30 septembrie 2010

Sfantul Grigorie Luminatorul


Sfantul Grigorie Luminatorul (240-332), Apostolul Armeniei s-a nascut la Valarshapat, capitala provinciei Ararat in Armenia. Traditia armeana il prezinta ca descendent al unei familii nobile. Inca de prunc Grigorie a fost trimis in Cezareea Capadociei, unde a fost crescut in credinta crestina si botezat. Tot aici se casatoreste si are doi fii: pe Vhartanes si Aristages.
Istoricul Agathangel (secretar al imparatului armean Tiridates) ne informeaza ca Grigorie a revenit in Armenia pentru a-si increstina conationalii. Acesta va distruge templul si altarul zeilor pagani locali din Ashtishat, atragandu-si mania lui Tiridat, care il supune torturilor. In cele din urma, Grigorie izbuteste sa-l converteasca si pe rege, impreuna cu familia sa si intreg poporul. Leontiu de Cezareea il hirotoneste episcop, iar Petru de Sevaste il intronizeaza episcop al Armeniei.
Sfantul Grigorie Luminatorul i-a hirotonit episcopi pe cei doi fii ai sai. Aristages a fost succesorul tatalui sau la tronul patriarhal al Armeniei. Acesta a participat si la sinodul I ecumenic de la Niceea (325). Se pare ca Sfantul Grigorie ar fi facut o calatorie la Roma impreuna cu Tiridates.
Spre sfarsitul vietii, Sfantul Grigorie Luminatorul se retrage pentru a duce o viata solitara intr-o pestera din Manyea, in provincia Taran. Moare in salbaticie. Niste pastori ii gasesc trupul si, nestiind cine era, au ridicat deasupra lui o movila de pietre

Parintele Arsenie Boca despre dialogurile dintre ortodocsi si papistasi: Papa nu va ajunge niciodata la o turma si un Pastor in staulul Romei


Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor!
Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui.
Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa

Sfaturi si indemnuri ale Parintelui Arsenie:
  • Se vorbeste de unirea Bisericilor, deci de ajungere la sobornicitate. La sobornicitatea Bisericii ajung cei ce renunta la confesionalitate… Tendinta Papei de a atrage in acelasi staul pe toti crestinii nu se va realiza niciodata. Papa nu va ajunge niciodata la o turma si un Pastor in staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Pastor: Iisus Hristos.
  • Sectarii au provocat o libertate catehetica care-i duce la erezie.
  • Diavolul stie si el Scriptura, insa diavoleste, deoarece mintea lui fiind nebuna, stramba intelesul oricarui cuvant, devreme ce el nu sta in adevar, ci in minciuna.
  • Dracii nu au putere asupra crestinului ortodox, botezat dupa randuiala, in Biserica. Botezul pocaitilor (de tot felul) este lepadare de primul botez drept si e pacat.
  • Nu da cu bata in viespele sectare.
  • Ba unii vor ajunge ca, cu ajutorul demonilor, luandu-se dupa amagiri satanice, sa pogoare chiar foc din cer amagind chiar si pe sfintii adevarati. Acestia sunt mucarii de azi, din mijlocul vostru, adica sectarii, care atunci cand vor fi lepadati de dreptul Judecator vor zice: “Doamne, nu am facut minuni in numele Tau? Nu ne-am inchinat noi Tie?” La toate acestea Dumnezeu le va raspunde: “Duceti-va de la Mine blestematilor fiindca nu va cunosc pe voi”

Mai, si cu lupii astia ma inteleg, numai cu voi nu ma pot intelege.

In ‘48 cand a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Parintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, in biserica aceea, unde erau adunati si catolicii si ortodocsii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a incins acolo o cearta de nu se mai intelegea om cu om. Ai nostri (ortodocsii), cautau sa-i lamureasca, ceilalti se opuneau si bineinteles a iesit un scandal mare in Biserica.
Parintele parca nu avea nici un cuvant sa-i lamureasca. A iesit afara din biserica, si nu departe era o padure si a chemat lupii din padure, si a inceput sa-i mangaie, asa cum Daniil ii mangaia pe lei. Si cineva a zis “Mai, Parintele asta Arsenie a chemat lupii din padure?! Ia vedeti, ce face acolo?”. Si cand au iesit din biserica a inceput sa-i mangaie si a zis: “Mai, si cu lupii astia ma inteleg, numai cu voi nu ma pot intelege” si din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Parintele si-a spus cuvantul si revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)

Vor merge in iad cu Biblia in mana!

Zicea sa nu ne prindem mintea cu sectantii pentru ca nu putem sa reusim cu ei, caci sunt atat de inraiti incat: “Mie, au sarit si mi-au rupt cartea”. Parintele a hotarat sa le argumenteze din Biblie si ei daca au vazut ca nu pot sa-i raspunda au sarit sa-i rupa cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sambata de Sus)
Niste oameni din Vistea l-au invitat pe Parintele sa faca vecernia in Vistea de Sus. Erau multi sectari acolo. Cand a ajuns acolo, Parintele a zis: “Dar ce vad aici? O multime de persoane care nu-si pot face Sfanta Cruce. Sa iasa toti afara!”. Incet-incet, desi se codeau, au iesit. Le-a spus Parintele: “Eu va cunosc pe voi caci aveti pecetea satanei pe frunte si va arat cu degetul”. Dupa ce au iesit toti, Parintele si-a rostit cuvantul. (Beleana Ileana, Recea)
Pocaitilor le spunea ca, daca nu cred in Iisus Hristos, in Maica Domnului si in Sfanta Cruce, vor merge in iad cu Biblia in mana! (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)
“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton,
Iata de ce praznnuin Crucea vorbim de inviere si a mortii omorare.

Acestea sunt cunostinte duhovnicesti care dau curaj vietii acesteia, ii dau inteles si o liniste cu atat mai mare cu cat e mai involburata marea societatii omenesti.

Iata pe ce temelie stam, in praznicul Inaltarii, cand zicem :
« Crucii Tale ne inchinam Stapane si sfanta Invierea Ta o laudam si o marim ! « …

29 septembrie 2010

Sfantul Chiriac Sihastrul

Sfantul Chiriac Sihastrul

Sfantul Chiriac Sihastrul s-a nascut la anul 448, in vremea imparatului Teodosie cel Mic, in Corint. Fiind nepot al Episcopului Petru al Corintului, inca de copil a fost hirotesit citet al bisericii catedralei. La varsta de optsprezece ani Chiriac ajunge la Ierusalim unde il cunoaste pe Sfantul Eftimie, care, i-a prorocit ca va ajunge un mare duhovnic. Sfantul Efitimie l-a tuns in monahism trimitandu-l totodata la Sfantul Gherasim de la Iordan. Aici Sfantul Chiriac a petrecut vreme de noua ani.

Dupa moartea Sfantului Gherasim s-a intors insa la Manastirea Sfantului Eftimie. Dupa zece ani, fugind de slava oamenilor, a sihastrit in locuri diferite, in cele din urma stabilindu-se la Manastirea Sfantului Hariton. Sfantul Chiriac Sihastrul a spus despre sine ca in toate zilele vietii lui lumina soarelui nu l-a vazut mancand, nici a apus fiind el suparat pe cineva.
A fost cunoscut atat pentru nevointele sale cat si pentru darul facerii de minuni. Sinaxarul il aminteste ca "puternic vindecator al bolnavilor, si bland mangaietor al celor intristati”. Sfantul Chiriac a fost si un mare luminator al Bisericii, Stalp al Ortodoxiei, luptand mai ales impotriva ereziilor lui Origen.
Sfantul Chiriac Sihastrul s-a mutat la Domnul in anul 557.

27 septembrie 2010

Sfantul Ierarh Martir Antim Ivireanu (†1716)





27 septembrie
Intre vladicii care au inscris pagini stralucite in istoria Bisericii noastre se numara si mitropolitul Tarii Romanesti, Antim Ivireanul. S-a nascut in Iviria sau Georgia de azi, in jurul anului 1650, din parintii Ioan si Maria, primind la botez numele de Andrei. Inca din tinerete a cazut rob la turci, care l-au dus la Istanbul (Constantinopol). Se pare ca dupa ce a scapat din robie a trait in preajma Patriarhiei ecumenice, unde a invatat sculptura in lemn, pictura si broderia. In Istanbul a invatat limbile greaca, araba si turca. Probabil tot acolo s-a calugarit.
sf_antimivireanu.jpgIn jurul anului 1690, evlaviosul domn Constantin Brancoveanu l-a adus in Tara Romaneasca. Aici a invatat mestesugul tiparului de la fostul episcop Mitrofan al Husilor, care conducea in acel timp tipografia domneasca din Bucuresti. In octombrie 1691 a tiparit el insusi o carte greceasca, in care iscalea “Antim ieromonah”. Dupa alegerea episcopului Mitrofan in scaunul vladicesc de la Buzau, Antim a ajuns conducator al tiparnitei domnesti de la Bucuresti. Acolo a lucrat pana in 1694, tiparind alte trei carti, intre care si o Psaltire romaneasca, cu versuri scrise de el in cinstea lui Constantin Brancoveanu, semn ca invatase bine limba noii sale patrii. In 1696 ieromonahul Antim s-a mutat in manastirea Snagov, unde a intemeiat o noua tipografie, fiind si egumenul acestei manastiri. La Snagov a stat pana in 1701, tiparind 15 carti, dintre care 5 in romaneste. Acum a tiparit un Liturghier greco-arab (1701), pentru trebuintele credinciosilor ortodocsi din indepartata Patriarhie din Antiohia Siriei. La Snagov ieromonahul Antim a deprins cu mestesugul tiparului si pe o seama de ucenici, dintre care cel mai de seama a fost Mihail Stefan (Istvanovici), care mai tarziu a tiparit carti la Alba Iulia si chiar in tara natala a lui Antim, adica in Iviria.
In anul 1701 Antim s-a reintors in Bucuresti. Din acel an si pana in 1705 a continuat aici sirul tipariturilor, editand un numar de 15 carti, intre care si un Ceaslov greco-arab (1702), tot pentru credinciosii din Patriarhia Antiohiei, Noul Testament in romaneste (1703) si altele.
Calitatile deosebite cu care era inzestrat ieromonahul Antim, ca si munca rodnica si neobosita pe care a depus-o inca din clipa venirii sale in Tara Romaneasca, l-au facut vrednic de a fi ales episcop al Ramnicului, la 16 martie 1705. Odata cu asezarea sa in scaunul vladicesc, a dus acolo si tipografia de la Snagov, intemeind astfel prima tiparnita la Ramnic. In decurs de trei ani a imprimat aici 9 carti, din care 3 romanesti si 3 slavo-romane, mai multe carti de slujba, dintre care si Liturghierul cu Molitfelnicul, primele editii romanesti din Muntenia (1706).
Dupa o pastorire de abia trei ani de la Ramnic, s-a petrecut o noua schimbare in viata lui Antim Ivireanul. La 27 ianuarie 1708 a murit mitropolitul Teodosie, care pastorise pe credinciosii din Tara Romaneasca apoape 40 de ani. Inainte de moarte si-a exprimat dorinta ca episcopul Antim al Ramnicului sa-i fie urmas in scaun, socotind ca este cel mai vrednic pentru aceasta inalta treapta vladiceasca. S-a si tinut seama la alegere de dorinta vrednicului mitropolit.
Inscaunarea i s-a facut in ziua de 22 februarie 1708, la Duminica Ortodoxiei, fiind de fata si patriarhii Alexandriei si Ierusalimului. Cu acest prilej noul mitropolit a rostit o frumoasa cuvantare, aratand ce indatoriri avea de indeplinit in noua sa slujba arhiereasca.
In activitatea sa de mitropolit al Ungrovlahiei n-a crutat nici o osteneala pentru luminarea credinciosilor, dovedind frumoase calitati de pastor, predicator si patriot. Dupa asezarea sa in scaunul mitropolitan a intemeiat o noua tipografie la Targoviste. Acum a tiparit 18 carti, dintre care 11 in romaneste. Cele mai insemnate dintre tipariturile romanesti erau: Psaltirea, Octoihul, Liturghierul, Molitfelnicul, Catavasierul, Ceaslovul si altele. Deci numarul cartilor tiparite in romaneste era intr-o vadita crestere. Trebuie sa notam ca mitropolitului Antim ii revine meritul de a fi introdus pentru totdeauna limba romana in slujba bisericeasca, desavarsind ceea ce se incepuse sub Matei Basarab (tipicul in romaneste) si Serban Cantacuzino (textele biblice). Prin tiparirea cartilor de slujba in romaneste, Antim a contribuit si la faurirea unei limbi liturgice romanesti, care dainuieste pana astazi. Textul liturgic de azi nu se deosebeste decat foarte putin de cel tradus de Antim. Dupa el au mai ramas netraduse numai Mineiele, Triodul si Penticostarul, care se vor tipari mai tarziu.
In 1715 mitopolitul Antim a mutat tipografia de la Targoviste la Bucuresti. Tot in acest oras a infiintat o noua tipografie, la manastirea ocrotita de el, a Tuturor Sfintilor. In total, in decursul activitatii sale in Tara Romaneasca, s-au tiparit 63 de carti, din care 38 de el insusi, iar celelalte de catre ucenicii sai. Dintre ele 21 erau in romaneste. Trebuie sa spunem ca 4 carti au fost scrise de el insusi si anume: Invatatura pe scurt pentru taina pocaintei (Ramnic, 1705), Invatatura bisericeasca la cele mai trebuincioase si mai de folos pentru invatatura preotilor (Targoviste, 1714) si Sfatuiri crestine politice catre domnitorul Stefan Cantacuzino, in greceste (Bucuresti, 1715).
A ramas de la el si o lucrare in manuscris, intitulata Chipurile Vechiului si Noului Testament, care cuprinde 503 portrete in medalion, cu diferite personaje biblice, 3 schita si 8 (se pastreaza la Kiev). Tot mitropolitul Antim i se datoreste ilustrarea tipariturilor sale cu gravuri, unele din ele fiind de o maiestrie deosebita. Toate acestea arata calitatile artistice deosebite cu care era inzestrat.
O alta latura de seama din pastoria lui Antim a fost zidirea sufleteasca a credinciosilor sai prin cuvant. Sunt pretuite pana azi predicile sale, numite Didahii, in care osandea felurite pacate ale vremii sale, mai ales ale marii boierimi. Cunoastem de la el 28 de predici la diferite duminici si sarbatori si 7 cuvantari ocazionale, toate infatisand pe Antim ca om de cultura deosebita. In predicile sale n-a fost influentat de alti predicatori, cum s-a sustinut mult timp, ci ele sunt originale, bine gandite si legate de realitatile vietii.
Vrednicul mitropolit Antim este ctitorul manastirii cu hramul Toti Sfintii din Bucuresti (numita azi manastirea Antim), ridicata in anii 1713-1715, dupa planurile lucrate de el insusi. Pentru aceasta manastire a intocmit un asa numit “Asezamant”, care este un fel de testament al sau, cu randuieli pentru ajutorarea copiilor saraci dornici sa invete carte, a oamenilor si fetelor sarace, a strainilor etc.

Mitopolitul Antim Ivireanul s-a ingrijit indeaproape si de romanii ortodocsi din Transilvania. Inca din anul 1699, pe cand era numai tipograf, a trimis la Alba Iulia pe ucenicul sau Mihail Stefan, care a tiparit acolo doua carti pentru folosul sufletesc al credinciosilor transilvaneni. Dupa dureroasa dezbinare petrecuta sub Atansie Anghel, in 1701, mitropolitul Antim a trimis in numeroase randuri scrisori de imbarbatare catre romanii din Scheii Brasovului, indemnandu-i sa ramana statornici in dreapta credinta, hirotonind preoti si diaconi pe seama bisericii lor. Aratam mai sus ca a tiparit carti de slujba pentru credinciosii arabi din Patriarhia Antiohiei, precum si pentru credinciosii de limba greaca. A staruit pe langa Constantin Brancoveanu sa ajute compatriotii sai din Georgia la tiparirea de carti de slujba in limba lor, trimitand acolo pe ucenicul sau Mihail Stefan, care a tiparit la Tbilisi cateva carti in limba georgiana.
Mitropolitul Antim Ivireanul a fost inflacarat patriot si luptator impotriva asupririi turcesti. Si-a dat seama ca numai o alianta cu Rusia ar putea duce la inlaturarea jugului turcesc. Din pricina aceasta, dar si prin uneltirile vrajmasilor sai, s-au racit legaturile dintre el si Constantin Brancoveanu. In 1712 domnul i-a cerut demisia din scaun, dar vladica Antim a intocmit doua aparari scrise, prin care-si dovedea nevinovatia, aratand ca invinuirile aduse de dusmanii sai erau neindreptatite. El si-a continuat apoi nestanjenit activitatea pana la moartea muceniceasca a lui Brancoveanu (1714) si apoi sub urmasul sau, Stefan Cantacuzino (m. 1716).
Dupa numirea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, in 1716, au inceput zile grele pentru batranul mitropolit. Invinuit ca a intrat in legatura cu austriecii si ca ar fi uneltit impotriva domnului si inchis in temnita palatului. A fost tinut acolo mai multe saptamani, cerandu-I-se demisia. Refuzand sa o dea, Mavrocordat a cerut patriarhului din Constantinopol sa-l cateriseasca, lucru pe care acesta l-a si facut. In sentinta de caterisire i s-au adus felurite invinuiri nedrepte, intre care si aceea ca s-a ridicat impotriva “puterniciei imparatii” turcesti, pe baza carora a fost scos din randul arhiereilor si calugarilor, urmand sa fie inchis pe viata in manastirea Sf. Ecaterina din Muntele Sinai. Aceasta pedeapsa n-a mai ajuns sa o faca, pentru ca ostasii care il insoteau spre Muntele Sinai l-au macelarit, aruncandu-i trupul in raul Tungia, langa Adrianopol. Moartea lui s-a intamplat in toamna anului 1716. In felul acesta si-a sfarsit viata muceniceste, ca si binefacatorul sau, domnul Constantin Brancoveanu.
Asadar, mitropolitul Antim Ivireanul si-a pus toate cunostintele, ravna si priceperea in slujba Bisericii si a credinciosilor romani care-l primisera cu atata dragoste. tipograf, autor de lucrari originale, traducator al cartilor de slujba in romaneste, predicator si pastor de suflete, artist, ctitor de lacasuri sfinte, sprijinitor al Ortodoxiei si al romanilor transilvaneni, Antim Ivireanul este una din figurile cele mai luminoase din trecutul Bisericii si al patriei noastre.
Acestea au fost motivele pentru care Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta din 20 iunie 1992, a hotarat ca marele ierarh Antim sa fie trecut in randul sfintilor. Praznuirea lui se va face in fiecare an in ziua de 27 septembrie.
Sa ne rugam, dar, noului sfant si marturisitor al credintei ortodoxe, zicand: “Sfinte Parinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai randuit pastori si invatatori turmei tale si cu intelepciune dumnezeiasca ai revarsat raurile sfintelor tale cuvinte. Viata ti-ai pus-o pentru pastoritii tai si cununa muceniciei ai dobandit de la Hristos Dumnezeu. Pe Acesta roaga-l, Sfinte Parinte Ierarhe Antim, sa daruiasca pace si mare mila celor ce savarsesc sfanta pomenirea ta”. (Toparul sfantului, glasul III).


Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu,

“Sfinti daco-romani si romani”, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pag. 109-112.
* Prima icoana este pictată de măicuţele de la Mănastirea Diaconesti.

26 septembrie 2010

Ziua crucii


Intr-una din cantarile Bisericii, alcatuita dupa Psalmii lui David, preamarim pe Dumnezeu in cuvintele : « Sfant este Domnul Dumnezeul nostru, inaltati pe Domnul Dumnezeul nostru, si va inchinati asternutului picioarelor Lui, ca Sfant este. » O alta cantare bisericeasca, preamarind crucea, zice : « Acum vedem asternutul unde au stat picioarele Tale Stapane… » « Astazi cu adevarat cuvantul cel de Dumnezeu graitor al lui David a luat sfarsit, ca iata aratat ne inchinam si asternutului precuratelor Tale picioare ».

Deci pana la rastignirea Domnului pe cruce, crucea era lemnul mortii celei mai de ocara. Prin sfintele Sale patimi, Iisus a schimbat ocara in slava, incat Apostolul Pavel nu gasea alt cuvant in care sa se laude decat in Crucea Domnului, mustrand pe cei ce sunt vrajmasii crucii.
Deci lemnul crucii a fost prevestit prin prooroci, prin Moise si prin David. Prin proorocul David ne porunceste sa ne inchinam Crucii, asternutului picioarelor Lui, ca sfant este.
Oare de ce zice despre Cruce ca e asternut numai al picioarelor Lui ? – Fiindca Iisus S-a rastignit pe Cruce nu cu fiinta sa dumnezeiasca, ci cu firea omeneasca, Adam cel nou, ceea ce in graiul profetului e totuna cu picioarele lui Dumnezeu.

                                     Sa lamurim ceva si din intelesul crucii ca suferinta.

Suferinta, necazurile, incercarile, sunt cea mai necunoscuta cruce, desi fiecare are de dus cate una. Mai toti se roaga lui Dumnezeu sa-i scape de cruce. Nu e bine asa. E semn ca oamenii nu-i cunosc rostul si nu-i cunoasc pe sfinti. Iata de pilda ce spune sfantul Marcu Ascetul, ca prin aceasta se cunoaste daca o are cineva, daca primeste cu bucurie necazurile. Tot acest sfant ne spune despre crucea incercarilor , ca pentru trei pricini vin asupra noastra : 1. ca pedeapsa pentru pacatele facute (« pedeapsa » in graiul batranilor inseamna invatare de minte) ; 2. pentru ferirea de cele ce altfel le-am face ; si 3. pentru intarirea virtutii. « Sa nu spui ca se poate castiga virtutea fara necazuri : caci virtutea necercata de necazuri nu e intarita ! » (Filocalia I, p. 236.).

     Cea mai grea incercare a vietii este necazul mortii. Cum stam fata de o asemenea incercare ? Ar trebui sa stam si mai linistiti ca fata de cruce ; fiindca Mantuitorul, prin moartea Sa, a schimbat nu numai rostul crucii din ocara in slava, ci a schimbat si rostul mortii si l-a facut bun. Pana la Iisus moartea era o pedeapsa data firii omenesti, plata a pacatului. De la infrangerea mortii, prin invierea Omului nou, moartea, cea mai grea incercare a vietii acesteia, s-a schimbat in moarte a pacatului si in izbavire a firii omenesti. Asa ne invata sfantul Maxim Marturisitorul.


Sfanta Cuvioasa Eufrosina

Sfanta Cuvioasa Eufrosina a trait in Alexandria in vremea imparatului Teodosie cel Mic (sec V). Ea a fost rodul staruintei in rugaciune catre Dumnezeu a parintilor ei, care i-a binecuvantat cu nasterea de prunci dupa o vreme indelungata. La varsta de 12 ani, Eufrosina a devenit orfana de mama ramanand sub ocrotirea tatalui sau, Pafnutie. Implinind varsta de 18 ani si nevrand sa se casatoreasca,  Eufrosina a parasit in taina casa parinteasca si, imbracand haine barbatesti, a intrat intr-o manastire de monahi. Staretul a primit-o, punand-o sub ascultarea parintelui Agapit.
Pana la sfarsitul vietii sale – vreme de 38 ani -, Sfanta Eufrosina avea sa traiasca in aceast asezamant monahal, dobandind o viata duhovniceasca imbunatatita, fara ca cineva sa cunoasca faptul ca este femeie.
Dumnezeu a randuit in chip minunat ca tatal sfintei, Pafnutie, sa vina in aceasta manastire pentru a primi sfaturi duhovnicesti, in vremea cand aceasta se apropia de obstescul sfarsit. Staretul i-a indrumat pasii tocmai catre cuvioasa, care, in tot acest timp, fusese cunoscuta ca monahul Smaragd. Recunoscandu-si tatal, care i-a impartasit  acesteia durerea pentru fiica pierduta in urma cu atata timp, cuvioasa l-a indemnat sa nu deznadajduiasca, pentru ca isi va vedea din nou fiica. Sfanta Eufrosina i-a spus atunci tatalui sau sa revina in manastire peste trei zile.
Cand Pafnutie a venit din nou, Sfanta Eufrosina se afla pe patul de moarte. Atunci, sfanta i-a marturisit lui Pafnutie ca este fiica sa. Pafnutie a fost marcat atat de profund de aceasta intamplare minunata incat, dupa moartea fiicei sale, a hotarat sa imbrace el insusi haina monahala, traind in aceasta manastire pana la sfarsitul vietii.

25 septembrie 2010

În anii ’80, părintele Arsenie Boca profeţea vremurile grele: "Vă vor lua totul"


Situaţia dificilă prin care trece azi Romania a fost prevăzută, in felul misterios al celor care au asemenea puteri, de părintele Arsenie Boca (1910-1989), unul dintre cei mai mari duhovnici şi teologi romani. Cel de la a cărui naştere se împlineşte un secol miercuri, 29 septembrie, a fost înzestrat cu harul profeţiei. Monahul “a văzut” prin negura viitorului şi instaurarea comunismului, şi moartea lui Ceauşescu.
Devenit el însuşi o icoană a spiritualităţii româneşti, părintele Arsenie Boca a fost renumit, printre altele, şi pentru darul profeţiei. Era un vizionar care cunoştea sufletul omului dintr-o simplă privire, ştiind cele spuse, dar mai ales cele nespuse despre faptele şi gândurile oricui. De aceea, regimul comunist l-a purtat prin închisori sau l-a ţinut sub supraveghere, temându-se de influenţa pe care părintele o câştigase în rândul drept-credincioşilor ce îi căutau cuvântul plin de înţelepciune ca pe o oază într-un deşert. S-au povestit multe despre viziunile sale, dar şi despre vindecările pe care le putea face. Însă unele dintre cele mai interesante profeţii, mărturisite de cei care au fost martori ai rostirii acestora, au fost în legătură cu soarta ţării şi a oamenilor ei.
“Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri o să dispară, dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi-amar de lume”, spunea Arsenie Boca, în 1940, despre ascensiunea comunismului, dar şi despre ce îi va urma acestuia.
«Oamenii îşi vor pierde speranţa»

“Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi, mai ales, în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”, dezvăluie Radu Cinamar, în cartea “Viitor cu cap de mort - în culisele puterii”, profeţiile părintelui Arsenie.
Tot el scrie despre ceea ce Arsenie Boca spunea că ar fi “planul lucrării diavoleşti”, care, prin puterea banilor şi a viciilor - între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante - va conduce forţele răului spre controlul şi dominarea lumii. Dintr-o altă mărturie, dată de călugăriţa Septimia Măniş, aflăm lucruri tulburătoare pe care Arsenie Boca le-a prevăzut şi pe care, astăzi, părem a le trăi aievea: “Îmi pare rău de voi că sunteţi căzuţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol, nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de la Dumnezeu. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vă vor lua totul!”.
Şi-a prezis data propriei morţi

În anii ’80, Arsenie Boca a prevăzut prăbuşirea sistemului comunist, dar şi violenţa schimbărilor din România, după cum avea să declare unul dintre credincioşii care îl mai vizitau în vremea în care părintele lucra la pictura din Biserica Drăgănescu: “Spunea că toate celelalte ţări vor face paşnic trecerea de la comunism la capitalism, numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi. L-am întrebat pe părinte dacă voi muri şi eu (...) Mi-a spus că nu voi muri la revoluţie, dar că «ăsta » (n.r. - Ceauşescu) va muri în ziua de Crăciun. A completat: «Şi voi muri şi eu cu vreo trei săptămâni înaintea lui»”. Arsenie Boca avea să treacă la cele veşnice în ziua de 4 decembrie 1989, fix cu trei săptămâni înainte de execuţia cuplului Ceauşescu.
E înmormântat la Mănăstirea Prislop

Născut la 29 septembrie 1910, în localitatea hunedoreană Vaţa de Sus, cu numele de Zian Boca, viitorul monah a absolvit Academia de Teologie din Sibiu în anul 1933. Dând dovadă de mare talent şi la pictură, primeşte o bursă pentru studii la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti.
După ce este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la Muntele Athos, pentru a deprinde tainele călugăriei, îşi începe viaţa de monah în 1939, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, primind numele de Arsenie. În scurtă vreme, devine renumit ca mare duhovnic, dar şi ca iniţiator al “mişcării de reînviere duhovnicească”.
Între 1948 şi 1956 este arestat, încarcerat şi schingiuit în mai multe rânduri de autorităţile comuniste, deranjate de faima şi de influenţa lui printre credincioşii creştini. I se interzice să slujească la altar şi, în ciuda celor două licenţe avute, nu-i este îngăduit să lucreze decât ca pictor bisericesc.

Moare la 4 decembrie 1989, cu trei săptămâni înainte de execuţia lui Ceauşescu, exact aşa cum prevăzuse, fiind înmormântat la Mănăstirea Prislop, Hunedoara, unde fusese stareţ cu jumătate de secol înainte.

A pictat Biserica Drăgănescu

Arsenie Boca a pictat biserica din localitatea Drăgănescu, de lângă Bucureşti, între anii 1968 şi 1984. O adevărată bijuterie artistică, supranumită şi “Capela Sixtină a Orientului”, lăcaşul este plin, de asemenea, cu imagini profetice despre viitorul omenirii. Părintele Arsenie Boca a ilustrat pe pereţii bisericii, într-o manieră neobişnuită, progresul tehnologic al omenirii văzut ca sursă a decăderii în morală şi credinţă a oamenilor.

Miercuri, 29 septembrie, se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui

CINE IL PRIMESTE PE FIUL


Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui opere ale tuturor marilor maeștri, renascentiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecția lor.
Dar a izbucnit războiul și fiul a fost înrolat și trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Cînd a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.
O lună mai târziu, a auzit bătăi la ușă.În prag stătea un tânar cu un pachet mare în brațe...
El a spus:
- Domnule, nu mă cunoașteți. Eu sunt soldatul pentru care fiul dunneavoastră și-a dat viața. În acea zi el a salvat multe vieți ale celor răniți dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind pe loc...Deseori ne vorbea de dumneavoastră și despre pasiunea pe care o aveți pentru artă.
Tânărul i-a înmânat pachetul.
-Știu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveți acest tablou.
Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânăr. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reușit să surprindă chipul dar și personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin și cu ochii plini de lacrimi a mulțumit tânărului, oferindu-i și o sumă de bani pentru tablou.
-O, nu se poate așa ceva, domnule... Toată viața nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.
Tatăl a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arăta portretul fiului său și numai după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere colecționate.
După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitația marii lui colecții de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă și, mai ales, să achiziționeze tablouri pentru propriile lor colecții.
La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitația,adjudecătorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocănelul:
-Începem licitația cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?
În sală s-a lăsat liniștea....
Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:
-Am venit să vedem marile opere! Sări peste această piesă!...
Dar, netulburat, adjudecătorul a continuat:
-Face cineva o ofertă pentru acest portret?... 100?... 200?...
Din sală, cineva a stigat iritat:
-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso și ale celorlalți maeștri!... Haideți să trecem, cu adevărat, la licitație!...
Netulburat, adjudecătorul a continuat:
-Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!...
Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colț al sălii s-a auzit o voce timidă:
-Dau eu 10 pentru acest portret...
Era cel care fusese, ani mulți, grădinarul tatălui și al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.
-Există o ofertă de 10!... Cine dă mai mult?!... Dă cineva 20?!...
Sala era în fierbere.
-Dați-i-l lui pentru 10!...Să trecem la maeștri!...La maeștri!...
Nu-l vroiau pe fiu. Toți doreau să profite de ocazie și să cumpere opere mari pentru colecțiile lor.
Ferm, adjudecătorul a continuat:
-10, odată!...10, de două ori!...
Și, lovind cu ciocănelul în masă:
-Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!
Din față, cineva a zbucnit:
-În sfârșit, putem trece la marea colecție!...
Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:
-Îmi pare rău, dar licitația s-a încheiat.
Rumoare în sală:
-Dar tablourile?!...Cum rămâne cu maeștrii?!...Colecția?!...
-Regret, a spus adjudecătorul.- Când am fost desemnat să conduc această licitație, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitația se referă numai la potretul fiului!. Cine-l ia moștenește întreaga avere, care include și toată colecția de opere de artă! Omul care-l primește pe fiul obține TOT!...
Dumnezeu Tatăl a trimis acum 2000 de ani pe Fiul său ca să moară pe cruce.
La fel ca al adjudecătorului, astăzi mesajul lui este:
-Fiul, Fiul, cine-l primește pe Fiul?!
Pentru că, vezi tu, acela care îl primește pe Fiul obține totul.

Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3/ 16) (Biblia Bartolomeu).
Aceasta este adevărata dragoste...
.

24 septembrie 2010

Sfanta Intaia Mucenita si intocmai cu Apostolii,Tecla


Predica
                                    Frati crestini,

De la Sf. Mironosite nu ne-au ramas invataturi sfinte. Nici in Sf. Scriptura, nici in Traditiunea de aur a Bisericii nu avem vreo insemnare a unui glas invatator de la Sf. Femei. Totusi trebuie sa marturisim ca ele stralucesc intr-o lumina deosebit de vie, pe calea cea eterna a credintei inceputa de la Domnul nostru Iisus Hristos. Faptele lor de pietate, evlavia si devotamentul lor sunt marturii de viata crestina care de-a pururea lumineaza ochii oricui are fericirea sa afle de ele. Nu mai vorbim apoi de credinta lor puternica ce in anumite clipe a intrecut chiar pe aceea a Sfintilor Apostoli. In cele mai dureroase ceasuri ale rastignirii Domnului nostru Iisus Hristos, Apostolii insisi au fugit, neaflandu-se langa Sf. Cruce si in mijlocul vrajmasilor ucigasi decat Sf. Femei Mironosite si cu Sf. Ioan, singurul dintre ucenicii Domnului. La fel apoi si la coborarea de pe Cruce si la punerea in mormant, ca si la cercetarea si ungerea cu sfinte miruri, numai ele au fost prezente dimpreuna cu Nicodim si cu Iosif din Arimateea.
      Credinta lor cea inflacarata ce le-a manat pe calea suferintei si a tuturor riscurilor si a jertfei chiar, a fost rasplatita in cele din urma cu marea bucurie a Invierii Domnului, pe care ele au aflat-o cele dintai. Si ceva mai mult, ele au avut si misiunea istorica de a instiinta pe Apostoli ca a inviat Domnul. Aceasta nu se poate uita! Ea de-a pururea e stralucirea si slava Sfintelor Femei.

In lumina acestor ganduri de chemari sfinte pentru orice femeie, apare si icoana cea vesnic slavita a Sf. Tecla, cea numita intocmai cu Apostolii si cea dintai martira. Prin acest titlu noi nu trebuie sa intelegem ca ea ar fi avut un drept apostolic de a invata in biserica. Caci ea a fost ucenica Sf. Apostol Pavel, care a scris Corintenilor: „Femeile sa taca, in adunarile bisericesti, caci lor nu le este ingaduit sa vorbeasca, ci sa fie plecate, precum zice legea. Iar daca voiesc sa invete ceva, sa intrebe acasa pe barbatii lor, caci sade rau unei femei sa vorbeasca in biserica” (14, 34-35). Si totusi ei i s-a zis „cea intocmai cu Apostolii”, pentru ca, prin pilda vietii sale si prin credinta ei cea vorbitoare mai ales prin fapte, pe multi oameni i-a facut sa ia calea cea sfanta a Domnului. Caci prin toate acestea ea a implinit cuvantul cel sfant din Evanghelie care spune ca „oamenii vazand faptele voastre cele bune sa slaveasca pe Tatal vostru Carele este in ceruri”. (Mat. V, 16). Acesta este un apostolat al faptelor, un apostolat al virtutilor care razbate si mai mult departarile si face sa rasune si mai mult in casa cea sufleteasca a omenirei din toate veacurile si locurlle. Invatatura si faptele sunt desavarsirea, dar tot atat de placute si vesnice sunt si numai faptele, cand cuprind in ele o inflorire si o rodire a insusi adevarului celui sfant.


                                                  Frati crestini,

               In calatoria sa misionara, Sf. Apostol Pavel plecand din Antiohia, se opri in Iconia, predicand vestea cea buna a credintei in Hristos, in casa unui oarecare Onisifor. Si printre cei multi, care ascultau pe dumnezeiescul Apostol, era si o tanara fecioara numita Tecla. In sufletul ei cazura atatea flacarari sfinte si atata aur de credinta a intelepciunei celei vesnice, incat ea a ramas mai mult ca oricare altul in ascultarea acestui om al lui Dumnezeu. De la el a primit sfatul cel apostolic in ceea ce priveste darul pe care poate sa-l aduca omul lui Dumnezeu printr-o viata trupeasca cu totul curata si nevinovata. Fecioria este aceea care o pune in ascultarea nu a unui barbat, ci in ascultarea lui Hristos. Si ea este aceea care te scuteste de multe robii si suferinti chiar. Caci ii spunea Sf. Apostol Pavel: „Femeia nemaritata, fecioara — poarta grija de cele ale Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul. Care s-a maritat insa, poarta grija de cele lumesti, ca sa placa barbatului”.
             Toate aceste sfaturi au facut-o pe ea sa prefere ceea ce este ceresc si vesnic, sa prefere pe Dumnezeu in locul barbatului pe care-l cautasera si-l gasisera parintii ei. De aici, insa, ne spune Sf. Grigorie de Nisa, „a inceput jertfa si suferinta ei, omorand trupul si practicand toate nevointele, inabusind in inima sa toate poftele pamantesti, supunand patimile printr-o viata cu totul contrara inchinarilor spre pacat, asa ca se parea a fi condusa numai de ratiune si spirit. Lumea murise pentru ea, cum si ea murise lumii”. Si asa mai inainte de a ajunge la martirajul cel din urma, venit de la vrajmas, ea clipa de clipa se afla in avantul eroic de inaltare pe treptele virtutilor. Sf. Ioan Guradeaur ne-o si infatiseaza ca pe o martira a luptei de orice moment, pentru a-si pastra curatenia fecioriei si a nevinovatiei. „Toate aceste respingeri ale ispitelor venite de la cel rau, au facut pe sfanta fecioara sa aiba viata ca pe un lung martiraj; ea a luptat contra placerilor ca un martir contra animalelor; ea a rezistat gandurilor, ca un martir torturilor; ea a avut de dus lupta contra asalturilor inchipuirilor tuturor placerilor, ca si martirii care se supun tuturor chinurilor calailor; dar ea triumfa acestor atacuri diferite, acestor lupte casnice, aprinderilor firii, facand sa biruie focul sfant al dorurilor inimii sale”.

           Intr-adevar ca ea a rezistat la toate indemnurile si lacramile parintilor ei de a se casatori, precum si la toate momelile tanarului ce dorea sa o ia de sotie. Iar mai apoi, infrunta cu aceeasi ravna apostolica si jignirile si chinurile ce i-au fost pregatite. Astfel parata fiind ca este crestina, a fost intemnitata de catre dregatorul tinutului, iar in cele din urma, ea a fost condamnata sa fie arsa, iar Sf. Apostol Pavel sa fie batut cu toiegele si alungat din oras. Dar aici e minunea cea mare, ea care era nu numai parasita, dar si dusmanita de parintii si rudele ei, ea care se afla condamnata, stand inaintea rugului fara nici o putere, ei ii veni in ajutor cerul. Tatal cel ceresc facu sa reverse norii potopuri de apa si temeliile pamantului sa se cutremure, incat Sf. Tecla a ramas singura, parasita de vrajmasii ei, care au fugit ingroziti. Si asa slobozita de Bunul Dumnezeu, ea se duse in orasele si satele in care Apostolul cel ceresc propoveduia mantuirea oamenilor.


Nu trecu mult insa, si ea a fost din nou condamnata de catre pagani, sa fie aruncata animalelor salbatice, ca fiind crestina. Si pe cand ea cobora treptele amfiteatrului, cu inima inflacarata de credinta, pasea nu la moarte, ci la glorie si biruinta. Caci iata, aflandu-se in mijlocul leoparzilor, al leilor si tigrilor, se astepta din clipa in clipa sa fie sfasiata de aceste fiare care numai prin mugetul lor inghetau de frica pe privitori.


Dar si de data aceasta, acelasi Parinte din Ceruri, Stapan si Creator, imblanzi toate aceste fiare, facand sa se apropie de ea cu dragalasenie chiar, culcandu-se la picioarele ei pe care le lingeau ca si cum ar fi voit sa le sarute. Toate acestea au zguduit multimea paganilor, si i-au dat ei bun prilej de aleasa vorbire, prin care multe suflete le scapa de la luptele pe care fiecare avem sa le ducem cu salbaticele noastre pofte si ispite, coborate in amfiteatrul inimilor noastre. Cautati, spunea ea, ca si voi pe aceste fiare sa le imblanziti cu puterea cea cereasca a lui Hristos Domnul.

Dupa aceste suferinti, ne spune istoria sfanta, in multe alte calatorii misionare a intovarasit pe Sf. Apostol Pavel, sporindu-si zestrea cea eterna a sufletului ei, prin graiurile cele ceresti ale Apostolului ce a fost rapit in ceruri, inca om in trup fiind. Iar in cele din urma, Sf. Tecla, indurand si alte mucenicii, chiar si in Roma, ne spun cronicarii ca s-a retras in pustiurile cele mari ale Isauriei in care s-a savarsit cu pace, fiind inmormantata in Seleucia, capitala acelor tinuturi. Si pe mormantul ei, imparatii crestini de mai tarziu, au inaltat o mareata biserica, in care multe si mari minuni se savarseau.


Frati crestini,

Aceasta este viata pe scurt a Sf. Mucenite si intocmai cu Apostolii, Tecla. Ea a fost slavita de toti marii ierarhi si predicatori ai Bisericii lui Hristos : de Sf. Ioan Guradeaur, de Sf. Ambrozie, de Sf. Grigorie de Nisa, de Sf. Epifanie, de Sf. Metodie si de multi altii, fiecare gasind in viata ei comori ceresti pline de folos sufletesc pentru toata lumea. Dar mai presus de toate, pretuirea cea vesnica ea a primit-o de la Imparatul cerului, de la Dumnezeu. Caci nu numai pamantul, dar si cerul a primit de la Sf. Tecla doua daruri de mare pret: viata ei curata, nevinovata a sfintei feciorii, si, in al doilea rand, curajul martirajului pentru credinta si pentru Hristos. Si asa intr-un suflet de femeie, avem deodata doua eroisme probate prin fapte, care odata savarsite, in veci nu se pot uita pe pamant si cu atat mai mult in ceruri.
                 Si daca Sf. Arhidiacon Stefan e primul martir al credintei in Hristos, apoi Sf. Tecla e cea dintai mucenita a Bisericii crestine. Ea este cel dintai dar pe care femeile il aduc pe altarul cel sfant al eroismului crestin. Si asa, prin ea, pilda s-a dat tuturor femeilor, in chemarea fiecareia de a birui pacatul, de a birui ispitele, si ceva mai mult, de a birui insesi suferintele martirajului, bine stiind ca in toate acestea nu suntem singuri, ci dimpreuna cu Domnul nostru Iisus Hristos si cu Dumnezeu Tatal si Sf. Duh, care oricand coboara celor iubiti, biruinti si cununi de slava vesnica.

Amin.

Arhimandrit Dr. Vasile Vasilache
Bucuresti, 1947

Sfanta Mucenita Tecla este prima femeie martira pentru Hristos. In Sinaxarele Bisericii este socotita intocmai cu Apostolii. Sfanta Tecla s-a nascut in cetatea Iconiu, din parinti pagani. S-a logodit cu Tamir, un tanar de neam bun, in timpul in care la Iconiu sosise Sfantul Apostol Pavel, impreuna cu Varnava, ca sa predice Evanghelia.

Ascultand timp de trei zile si trei nopti cuvantarile acestuia, Tecla s-a convertit la crestinism si s-a hotarat sa duca o viata de feciorie.


Mama sa, auzind ca nu mai doreste sa se casatoreasca, a batut-o, a torturat-o si a infometat-o. Pentru ca nici dupa aceste chinuri nu a facut-o sa lepede credinta in Hristos, mama sa a dat-o pe mana judecatorului cetatii si a cerut sa o arda in foc, invocand ca ea nu este fiica ei, ci este „ramura uscata si blestemata odrasla“. A fost aruncata in foc, dar a iesit nevatamata.


Sfanta Tecla l-a urmat pe Pavel la Antiohia, iar aici un tanar si-a dorit-o sotie. Pentru ca a fost refuzat, acesta a acuzat-o in fata conducatorului cetatii ca este crestina. A fost aruncata la fiare, dar animalele nu s-au atins de trupul acesteia.


Primind binecuvantarea Sfantului Apostol Pavel, s-a retras intr-un loc pustiu, la Maloula, oras situat la 70 km vest de Damasc, in Siria. Pentru credinta ei, Dumnezeu i-a dat darul vindecarii bolnavilor, iar toti cei care ajungeau la pestera sa, primeau tamaduire de orice boala erau cuprinsi.

Vracii din Maloula i-au ridicat pe localnici impotriva ei. Dorind sa scape de rautatea acestora, Tecla s-a rugat si in urma rugaciunilor ei, stanca sa despicat si i-a devenit mormant.

Ea a indemnat la parasirea idolilor si la primirea Botezului crestin. Nenumaratele ei minuni s-au raspandit cu repeziciune, iar numele de "mama celor bolnavi" l-a primit intr-un timp foarte scurt.

Sfanta Tecla a vietuit si a invatat oamenii ce o cautau dintr-o pestera a defileului. Tot in acea pestera a si adormit in Domnul, putin mai tarziu aici aparand o sfanta manastire.

Sfanta Tecla, cea intocmai cu Apostolii - viata pe scurt

Sfanta Tecla este cea dintai mucenita care a patimit pentru credinta in Hristos si a trait pe vremea Sfantului Apostol Pavel, fiind ucenica Sfantului Apostol Pavel. Ea s-a nascut in Iconia si, la varsta de 18 ani, a fost logodita cu un tanar de bun neam, anume Tamir. Printre alte daruri, sfanta avea si frumusete trupeasca si adunase multa invatatura, pentru o tanara de varsta ei.

Sfanta Tecla -

Pe la anul 45 dupa Hristos, cand Apostolul Pavel a venit in Iconia, insotit de Varnava, tanara Tecla, ascultandu-l vorbind in casa lui Onisifor a imbratisat noua credinta; si, intelegand, tot de la Pavel, pretul fecioriei, s-a hotarat a-si trai viata ca fecioara, in slujba Evangheliei Domnului, ca una ce avea de la Dumnezeu si darul cuvantului, cu o mare adancime si putere de convingere. 


Sfanta Tecla

Afland parintii de hotararea fiicei lor de a-si trai viata in feciorie si de a urma lui Pavel, au inceput sa o certe, sa o chinuiasca, iar, in cele din urma, sa o bata si sa o calce in picioare. Logodnicul ei, de alta parte, neizbutind sa schimbe credinta Sfintei Tecla a mers la dregatorul cetatii si i-a cerut sa prinda pe Sfantul Pavel si sa-l tina in temnita, ca unul ce este crestin si crestinase pe Tecla. 



Manastirea Sfanta Tecla - Maaloula, Siria 

Fiind in primejdie sa fie ea insasi intemnitata, Tecla si-a parasit familia si parintii si a plecat in cautarea Apostolului, indrumatorul sau, care, intre timp, fusese izgonit din cetate si se afla acum in Antiohia Pisidiei. Aici, un tanar desfranat, Alexandru cu numele, vazand frumusetea Teclei, s-a aprins de pofta trupeasca pentru dansa si, cu daruri si ademeniri, a incercat sa o traga la pacat.

Manastirea Sfanta Tecla - Maaloula, Siria

Neizbutind in planul sau, innebunit de patima si de ura, ticalosul desfranat a parat la mai marele cetatii pe Tecla, ca este crestina, si a cerut osandirea ei. Frumoasa fecioara crestina a fost prinsa si osandita sa fie data la fiare. Si puteai sa o vezi fecioara crestina goala, in privelistea a mii de ochi, iar fiarele zacand pe jos si lingand picioarele sfintei, marturisind, oarecum, ca pe feciorescul ei trup nu pot sa-l vatame. Deci, vazand poporul ca fiarele cu nimic nu vatama pe sfanta, a strigat cu mare glas: "Mare este Dumnezeul pe Care-L cinsteste Tecla!", si au slobozit pe sfanta.

Manastirea Sfanta Tecla - Maaloula, Siria Manastirea Sfanta Tecla - Maaloula, Siria 

Deci, propovaduind prin multe locuri pe Domnul Iisus Hristos si tragand pe multi la credinta, s-a dus in patria sa. Iar acolo, petrecand intr-un loc pustiu, din Vechea Seleucie - Maaloula, in Siria -, si facand multe minuni, si-a incheiat viata aceasta, traind in pace, in rugaciune si in pustnicie. Iar toata vremea vietii sale a fost de nouazeci de ani.

Sfanta Tecla este praznuita azi 24 septembrie !

Comori adunate



Intr-un oras, traia odata un om tare zgarcit. Toata viata n-a facut altceva decat sa stranga si sa stranga tot mai multa avere. Niciodata nu i-a fost mila de cineva sarman. Nu dadea ceva de pomana, nici in ruptul capului. O singura data, intr-o duminica, trecand prin fata unei biserici, i-a aruncat unui cersetor doi banuti. In rest, toata viata lui nu a dat nimic. Cand preotul il intalnea si il apostrofa, el raspundea mereu:

- Parinte, in lumea asta totul poate fi cumparat. Cu siguranta ca si in lumea cealalta este la fel. Cu cate bogatii am strans eu, nu se poate sa nu ajung in rai!

Oricate sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia sa asculte. Azi asa, maine asa, pana cand, intr-o noapte, a avut un vis ingrozitor. Se facea ca murise si ajunsese la poarta Raiului, cand, la intrare, Sfantul Petru l-a intrebat:

- Bine, omule, ce-i cu tine aici ?

- Sfinte Petre, as vrea si eu sa intru in rai.

- Da' crezi tu ca poti ?

- Sfinte Petre, daca trebuie, eu platesc. Am comori nenumarate ...

- Pai de ce n-ai spus asa, omule, daca ai comori stranse nu-i nici o problema. Ia sa vedem cata avere ai la tine.

N-a mai putut omul de bucurie cand a auzit ca poate plati. Doar toata viata nu facuse altceva decat sa stranga si sa stranga. A inceput sa se scotoceasca prin toate buzunarele, dar, sa vezi si sa nu crezi, nu mai gasea nici un ban. Vazandu-l atat de incurcat, Sfantul Petru i-a spus:

- Mai cauta, mai cauta, poate vei gasi totusi ceva!

Si, intr-adevar, omul a gasit pe fundul unui buzunar doi banuti.

- Aoleu, dar de ce n-am decat atat ?! Pe pamant aveam de mii de ori mai multi. Aici de ce am ajuns doar cu doi banuti ?

- E, omule, i-a raspuns Sfantul Petru, cand ajungi aici ai doar ceea ce ai daruit in viata. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strange in cer. Cu ele poti, intr-adevar, sa intri in rai, dar crezi ca doi banuti sunt de ajuns ?! In toata viata, n-ai daruit decat acesti bani unui sarman om ce astepta ajutorul tau in poarta unei biserici. Daca, in timpul vietii, ai fi strans mai multe comori ceresti, poate ai fi intrat in Rai, dar asa ...

Tocmai in acea clipa, omul nostru s-a trezit din vis, speriat tot. Din acea zi, nu a mai fost la fel. Din acea zi, a cautat sa adune comori doar in cer. Erau atatia saraci ce aveau nevoie de ajutorul sau ...!

"Bogatii vor ajunge in cer, cand ii vor introduce acolo saracii."

Sfanta Mucenita Tecla

Sfanta Mucenita TeclaSfanta Mucenita Tecla este prima femeie martira pentru Hristos. In Sinaxarele Bisericii este socotita intocmai cu Apostolii. Sfanta Tecla s-a nascut in cetatea Iconiu, din parinti pagani. S-a logodit cu Tamir, un tanar de neam bun, in timpul in care la Iconiu sosise Sfantul Apostol Pavel, impreuna cu Varnava, ca sa predice Evanghelia.
Ascultand timp de trei zile si trei nopti cuvantarile acestuia, Tecla s-a convertit la crestinism si s-a hotarat sa duca o viata de feciorie.
Mama sa, auzind ca nu mai doreste sa se casatoreasca, a batut-o, a torturat-o si a infometat-o. Pentru ca nici dupa aceste chinuri nu a facut-o sa lepede credinta in Hristos, mama sa a dat-o pe mana judecatorului cetatii si a cerut sa o arda in foc, invocand ca ea nu este fiica ei, ci este „ramura uscata si blestemata odrasla“. A fost aruncata in foc, dar a iesit nevatamata.
Sfanta Tecla l-a urmat pe Pavel la Antiohia, iar aici un tanar si-a dorit-o sotie. Pentru ca a fost refuzat, acesta a acuzat-o in fata conducatorului cetatii ca este crestina. A fost aruncata la fiare, dar animalele nu s-au atins de trupul acesteia.
Primind binecuvantarea Sfantului Apostol Pavel, s-a retras intr-un loc pustiu, la Maloula, oras situat la 70 km vest de Damasc, in Siria. Pentru credinta ei, Dumnezeu i-a dat darul vindecarii bolnavilor, iar toti cei care ajungeau la pestera sa, primeau tamaduire de orice boala erau cuprinsi.
Vracii din Maloula i-au ridicat pe localnici impotriva ei. Dorind sa scape de rautatea acestora, Tecla s-a rugat si in urma rugaciunilor ei, stanca sa despicat si i-a devenit mormant.

23 septembrie 2010

Sfantul Apostol Petru despre sfarsitul tuturor: Mai presus de toate, tineti din rasputeri la dragostea dintre voi




Iar sfarsitul tuturor s-a apropiat; fiti dar cu mintea intreaga si privegheati in rugaciuni. Dar mai presus de toate, tineti din rasputeri la dragostea dintre voi, pentru ca dragostea acopera multime de pacate. Fiti, intre voi, iubitori de straini, fara cartire. Dupa darul pe care l-a primit fiecare, slujiti unii altora, ca niste buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Daca vorbeste cineva, cuvintele lui sa fie ca ale lui Dumnezeu; daca slujeste cineva, slujba lui sa fie ca din puterea pe care o da Dumnezeu, pentru ca intru toate Dumnezeu sa se slaveasca prin Iisus Hristos, Caruia Ii este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.
Iubitilor, nu va mirati de focul aprins intre voi spre ispitire, ca si cum vi s-ar intampla ceva strain, Ci, intrucat sunteti partasi la suferintele lui Hristos, bucurati-va, pentru ca si la aratarea slavei Lui sa va bucurati cu bucurie mare. De sunteti ocarati pentru numele lui Hristos, fericiti sunteti, caci Duhul slavei si al lui Dumnezeu Se odihneste peste voi; de catre unii El se huleste, iar de voi se preaslaveste. Nimeni dintre voi sa nu sufere ca ucigas, sau fur, sau facator de rele, sau ca un ravnitor de lucruri straine. Iar de sufera ca crestin, sa nu se rusineze, ci sa preamareasca pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Caci vremea este ca sa inceapa judecata de la casa lui Dumnezeu; si daca incepe intai de la noi, care va fi sfarsitul celor care nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu? Si daca dreptul abia se mantuieste, ce va fi cu cel necredincios si pacatos? Pentru aceea, si cei ce sufera, dupa voia lui Dumnezeu, sa-si incredinteze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, savarsind fapte bune.




Pe preotii cei dintre voi ii rog ca unul ce sunt impreuna-preot si martor al patimilor lui Hristos si partas al slavei celei ce va sa se descopere: Pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza voastra, cercetand-o, nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru castig urat, ci din dragoste; nu ca si cum ati fi stapani peste Biserici, ci pilde facandu-va turmei. Iar cand Se va arata Mai-marele pastorilor, veti lua cununa cea nevestejita a maririi. Tot asa si voi, fiilor duhovnicesti, supuneti-va preotilor; si toti, unii fata de altii, imbracati-va intru smerenie, pentru ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har. Deci, smeriti-va sub mana cea tare a lui Dumnezeu, ca El sa va inalte la timpul cuvenit. Lasati-I Lui toata grija voastra, caci El are grija de voi. Fiti treji, privegheati.


Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita, Caruia stati impotriva, tari in credinta, stiind ca aceleasi suferinte indura si fratii vostri in lume. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea vesnica, intru Hristos Iisus, El insusi, dupa ce veti suferi putina vreme, va va duce la desavarsire, va va intari, va va imputernici, va va face neclintiti. A Lui fie slava si puterea in vecii vecilor. Amin!

V-am scris aceste putine lucruri, prin Silvan, pe care il socotesc frate credincios, ca sa va indemn si sa va marturisesc ca adevaratul har al lui Dumnezeu este acesta, in care stati. Biserica cea aleasa din Babilon si Marcu, fiul meu, va imbratiseaza. Imbratisati-va unul pe altul cu sarutarea dragostei. Pace voua tuturor, celor intru Hristos Iisus. Amin.

(Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru, cap. 4-5)
Iar sfarsitul tuturor s-a apropiat; fiti dar cu mintea intreaga si privegheati in rugaciuni. Dar mai presus de toate, tineti din rasputeri la dragostea dintre voi, pentru ca dragostea acopera multime de pacate. Fiti, intre voi, iubitori de straini, fara cartire. Dupa darul pe care l-a primit fiecare, slujiti unii altora, ca niste buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Daca vorbeste cineva, cuvintele lui sa fie ca ale lui Dumnezeu; daca slujeste cineva, slujba lui sa fie ca din puterea pe care o da Dumnezeu, pentru ca intru toate Dumnezeu sa se slaveasca prin Iisus Hristos, Caruia Ii este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.


Iubitilor, nu va mirati de focul aprins intre voi spre ispitire, ca si cum vi s-ar intampla ceva strain, Ci, intrucat sunteti partasi la suferintele lui Hristos, bucurati-va, pentru ca si la aratarea slavei Lui sa va bucurati cu bucurie mare. De sunteti ocarati pentru numele lui Hristos, fericiti sunteti, caci Duhul slavei si al lui Dumnezeu Se odihneste peste voi; de catre unii El se huleste, iar de voi se preaslaveste. Nimeni dintre voi sa nu sufere ca ucigas, sau fur, sau facator de rele, sau ca un ravnitor de lucruri straine. Iar de sufera ca crestin, sa nu se rusineze, ci sa preamareasca pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Caci vremea este ca sa inceapa judecata de la casa lui Dumnezeu; si daca incepe intai de la noi, care va fi sfarsitul celor care nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu? Si daca dreptul abia se mantuieste, ce va fi cu cel necredincios si pacatos? Pentru aceea, si cei ce sufera, dupa voia lui Dumnezeu, sa-si incredinteze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, savarsind fapte bune.





Pe preotii cei dintre voi ii rog ca unul ce sunt impreuna-preot si martor al patimilor lui Hristos si partas al slavei celei ce va sa se descopere: Pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza voastra, cercetand-o, nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru castig urat, ci din dragoste; nu ca si cum ati fi stapani peste Biserici, ci pilde facandu-va turmei. Iar cand Se va arata Mai-marele pastorilor, veti lua cununa cea nevestejita a maririi. Tot asa si voi, fiilor duhovnicesti, supuneti-va preotilor; si toti, unii fata de altii, imbracati-va intru smerenie, pentru ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har. Deci, smeriti-va sub mana cea tare a lui Dumnezeu, ca El sa va inalte la timpul cuvenit. Lasati-I Lui toata grija voastra, caci El are grija de voi. Fiti treji, privegheati.
Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita, Caruia stati impotriva, tari in credinta, stiind ca aceleasi suferinte indura si fratii vostri in lume. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea vesnica, intru Hristos Iisus, El insusi, dupa ce veti suferi putina vreme, va va duce la desavarsire, va va intari, va va imputernici, va va face neclintiti. A Lui fie slava si puterea in vecii vecilor. Amin!

V-am scris aceste putine lucruri, prin Silvan, pe care il socotesc frate credincios, ca sa va indemn si sa va marturisesc ca adevaratul har al lui Dumnezeu este acesta, in care stati. Biserica cea aleasa din Babilon si Marcu, fiul meu, va imbratiseaza. Imbratisati-va unul pe altul cu sarutarea dragostei. Pace voua tuturor, celor intru Hristos Iisus. Amin.

(Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru, cap. 4-5)

PARINTELE ILIE CLEOPA,,DESPRE IUBIREA DE ARGINTI

E greu să crezi că omul e atât de tare ca să nu se lase biruit măcar o dată de pofta de a avea bani, de iubirea de arginţi. Mânăstirea Sihăstria un bastion vechi al iubirii de Dumnezeu, un adevărat Munte Athos al dreptei credinţe, a avut de-a lungul vremii vieţuitori cu viaţă sfântă ştiuţi şi neştiuţi, duhovnici renumiţi, stareţi cu viaţă sfântă şi mulţi împlinitori ai Legii. Mânăstirea Sihăstria a fost înalţată în anul 1655 cu hramul “Nasterea Maicii Domnului”. Anul 1734 este anul în care episcopul Ghedeon de Huşi construieşte o noua biserica pe locul celei vechi. Foarte aproape de manastirea Sihastria se afla Schitul Sihla si Pestera Sfintei Cuvioase Teodora.

La Sihăstria în secolul al-XX-lea au trăit părinţi luminaţi şi învăţători cu har de la Dumnezeu precum Ioanichie Moroi, Paisie Olaru sau Ilie Cleopa. Aceştia au deschis drumul credincioşilor spre mântuire şi adevărata cunoştinţă la fel cum odinioară Moise, cu toiagul său, despicând marea a deschis drumul spre Ţara făgăduită pentru poporul lui Israel.

De la Ilie Cleopa, ultimul mare stareţ al Sihăstriei am luat notă că semnele de sfinţenie la un om sunt nesemnele. Sfânt nu este cel care arată, mănâncă, se mişcă, doarme, se poartă ca un sfânt, ci sunt şi mulţi sfinţi neştiuţi, umili, în starea lor de smerenie sfinţitoare, şi smeriţi, în condiţia lor umilă de următori ai lui Hristos. Tot părintele Cleopa vorbea adeseori de ispitele vrăjmaşului diavol ce vin asupra oamenilor. Ne-a arătat în cuvântările sale calde şi pline de har că şi cei mai mari nevoitori pot fi loviţi de anumite pofte sau de patimi. Multe dintre aceste cuvinte au vizat iubirea de arginţi, care după Sfântul Ioan Gură de aur „serveşte toate celelalte pofte izgonind din suflet orice altă dorinţă”.
Parintele Cleopa povestea că pe vremea când era încă frate de mânăstire, nimeni nu-şi încuia chilia, pentru că nu avea nici cine şi nici ce fura. Toate erau de obşte, aşa ca la începutul creştinismului. Într-una din zile vrăjmaşul diavol a dat să-l biruie pe tânărul părinte. Era de rând la bucătărie, când a venit la el un credincios şi i-a spus, întinzându-i un bănuţ : ,,Parinte Cleopa, iată ce monede noi si frumoase au ieşit ! ” . ,,Şi mi-a dat una si mie una, zice părintele. Eu am dus banul la chilie, l-am pus pe fereastra sub o hârtie, ca să nu-l vadă nimeni, şi am încuiat usa. De la bucătărie mă duceam mereu la chilie si săltam hârtia de pe geam, să văd dacă nu a dispărut banul. Nu trecea mult şi iar mă duceam la chilie. Intr-o zi, văzând eu, ca mi-a lipit vrajmasul inima de ban, încât ţineam uşa încuiată si ma gandeam numai la ban, am facut semnul Sfintei Cruci, am descuiat din nou uşa chiliei şi am dat banul la un sărac. Aşa am scăpat atunci de iubirea de argint !’’

22 septembrie 2010

Sfantul Teodosie de la Brazi

Sfantul Teodosie de la Brazi 

Sfantul Teodosie de la Brazi este praznuit de Biserica Ortodoxa Romana pe 22 septembrie. Sfantul Ierarh Teodosie s-a nascut in prima jumatate a sec. al XVII-lea, in tinutul Vrancei. A intrat de tanar in monahism. Datorita culturii sale, este numit secretar la cancelaria manastirii Bogdana. Mai tarziu, in calitate de egumen, se ocupa de reconstruirea acestui asezamant. In anul 1670 a fost hirotonit episcop de Radauti, iar in 1671, episcop de Roman.

Din cauza plecarii Sfantului Dosoftei in Polonia, scaunul de Mitropolit al Moldovei devine vacant. Moldova era condusa la acea vreme de domnitorul Dumitrascu Cantacuzino, o persoana fidela otomanilor. La cererea acestui domnitor, episcopii din Moldova il vor alege ca mitropolit pe Teodosie. Pastorirea sa in calitate de mitropolit nu va dura decat un an, din cauza faptului ca i-a cerut domnitorului sa puna capat asupririi otomane.

La revenirea Mitropolitului Dosoftei, ierarhul Teodosie pleaca la Focsani. Aici s-a ocupat cu reconstruirea Manastirii Brazi. La cererea sa este adus egumenul Zaharia, din Muntele Athos, o persoana instruita in tainele monahismului.

In anul 1688, pe cand se afla la Focsani, ierarhul a fost rapit de prietenii domnitorului Dumitrascu Cantacuzino si dus in Tara Romaneasca. Aici a fost chinuit timp de zece saptamani.

Moastele Sfantului Teodosie au fost descoperite printr-o minune

Sfantul Antipa de la Calapodesti (1816-1882), pe atunci frate la Manastirea Brazi, marturiseste: "Inainte ca arhim. Dimitrie sa fie staret al Manastirii Brazi din Moldova, el a trait viata pustniceasca aspra intr-o padure mare, unde din intamplare a gasit ingropat un vas mare plin cu bani de aur. In vas a gasit o insemnare, in care se spunea ca acesti bani sunt de la Mitropolitul Dositei (Teodosie - confuzie datorata apropierii dintre numele celor doi ierarhi contemporani) care i-a ascuns acolo, prevazandu-si sfarsitul sau mucenicesc din mana turcilor. In insemnare se mai spuneau si acestea: "Cine va gasi acesti bani este indatorat sa zideasca din ei o manastire si trei schituri" si ca "la terminarea de zidit a celui din urma, al treilea schit, va afla si moastele mele". Arhim. Dimitrie marturiseste intr-o insemnare din 20 februarie 1842, ca dupa ce a terminat de construit si cel de-al treilea schit, sapand in curte mormantul sau, a aflat sicriul cu moastele Sf. Teodosie. Capul era asezat alaturi, cu fata in jos, pe o caramida. Moastele erau intregi si raspandeau un miros foarte placut, ceea ce confirma evlavia credinciosilor care l-au considerat sfant inca din timpul vietii.

La 6 mai 1842, moastele Sfantului Teodosie au fost asezate intr-un mormant nou, zidit in partea de nord a paraclisului subteran de la Manastirea Brazi. Dupa un scurt timp, capul sau a fost scos din mormant si asezat spre inchinare in biserica, probabil tot de catre staretul Dimitrie. El a ramas in paraclisul subteran pana la desfiintarea asezamantului, in 1959, cand a fost pus inapoi in mormant. Dupa redeschiderea manastirii, in urma lucrarilor de restaurare, maica Iustina a redescoperit la 20 martie 2000, moastele Sfantului Teodosie.

Hotararea canonizarii sale s-a facut in sedintele Sfantului Sinod din 4-5 martie 2003. Slujba de proclamare a canonizarii a avut loc la 5 octombrie 2003, la Manastirea Brazi din judetul Vrancea.

Am fost si eu anul trecut la Brazi, o frumoasa manastire din judetul Vrancea si mi-a placut foarte mult...va atasez aici cateva poze..Doamne ajuta!

















Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul



Sfantul Arhanghel Gavriil i-a vestit lui Zaharia, in timp ce slujea la templu, ca sotia sa Elisabeta, inaintata in varsta, va naste un fiu care se va numi Ioan. Nasterea lui Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus.
Prin ingerii Lui, Dumnezeu a vestit nasterea lui Isaac varstnicei Sara, nasterea lui Samson femeii sterpe a lui Manoe si a lui loan, parintilor varstnici Zaharia si Elisabeta. Sfantul Nicolae Velimirovici spune ”Daca dorim sa stim cum se pot naste copii din parinti sterpi si varstnici, sa nu mergem sa-i intrebam pe oameni, caci nu vor avea ce sa ne spuna. Faptele despre care se intreaba sunt mai presus de stiinta naturala. Mai curand sa mergem sa privim la puterea lui Dumnezeu care le-a facut pe toate din nimic, care nu a avut nevoie de parinti tineri sau varstnici ca sa-l faca pe Adam. Decat sa fim curiosi, mai bine sa dam slava lui Dumnezeu care ne-a descoperit puterea Sa noua pacatosilor.
Biserica i-a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui - 23 septembrie; nasterea - 24 iunie; soborul lui - 7 ianuarie; taierea capului - 29 august; prima si a doua aflare a capului - 24 februarie; a treia aflare a capului sau - 25 mai.

VIATA SFANTULUI PETRU




                                             Viaţa Sfîntului Petru, care mai înainte a fost vameş

În părţile Africii era un vameş, anume Petru, foarte nemilostiv, care niciodată nu miluia pe săraci, nici nu se mai gîndea la moarte, nu mergea nici la bisericile lui Dumnezeu şi îşi astupa urechile sale de la cei care cereau milostenie. Iar bunul iubitor de oameni, Dumnezeu, Cel ce nu vrea moartea păcătosului, ci se îngrijeşte de mîntuirea tuturor, şi cu judecăţile care ştie mîntuieşte pe fiecare, Acela, şi cu Petru acesta a făcut după bunătatea sa, şi a mîntuit pe el cu un chip ca acesta: Într-o vreme săracii şi scăpătaţii şezînd la uliţe, începu a lăuda casele milostivitorilor, şi a se ruga lui Dumnezeu pentru dînşii, iar pe cei nemilostivi îi ocărau.
Deci, a ajuns cuvîntul şi pînă la acest Petru, căruia îi ziceau că este cu totul nemilostiv. Şi se întrebau unul pe altul dacă luat-a cineva cîndva din casa lui Petru ceva milostenie, zicînd toţi că nimeni n-a luat de la dînsul ceva. S-a sculat apoi un sărac şi a zis: "Ce-mi veţi da mie dacă eu voi merge acum şi voi scoate de la dînsul milostenie?" Şi făcură între dînşii rămăşag. Deci, mergînd săracul, a stat la poarta casei lui Petru. Ieşind Petru din casă şi ducînd slugile un catîr încărcat de pîine la casa vameşului, săracul, cel ce făcuse rămăşag cu tovarăşii săi, i s-a închinat lui şi a început a cere milostenie întradins, plîngîndu-se. Iar el, neaflînd piatră, a apucat o pîine şi a aruncat în cel sărac, l-a lovit în obraz şi s-a dus. Iar săracul, apucînd pîinea, a mers la tovarăşii săi, zicîndu-le că din înseşi mîinile lui Petru a luat pîinea aceea. Şi a lăudat pe Dumnezeu că Petru vameşul este milostiv.
După două zile s-a îmbolnăvit vameşul şi, fiind aproape să moară, s-a văzut pe sine în vedenie că era cercetat la oarecare judecată şi punîndu-se faptele lui în cumpănă, de o parte a cumpenelor stau nişte arapi puturoşi şi mîrşavi, iar de altă parte a cumpenelor stau nişte bărbaţi foarte luminoşi la chip. Deci, arapii aducînd toate faptele cele rele pe care Petru vameşul, din tinereţe, în toată viaţa sa, le făcuse, le puneau în cumpănă, iar bărbaţii cei purtători de lumină nimic bun nu aflau din faptele lui Petru, pe care să le pună de partea cumpenei lor, împotriva lucrurilor lui celor rele care erau aduse de diavoli. Şedeau întristaţi şi, nepri-cepîndu-se, unul către altul zicea: "Noi, dar, nu avem nimic aici". Atunci a răspuns unul dintre dînşii: "Cu adevărat nu avem nimic, fără numai o pîine pe care a dat-o lui Hristos mai înainte cu două zile, şi aceea încă fără de voie". Deci puseră pîinea aceea de partea aceea a cumpenii şi îndată a tras cumpăna mai mult decît cea dintîi. Atunci ziseră către vameş acei bărbaţi frumoşi la chip: "Mergi, sărace Petre, şi mai adaugă la pîinea aceasta, ca să nu te ia pe tine arapii aceia mîrşavi şi să te ducă în chinul cel veşnic".
Venindu-şi apoi în sine Petru cugeta la cele ce văzuse, şi a cunoscut că vedenia nu era nălucire, ci era adevărată, pentru că a văzut toate păcatele cele făcute din tinereţe, pe care acum le şi uitase; pe toate acelea, adunîndu-le, arapii le-au pus în cumpănă. Şi zicea în sine, minunîndu-se, Petru: "Dacă o pîine, pe care am aruncat-o în faţa săracului, mi-a ajutat mie atît de mult încît nu m-au luat pe mine diavolii, cu cît mai mult milostenia cea multă, făcută cu blîndeţe şi cu osîrdie, va ajuta acelora care, fără cruţare, îşi împart bogăţiile lor la săraci?" Şi de atunci s-a făcut foarte milostiv, încît nici pe sine singur n-a vrut să se cruţe. Mergînd odată el la vamă, l-a întîmpinat un corăbier gol, care sărăcise din înecarea corăbiei. Acela, căzînd la picioarele lui, cerea să-i dea şi lui o haină cu care să-şi acopere goliciunea trupului. Iar Petru, dezbrăcînd de pe sine haina cea de deasupra, bună, de mult preţ, i-a dat-o lui. Iar corăbierul, ruşinîndu-se a umbla într-o haină ca aceea, aşa de preţioasă, a dat-o la un neguţător să o vîndă. Deci, s-a întîmplat că Petru, întorcîndu-se de la vama sa, a văzut haina aceea spînzurată în tîrg, la vînzare. De aceea s-a mîhnit foarte şi, mergînd în casa sa, n-a gustat hrană de mîhnire, ci a încuiat uşa cămării sale şi, plîngînd şi tînguindu-se, gîndea întru sine zicînd: "N-a primit Dumnezeu milostenia mea, n-am fost vrednic ca să aibă săracul pome-nirea mea". Aşa, mîhnindu-se şi suspinînd, a adormit puţin şi, iată, a văzut pe cineva frumos la chip şi strălucind mai mult decît soarele şi avînd pe capul său o cruce era îmbrăcat în acea haină, pe care el o dăduse corăbierului celui sărac.
Şi l-a auzit pe el, zicînd către dînsul: "Ce plîngi, întristîndu-te, frate Petre ?" Iar el a răspuns: "Cum să nu plîng, stăpînul meu, că pe cele ce le dau săracilor din acelea ce mi-ai dat mie, ei iarăşi le vînd în tîrg?" Atunci, i-a zis lui Cel ce i se arătase: "Oare cunoşti haina aceasta pe care Eu o port?" Iar vameşul i-a răspuns: "Aşa, stăpîne, o cunosc că era a mea, cea cu care am îmbrăcat pe cel gol". I-a zis lui Cel ce i se arătase: "Nu te mîhni, dar, iată, de cînd ai dat-o săracului Eu am luat-o şi o port, precum Mă vezi, şi laud schimbarea ta cea bună, că M-ai îmbrăcat pe Mine, cel pierit de frig".
Apoi, deşteptîndu-se din somn vameşul, s-a mirat şi a început a ferici pe cei săraci şi a zis în sine: "Dacă săracii sînt Hristos, viu este Domnul, că nu voi muri pînă ce nu voi fi şi eu ca unul dintr-înşii". Deci îndată şi-a împărţit toate averile sale la săraci şi pe robii pe care-i avea i-a slobozit. Oprindu-şi un rob, i-a zis lui: "O taină am să-ţi spun ţie, pe care să o păzeşti şi să o asculţi, pentru că de nu mă vei asculta pe mine şi de nu vei păzi aşezămîntul meu, apoi să ştii că la păgîni te voi vinde pe tine". Iar robul i-a zis lui: "Toate cele ce-mi vei porunci stăpîne, dator sînt să le fac". Şi Petru i-a zis lui: "Să mergem în sfînta cetate, ca să ne închinăm Mor-mîntului celui făcător de viaţă al lui Hristos şi acolo să mă vinzi pe mine la cineva din creştini şi preţul meu să-l dai săracilor şi tu singur slobod vei fi". Iar sluga aceea, mirîndu-se de o ciudată soco-teală ca aceea a stăpînului său, n-a vrut să-l asculte şi i-a zis: "A merge cu tine în sfînta cetate sînt dator, ca o slugă a ta, iar a te vinde pe tine, stăpînul meu, să nu fie aceea, că nu o voi face aceasta nicidecum".
Şi i-a zis Petru, iarăşi, lui: "De nu mă vei vinde pe mine, apoi eu te voi vinde pe tine la păgîni, precum mai înainte ţi-am zis ţie". Şi au mers la Ierusalim.
Apoi, închinîndu-se la sfintele locuri, a zis iar către slugă: "Vinde-mă pe mine, că de nu mă vei vinde tu, apoi eu te voi vinde la barbari, în robie rea". Deci, sluga, văzînd gîndul cel neschimbat al stăpînului său, l-a ascultat. Găsind pe un cunoscut al său, om temător de Dumnezeu, făuritor de argint cu meşteşugul, anume Zoil, i-a zis: "Ascultă-mă, frate Zoile, cumpără de la mine un rob bun". Iar argintarul i-a zis lui: "Frate, să mă crezi că am sărăcit, şi nu am ce să dau pentru dînsul". Zis-a lui iar sluga vameşului: "Să iei împrumut de la cineva bani şi să-l cumperi că este foarte bun, şi te va binecuvînta Dumnezeu pentru dînsul". Apoi, crezînd Zoil cuvintele lui, a luat de la oarecare prieten treizeci de bani de aur şi a cumpărat cu ei pe Petru de la sluga lui, neştiind taina aceasta, cum că Petru este stăpîn al slugii sale.
Deci, sluga aceea, luînd preţul pentru stăpînul său, s-a dus la Constantinopol, nespunînd la nimeni ceea ce făcuse şi preţul acela l-a împărţit la săraci. Iar Petru slujea la Zoil, lucrînd acel lucru la care nu se obişnuise mai înainte; uneori slujea făcînd bucătăria, alteori curăţind gunoiul din casa lui Zoil, iar alteori în grădină, săpînd pămîntul şi cu alte slujbe şi pătimiri muncindu-şi trupul, se smerea fără măsură. Iar Zoil, văzînd că s-a binecuvîntat casa lui pentru Petru, precum altă dată casa lui Pentefri pentru Iosif, şi bogăţia i se înmulţise, l-a iubit pe Petru şi se ruşina văzîndu-i sme-renia cea nemăsurată. Odată i-a zis lui: "Frate Petre, voi să te slo-bozesc de acum pe tine şi de aici înainte ca pe un frate să te am". Iar el n-a vrut să fie slobod, ci ca un rob voia să-i slujească lui. Şi puteai de multe ori să-l vezi pe el batjocorit de celelalte slugi, iar uneori chiar bătut şi în multe feluri mîhnit. El însă răbda toate acestea tăcînd. Într-o noapte, Petru a văzut în vis în chip de soare pe Acela Care i se arătase lui în Africa purtînd haina lui. Acela ţinea treizeci de monezi de aur în mîinile sale, şi a zis către dînsul: "Să nu te mîhneşti, frate Petre, că eu ţi-am luat preţul, ci să rabzi pînă la vremea aceea ce cunoscut vei fi!".
Iar după cîţiva ani au mers din părţile Africii nişte vînzători de argint la locuri să se închine, şi i-a chemat pe dînşii Zoil, stăpînul lui Petru, în casa sa la ospăţ. Şi cînd ospătau ei, au început oaspeţii a cunoaşte pe Petru, şi unul altuia zicea: "Cît de mult seamănă omul acesta cu Petru Vameşul". Iar Petru, înţelegîndu-i, îşi ascundea faţa despre dînşii, ca să nu fie cu totul cunoscut.
Însă ei îl cunoscură bine pe el, şi începură a zice către cel ce-i chemase pe ei: "Domnule, Zoile, avem să-ţi spunem ţie un lucru: să ştii că mare om ai în casa ta slujindu-ţi ţie, că cu adevărat Petru este acesta, care cîndva mare putere avea în Africa şi pe cei mulţi robi ai săi i-a făcut liberi. Sculîndu-ne, să-l luăm pe el, că s-a supărat foarte dregătorul nostru pentru dînsul, şi se mîhneşte de el".
Iar Petru, stînd afară, a auzit aceste cuvinte ale lor şi, lăsînd jos vasul pe care îl ducea, a alergat la poarta curţii, vrînd să fugă; dar portarul curţii aceleia era mut şi surd din naşterea sa, el numai prin semn deschidea şi închidea poarta. Grăbindu-se să iasă, robul lui Dumnezeu, Petru, a zis mutului: "Ţie îţi grăiesc, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, deschide uşa degrab". Iar mutul a grăit: "Da, stăpîne, voi deschide degrab!". Şi îndată i-a deschis lui şi a ieşit. Deci, venind mutul la stăpînul său a grăit înaintea tuturor şi toţi din casa lui s-au mirat că l-au văzut pe el grăind.
Apoi, sculîndu-se, îl căutară pe Petru, dar nu l-au găsit. Şi le zicea mutul: "Vedeţi, doar n-a fugit, că mare rob al lui Dumnezeu este, că la venirea nopţii mi-a zis mie aşa: "Întru numele Domnului Iisus Hristos, ţie îţi zic, deschide-mi". Şi îndată am văzut din gura lui ieşind o văpaie care s-a atins de gura mea şi am grăit.
Sculîndu-se, toţi au alergat în urma lui, dar nu l-au ajuns, şi pretutindenea căutîndu-l cu de-amăruntul nu l-au aflat.
Atunci au făcut pentru dînsul plîngere mare, că nu au ştiut că este unul ca acela rob al lui Dumnezeu. Şi proslăviră pe Dumnezeul Cel ce are mulţi plăcuţi ascunşi ai săi.
Iar el, fugind de mărire omenească, se ascundea prin neştiute locuri pînă la mutarea sa către Dumnezeu, căruia se cuvine mărire în veci.
În această zi facem pomenirea cuviosului Iona Presbiterul, tatăl lui Theofan, făcătorul de canoane, şi al lui Theodor cel însemnat.

Arhivă blog

CATEGORII

. Despre Evlavie (3) .RUGĂCIUNE (22) .Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul (2) .Rugăciune către Sfântul Mucenic Fanurie (2) ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI (1) ACATISTE (10) Acatistele zilelor săptămânii (1) ACATISTUL Cuviosului Ioan de la Prislop (1) ACATISTUL Sfantului Ciprian (2) Acatistul Sfantului Gheorghe (3) Acatistul Sfantului Nectarie Taumaturgul (3) Acatistul Sfantului Nicolae (1) Acatistul Sfântului Eftimie cel Mare (1) Acatistul Sfântului GHERASIM KEFALONITUL (1) Acatistul Sfântului Serafim de Sarov - 2 Ianuarie (1) ACATISTUL SFÂNTULUI STELIAN (1) Acatistul Sfintei Cruci (1) ACATISTUL SFINTEI MUCENITE VARVARA (3) Acatistul Sfintei Muceniţe Sofia şi a celor trei fiice ale sale: (1) Acatistul Sfintei Parascheva (2) Acatistul Sfintilor Brancoveni (1) Acatistul Sfintilor Trei Ierarhi (1) ACATISTUL SFINȚILOR IOSIF IACOB ȘI DAVID PROOROCUL (1) Acatistul Sfinţilor Teodor Tiron şi Teodor Stratilat (2) Adormirea Maicii Domnului (1) Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (1) ADUCEREA MOAŞTELOR SFÂNTULUI MUCENIC ŞTEFAN (1) AGHIAZMA SAU APA SFINTITA (2) AICI GASESTI CANTARI BISERICESTI (1) AICI GASESTI INDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE (9) AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI (4) AICI GASESTI MOASTELE SFINTEI PARASCHIVA (3) AICI GASESTI SFATURI DUHOVNICESTI (7) AICI SANT CELE MAI IMPORTANTE RUGACIUNI (1) AICI SE GASESC SFINTE MOASTE (2) Alexandru Pesamosca (2) APOSTOL ŞI MUCENIC ŞTEFAN (1) Arhanghelui Gabriel. (1) ARHIMANDRIT TEOFIL PARAIAN (6) Articole Apopei Roxana (1) Articole Ioan Monahul (5) AUDIO..VISARION IUGULESCU (1) BISERICI (35) BUNA VESTIRE (2) CANOANELE SFANTULUI CALINIC (2) Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia - sora lui (1) Canonul Sfantului Andrei Criteanul din Postul Sfintelor Pasti (2) CANONUL SFANTULUI EFREM SIRUL (1) Canonul Sfantului Meletie al Antiohiei (1) CARTI INTERESANTE (1) Cei patru Sfinţi Evanghelişti (1) CELE 7 PLANSURI..EFREM SIRUL (6) Cele noua lectii predate de Sfintii Petru si Pavel (1) Cine a fost Zorica Laţcu Teodosia? (2) CITATE DESPRE RABDARE (1) CITATE DIN FILOCALIE (1) CITATE DIN SF EVANGHELIE (3) CUGETARI ORTODOXE (1) CUM ÎNSEALĂ DIAVOLUL PE OM (1) CUM SA NE RUGAM (8) CUVINTE DE FOLOS (31) Cuviosul Arhimd. Sofronie (1) CUVIOSUL ISIDOR PELUSIOTUL (1) Cuviosul Nicodim de la Tismana (26 Decembrie) (4) CUVIOSUL SERGHIE: (2) Cuviosul Tadei de la Vitovnita (1) Cuviosului Sofronie Saharov (1) DESPPRE VRAJI SI FARMECE (1) DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR (1) DESPRE AVORT (3) DESPRE ACATISTE SI PARACLISE (1) DESPRE APOCALIPSA (1) DESPRE BOALA (2) Despre Boboteaza (1) DESPRE CLEVETEALA SI JUDECATA. (2) Despre Clopote (1) Despre colivă (2) DESPRE CREDINTA (1) DESPRE CRUCE (6) DESPRE DIAVOL (13) DESPRE DRAGOSTE (1) Despre educatia crestina a copiilor (1) DESPRE HAINELE PREOTESTI (2) DESPRE ICOANE (10) DESPRE INGER PAZITOR (3) Despre invidie (1) DESPRE JUDECAREA APROAPELUI (2) DESPRE JUDECATA DE APOI SI VIATA DUPA MOARTE (7) DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU (4) DESPRE LACRIMI (2) DESPRE LUMANARI (4) DESPRE MAICA DOMNULUI (3) DESPRE MANIE (2) Despre milostenie (2) DESPRE MOARTE (5) DESPRE OZN-URI (1) DESPRE PACAT (3) DESPRE POCAINTA (2) DESPRE POST (12) Despre PREOTUL DUHOVNIC (2) DESPRE RAI SI IAD (4) DESPRE RUGACIUNE (30) Despre Rugaciunea Inimii (2) Despre Sfanta Impartasanie (1) DESPRE SFINTELE MOASTE (6) DESPRE SMERENIE (3) DESPRE SMERENIE MANDRIE SI EGOISM (7) DESPRE SUFLET (1) DESPRE TALISMAN (1) DESPRE TRUFIE (1) DESPRE URA (1) DIN SFATURILE DE LA PARINTELE IOAN (12) DREPTUL SIMEON ŞI SFÂNTA PROOROCIŢĂ ANA (1) Drumul sufletului după moarte (1) Dudul lui Zaheu - Biserica Sfantul Elisei din Ierihon (2) Duminica Tuturor Sfintilor (1) ENIGMA MARAMEI VERONICĂI (2) EPISTOLIA DOMNULUI (2) EVANGHELIA ZILEI 16. 11. 2014 (1) GRIGORIE TEOLOGUL ŞI IOAN GURĂ DE AUR (1) ICOANA BIZANTINĂ (1) IER. SAVATIE BASTOVOI (1) IEROD. VISARION IUGULESCU (6) INDICATIILE TESTAMENTARE ALE LUI IOAN IANOLIDE: (1) INDREPTAR SPOVEDANIE DE VALERIU GAFENCU (1) Inmormantarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Nicolae al Banatului (1) INTERVIURI (33) INVATATURI (121) IZVORUL TAMADUIRII (2) ÎNAINTEPRĂZNUIREA ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI (1) Întâmpinarea Domnului -Stretenia (2) Kamenski Mănăstirea "Înălţarea Domnului" (1) Lancea cu care a fost omorât Hristos (1) Legenda Sfântului Valentin (1) Maica Pelaghia (1) MANASTIREA HUREZU (1) MARGARITARE DUHOVNICESTI (1) Maria Egipteanca (6) MILOSTENIA (1) MILOSTENIE..VREAU AJUTOR (5) MINUNEA DE LA SF.MORMANT (1) Minuni ale Sfantului Nectarie (16) Minuni Sfanta Parascheva (3) MINUNI.. (60) MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA (3) Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (2) NICOLAE VELIMIROVICI (2) O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA (1) O rugăciune de dimineaţă (1) OSÂNDIRE DE SINE SI EGOISM (1) PAR. ILIE CLEOPA (3) PARACLIS LA TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL ( 29 AUGUST) (1) PARACLISUL CUVIOSULUI GHEORGHE DE LA HOZEVA (8 IANUARIE) (1) PARACLISUL SFÂNTULUI APOSTOL IOAN EVANGHELISTUL ( 8 mai) (2) PARACLISUL SFÂNTULUI APOSTOL TOMA (6 octombrie) (4) PARACLISUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC MINA (11 NOIEMBRIE) (4) PARACLISUL SFINȚILOR MUCENICI ADRIAN ȘI NATALIA (26 AUGUST) (1) Parastasele și folosul lor (3) PARINTELE ADRIAN FAGETEANU (5) PARINTELE ARSENIE BOCA (51) PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (17) PARINTELE CLEOPA (44) PARINTELE ILARION ARGATU (10) PARINTELE ILIE LACATUSU (4) PARINTELE IOSIF TRIFA (3) PARINTELE JUSTIN PARVU (8) Parintele Maxim un stalpnic al zilelor noastre (2) PARINTELE PAISIE AGHIORITUL (33) PARINTELE PETRONIU TANASE (1) PARINTELE PORFIRIE (6) PARINTELE SOFIAN BOGHIU (5) Parintele Teofil Paraian (1) PARINTELE VISARION IUGULESCU (4) Părintele Ardenie Boca (1) Părintele Constantin Galeriu (1) Părintele Iulian de la Prodromu (1) Părintele Nicău (1) Părintele Proclu (1) PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1) Părintele Rafail Noica (1) Pătimirea Sfinţilor Mucenici Trofim Savvatie şi Dorimedont († 276) (1) Pelerinaj Grecia 2017 (2) PILDE (127) PILDE CRESTINE (16) PILDE DIN PATERIC (4) POEZII (87) POEZII ..IISUS HRISTOS (14) Poezii cu Preot Ioan (17) POEZII DE ANDREI BOTOSANU (11) POEZII DE CAMELIA CRISTEA (4) Poezii de Costel Ursu (1) Poezii de Doru Avram (1) Poezii de Eliana Popa (14) POEZII DE ILARION ARGATU (2) Poezii de Pr.Gabriel Militaru (1) Poezii de Preot Sorin Croitoru (42) POEZII DE RADU GYR (3) POEZII DE TRAIAN DORZ (7) Poezii de Valeriu Gafencu (3) Poezii de Vasile Militaru (1) Policarp si Laurentiu (1) POSTUL SFINTILOR PETRU SI PAVEL (2) POVESTIRE (6) POVESTIRI DIN PATERIC (1) POVESTIRI DUHOVNICESTI (3) POVESTITE DE SFINTI (25) Pr. Efrem Atonitul (1) PR. PAISIE OLARU (2) PREOT Ioan Dumitriu de la Parohia Tipografilor (1) Preotul Andrei Constantin (1) PREVIZIUNI (1) Prigonită pentru Iisus Hristos la doar 14 ani (1) PROFETII (30) Prohodul Domnului (1) Proorocul Moise (1) PROTOSINGHELUL NICODIM MANDITA (4) Pruncii Simeon şi Parascheva (1) Psalmi (1) Psalmul 50 (al lui David) (1) PUSTNIC ONUFRIE (1) Rucăciune către sfinti (1) Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos (1) RUGACIUNE CATRE SF. GRIGORIE DECAPOLITUL (1) Rugaciune catre Sf. Nectarie (2) RUGACIUNE CATRE SFANTUL CUVIOS STELIAN (1) RUGACIUNE CATRE SFANTUL NICOLAE (1) Rugaciune pentru bolnavii de cancer. (1) RUGACIUNEA PARINTELUI GHERONTIE - PENTRU ORICE DORINTA (1) Rugaciunea Sfantului Ciprian (1) Rugaciunea Sfintei Cruci (1) RUGACIUNI (86) Rugăciune catre Sfantul Ilie (3) Rugăciune catre Sfantul Nectarie (2) Rugăciune către Mântuitorul a Sfântului Dimitrie al Rostovului (1) RUGĂCIUNE CĂTRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA (2) Rugăciune către sf Arhangheli Mihail Si Gavril (1) Rugăciune către Sfântul Apostol Simon Zilotul (3) Rugăciune către Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (2) RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL GHEORGHE (1) Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Maximovici (3) RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MUCENIC VENIAMIN DIACONUL (1) Rugăciune către Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul (1) RUGĂCIUNE CĂTRE TOTI SFINTII (3) Rugăciune de pocăinţă (1) Rugăciune pentru căsătorie... (2) RUGĂCIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE IOAN DAMASCHIN (1) Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: (3) Rugăciunea ultimilor Părinţi de la Optina (1) Rugăciuni către Sf. Pantelimon (2) Rugăciuni către Sfinţii Arhangheli pentru fiecare zi a săptămînii (1) SA FIM OAMENI SA-I AJUTAM (4) SARBATORI (27) Sânzaienele (1) SCOPUL VIETII CRESTINESTI (1) SEMNIFICATIA NUMELUI NOSTRU. (1) Sf ap Iacob al lui Zevedeu (1) SF DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR (2) Sf Efrem cel Nou (1) Sf Gheorghe (2) Sf Gheorghe Hozevitul (2) Sf Ignatie (1) SF IOAN GURA DE AUR (16) Sf Lazăr din Betania (1) SF SPIRIDON (1) SF. IERARH ANTIM IVIREANU (2) Sf. Ignatie Teoforul (4) SF. IOAN BOTEZATORUL (14) SF. IOAN DE LA PRISLOP (3) Sf. Mc. Calistrat; (1) Sf. Porfirie Bairaktaris (1) Sf. Prooroc Iona (1) Sf. Sfintit mucenic Valentin (1) SF.APOSTOL SI EVANGHELIST LUCA (2) SF.IERARH CALINIC DE LA CERNICA (5) Sf.Ignatie Briancianinov (1) SFANFA LITURGHIE (1) Sfanta Ana (5) SFANTA CUVIOASĂ PARASCHEVA (1) SFANTA DUMINICA (1) SFANTA ECATERINA (1) SFANTA FILOFTEIA (11) SFANTA HRISTINA (3) Sfanta Iulia (1) Sfanta Lucia (3) Sfanta Macrina (1) Sfanta Marina (5) Sfanta Mucenita Haritina (1) Sfanta Mucenita Sofia si fiicele sale (1) Sfanta Mucenita Tecla (2) SFANTA PARASCHIVA (12) Sfanta Salomeea (1) Sfanta Tatiana (3) Sfanta Teodora (1) Sfanta Veronica (1) SFANTA XENIA (5) Sfantul ioan Iacob Hozevitul (5) Sfantul Mc Ioan Valahul (2) SFANTUL ADRIAN (6) Sfantul Alexandru (2) Sfantul Andrei - Apostolul romanilor (3) Sfantul Andrei Rubliov (1) SFANTUL ANTONIE CEL MARE (8) Sfantul Ap.Timotei (5) SFANTUL APOSTOL ANDREI (7) SFANTUL APOSTOL IOAN (3) Sfantul Apostol si Evanghelist Matei (3) Sfantul Apostol Tadeu (1) SFANTUL CRISTIAN (1) Sfantul Cuvios Patapie (3) SFANTUL DANIIL SIHASTRUL (1) Sfantul Dimitrie al Rostovului (1) SFANTUL DUMITRU (12) Sfantul Efrem Cel Nou (3) Sfantul Eftimie cel Mare (1) Sfantul Emilian (1) Sfantul Fanurie (1) SFANTUL FILIP (2) SFANTUL GHEORGHE (2) Sfantul GHERASIM DE LA IORDAN (1) Sfantul Gherasim din Kefalonia (1) SFANTUL GRIGORIE DECAPOLITUL (2) Sfantul Haralambie (2) SFANTUL IERARH PARTENIE (1) Sfantul Ierarh Vasile cel Mare (5) SFANTUL ILIE (9) Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava (5) SFANTUL IOAN DAMASCHIN (2) SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL (5) SFANTUL IOAN RUSUL (10) SFANTUL IOAN SCARARUL (3) SFANTUL IOSIF DE LA PARTOS (6) Sfantul Isidor din Hios (1) Sfantul Isidor Pelusiotul (1) Sfantul Iuda (1) Sfantul Iuliu Veteranul (1) Sfantul Lazăr din Betania (1) SFANTUL MACARIE CEL MARE (2) SFANTUL MARCU ASCETUL (1) Sfantul Maxim Mărturisitorul (1) SFANTUL MINA (10) Sfantul Mucenic Gheorghe (2) Sfantul Mucenic Polieuct (1) SFANTUL MUCENIC TRIFON (3) SFANTUL NECTARIE (40) SFANTUL NICOLAE (20) Sfantul Nil Dorobantu (1) SFANTUL PAHOMIE CEL MARE (1) SFANTUL PANTELIMON (15) Sfantul Parinte Vichentie Malău (1) Sfantul Policarp (1) Sfantul Prooroc Iona (1) Sfantul Sava (1) SFANTUL SELAFIL DE LA NOUL NEAMT (1) SFANTUL SERAFIM DE SAROV (11) Sfantul Serafim de Virita (3) SFANTUL SILUAN ATONITUL (2) Sfantul Simeon Stalpnicul (2) SFANTUL SPIRIDON (13) SFANTUL STEFAN (9) Sfantul Stefan cel Mare (4) SFANTUL STELIAN (8) Sfantul Teodor Studitul (2) Sfantul Teodor Tiron (3) Sfantul Teodosie cel Mare (3) Sfantul Teodosie de la Brazi (2) SFANTUL TIHON DE ZADONSK (1) Sfantul Trifon (1) SFANTUL VASILE (3) SFANTUL VASILE CEL MARE (1) SFANTUL VICTOR (1) Sfantul. Cuvios Dimitrie cel Nou (2) SFATURI DUHOVNICEŞTI ALE UNUI STAREŢ DE LA OPTINA (1) SFATURI CRESTINE (17) SFATURI DE LA PARINTELE IOAN (14) Sfaturi de la parintele Iustin Parvu (1) SFATURI DUHOVNICESTI (42) SFATURI PENTRU ANUL NOU (1) Sfaturi pentru suflet (5) SFATURI PENTRU VIAŢA DUHOVNICEASCĂ (1) SFÂNTA MUCENIŢĂ AGATA (1) Sfânta Muceniţă Agnia (1) SFÂNTA MUCENIŢĂ PARASCHEVI (1) Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale (1) Sfânta Salomeea (1) Sfânta Teodora de la Sihla (2) Sfântul Antonie cel Mare (5) SFÂNTUL ANTONIE DE LA IEZERU VÂLCEA (1) Sfântul Apostol Filip (4) SFÂNTUL APOSTOL IACOB AL LUI ALFEU (1) Sfântul apostol Luca (1) Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan (1) SFÂNTUL ARHIDIACON (1) Sfântul Ciprian si Iustina (2) SFÂNTUL CUVIOS ANTIPA DE LA CALAPODEȘTI ( 10 ianuarie) (1) SFÂNTUL CUVIOS ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCEA (1) Sfântul Cuvios Macarie cel Mare sau Egipteanul (1) Sfântul cuvios Memnon (1) SFÂNTUL CUVIOS ONUFRIE CEL MARE (1) Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ (1) SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE MAXIM MĂRTURISITORUL (1) SFÂNTUL CUVIOS TEOFIL CEL NEBUN PENTRU HRISTOS (1) Sfântul Efrem cel Nou (2) Sfântul Efrem Sirul (8) Sfântul Gheorghe Hozevitul (1) Sfântul Grigorie (1) Sfântul Grigorie de Nyssa (2) Sfântul Grigorie Palama (2) Sfântul Haralambie (1) Sfântul Ierarh Eumenie (1) Sfântul ierarh Ioan Maximovici cel nou (2) SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ (3) Sfântul Ierarh Vasile Cel Mare. (1) Sfântul Ioan Botezătorul (16) SFÂNTUL IOAN CARPATINUL: (2) Sfântul Ioan Evanghelistul (1) Sfântul Ioan Gură de Aur (4) Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (6) Sfântul Ioan Rilă (1) SFÂNTUL ISAAC SIRUL (2) SFÂNTUL MACARIE EGIPTEANUL (1) SFÂNTUL MARE MUCENIC TEODOR STRATILAT (1) Sfântul Mc. Gheorghe (1) Sfântul Moise Etiopianul. (1) SFÂNTUL MUCENIC CALINIC (1) Sfântul Nicolae (5) Sfântul Nicolae Velimirovici (3) Sfântul Pahomie (1) SFÂNTUL PROOROC ZAHARIA (1) SFÂNTUL SERAFIM DE LA SAROV 1759 - 1833 (1) Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul; Sfântul Mucenic Teoctist (1) SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC HARALAMBIE (2) SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC LUCHIAN (1) SFÂNTUL TEOFAN ZAVORATUL (1) SFIINTII-PRIETENII LUI DUMNEZEU (1) Sfintele Mucenite Agapi Hionia si Irina (1) SFINTELE PASTI (7) SFINTELE TAINE (1) SFINTI (207) Sfintii Zotic Atal Camasis si Filip de la Niculitel (3) Sfintii 40 de mucenici (1) Sfintii 42 de Mucenici din Amoreea (1) SFINTII APOSTOLI (12) SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL (8) SFINTII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIL (13) Sfintii Atanasie si Chiril (3) SFINTII CHIR SI IOAN (3) SFINTII CONSTANTIN SI ELENA (1) Sfintii impărati Constantin si Elena (3) Sfintii Inchisorilor (1) SFINTII IOACHIM SI ANA (1) Sfintii Mari Mucenici Serghie si Vah. (1) Sfintii Marturisitori Ardeleni (1) Sfintii Mihail si Gavril (4) Sfintii Simeon si Ana (1) Sfintii Trei Ierarhi Vasile Grigorie si Ioan (6) Sfintii Varsanufie si Ioan (2) Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei (9 martie) (1) Sfinții Mucenici Pavel şi Iuliana (1) SFINŢII PATRUZECI DE MUCENICI DIN SEVASTIA (1) SFINŢII ŞI OCROTIRILE LOR (1) SFINŢII TREI IERARHI: VASILE CEL MARE (1) Sfînta Mare Muceniţă Irina (1) Sfîntul Antonie de la Iezeru-Vîlcea (1) SINUCIGAŞII (1) SÎMBATA LUI LAZAR. FLORIILE (1) so (1) SOBORUL MAICII DOMNULUI (1) Soborul Sfinților 70 de Apostoli. (1) TAINA CASATORIEI (1) TAINA SFINTEI SPOVEDANII (2) TEODORA DE LA SIHLA (2) Tezaurul Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai (1) Traditii si obiceiuri romanesti de Sfanta Parascheva (1) TREPTELE PACATULUI (2) TROPARUL SFANTULUI IERARH IOSIF DE LA PARTOS (2) TROPARUL SFANTULUI MUCENIC VLASIE (1) TROPARUL SFINTILOR TREI IERARHI (1) TUTUNUL ŞI ŢIGĂRILE = PĂCATUL SINUCIDERII (1) Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare (1) VALERIU GAFENCU (4) VAMEȘUL ȘI FARISEUL (1) VAMILE VAZDUHULUI (1) Versuri de Horațiu Stoica (1) VEŞMÂNTUL ÎMPLINIRII RUGĂCIUNII LUMINĂTOARE (1) VIATA LUI IISUS HRISTOS (1) Viata Sf.Mare Mucenic Mina (1) Viata Sfantului Fanurie (27 august) (1) Viața Sfântului Iosif cel Nou de la Partos (1) VORBESTE PARINTELE GEORGE ISTODOR (9) Zămislirea Sfantului Ioan Botezătorul (1)

sfinti romani

CARUI SFANT TREBUIE SA NE RUGAM?

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta.

SFANTA SCRIPTURA

Totalul afișărilor de pagină

SFINTI

SFINTI