acei otomani necredinciosi.

 Sfantul Efrem i-a spus cu glasul sau blând:

"- Daca ai sti cat am patimit, chiar si la cap, si i-a aratat cu mana: 

- Mi-au infipt cuie mari si mi-au pironit capul de un copac.

Sfantul si-a facut Semnul Sfintei Cruci si a continuat:

 ...ȘI MORT AU CONTINUAT SĂ MĂ CHINUIASCĂ. 

Maicuta povestește mai departe ce a auzit:

-Ei, otomanii, sosesc la manastire, in aceasta mica oaza de liniște cu chiliile ei albe si cu bisericuta lor: 

loc nevinovat si neprihanit, deschis, pe care Dumnezeu l-a daruit oamenilor, dar cu usurinta de cotropit de cei salbaticiti.

Încep să-i supună la aspre chinuri pe monahi.

Dintre toti, Sfantul Efrem este cel mai pasnic si cel mai netulburat.

Acest lucru însă, ii scoate din minti.

Astfel, în vreme ce altora le taie capul cu sabiile, pe Sfant îl pun în lanturi pentru a-l cazni si pentru a-i înfrânge voința cea către Dumnezeu, pentru a-l sili sa se lepede de credinta sa.

Îl inchid într-o mică celulă, fără mâncare si fara apă. 

Îl bat zi de zi, îl chinuiesc, îl umilesc, îi cer sa-si lepede credinta.

Zilele trec fara ca ei sa dobândească ceea ce râvnesc. 

Sfântul rămâne nestramutat in credinta fata de Dumnezeul Cel adevarat, astfel ca ei decid sa puna capat vietii lui, dupa ce mai intai il chinuisera in chip inspaimantator.

Atunci il scot pe Sfant din mica inchisoare si il duc la copacul muceniciei sale, dudul care in acele zile era plin de frunze, toate verzi.

Îl atarna cu capul in jos si incep sa-l bata cu turbare.

Îl lovesc, îl injura, isi bat joc de el, Îl iau in ras pe Dumnezeul lui:

- Unde este Dumnezeul tău ca să te ajute acum?

Sfantul nu-si pierde barbatia.

Se roaga:

- Doamne, nu tine seama de vorbele acestor oameni, însă faca-se voia Ta.

Îi smulg barba, îl tiranizeaza. Puterile lui se sleiesc.

Unul, cu o bucata de fier, îl loveste in cap cu turbare, în partea stânga, lângă sprânceană. 

Veșmintele sale sunt zdrentuite, trupul ii este aproape dezgolit, rănile fără de număr. 

Dar ei încă nu sunt sătui de sange.

Ar vrea sa-l mai chinuiasca.

Atunci, unul din cei care îl martirizeaza ia o bucată de lemn aprins si i-l înfundă cu putere în pantece (in buric).

Urletele sale sunt sfasietoare, durerea este de nedescris, imaginați-vă să arzi de viu în pântece. Ochii ii sunt deja sangerii.

Sangele ii curge din pantece cu imbelsugare, dar ei nici acum nu se opresc.

O ia de la capăt aceleași cazne dureroase, de mai multe ori.

Trupul sau se zbate ca si cel al unui peste când îl scoți din apă. 

Puterile îl părăsesc, mai poate doar să se roage întru sine si să-i ceara iertare lui Dumnezeu.

Din gura ii curge sange si saliva, în acelasi timp.

Pamantul de sub el s-a adapat cu sangele sau, care curge din belsug.

Își pierde cunostinta.

După atâta chin paganii îl socotesc mort.

Cu o sabie taie franghia care îl ține agățat în copac și trupul lui cade la pamant.

Dar nebunia care îi mâna nu se oprește nici acum. 

Îl lovesc cu picioarele, îl bat cu pumni, chiar si acum, cand îl cred mort.

După câtăva vreme Sfântul își vine putin in fire.

Cu puținele puteri care i-au mai rămas, își intredeschide pleoapele.

Se roagă și își aude glasul inimii: 

-Doamne, in mainile Tale incredintez duhul meu.

Degetele sale se înfig de durere în pământ si, în această clipă, sufletul său se desparte de trupul de Mucenic. 

Atunci Ingerul Domnului se pogoara din Cer.

În maini ține o pernă roșie, din catifea.

Deasupra aseaza sufletul Sfantului și se suie spre Cer.

Atunci văd Îngeri înșirați la dreapta si la stânga, alcătuind o mare cărare cerească, iar Îngerul Domnului trece prin mijlocul lor, însoțind-l pe Sfantul Efrem catre Domnul.

Iar Domnul îl întâmpină, zicându-i: "VREDNIC ESTI, EFREM, CACI PE MINE M-AI MARTURISIT!".

Amin!

Să avem parte de sfintele sale rugăciuni!

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Efrem.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfântul Nou Mucenic și Făcător de Minuni Efrem s-a născut în Grecia la 14 septembrie, 1384. A rămas fără tată pe când era încă tânăr și mama a rămas singură să crească șapte copii.

Când Efrem a împlinit 14 ani, Bunul Dumnezeu i-a călăuzit pașii către o mănăstire din Muntele Amoman, lângă Nea Makri din Atica. Mănăstirea avea hramul Buneivestiri și a Sfintei Parascheva. Aici el și-a luat crucea lui Hristos pe care toți cei ce vor să-L urmeze trebuie să o facă (Mat. 16:24). Aprins de dragostea pentru Domnul Sf. Efrem s-a supus de bunăvoie disciplinei monastice. Timp de aproape 27 de ani el a urmat exemplul vieții sfinților și pustnicilor deșertului. Cu râvnă dumnezeiască el L-a urmat pe Hristos și s-a dezrobit de plăcerile lumești. Din mila Domnului și-a purificat sufletul de patimile omorâtoare devenind vas ales al Sfântului Duh, fiind învrednicit și de înalta treaptă a preoției, slujind cu multă smerenie și zdrobire de inimă în altar.

În 14 septembrie 1425, barbarii turci au atacat mănăstirea dinspre mare, distrugând-o și prădând locurile învecinate. Sf. Efrem a fost unul din victimele urii lor sălbatice. Mulți călugări au fost torturați și decapitați dar Sf. Efrem a rămas calm. Acest lucru i-a înfuriat pe turci și i-a făcut să-l arunce în temniță pe Efrem pentru a-l tortura și a-l forța să renunțe la Hristos.

Ei l-au închis într-o celulă mică, fără pâine sau apă, bătându-l în fiecare zi în speranța că-l vor determina să se facă musulman. Timp de mai multe luni sfântul a fost chinuit groaznic dar nu s-a lepădat de Dumnezeul lui. Văzând aceasta, turcii au hotărât să-l ucidă. Într-o zi de joi, 5 mai 1426, a fost scos din celulă, întors cu capul în jos și legat de un dud. După aceea l-au bătut și l-au batjocorit întrebându-l așa: "Unde e Dumnezeul tău?", "De ce nu te ajută acum?" Dar sfântul nu și-a pierdut curajul și continua să se roage: "O, Doamne nu asculta vorbele acestor oameni și facă-se totul după voia Ta."

Barbarii i-au smuls barba sfântului și l-au torturat până când a slăbit puterea lui. Sângele curgea și hainele îi erau numai fâșii. Corpul îi era aproape despuiat și plin de răni dar agarenii nu erau mulțumiți continuând să-l chinuie. Unul din ei a luat un băț încins și l-a înfipt violent în buricul sfântului. Țipetele lui de durere îți sfâșiau inima. Sângele a început să curgă valuri din stomac dar turcii nu s-au oprit. Au repetat aceleași torturi iar și iar până când tot corpul i s-a contorsionat și membrele i s-au răsucit. Sfântul nu mai avea putere să vorbească și se ruga în gând Domnului să-i ierte păcatele. Din gură i-au pornit saliva și sângele și tot pământul sub el era roșu. Curând sfântul a leșinat. Crezând că a murit, păgânii i-au tăiat legăturile cu care era legat de pom și trupul sfântului a căzut la pământ. Mânia lor era diabolică și chiar căzut jos ei continuau să-l lovească. La un moment dat sfântul a deschis ochii și s-a rugat: "Doamne, în ale Tale mâini îmi dau sufletul." Pe la nouă dimineața sufletul mucenicului s-a despărțit de trup.
Aceste fapte au rămas uitate aproape 500 de ani, până în 3 ianuarie, 1950. Pe atunci s-a ridicat o mănăstire de maici pe locul celei vechi. Stareța Macaria (+ 23 aprilie, 1999) se plimba printre ruinele mănăstirii cu gândul la numeroasele moaște ce vor fi fost împrăștiate pe acel pământ și la sângele care a udat copacul ortodoxiei. Ea și-a dat seama că acela era un pământ sfânt și s-a rugat la Dumnezeu să o învrednicească să vadă măcar pe un sfânt dintre cei care au trăit acolo.
După un timp i se părea că aude o voce care-i spune să meargă să sape într-un anumit loc. Ea a arătat acel loc unui meșter angajat să facă reparații la mănăstire. Omul n-a prea vrut să se apuce de săpat acolo pentru că el avea de săpat în altă parte. Văzând că nu-l poate convinge, Maica stareță l-a lăsat să meargă unde avea el de săpat dar s-a rugat la Domnul să nu poată săpa, astfel încât atunci când s-a apucat omul a dat de piatră. A mai încercat în trei sau patru locuri și s-a întâmplat același lucru. În cele din urmă a acceptat să facă ascultare și a săpat în locul indicat de maică.

Printre ruinele unei chilii, bărbatul a dat la o parte molozul și a început să sape în viteză. Stareța l-a rugat să se liniștească și să sape ușor pentru că nu vrea să strice trupul pe care crede că-l vor descoperi acolo. El a luat-o în râs când a auzit că se așteaptă să găsească moaștele unui sfânt. Dar la o adâncime de șase picioare, au descoperit capul unui om al lui Dumnezeu care pe loc a umplut locul de miros bineplăcut. Meșterul s-a albit la față și n-a mai putut grăi. Maica Macaria l-a rugat să se retragă și să o lase singură acolo. Apoi a îngenunchiat și a sărutat moaștele cu multă evlavie. Dând la o parte tot mai mult pământ, a descoperit mânecile de la rasa sfântului. Țesătura era groasă și părea să fi fost țesută la un război foarte vechi. A descoperit apoi tot corpul, dezvelind sfintele moaște ale unui mucenic.

Maica Macaria se afla tot în acel loc sfânt și la Vecernie, așa că citi sfânta slujbă acolo. Dintr-o dată a auzit un zgomot de pași care veneau de la mormânt înspre ea, traversând toată curtea, până la ușa bisericii. Erau pașii unui om hotărât și cu caracter puternic. Maicii i-a fost teamă să se întoarcă să se uite ce se aude când o voce a întrebat-o: "Cât timp vrei să mă mai lași aici?"

Atunci a văzut în fața ei un călugăr înalt, cu ochii mici și rotunzi și cu barba până la piept. În mâna stângă avea o lumină puternică și cu dreapta binecuvânta. Maica Macaria a fost cuprinsă de bucurie și frica i-a dispărut. "Iartă-mă," spuse ea, "Am să mă ocup de tine mâine, când Domnul va aduce zorii zilei ." Sfântul a dispărut și stareța a continuat să citească slujba de seară.

În dimineața următoare după utrenie, Maica Macaria a curățat osemintele și le-a așezat într-un ungher al altarului bisericii, aprinzând și o candelă în fața lor. În acea seară Sf. Efrem i s-a arătat în vis mulțumindu-i că a avut grijă de el și spunându-i că îl cheamă Efrem. Din gura sfântului a auzit povestea vieții lui și mucenicia pe care a suferit-o.

Sf. Efrem l-a slăvit pe Dumnezeu în timpul vieții lui și prin moartea lui, de aceea Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni. Cei care se închină la sfintele sale moaște cu dragoste și credință se vindecă de nenumărate boli și infirmități și este grabnic ajutător la rugăciunile celor care-l cheamă.

sursa 

Hanga Daniel

POZE DIN PELERINAJ 2022

Câinele de la îngroparea Sfântului Efrem cel Nou

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos

 ..

Câinele de la îngroparea Sfântului Efrem cel Nou

Pe 05 mai 1426, Sfântul Efrem cel Nou din Nea Makri a cunoscut moarte mucenicească în mâinile turcilor.
Unei călugărițe de la Mănăstirea Buna Vestire din Nea Makri i s-a descoperit într-o vedenie ce s-a întâmplat după martiriul Sfântului.
Aceasta a văzut cum un câine din mănăstirea din acele vremuri, alb cu pete negre, care trăise în vremea Sfântului, se ținea pe aproape de copacul scorburos (este vorba despre dudul de care a fost spânzurat Sfântul Efrem cel Nou, dud care există și astăzi, în jurul căruia s-a construit în zilele noastre un paraclis). Câinele era foarte nefericit și lacrimile îi curgeau din ochi. Atunci, trei țărani intrară în mănăstire; pe dată câinele începu un du-te-vino între țărani și copacul cel scorburos, lătrând. Unul din bărbați a înțeles că se întâmpla ceva. Se apropiară și văzură trupul însângerat și ciopârțit al Sfântului. Au săpat o groapă și au așezat trupul în ea. După ce ei au luat trupul Sfântului, câinele alergă la scorbură și luă o bucată din trup, căzută în urma numeroaselor chinuri la care fusese supus, și, ținând-o cu delicatețe între dinți, o puse în mormânt laolaltă cu trupul Sfântului. Apoi oamenii acoperiră mormântul și plecară.

sursa 

Trepte spre cer

Sfantul Efrem cel Nou ale carui Moaste au fost descoperite pe 03 Ianuarie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

CE TREBUIE FACUT pentru a primi ajutorul Sfantului Efrem cel Nou?

Pentru a fi ajutati de Sfantul Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – oamenii trebuie sa i se roage cu credinta, evlavie si dragoste. Oamenii care au fost ajutati de Sfantul Efrem cel Nou i-au citit Paraclisul sau Acatistul, sau (daca nu aveau timp si problema trebuia rezolvata urgent) numai l-au chemat din toata inima in ajutor, simplu, fara o rugaciune speciala, ci spunand doar: “Sfinte Efrem cel Nou, ajuta-ma sa …(si spuneau problema pe care o aveau)!”. De multe ori, ajutorul Sfantului Efrem cel Nou a venit inainte ca oamenii sa termine rugaciunea catre el sau imediat dupa aceasta. Alte persoane care aveau probleme mai dificile de rezolvat, i-au promis Sfantului Efrem cel Nou diverse daruri (flori, ceara curata, candele etc.), iar Sfantul Efrem i-a ajutat la scurt timp dupa ce i-au facut promisiunea.Alti oameni au mers la Manastirea Sfantului Efrem cel Nou din Nea Makri si s-au inchinat la Sfintele sale Moaste sau au fost insemnati cu acestea in Semnul Sfintei Cruci sau numai au trimis pomelnice, bani, daruri, sau haine la Manastirea sa, si au rugat pe maici sa atinga aceste haine de Icoana Sfantului Efrem cel Nou si de Sfintele sale Moaste – sau sa fie insemnate cu acestea in Semnul Sfintei Cruci – si apoi s-au imbracat cu aceste haine astfel sfintite si s-au vindecat imediat de orice boala sufereau. Dupa ce primiti ajutorul dorit, trebuie sa nu uitati sa-i multumiti Sfantului Efrem cel Nou – cei care ii fac promisiuni, trebuie sa nu uite sa le indeplineasca !!!

Aflarea moaștelor Sf. Cuv. Mucenic Efrem cel Nou (3 ianuarie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

"Pe cel ce odinioară în Muntele celor fără de prihană lui Hristos bine a plăcut și nouă cunoscut s-a făcut la aflarea sfintelor lui moaște, pe Efrem cel între cuvioși Mucenic, și între mucenici Cuvios, mulțimile ortodocșilor cu cântări să-l cinstim. Căci în cuvioasă nevoință și mucenicească luptă, cu dumnezeiască cuviință a voinicit. Și rușinând taberele vrăjmașilor celor văzuți și nevăzuți, cu mucenicească diademă de mâna Domnului a fost încununat și tuturor cere de la Domnul pace și dumnezeiască milă."

Vreme de peste 500 de ani, nimeni nu a știut nimic despre acest Mare Mucenic, iar în data de 3 ianuarie 1950, monahia Macaria a descoperit, prin revelație dumnezeiască, Sfintele Moaște ale Marelui Mucenic Efrem cel Nou, precum și viața și patimirile sale

                                           Rugăciune către Sfântul Mucenic Efrem

O, Sfinte Părinte Efrem, căzând înaintea ta cu umilință, ridicăm acum glasul nostru spre tine. Cum se cuvine oare să te numim: minunat următor al Domnului Hristos, mare nevoitor și pustnic, cuvios părinte, mare mucenic, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, izvorâtor de mir, făcător de minuni, grabnic ajutător, mare tămăduitor de multe feluri de boli, slobozitor din multe necazuri și primejdii, mângâietor în deznădejde sau ajutător întru toate nevoile? Cu adevărat, toate aceste numiri le porți dintru darul Duhului Sfânt și de aceea te rugăm să nu ne treci cu vederea, ci degrabă venind întru întâmpinarea noastră, mijlocește-ne mare milă de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Și fie ca prin puterea minunată a rugăciunilor și a predicilor tale să dobândim întărire în a purcede și noi pe calea cea strâmtă ce duce spre Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.

RUGĂCIUNE  PENTRU  CEI  BOLNAVI,  CĂTRE  SFÂNTUL  EFREM  CEL  NOU (3 Ianuarie)

Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru robii lui Dumnezeu (numele) care sunt încercaţi de grele boli, suferinţe şi de ispite. Venim la tine ca la un doctor ceresc şi tămăduitor, și credem că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţele lor. Ai spus că ai leacuri pentru toate felurile de boli, şi de aceea nădăjduim că iubirea ta de oameni nu s-a împuţinat. Cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale?

Ajută-i, dar, Sfinte Efrem, preabune părintele nostru, ajută-i pe cei suferinzi! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei şi, dacă le este de folos să fie tămăduiţi degrabă, fă să se întâmple aceasta spre Slava lui Dumnezeu, folosul sfânt și mântuirea lor! Iar dacă le este mai de folos să ducă mai departe crucea suferinţei lor, dă-le curaj, putere și răbdare, și ajută-i să îndure fără să se plângă și să cârtească în fața lui Dumnezeu, ca să primească luminoasa cunună a răbdării creștinești!

Sfinte Mare Mucenice Efrem, tu ai răbdat suferinţe de nespus, iar viaţa noastră este plină de desfătări. Dar chiar dacă suntem păcătoşi şi întinaţi prin tot felul de patimi, îndrăznim a ne ruga ţie să ne ajuți! Căci nu pentru noi ne rugăm ţie, sfinte, ci pentru bolnavii aceştia pe care suferinţele i-au îngenunchiat. Fii lor păzitor, povăţuitor, ocrotitor, mijlocitor şi tămăduitor, ca să îţi mulţumească cu inimă smerită şi să Îl slăvească veșnic pe Preasfântul Dumnezeu, care te-a acoperit cu Harul Său, arătându-te mare făcător de minuni, în vecii vecilor.   Amin!

Pentru rugăciunile Sfântului Efrem cel Nou, Dumnezeu să miluiască și vindece toate sufletele noastre bolnave de păcat, găsind calea cea sfântă și potrivită pentru mântuirea lor!

RUGACIUNE PENTRU CEL BOLNAV CATRE SF.EFREM CEL NOU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos

Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru cel încercat de boală. Venim la tine ca la un doctor ceresc, crezând că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţele lui. Ai spus că ai leacuri pentru toate felurile de boli, şi pentru aceasta nădăjduim că iubirea ta de oameni nu s‑a împuţinat. Cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale?

Ajută‑l, Sfinte Efrem, ajută‑l! Roagă‑te lui Hristos Dumnezeu pentru el şi, dacă îi este de folos să fie tămăduit degrabă, fă să se întâmple aceasta spre slava lui Dumnezeu. Iar dacă îi este mai de folos să ducă mai departe crucea bolii, ajută‑l să rabde fără să cârtească, ca să primească luminoasa cunună a răbdării.

Da, Sfinte Mucenice Efrem, tu ai răb­­dat suferinţe de nedescris, iar viaţa noas­tră este plină de desfătări. Dar, chiar dacă suntem păcătoşi şi întinaţi prin tot felul de patimi, îndrăznim a ne ruga ţie. Căci nu pentru noi ne rugăm ţie, sfinte, ci pentru bolnavul acesta pe care suferinţele l‑au îngenuncheat. Fii lui păzitor, povăţuitor, ocrotitor şi tămăduitor, ca să îţi mulţumească cu inimă smerită şi să Îl slăvească pe Dumnezeul care te‑a acoperit cu harul Său, arătându‑te mare făcător de minuni, în vecii vecilor. Amin.

.Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos

                     

...Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou a celui care cade adesea în onanie, în patimă trupească sau este dependent de pornografie

Preabunule Părinte Efrem, vin acum înaintea ta, știind că întru dragostea ta dumnezeiască nu mă judeci și nu îți este scârbă de mine pentru toate păcatele și căderile mele trupești. Patima onaniei mă asuprește ca un tiran cumplit și zilele mele sunt otrăvite de amărăciunea și urâciunea venite din lucrarea acestui păcat. Mă rușinez înaintea privirii tale atotvăzătoare de toate cele ce le-am săvârșit din aprinderea gândurilor de curvie. Parcă voința mea a pierit cu totul și nu mai pot sta deloc împotriva cugetelor desfrânate. Te rog, vino cu sfânta ta putere și curmă această robie și lucrarea cea rea ce îmi omoară sufletul și îmi pângărește trupul în fiecare zi.

Fă în așa fel încât să mă pot opri din a privi imagini și filme [ruşinoase], căci tu știi că îmi doresc să înceteze acest lucru, dar nu pot să-l și fac, ci neîncetat, ca un nebun, mă întorc la aceste lucruri pângărite, tot așa cum și porcul se întoarce iar și iar la troaca cu lături. Domolește-mi toată aprinderea spre desfrânare și ajută-mă să-mi înnoiesc viața în așa fel, încât munca, mâncarea și somnul să-mi fie cu bună măsură, la care să se adauge și ferire statornică de pricinile care aprind în suflet patima curviei. Fii tu străjer și ocrotitor al meu, prin dragostea ta dumnezeiască, Sfinte Efrem, și îndulcindu-mi sufletul cu marea ta bunăvoință și mărinimie, făurește-mi obiceiuri noi și gânduri bune, care să cuprindă măcar un strop din lumina cea veșnică a lui Dumnezeu.

Preablândule Părinte Efrem, încă te rog ajută-mi să pricep că la sfârșitul veacurilor se vor vedea toate faptele mele, iar acele persoane la care m-am gândit săvârșind onanie sau alte păcate trupești vor sta de față și mă vor întreba de ce m-am folosit de chipul lor pentru a-mi închipui multe patimi pe care rușine este a le și grăi, darămite a fi văzute de către Marele Judecător și întreaga fire omenească.

Mă cutremur, Preacuvioase Părinte, de cele ce vor fi atunci și de aceea, te rog, ajută-mă ca în această viață trecătoare să dobândesc și eu curăția cea trupească și sufletească și să mă învrednicesc a mă dezlega de puterea acestei patimi prin Taina Sfintei Spovedanii, iar mai apoi să pășesc cu binecuvântare și nădejde spre împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, dăruit lumii, dar și mie, păcătosului, spre iertarea păcatelor și spre înnoirea vieții. Șterge toate păcatele mele, prin ale tale mijlociri, Sfinte Efrem și, ca un om dumnezeiesc, cu milostivirea și ajutorul tău mergi în întâmpinarea tuturor celor care știi că își doresc să ceară ajutor spre a se izbăvi de stricăciunea cea rea a onaniei. Și pe căile cele neștiute și necuprinse de oameni, dăruiește îndemn bun, curăță și sfințește sufletele și trupurile tuturor celor care s-au învechit în această patimă și râvnesc din tot sufletul să se izbăvească de ea.

Și fie ca viața mea să se înnoiască prin lucrarea poruncilor Evangheliei, iar prin apropierea de Sfintele Taine, să se facă și trupul meu templu al Duhului Sfânt și să se curețe de toată sălășluirea duhului necurat, iar sufletul să Îl proslăvească în duh și în adevăr pe Cel Care i-a dat ființă și viață, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.Rugăciunea către Sfântul Efrem cel Nou pentru a putea învăța

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

            Preablândule Părinte Efrem, venim acum la tine nădăjduind în grabnica ta milostivire, fiind încredințați, că nu ne vei trecu cu vederea și ne vei ieși în întâmpinare spre a ne lumina mintea și a ne întări voința. Tu ai trecu din lumea aceasta pământească acum cinci veacuri, dar, fiind pururea viu în Dumnezeu, nu încetezi să ne veghezi și neîncetat ne porți de grijă. Știm că, prin puterea și darul Preasfântului Duh, cunoștința ta e îndumnezeită și nimic din cete omenești și pământești nu-ți este străin sau necunoscut, ci pe toate le scrutezi cu ochiul tău străvăzător. De aceea, te rugăm ajută-ne să pătrundem și să pricepem toate cunoștințele care ne sunt de trebuință în viață, ca, dobândind spor și hărnicie și trecând cu bine peste examenele și încercările ce ne stau înainte, să le săvârșim pe toate spre împlinire și pace lăuntrică. Încă luminează-ne cu strălucirea dumnezeiască a Evangheliei, ca, îmbrățișând sufletul nostru raza sfintelor cuvinte ale Fiului lui Dumnezeu, să se făurească și în noi înșine înnoirea duhului și a vieții, prin care să ne învrednicim a gusta și din bucuria sălășluirii în inima omului a Preasfintei, și de viață făcătoarei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin[1].

Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou

pentru luminarea minții

Sfinte Părinte Efrem, viețuind tu pe acest pământ, ai voit să urmezi desăvârșit Mântuitorului Hristos și ai lepădat toate cele ale lumii, luând chipul monahicesc. Viața ta călugărească e izvodită întru multe osteneli și nevoințe lăuntrice, cele mai multe fiind necunoscute chiar și viețuitorilor din mănăstirea ta, căci ai iubit a-ți ascunde viața în Dumnezeu și a nu săvârși ceva pentru slava deșartă. Fiind un rugător al rugăciunii lui Iisus, te-ai sfințit prin purtarea în inimă a numelui Fiului lui Dumnezeu; pentru aceasta, în taina chiliei și mai apoi în peștera sihăstrească, adeseori ai fost cuprins de dumnezeiasca lumină. Cele de care te-ai împărtășit atunci sunt peste măsura și puterea noastră de înțelegere, căci sunt mai presus de cugetarea pământească și trupească. Dar lumina dumnezeiască pe care o purtai în adâncul sufletului s-a tăcut cunoscută tuturor din tăria și bărbăția  duhovnicească prin care ai înfrânt caznele călăilor tăi, biruind desăvârșit prin moartea martirică. Nu puteau ei pricepe nicidecum ceea ce se petrece sub ochii lor: îți omorau trupul, dar sufletul tău era veșnic biruitor cu Hristos; ți-au vărsat sângele pe pământ, iar Dumnezeu revarsă peste veacuri mulțime de minuni prin tine; ți-au ciopârțit trupul spre a-și aduce la plinătate batjocura, iar astăzi zecii de mii de oamenii aleargă să se închine sfintelor tale moaște; întru tine se află sălășluirea Mântuitorului Hristos cu a Sa lumină, întru ei se afla stăpânitorul cel cumplit al lumii dimpreună cu bezna iadului. Nu găsim cuvinte spre a ne bucura și a-ți aduce cinstea cuvenită, dar, după a noastră putere și înțelegere, te rugăm să luminezi și sufletele noastre cu dragostea Domnului Hristos, ca, pecetluindu-ni-se inimile întru ea, să punem temelie nouă a vieții, dobândind minte trează și veghetoare, întru care să deosebim duhurile gândurilor noastre. Și fie ca, astfel luminați, să purcedem și noi întru împlinirea poruncilor Sfintei Evanghelii, în care sălășluiește puterea Fiului Tatălui și care pot să facă lucrătoare Împărăția lui Dumnezeu care se află înăuntrul nostru. Îți mulțumim, Sfinte Efrem, pentru tot ajutorul și dragostea ce le-am primit și le primim de la tine și te rugăm ca tu însuți să ne înveți să le săvârșim pe cele care ne pot curăța și a aduce înaintea străluminatei frumuseți și bunătăți a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin[1].

Sfantul Efrem cel Nou

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                      

     Viata Sfantului Efrem cel Nou a fost plina de suferinte . Sfantul Efrem cel Nou – Marele Mucenic, Marele Tamaduitor, Grabnicul Ajutator intru toate nevoile si Marele Facator de minuni – s-a nascut in Grecia pe data de 14 septembrie 1384 (de ziua Sfintei Cruci). Sfantul Efrem cel Nou a ramas orfan de tata inca de mic copil, astfel ca el impreuna cu ceilalti 6 frati ai sai au fost ingrijiti numai de mama sa evlavioasa. La varsta de 14 ani, Sfantul Efrem cel Nou a intrat ca monah in Manastirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihanitilor, din regiunea greceasca Attica (de langa localitatea Nea Makri). Pe data de 14 septembrie 1425 (tot de ziua Sfintei Cruci, cand Sfantul Efrem cel Nou implinea 41 de ani de viata si 27 de ani de aspra nevointa calugareasca), Sfantul Efrem cel Nou a fost luat in robie de catre turcii care au atacat manastirea de pe Colina Neprihanitilor, iar ceilalti calugari din obstea sa au fost decapitati. Martiriul Sfantului Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – a durat 8 luni: a inceput pe data de 14 septembrie 1425 (de ziua Sfintei Cruci, care este si ziua de nastere a Sfantului Efrem cel Nou), cand turcii au cotropit Manastirea aflata pe Colina Neprihanitilor (Nea Makri – Grecia) si au ucis pe ceilalti monahi prin decapitare, iar pe Sfantul Efrem l-au luat in robie; s-a sfarsit pe data de 5 mai 1426, intr-o zi de marti, la ora 9 dimineata, cand Sfantul Efrem cel Nou si-a dat sufletul in mainile Domnului, in urma chinurilor cumplite la care fusese supus (a fost spanzurat cu capul in jos, in pantece i-au infipt un taciune aprins si i-au sfasiat carnea).In toata aceasta perioada de 8 luni de robie, turcii l-au chinuit zi de zi pe Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou, pentru a-l determina sa-si lepede credinta ortodoxa si sa se faca musulman. Patimirile suferite de Sfantul Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri, au fost descoperite prima data Monahiei Macaria, apoi si altor credinciosi din Grecia. Sfantul Efrem cel Nou li s-a aratat acestor oameni uneori aievea (in realitate), iar alte ori s-a aratat in vis, pentru a-i imbarbata si a le promite ajutorul sau (pe care oamenii l-au primit neintarziat), apoi Sfantul Efrem le-a dezvaluit o parte din chinurile cumplite pe care le-a suferit pentru ca si-a pastrat credinta ortodoxa. Un credincios din Atena a vazut intr-o vedenie inspaimantatorul martiriu al Marelui Mucenic si Tamaduitor Efrem.

      Iata cum descrie acesta patimirile Marelui Mucenic Efrem cel Nou: “I-am vazut pe salbaticii si turbatii necredinciosi coborand de pe coasta muntelui, insetati de sange si de razbunare impotriva monahilor crestini. Telul lor era de a-i ucide pe calugari, dupa ce ii vor fi supus la chinuri cumplite. Toti striga si isi rotesc sabiile deasupra capului, dand nastere unei atmosfere pline de salbaticie si brutalitate. Ei sosesc la manastire, in aceasta mica oaza cu chiliile ei albe si cu bisericuta lor: loc nevinovat si neprihanit, deschis care Dumnezeu si daruit oamenilor, cu usurinta cotropit de cei salbaticiti. Incep sa-i supuna la aspre chinuri pe monahi. Dintre toti, Sfantul Efrem este cel mai pasnic si cel mai netulburat. Acest lucru ii scoate din minti. Astfel, in vreme ce altora le taie capul cu sabiile, pe Sfant il pun in lanturi pentru a-l cazni si pentru a-i infrange vointa cea catre Dumnezeu, pentru a-l sili sa se lepede de credinta sa. Il inchid intr-o mica celula, fara mancare si fara apa. Il bat zi de zi, il chinuiesc, il umilesc, ii cer sa-si lepede credinta.

Zilele trec fara ca ei sa dobandeasca ceea ce ravnesc. Sfantul ramane nestramutat in credinta fata de Dumnezeul Cel adevarat, astfel ca ei decid sa puna capat vietii lui, dupa ce mai intai il chinuisera in chip inspaimantator. Atunci il scot pe Sfant din mica inchisoare si il duc la copacul muceniciei sale, dudul care in aceste zile este plin de frunze, toate verzi. Il atarna cu capul in jos si incep sa-l bata cu turbare. Il lovesc, il injura, isi bat joc de el, Il iau in ras pe Dumnezeul lui:

 – Unde este Dumnezeul tau ca sa te ajute acum?

 Sfantul nu-si pierde barbatia. Se roaga:

 – Doamne, nu tine seama de vorbele acestor oameni, insa faca-se voia Ta. Ii smulg barba, il tiranizeaza. Puterile lui se sleiesc

. Unul, cu o bucata de fier, il loveste in cap cu turbare, in partea stanga, langa spranceana. Vesmintele sale sunt zdrentuite, trupul ii este aproape dezgolit, ranile fara de numar. Dar ei inca nu sunt satui de sange. Ar vrea sa-l mai chinuiasca. Atunci, unul din cei care il martirizeaza ia o bucata de lemn aprins si i-l infunda cu putere in pantece (in buric). Urletele sale sunt sfasietoare, durerea lui nemasurata. Ochii ii sunt sangerii.

 Sangele ii curge din pantece cu imbelsugare, dar ei nici acum nu se opresc. Iau de la capat aceleasi cazne dureroase, de mai multe ori. Trupul sau se zbate ca si cel al unui peste cand il scoti din apa. Toate madularele sale sunt cuprinse de spasme. Si, curand, Sfantul nu mai are putere sa vorbeasca. Puterile il parasesc, mai poate doar sa se roage intru sine si sa-I ceara iertare lui Dumnezeu. Din gura ii curge sange si saliva, in acelasi timp. Pamantul de sub el s-a adapat cu sangele sau, care curge din belsug. Isi pierde cunostinta. 

Paganii il socotesc mort. Cu o sabie taie franghia care il tine agatat in copac si trupul lui cade la pamant. Dar nebunia care ii mana nu se opreste. Il lovesc cu picioarele, il bat, chiar si acum, cand il cred mort… Dupa catava vreme Sfantul isi vine putin in fire. Cu putinele puteri care i-au mai ramas, isi intredeschide pleoapele. Se roaga si ii aud glasul inimii:

 – Doamne, in mainile Tale incredintez duhul meu. Degetele sale se infig de durere in pamant si, in aceasta clipa, sufletul sau se desparte de trupul lui de Mucenic. 

Atunci Ingerul Domnului se pogoara din Cer. In maini tine o perna rosie, din catifea. Deasupra aseaza sufletul Sfantului si se suie spre Cer. Atunci vad Ingeri insirati la dreapta si la stanga, alcatuind o mare carare carare cereasca, iar Ingerul Domnului trece prin mijlocul lor, insotindu-l pe Sfantul Efrem catre Domnul. Iar Domnul il intampina, zicandu-i: “VREDNIC ESTI, EFREM, CACI PE HRISTOS L-AI MARTURISIT!” Ceea ce s-a intamplat in continuare cu Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou a fost descoperit intr-o vedenie unei calugarite de la Sfanta Manastire Bunavestire din Nea Makri, Grecia. Maicuta a vazut cum un caine din manastirea din acele vremuri, alb cu pete negre, care traise in vremea Sfantului, se tinea pe aproape de copacul scorburos (este vorba despre dudul de care a fost spanzurat Sfantul Efrem cel Nou, dud care exista si astazi, in jurul caruia s-a construit in zilele noastre un paraclis). 

Cainele era foarte nefericit si lacrimile ii curgeau din ochi. Atunci, trei tarani intrara in manastire; pe data cainele incepu un du-te-vino intre tarani si copacul cel scorburos, latrand. Unul din barbati a inteles ca se intampla ceva. Se apropiara si vazura trupul insangerat si ciopartit al Sfantului. Au sapat o groapa si au asezat trupul in ea. Dupa ce ei au luat trupul Sfantului, cainele alerga la scorbura si lua o bucata din trup, cazuta in urma numeroaselor chinuri la care fusese supus, si, tinand-o cu delicatete intre dinti, o puse in mormant laolalta cu trupul Sfantului. Apoi oamenii acoperira mormantul si plecara.   

        In iunie 1971, Sfantul Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – i s-a aratat in vis unei maicute de la Manastirea sa de pe Colina Neprihanitilor, si i-a dezvaluit o parte din chinurile la care a fost supus de acei otomani necredinciosi. Sfantul Efrem i-a spus cu glasul sau bland: “- Daca ai sti cat am patimit, chiar si la cap … ” si i-a aratat cu mana: “

- Mi-au infipt cuie mari si mi-au pironit capul de un copac.” Sfantul si-a facut Semnul Sfintei Cruci si a continuat: “- Cu multe, foarte multe cuie.” 

Vreme de peste 500 de ani, nimeni nu a stiut nimic despre acest Mare Mucenic, iar in data de 3 ianuarie 1950, monahia Macaria a descoperit, prin revelatie dumnezeiasca, Sfintele Moaste ale Marelui Mucenic Efrem cel Nou, precum si viata si patimirile sale. De aceea, Sfantul Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri (Grecia), este sarbatorit de doua ori pe an: pe 3 ianuarie (ziua aflarii Sfintelor sale Moaste) si pe 5 mai (ziua adormirii sale intru Domnul, in urma chinurilor cumplite suferite ca Mare Mucenic). 

Viata Sfantului Efrem cel Nou trebuie sa ne fie model spre inviere.

Manastirea Sfantul Efrem cel Nou - Nea Makri

          Cu ajutorul lui Dumnezeu am fost in 2017 , la această frumoasă Mânăstire in Grecia ...

Manastirea Sfantul Efrem cel Nou, in vechime cunoscuta drept Manastirea Buna Vestire, este una dintre cele mai vizitate manastiri din Grecia. Manastirea se afla in regiunea Atica, in localitatea Nea Makri, in partea nord-estica a peninsulei, la o distanta de numai 30 de kilometri in nordul Atenei, ea fiind deschisa zilnic, intre orele 08.00-12.00 si 17.0019.00.

Manastirea Sfantului Efrem, una dintre cele mai vechi manastiri din Atica, este totodata si cea mai mare manastire de pe Muntele Amomon. In vechime, manastirea era populata de o multime de calugari, multi dintre ei fiind martirizati de catre paganii otomani, in vremea in care acestia se straduiau sa ocupe Grecia.

        Sfantul Efrem cel Nou, ale carui Sfinte Moaste se afla in biserica manastirii, este considerat ocrotitorul celor dependenti de droguri, al celor cuprinsi de depresie si al celor deznadajduiti.

                         Manastirea Sfantul Efrem cel Nou din Nea Makri - scurt istoric
Manastirea Buna Vestire este zidita zidita pe locul numit "Colina Neprihanitilor", in nordul Atenei. In vremea zidirii manastirii, peninsula greceasca Atica nu era inca sub ocupatie otomana. In anul 1416, otomanii cei pagani ocupa si peninsula Atica, unde se afla manastirea. In anul 1424, atancand manastirea, paganii ii omoara pe toti calugarii pe care ii gasesc in ea, afara de Sfantul Efrem cel Nou, care nu se afla in manastire in acel ceas, ci intr-o pestera de langa manastire, in care obisnuia sa se nevoiasca. Manastirea a fost aproape distrusa, fiind pangarita si jefuita, iar calugarii decapitati. Peste inca un an, paganii otomani vor ataca din nou manastirea, distrugand-o.

In anul 1945, maica Macaria a ajuns pe locul ruinatei manastiri inchinate Bunei Vestiri a Maicii Domnului. Cu ajutorul lui Dumnezeu, maica a zidit aici o chilie, incepand mai apoi sa curete molozul si sa scoata la lumina ce a mai ramas in picioare din vechea manastire. De fiecare data cand maica mergea printre mormanele de pietre, se gandea in sine la faptul ca o multime de calugari cu viata sfanta au primit cununa muceniciei in acest loc.

Vreme indelungata, maica s-a rugat lui Dumnezeu sa o invredniceasca de a-i descoperi macar unul dintre multimea sfintilor martirizati in acel loc. In chip minunat, maicii i s-a descoperit sa sape intr-un anumit loc din zona. Chemand pe unul dintre muncitorii ce munceau la manastire, maica i-a aratat locul cu pricina si l-a rugat sa sape acolo. Nevrand, muncitorul a plecat la treaba lui. Maica s-a ruga insa lui Dumnezeu sa nu ii ajute aceluia. Incercand sa munceasca cele spre care plecase, muncitorul nu izbuti nimic, toate mergandu-i pe dos. Aducandu-si aminte de maica stareta, el veni si facu ascultare.

Muncitorul incepu sa sape, oarecum mahnit de aceasta cerere lipsita de rost. Sapand grabit si fara de grija, maica l-a rugat sa sape mai lin, spre a nu stica Moastele pe care le va gasi. Luata in ras, muncitorul a continuat pana ce dade de Capul unui sfant, minunat mirositor. Inmarmurit, muncitorul a cazut la pamant.

Plecand muncitorul, maica a ingenuncheat si a sarutat cu mare evlavie sfintele Moaste. Sapand cu mainile sale, ea a dat peste manecile rasei sfantului, pastrata neputrezita, precum si peste corpul intreg al unui sfant mucenic.

Savarsind in acel loc slujba Vecerniei, maica auzi in spatele ei pasii unui barbat ce pasea sigur pe el. Dintr-o data, auzi zicandu-i-se: "Cat timp vrei sa ma mai lasi aici?" In acea clipa, ea vazu inaintea ei un calugar inalt, cu barba pana la piept. Maica i-a raspuns, zicand: "Iarta-ma, dar maine, cum se lumineaza de ziua, voi avea grija de tine." Atunci, sfantul s-a facut nevazut.

A doua zi, maica Macaria a curatat Sfintele Moaste si le-a asezat in Altarul bisericii manastirii, inaintea lor aprinzand o candela. In aceeasi noapte, Sfantul Efrem cel Nou i-a aparut maicii, in vis, spunandu-i numele sau, cat si cele despre viata lui. Mai apoi, maica le va aseza inaintea sfintei lui icoane, spre inchinare si mangaiere celor ce vin si cad cu credinta inaintea lor.

Mai multe amanunte despre Sfantul calugar Efrem avea sa afle o femeie angajata la fundatia manastirii. Acesteia, sfantul i s-a aratat in vremea rugaciunii, zicandu-i: "Sunt marele mucenic Efrem. M-am nascut la 14 septembrie, ziua Sfintei Cruci si tot la 14 septembrie de Sfanta Cruce a inceput mucenicia mea, pe cand aveam patruzeci si doi de ani. Sa ii spui Macariei sa-mi ridice un mic paraclis in cotitura drumului. Acolo obisnuiam sa stau sa ma odihnesc. Mormantul mi-a fost o pestera. Barbarii si mort ma torturau."

In data de 29 aprilie 1966, sfantul i s-a aratat unei alte maicute, careia i-a descoperit cele legate de moartea lui martirica. Moastele Sfantului Efrem cel Nou se afla in biserica centrala a manastirii, ele savarsind nenumarate minuni. Maica Macaria a adormit in Domnul la data de 23 aprilie 1999.

Manastirea este zidita din piatra, in stil grecesc. Intr-un mic paraclis lateral se gaseste o parte din copacul in care a fost martirizat Sfantul Efrem cel Nou. In biserica, in parte stanga, se afla o capela unde o candela sta de veghe la mormantul Sfantului Efrem. In partea dreapta, se afla Moastele intregi ale sfantului. Manastirea Buna Vestire este cunoscuta astazi drept Manastirea Sfantul Efrem cel Nou.

       Teodor Danalache