VERSURI! DESPRE MILA!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

1 - Fiul meu, fii plin de milă, de iubire şi-ndurare,
să se vadă-n tine cerul oglindit aşa ca-n mare -
căci atunci avea-vei parte de credinţa cea curată
care îţi va face viaţa binecuvîntată,
Milostivul Cer găti-ţi-va veşnic numai sărbătoare
- dar pe cei cruzi El îi lasă în credinţe-ngrozitoare.

2 - Fiii mei, luaţi aminte: fericit cine-are milă.
- Dacă inima v-o moaie orice lacrimă umilă,
dacă de-orice nedreptate voi vă despărţiţi cu silă
un sfînt nume străluci-va pe-a vieţii voastre filă.

3 - Cînd vei face şi tu milă, orişicît de mare fie,
să n-o faci ca fariseul - ochii lumii să ţi-o ştie,
căci atunci această milă, orişicît ar fi de mare
poate-avea pe lume plată, dar în cer răsplată n-are.

4 - Celui care-ţi vrea pieirea tu viaţa să-i doreşti,
dă la toţi ce poţi, iar plată niciodată să primeşti,
căci ce lumea răsplăteşte
cerul nu mai socoteşte.

5 - Fiica mea, s-ajuţi cu milă pe-orice om, după putere
dar pe toţi, cît poţi, îi cruţă de ruşinea de a cere,
căci sînt mulţi ce-ndură lipsa cea mai grea şi mai amară,
dar decît să-tindă mîna mai degrabă-ar vrea să moară.

6 - Fapta milei iubitoare zilnic tu să ţi-o mulţeşti,
fără să mai stai să numeri ce-ai făcut să socoteşti,
nici să te întrebi vreodată ce răsplată-ai să primeşti,
lasă grija asta-n seama socotelilor cereşti.

7 - Fiul meu, fii plin de milă, fă ce-i bine şi frumos,
semenilor tăi tu caută să fii numai de folos;
cerul nu-ţi socoate viaţa după anii ce-ai trăit
ci după măsura-n care altora le-ai folosit.

8 - Dacă-a milei scumpă floare tu în inimă nu-ţi creşti
în curînd de-a ta pustie singur ai să te-ngrozeşti.

9 - Fiul meu, de afli calea către sufletul zdrobit
calea asta te va face să fii cel mai fericit
căci cărarea ce sfîrşeşte în lumina fără-apus
este-aceea ce cu milă, pe la cei zdrobiţi te-a dus.

10 - Tu în Cer ţi-ai adunat
doar ce pe pămînt ai dat.

11 - Ceea ce-ai dat vei rămînea
cînd din lume vei pleca.

12 - Tu, cel ce te bucuri noaptea de un somn adînc, plăcut,
să gîndeşti şi la sărmanii care gem în aşternut,
care nu dorm toată noaptea ci se zbat şi se aprind,
bătrîneţea şi durerea sînt mai grele nedormind.

13 - Tu cel care ai piciorul sănătos şi-alergi uşor,
nu-ţi uita însoţitorul cu neputincios picior.

14 - Tu, cel care-ndestulare ai în casă, nu uita
pe-acei care sufăr foame şi mizeria cea grea,
ci arată-te cu milă şi simţire spre dureri

pentru că la fel primi-vei cînd şi tu va fi să ceri.

15 - Să-l slujeşti pe cel în lipsă, că de moare-n lipsa grea
tu-l ucizi cu nepăsarea şi prin împietrirea ta.

16 - Dacă ai ce da, ajută pururi binevoitor
dacă poţi, fă chinul celor care sufăr, mai uşor.

17 - Cînd nu-i poţi, pe cei ce sufăr, cu nimic a-i ajuta,
taci, nu le mări durerea - au destulă şi aşa.

18 - Prin milă scapi de împietrire,
prin post te scapi de pofta rea,
prin rugăciune-ţi cureţi mintea
- aceste trei nu le uita.

19 - Fii cu milă totdeauna spre oricine - căci de-ai şti
ce greu sufăr mulţi pe lume şi nu spun - te-ai îngrozi;
au atîţia şi atîţia suferinţe şi nevoi

că le-ajung - şi fără-acelea care li le-am face noi.

20 - Fii milostiv cu cei ce sufăr, şi blînd cu cei nefericiţi,
blajin sfătuitor acelor ce sînt uitaţi şi părăsiţi,
căci chiar de nu le poţi povara ca să le-o iei asupra ta,
iubindu-i, sfatul tău i-ajută s-o poată mai uşor purta.

21 - Omul ce nu simte cu-alţii este omul nemilos,
trăind numai pentru sine - nimănui nu-i de folos.

22 - Să-i deschizi oricînd acelui
care-l vezi lovit de soartă
- tuturor ni-e dat să batem
cîndva
la Aceeaşi Poartă.

23 - N-o să te întrebe Cerul
că n-ai fost un sfînt vestit
ci de datoria milei ce-o aveai de împlinit.

24 - Nu şti cine-ţi este frate numai la necazul mare
- dacă n-ar fi suferinţa, n-am şti mila cine-o are.

25 - Primeşte-l pe străin cu milă
atuncea mai cu seamă cînd
e şi bolnav,
e şi departe
şi slab de minte
şi flămînd...
că cine va primi pe-un astfel de amărît neputincios
tot ce-i va face, cu iubire, va face tocmai lui Hristos.

26 - Mila este o virtute ce se capătă-n dureri
rareori o afli-acolo unde-au fost numai plăceri.

27 - Cei prea sănătoşi şi tineri
şi cei prea avuţi în viaţă
niciodată mila de-alţii care sufăr n-o învaţă;
omu-nvaţă mila de-alţii numai cînd el însuşi are
de trecut prin suferinţe şi prin încercări amare.

28 - Cînd ai frînghia prea scurtă n-ajungi apa din fîntînă
nici la binecuvîntare n-ajungi cînd eşti strîns la mînă.

29 - Cheltuieşte cu o mînă şi culege cu-amîndouă,
dar gîndeşte şi la bietul ce-i tot ninge
şi-i tot plouă.

30 - Nu lăcomi la hrana asinului trudit
şi nu cruţa la plata acelui ce-a muncit,
nu trage de la gura săracului flămînd
- că are să te-ajungă pedeapsa în curînd.

31 - Cît de puţin ar fi să iai
cîndva tot ai de fund să dai
- cînd iei însă cu gînd milos
de fund nu dai, oricît ai scos.

32 - Cine-aşteaptă rugăminte, nu serveşte cu plăcere,
cine dă cu bucurie, nu aşteaptă-a i se cere.

33 - Nu da niciodată sfaturi unde trebuie pomană
că în loc să afli-un prieten -
vei afla numai dojană.

34 - Dacă ai patru pereţi
odihneşte pe-un drumeţ
casa ta dacă-ţi descui
şi-altu-ţi va deschide-a lui.

35 - Nu-ntreba dacă i-e foame celui care-ţi vine-n casă,
dacă dai cu bucurie, pune-i ce voieşti pe masă
şi-l îmbie să mănînce - el va face ce-o să ştie;
cine-ntreabă înainte nu dă bucuros ce-mbie.

36 - Mai dulce e oţetul dat
ca mierea cumpărată,
chiar şi puţinul dăruit
nu piere niciodată.

37 - Fericit e-acel ce poate încălzi mai mulţi la foc,
cel ce-n casa lui primeşte cît mai mulţi să aibă loc,
cel ce cît mai mulţi la masă ospătează bucuros
- cel mai nobil om pe lume este cel mărinimos.

38 - Uşor îi e cui porunceşte
dar cui ascultă-i este greu
- de-aceea stînd în car gîndeşte
şi la acei ce trag mereu.

39 - Sătulul la flămînd nu-i crede,
nici cel bogat celui sărac;
sînt rari acei ce simt cu alţii
şi largă inima-şi desfac.

40 - Simte-l totdeauna frate pe cel gol şi singurel
şi cu tot ce poţi ajută-l
- şi tu poţi s-ajungi ca El. Autor :Traian Dorz!

  SURSA YOUTUBE CLICK https://youtu.be/ZgH-Y6ECtG0

Despre Milostenie...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Milostenie nu înseamnă numai să laşi din traistă… Milostenie este să accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând

Daţi de pomană. O, dacă aţi şti!… Şi Vlăhuţă spune: „Milă e toată Scriptura!” Cel mai mare lucru posibil ăsta este. Pentru că atunci înseamnă că iubeşti. Şi, iata, înseamnă educaţie. Domnule, dacă spune: Însutit veţi primi, nu te teme că sărăceşti. Vrei să te îmbogăţeşti? Dă! Dar ce, urmărim să ne îmbogăţim? Mă doare inima de cel sărac. Nu te doare inima de el, deloc?

Eu am fost surprins de un cerşetor, care era fără picioare, pe stradă. Şi ăsta aştepta să îmi vărs buzunarele, nu glumă. Dar eu n-aveam nimic. S-a întâmplat să n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de maşină. Şi i-am spus: „Frate, nu te supăra, n-am nimic, dar îţi dau o mână caldă!” „O, părinte, aşa ceva nu mi-a dat nimeni”. Şi-mi zic: „Am brodit-o! Am biruit!”.

         Ei, vreau să vă spun: nu fiţi nepăsători. Şi nu aşteptaţi să-i întâlniţi. Căutaţi-i. Căutaţi-i, pentru că, găsindu-i pe ei, te-ai găsit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mântuitorul, nu te poate uita când faci o milostenie. Şi rupeţi din voi cu orice chip. Acum, milostenie nu înseamnă numai să laşi din traistă; ai un coleg care suferă, care nu-ştiu-ce, care e trist: „De ce eşti trist? De ce eşti trist?” 

Şi îl mângâi. Şi nu îl laşi deloc. Şi înseamnă că ai făcut o milostenie cu el. Şi îi dai un cuvânt de folos: „Lasă, mă, ca a murit tata, lasă, dragă, că ştie Dumnezeu. Nu te omorî. Hai să fim liniştiţi, hai să-l pomenim, să-l ajutăm acolo (că putem să-l ajutăm dupa cum trăim)”.

 Milostenie este să accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Obişnuiţi-vă să trăiţi nu numai voi, să trăiţi în toţi care sunt cu voi. Să nu lăsaţi mâna întinsă nici când vă dă, nici când va cere.

A milostivi pe unul, pe altul, aici se arată. Apoi nici nu ştii că acela pe care îl ajuţi poate să fie Hristos. El întinde mâna să-ţi dea Împărăţia Cerurilor şi tu nici nu observi. 

Fraţii mei, ţineţi minte: „cerşetorii sunt personaje biblice!” Ai trecut pe lângă mântuirea ta aşa de usor! 

Şi mai grozav, l-ai dispreţuit! Cerşetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum şi împart ce s-a căpătat şi zic: „Asta-i de la cutare. Pomeneşte-l, Doamne, întru Împărăţia Ta!” şi are valoare. Să nu aşteptaţi să-i întâlniţi! Căutaţi-i! Milostenia este ceva din Dumnezeul din tine!

Arhimandrit Ioanichie Bălan

Extras din Ne vorbeşte Părintele Arsenie (Papacioc), Vol. 1, Ed. Episcopiei Romanului, 1996, pag. 14

Despre milostenie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Milă de săraci ai? Să nu-i judeci, tată. De-i poti ajuta, ajută-i. Si chiar dacă nu le dai un ban, ai milă de ei. Iar dacă ai, dă. Fă milostenie cu lucrul sau cu cuvântul. Fă tot ce poti. Nu-i da prea mult, ca să nu-ti pară rău. Dar să nu-i judeci niciodată. Parcă eu, dacă le dau, ce, le dau de milă? Le dau ca să scap de ei... Si dacă dai, să fugi cât poti de mândrie. Ei, parcă cine stie ce am făcut! Au fost sfinti care-si dădeau si hainele de pe ei. Eu ce mare lucru am făcut?
Milostenia trebuie făcută în ascuns. Poti umbla si în haine luxoase si să faci milostenie asa încât să nu te stie nimeni. Mai sunt asemenea sfinti si în zilele noastre. Pe Sf. Iacob l-au pus să vândă vin într-o cârciumă, si când venea cineva să cumpere, sfântul îl ruga: "Nu cumpăra asa mult, cumpără mai putin, că ai acasă copii care te asteaptă..." Iaca asa... Si acum, după 20 de ani, când l-au dezgropat, era cu hainele si cu încăltămintea asa cum l-au îngropat atunci, cu barba si cu părul la fel - l-au si pieptănat. Si nu-l stiuse nimeni până atunci... Ai văzut?
Petru Vamesul - era un vames... om mare era el în vremea aceea. Si asa de nemilostiv era, că de la el nimeni nu vedea nimic. Era bogat, avea slugi multe si în orasul acela nu era altul mai mare ca el. Asa spune cartea... Dar în orasul acela erau si multi săraci. Si s-au adunat săracii toti, într-o seară, si se lăuda fiecare cu cât a câstigat. "Mă, da' tu cât ai câstigat? Da' tu? Da' tu?..." Si unul zice: "Măi, dar umblând voi prin oras, de la Petru Vamesul ati căpătat cândva milostenie?" Cela nu, cela nu... NU! "Mă, zice unul mai răsărit, ce-mi dati voi mie ca mâine să vin eu cu milostenie din mâna lui Petru Vamesul?" Ceilalti au râs: "Mă, da' ai să capeti câteva bete..." Si au pus rămăsag. Si acela mai îndrăznet se duce la poarta lui Petru Vamesul. Petru avea un car pe care îl încărca cu pâine, să se ducă s-o vândă. Cersetorul, la poartă, "dă-mi" si "dă-mi". "Mai pleacă de acolo, măi... Mai du-te, am zis!" Acela, "dă-mi" si "dă-mi" - nu se ducea. Se înfurie Petru si caută un băt împrejur - nu găseste. De furie, ia o pâine si poc!, în capul cersetorului. I-a dat si cu pâinea în cap, săracu'. Acela a înhătat pâinea si, pe fugă - drept la ceilalti, care-l asteptau: "Uite, mă, am căpătat... din mâna lui, mă... din mâna lui Petru Vamesul". Si-uite asa, a câstigat rămăsagul. Ca să vezi - i-a dat Petru cu pâinea în cap... Dar n-a luat seamă că pâinea aceea o să-i ajute cândva tare mult.
În seara aceea s-a îmbolnăvit Petru Vamesul - dar s-a îmbolnăvit de moarte. Si n-a mai stiut nimic, în boala lui... Ceilalti ziceau că a murit. Dar el s-a aflat înaintea Dreptului Judecător. Si a poruncit Judecătorul îngerilor să-l lege pe Petru si să-l arunce în gheenă, că-i tare păcătos. Dar îngerul de la botez a venit degrabă, plângând, cu pâinea: "Doamne, nu-l osândi, uite că si ăsta a făcut milostenie!" Si S-a milostivit Dumnezeu si i-a spus: "Mergi, sărace Petre, si adaugă la pâinea ta" - adică să dea mai mult, să se înmultească. Si s-a trezit Petru din boala aceea de moarte si a înteles că, va să zică, pâinea aceea l-a scăpat de la moarte si de la iad. Si a zis asa: "Să nu mor până ce nu voi fi si eu sărac". Si a doua zi a prins a împărti la săraci, la slugile pe care le avea - le-a dat tot, tot, si le-a lăsat să se ducă. Si a rămas cu o singură slugă, căreia i-a spus asa: "Îti dau tot ce mi-a mai rămas, toată datoria pe care trebuia să ti-o dau, dar mâine să mă duci tu pe mine în oras si să mă vinzi ca rob, iar pretul pe care îl iei pe mine să-l dai la săraci". "Cum, stăpâne, să te vând?!" "Dacă nu mă vinzi tu pe mine, te vând eu pe tine." Si, de frică, sluga l-a vândut. În târg. Că atunci se vindeau oamenii, mai ales crestinii, că erau credinciosi, si erau mai buni decât păgânii. Si cât a luat pe dânsul, a dat la săraci. Iaca asa... Dintr-o pâine, atât de milostiv a devenit, că s-a vândut si pe dânsul. L-au luat turcii si l-au dus acolo, în Turcia, unde a căzut slugă la un boier. Si l-a întrebat boierul: "Ce stii tu să faci?" "Grădinărie, stăpâne." Si l-a pus grădinar. Trei ani de zile a lucrat la grădină, în tară străină. Din atâta slavă câtă a avut si din atâta avere, a rămas slugă la grădina turcului. Si lucra cu credintă, nu asa... Odată, când aducea el din grădină legume pentru masă, s-au întâmplat la masa turcului doi negustori din orasul lui. Si s-au uitat negustorii unul la altul, si l-au cunoscut: "Mă, ăsta-i Petru Vamesul!" "Ba nu-i el, seamănă cu el..." "Ba el e, măi, Petru e..." L-au cunoscut. Însă Petru a simtit că de el vorbesc si a fugit din casă pe furis. Turcul acela avea un portar surd si mut, iar când Petru a ajuns la poartă, a strigat la acel portar: "Deschide poarta!" "O deschid, stăpâne!" - a vorbit mutul... Si Petru a iesit pe poartă si a fugit, că n-a mai stiut nimeni de el. Si a venit portarul care fusese surd si mut si a spus: "Stăpâne, acela care avea grijă de grădină a plecat". Iaca asa... Ai văzut? Dintr-o pâine... A dat-o de ciudă. Dar darul lui Dumnezeu, măcar că dai de ciudă, sau oricum dai, te aduce la cunostinta adevărului.
Desigur că cei care au sot, familie, copii trebuie întâi să-si împace casa, familia, copiii, si pe urmă să facă milostenie. Acela care face milostenie cu altii, străini, iar copiii si-i lasă să flămânzească si să tremure de frig, acela nu face milostenie pentru Dumnezeu, ci pentru slava omenească. Ca să zică lumea: "Mă, da' milostiv este acesta! Uite, a dat tot, a vândut tot..." Întâi casa să ti-o îngrijesti, familia s-o întretii, si apoi te ocupi si de altii. Asa spun canoanele, asa spune cartea...

"Extrase din cartea "Parintele Paisie de la Sihla""

Cel ce face şi va învăţa.

``Cel ce face şi va învăţa , acesta mare se va chema în Împărăţia cerurilor``(Matei,5.19): Pr. Arsenie Papacioc – cuvant MARE de folos, pentr...

Pr. Arsenie Papacioc – cuvant MARE de folos, pentru mantuire

                                                            Ne dati un cuvant de folos?

Uite, va spun trei lucruri pe care sa le respectati si sa stiti ca sunteti oameni care pot nadajdui mantuirea:

1.Sa fiti bine marturisiti.

Va dati seama ca asta este taina care ne mantuieste. Caci ce veti dezlega voi, dezleg si Eu! Taina e facuta pe un temei in Sfanta Scriptura, gata! Si pacatele astea nu se mai pomenesc nici la Judecata de apoi, nici la vami. Va sa zica s-a terminat! Bine marturisiti. Ca daca esti bine marturisit, incepi sa te cercetezi: eu am injurat, eu am gandit asa, eu am facut aceea. Incepi sa te cerni si sa te subtiezi si sa te aduni si sa te dezlegi. Asa. Chiar va rog sa notati pacatele cand le-ati facut, ca sa nu le uitati. Nu e usor, ca satana iti pierde creionul, n-ai hartia la tine si uiti.
Ce trebuie sa va mai spun? Sa nu lasati numai pe preot sa va intrebe. El va intreaba dupa un anumit fel de a intreba. Dar tu stii subtilitatea pacatului, sau nu-stiu-ce.
Deci sa fiti bine marturisiti. Pentru ca daca esti bine marturisit nu mai poti pacatui si nadajduiesti in mantuirea ta. Asta e una.

2.Sa cautati sa fiti pomeniti la Sfintele Liturghii.

Pentru ca se pune, dragii mei, in Sfantul Sange, particica aceea cu numele tau. Si se spune asa de preot: “Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sangele Tau , pentru rugaciunile sfintilor Tai”. Si se pun toate de pe disc, in potirul cu Sfantul Sange. Si va dati seama , unde poti sa fii, chiar daca esti mort, chiar daca esti viu esti salvat; se pomeneste si pentru morti si pentru vii. Si cat te costa? Cautati sa fiti pomeniti la Liturghie. Fie ca va cunoaste un preot sau va cunoaste duhovnicul, fie ca fratiile voastre dati la Liturghie, dar sa fiti pomeniti. Asta e totul.
Liturghia nu e o lucrare omeneasca, dragii mei. Nici ingereasca. E direct divina! Pentru ca nu poti tu sa transformi acolo. El este Cel ce este. Si daca ar fi cu putinta sa se deschida cerurile si chiar tavanul Altarului, n-ai vedea in cer mai multa lumina si mai mult asezare cum este in Sfantul Altar, cu ingerii, caci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugaciune, cand facem Vohodul: “Si fa, Doamne, sa intre cu noi si ingerii care Iti slujesc impreuna cu noi!” Deci preotul are autoritate. Pentru ca ei sunt acolo: o gloata de ingeri! E Hristos! Ce, te joci?!
Deci, cautati sa fiti pomeniti la Liturghie.

3.Sa faceti milostenie, pomana.

Dati de pomana. O, daca ati sti!…Si Vlahuta spune: “Mila e toata Scriptura!” Cel mai mare lucru posibil asta este. Pentru ca atunci inseamna ca iubesti. Si, iata, inseamna educatie. Domnule, daca spune: Insutit veti primi, nu te teme ca saracesti. Vrei sa te imbogatesti? Dă! Dar ce, urmarim sa ne imbogatim? Ma doare inima de cel sarac. Nu te doare inima de el, deloc?
Eu am fost surprins de un cersetor, care era fara picioare, pe strada. Si ăsta astepta sa imi vars buzunarele, nu gluma. Dar eu n-aveam nimic. S-a intamplat sa n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de masina. Si i-am spus: “Frate, nu te supara, n-am nimic, dar iti dau o mana calda!” “O, parinte, asa ceva nu m-a dat nimeni”. Si-mi zic: “Am brodit-o! Am biruit!”.

Ei, vreau sa va spun: nu fiti nepasatori. Si nu asteptati sa-i intalniti. Cautati-i.Cautati-i, pentru ca, gasindu-i pe ei, te-ai gasit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mantuitorul, nu te poate uita cand faci o milostenie. Si rupeti din voi cu orice chip.

Acum, milostenie nu inseamna numai sa lasi din traista; ai un coleg care sufera, care nu-stiu-ce, care e trist: “De ce esti trist? De ce esti trist?” Si il mangai. Si nu il lasi deloc. Si inseamna ca ai facut o milostenie cu el. Si ii dai un cuvant de folos: “Lasă, mă, ca a murit tata, lasă, dragă, că stie Dumnezeu. Nu te omorî. Hai sa fim linistiti, hai sa-l pomenim, sa-l ajutam acolo (ca putem sa-l ajutam dupa cum traim)”.

Milostenie este sa accepti pe un om sa stea langa tine, fara sa il alungi in gand.

Obisnuiti-va sa traiti nu numai voi, sa traiti in toti care sunt cu voi. Sa nu lasati mana intinsa nici cand va da, nici cand va cere.

A milostivi pe unul, pe altul, aici se arata. Apoi nici nu stii ca acela pe care il ajuti poate sa fie Hristos. El intinde mana sa-ti dea Imparatia Cerurilor si tu nici nu observi. Fratii mei, tineti minte: “cersetorii sunt personaje biblice!” Ai trecut pe langa mantuirea ta asa de usor! Si mai grozav, l-ai dispretuit! Cersetorii nu pier niciodata. Fac sobor la margine de drum si impart ce s-a capatat si zic: “Asta-i de la cutare. Pomeneste-l, Doamne, intru Imparatia Ta!” si are valoare. Sa nu asteptati sa-i intalniti! Cautati-i!!

Milostenia este ceva din Dumnezeul din tine!

 ``Cel ce face şi va învăţa , acesta mare se va chema în Împărăţia cerurilor``(Matei,5.19): Pr. Arsenie Papacioc – cuvant MARE de folos, pentr...:

MAMI, AZI VREAU SA FACEM AMANDOI PRIMII MEI PASI- DAVID GABRIEL

(David, David Gabriel, 1 an şi aproape o lună)

Mă uit la el, aşa, ca şi cum m-aş uita prima dată. Zâmbesc! Zâmbesc larg şi frumos,
mi se deschid ochii a senin şi mirare şi îmi spun: "Ce copil frumos!!!". Şi este.
Este un copil frumos.
Şi cuminte. Şi binecuvântat cu o familie care îl iubeşte, care luptă pentru el şi
care îl doreşte bine şi
sănătos. Dar o familie apăsată de durere, tristeţi, neputinţe. O familie care l-ar vrea
alergând fericit, batand mingea...
Veţi întreba: "Atunci, care este problema?". Problema este: Tetrapareza Spastică

Problema este una foarte gravă. Una de care eu mă lovesc din ce în ce mai mult
în ultima perioadă
. Am o prietenă, care are o fetiţă cu această problemă...pe Luana..., fluturaşul
meu drag, care are
aproape 8 ani de când se chinuie cu această boală şi sunt singure, singuri, într-o
lume a oamenilor ,care nu vad, nu aud
Am o altă prietenă care se luptă cu băieţelul ei, tot din această problemă. Se
luptă singuri, cu morile de vânt.
Despre ei nu am scris încă. pe ei îi cunosc demult. Pe ei îi cunosc personal.
Despre ei mi-e atât,
atât de greu să scriu. Ca şi când durerea toată din suflet mi-ar cădea în mâini.
Despre ei şi despre
Ştefan Gabriel, am să scriu săptămâna viitoare. Îmi tot fac curaj...
Şi mai cunosc o mamă care se luptă din această problemă şi altă mamă şi
Doamne câţi părinţi ... Da...
Cunosc de altfel multe mame, mame care devin super oameni alături de copiii lor
pentru care tresar în orice secundă...când aceştia respiră prea uşor, prea agitat, când plâng,
când scâncesc, când sar din somn
din cauza spasmelor care cu timpul devin din ce în ce mai grele..., tresar mereu.
Chiar şi în somnul
lor când visează că puii lor plâng. Sunt mame pe care oamenii au tendinţa să le trateze
cu superficialitate
. Le văd copiii îngrijiţi, plimbaţi în cărucioare, pe ele zâmbind, pe ei fericiţi şi astfel..
.restul se trece cu vederea de foarte multe ori.
Copiii aceia, copilul acesta nu este aşa! Oamenii dacă nu văd asta, nu vor să ştie!
Este greu... este greu, dar adevărul este că acei copiii suferă de chinuri îngrozitoare,
nu se pot mişca,
depind mereu de cineva, merg mereu la tratamente în ace şi perfuzii, au mereu parte
de masaje şi
terapii chinuitoare pentru ca muşchii lor să nu se atrofieze!

(Ajută-l pe David!)


Este greu, dar adevărul este că dacă nu înţelegem ce li se întâmplă şi
dacă nu acceptăm acest adevăr
cât mai repede, acei copii, vor deveni stigmaţi într-o lume închisă,
într-o lume a durerii, a singurătăţii,
a uitării, a nimănui...într-un final, când nimeni nu va mai fi lângă ei.


Copiii aceştia pot să îşi salveze viaţa, sănătatea şi copilăria! Mai au încă şanse!
Şansa lor suntem noi..
.cei din lumea autistă, cărora ne este teamă să îi vedem, să îi ascultăm, să le zâmbim,
să îi ajutăm.

Fiecare copil merită şansa să poată merge, să poată să stea în funduleţ,
să rostogolească o minge,
să alerge. Chiar şi copiii cu tetrapareze spastice merită şansa de a fi copii!
Ei, care au stat ani de zile
doar pe spate sau ridicaţi în funduleţ de părinţi, sprijiniţi, ei care au rostogolit
mingea doar cu privirea
de atâtea şi atâtea ori, ei ştiu cel mai mult ce înseamnă să îţi doreşti să faci
PRIMII PAŞI!

David Gabriel a împlinit 1 an. Un an în care mama a fost îngerul lui păzitor.
Un an în care tata a privit
neputincios şi trist la ei. Un an în care el a fost îngerul păzitor şi al lui David
şi al mamei acestuia.
Un an în care a privit lumea doar de pe spate, din braţele mamei sau din cărucior.
Un an chinuit şi plâns.
Dar este un băiat puternic şi luptător, Un băiat frumos şi iubitor. Un băieţel care
primeşte toată dragostea
celor din jur radiind. De ea depinde. Ea îl ţine în viaţă, îi dă putere, îl încarcă. El
ştie că atâta vreme cât
oamenii aceia, familia lui îl iubesc, el va exista frumos şi va încerca să dea toată
iubirea lui înapoi înmiit!

David cred că vi-ar povesti multe. Defapt o fac ochii lui. Cred că dacă ar putea,
v-ar spune că cel mai mult
şi-ar dori să îi zâmbească lui mami, să îi întindă mâna şi să spună:

"Mami, azi vreau să facem amândoi primii mei paşi!!!"

Mai jos, vă redau povestea lui David...

"De foarte mulţi ani mama nu mai spera că va mai avea vreodată copii, dar
eu m-am gândit să-i fac
o surpriză. Am 10 săptămâni şi ea încă nu ştie. Abia aştept să o cunosc !
Sunt în burtica ei de 28 de săptămâni, mă simt bine şi ocrotit dar tare nedumerit
sunt când ceva mă
smulge de acolo iar eu nu sunt pregătit. Aş vrea să ţip dar nu pot să respir până
când o doamnă
doctor mă ajută şi reuşesc să scot un sunet dar încă nu pot respira. Iau şi o notă,
nota 6; nu este o
notă mare dar eu sunt mare, am 1300 gr.
Mama e tare fericită dar eu nu ştiu dacă voi supravieţui primei nopţi. Plămânii
mei nu sunt destul
de dezvoltaţi nici măcar pentru a primi oxigenul ce intră prin tubul ăsta mare din
guriţa mea.
E dimineaţă ! Am reuşit dar îmi este înţepat tot corpul, tubul mă deranjează şi
mama nu e lângă mine.
Nu e tocmai aşa cum mi-am imaginat că va fi, iar când am cunoscut-o pe mama ,
plangea,
dar nu de fericire. La scurt timp m-am şi botezat, de atunci mă cheamă David Gabriel.
Zilele trec … multe perfuzii, transfuzii până când o hemoragie cerebrală o face din
nou pe mama sa plângă,
dar eu voi lupta în continuare. După două săptămâni mama îmi intinde un deget şi eu
îl prind în manuţă
şi n-aş mai vrea să-i dau drumu’. În următoarea săptămână inima mea începe să cedeze,

fac stopuri
cardio-respiratorii dar doctorii îmi sunt alături iar mama se roagă pentru mine la
bisericuţa
din curtea maternităţii. Doctorii i-au zis că au facut tot ce-au putut şi numai
Dumnezeu
mă mai poate ajuta. El m-a ajutat şi de data asta iar starea mea a început să se
stabilizeze.
Inima mea n-a încetat să bată.
A trecut o luna şi jumatate … e o zi mare, nu voi mai fi intubat iar tubul va fi
înlocuit cu o măscuţă.
E mult mai bine aşa ! La câteva zile mama mă ia în braţe pentru prima oară.
Sunt fericit !
Stau nemişcat şi n-aş mai vrea să mă mai dezlipesc de pieptul ei. Parea că totul
va reveni la normal,
ba mai mult, il cunosc şi pe tata . Ii aud vocea şi mă străduiesc să deschid ochii
şi să privesc
în direcţia lui. Tata îmi vede pentru prima oară ochii negri şi mari. E copleşit de
emoţie.
În curând îmi verifică ochişorii şi d-nul dr. oftamolog să vadă dacă vederea mea
este în regulă
dar n-a putut sa ne dea nici o veste bună. Făcusem retinopatie şi îmi pierdeam
vederea într-un ritm alert.
. Era necesară o operaţie urgentă dar bronhodisplazia pulmonară cu care am
ramas în urma oxigenării
îndelungate facea ca operaţia să fie mai dificilă. Când doctorul i-a zis mamei
că există riscul să mă
piardă ar fi preferat să rămân orb, dar la insistenţele tatălui meu, am fost operat
şi totul a decurs
destul de bine.
După 3 luni, părinţii mă iau acasa, îmi cunosc fratele, sunt alintat şi răsfăţat
deşi durerile sunt
încă mari din cauza herniei inghinale pe care o am. Credeam că vor mai fi două
operaţii şi nimic
rău nu avea să se mai întâmple, că voi fi fericit în sânul familiei mele, însă n-au
trecut nici 4 luni
şi ajung din nou în spital cu pneumonie.
Cumplite au fost acele zile dar mai cumplit de-atât a fost când datorită unor
crize pe care le
faceam s-a descoperit că sufăr de o boala necruţătoare – encefalopatie
hipoxic ischemica,
paralizie cerebrală ( tetrapareză spastică). Acum înteleg de ce nu-mi pot
folosi mâinile şi
picioarele ca un bebeluş normal, de ce nu pot ţine o jucărie în mână, de ce nu
pot să fac nimic din
ce ar trebui să fac la vârsta mea. Deşi am 9 luni, am fost evaluat la o vârsta
mai mica de 3 luni.
În sfârşit, epuizaţi de drumuri lungi, după 2 luni de spitalizare şi patru spitale,
fără bani pentru şedinţe
de kinetoterapie ci doar de-un bilet de tren, ne întoarcem acasă. Descumpanită
şi cu ochii înlăcrimaţi,
mama mă ţine în braţe dar nu mă priveşte. Îi caut privirea şi ea îmi zâmbeşte ca
sa nu ma îngrijoreze
dar eu ştiu că de fapt plânge. Ce vom face de-acum încolo?
O oază de speranţă se întrevede printr-un tratament de recuperare la o clinică
din Ucraina care
trebuie început de la o vârstă cât mai fragedă, însă costurile sunt cu mult peste
posibilităţile
financiare ale parinţilor mei. Dacă la început timpul se scurgea în favoarea mea
şi cu fiecare zi
ce trecea şansele să supravieţuiesc erau tot mai mari, acum timpul s-a întors
împotriva mea şi
cu fiecare zi care trece se scurg şi şansele mele de a putea merge vreodată.
Aşa m-am gandit să scriu povestea mea în speranţa că o va citi destui oameni
cu inima bună
ce mi-ar putea acorda o şansă să nu mă întreb niciodată de ce sunt diferit de
ceilalţi copii,
de ce nu mă pot juca, de ce nu pot să-mi îmbrăţisez mama …
Vă mulţumesc că mi-aţi citit povestea , vă mulţumesc din suflet pentru
......ajutorul vostru !
Cu drag,
David- Gabriel"

Aş spune mai multe, dar ce ar mai fi de spus? Povestea lor, imaginile,
actele medicale,
toate spun ceea ce e defapt de spus. David este bolnav. Foarte bolnav. David,
are nevoie de noi.
De toţi. De fiecare înger păzitor. De fiecare gând, rugăciune, ajutor.

David vrea doar să fie copil...

Cine vrea să-l ajute pe David, cu oricât de puţin, poate să o facă
donând în conturile:

Cont lei : RO86BPOS07207878987RON01

Cont euro : RO21BPOS07207878987EUR01

Titular : Irimescu Gabriel Florin (tata)

COD BANCA :308075018

SWIFT: BPOSROBU

ADRESA BANCII : BANCPOST Agentia Primaverii
STR. PRIMAVERII NR. 25 BOTOSANI JUD. BOTOSANI
sau poate să îi contacteze pe părinţi astfel:

ADRESA TITULARULUI : PARCUL TINERETULUI NR 11 ET 3 AP 13 BOTOSANI

Tel: 0741 32 44 66/0749 51 35 78

VĂ ROG DIN SUFLET, DAŢI ACEST ARTICOL SAU MESAJ MAI DEPARTE!

Milostenia

Într-o zi, cu multă vreme în urmă, o tânără femeie îmbrăcată cu nişte haine zdrenţăroase străbătea uliţele unui sătuc, bătând din poartă în poartă şi cerând milostenie. Însă nimeni nu îi dădea nimic. Mulţi îi adresau vorbe urâte, alţii asmuţeau câinii asupra ei. Unii îi aruncară doar coji de pâine mucegăită şi cartofi stricaţi.

Numai doi bătrânei care locuiau într-o casă micuţă de la marginea satului o poftiră în casă pe sărmana femeie.

- Şezi un pic şi te încălzeşte, spuse moşul, în vreme ce soţia sa pregătea o ulcică de lapte şi o felie mare de pâine.

În timp ce mânca, cei doi bătrânei o mângâiară cu vorbe bune şi înţelepte.

În ziua următoare, în acel sat se petrecu un lucru nemaipomenit. Un slujbaş regesc aduse pentru familiile din fiecare casă câte o invitaţie la palat. Neaşteptata invitaţie tulbură tot satul, iar a doua zi, toate familiile, îmbrăcate în straie de sărbătoare, sosiră la castel. Fură duse într-o impunătoare sală de ospeţe şi fiecăruia i se dădu un loc anume.

Când toţi se aşezară, servitorii începură să servească mâncarea. Îndată se ridică un murmur de dezaprobare şi mânie pe care nimeni nu încerca să le ascundă. Ce se întâmplase? Servitorii puseseră pe farfurii coji de cartofi, pietre şi coji de pâine mucegăită. Numai în farfuriile celor doi bătrânei, aşezaţi undeva la un colţ al mesei, puseră cu bucurie feluri de mâncare proaspete şi delicioase.

Pe neaşteptate, în sală intră tânăra femeie cu veşmintele zdrenţuite. Toţi amuţiră.

- Aţi găsit astăzi exact ce mi-aţi dat mie ieri, spuse ea.

Apoi îşi scoase hainele cu care era înveşmântată. Pe sub zdrenţe avea nişte straie aurite, presărate cu nestemate. Era însăşi regina.