Sfântul Apostol Tadeu a fost din cetatea Edesa. El era evreu de neam
şi cunoştea desăvârşit dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi. Şi s-a
suit în Ierusalim la închinăciune în zilele Sfântului Ioan Botezătorul
şi s-a minunat auzind propovăduirea lui şi văzând îngereasca lui viaţă,
şi a fost botezat de către dânsul. După aceea, văzând pe Domnul nostru
Iisus Hristos în trup petrecând cu oamenii şi auzind învăţătura Lui şi
văzând minunile Lui, s-a dus după Dânsul şi a fost numărat în ceata
celor şaptezeci de apostoli mai mici, despre care se scrie în
Evanghelie: Domnul a arătat şi pe alţi şaptezeci şi i-a trimis pe ei
câte doi înaintea feţei Sale, în toată cetatea şi locul, unde voia să
meargă.
Iar după pătimirea cea de bunăvoie, după moartea Domnului şi
după învierea cea de a treia zi şi înălţarea Lui la ceruri, Sfinţii
Apostoli împărţindu-se în toată lumea la propovăduire, Sfântul Tadeu s-a
dus la Edesa, trimis fiind de Domnul. Pentru că aşa a făgăduit Domnul
lui Avgar, domnul Edesei, mai înainte de patima Sa cea de bunăvoie,
trimiţându-i pe mahramă închipuirea cea ne făcută de mână a Preasfintei
Sale feţe şi scriind către dânsul: „Când mă voi înălţa la Tatăl, voi
trimite la tine pe unul din ucenicii Mei, care te va tămădui desăvârşit
de boala care te-a cuprins pe tine şi îţi va da viaţă veşnică ţie şi
celor ce sunt cu tine".
Deci Apostolul Tadeu, mergând în cetatea Edesa, nu s-a arătat
îndată stăpânitorului, ci mai întâi a intrat în casa unui evreu cunoscut
al său, cu numele Tobie, şi fiind găzduit la dânsul, a început cu
minune a face tămăduiri cu puterea lui Hristos, tămăduind toate bolile
prin punerea mâinilor şi prin chemarea numelui Domnului. Deci,
străbătând vestea despre dânsul prin toată cetatea, au început a aduce
la dânsul pe neputincioşii lor şi, văzând tămăduirea lor cea grabnică ce
se făcea de apostolul lui Hristos, se minunau foarte. Despre aceasta
s-a vestit şi domnului Avgar, cum că un bărbat oarecare, venind de la
Ierusalim, face multe minuni cu numele lui Iisus Hristos.
Deci Avgar îndată şi-a adus aminte de scrisoarea lui Hristos,
Care-i făgăduia că are să trimită la dânsul pe unul din ucenicii Săi şi
s-a gândit în sine, zicând: „Oare nu a venit acela pe care îi făgăduise
lui să-l trimită?" Apoi, poruncind să-l cheme pe Tobie, a zis către
dânsul: „Aud că în casa ta este un om din Ierusalim, care tămăduieşte
toate bolile cu numele lui Iisus". Tobie a zis: „Cu adevărat, stăpâne,
oaspetele cel de la mine face multe minuni cu acel nume!" Domnul a zis:
„Adu-l aici la mine". Şi ducându-se Tobie la Sfântul Tadeu, i-a zis
:
„Domnul acestei cetăţi m-a chemat şi mi-a poruncit să te duc la el, ca
să-l tămăduieşti de bolile ce l-au cuprins!" Şi a zis Tadeu: „Cu
adevărat eu sunt trimis la dânsul". Iar a doua zi au mers amândoi la
domnul Avgar, fiind adunaţi acolo toţi boierii şi dregătorii lui.
Şi intrând apostolul cu Tobie pe uşile palatului domnesc, şi
domnul uitându-se la dânsul, a văzut faţa lui apostolească strălucind cu
lumină şi, înspăimântându-se, s-a sculat degrabă de la locul său şi i
s-a închinat până la pământ. Şi s-au mirat toţi cei ce stăteau de faţă,
văzând pe domnul că se închină la un străin; pentru că aceia nu vedeau
strălucirea cea minunată care ieşea din faţa lui Tadeu. Deci domnul l-a
întrebat pe Sfântul Tadeu: „Oare tu eşti ucenicul lui Iisus, Fiul lui
Dumnezeu, Care mi-a făgăduit prin scrisoare să-mi trimită pe unul din
ucenicii Săi, ca să-mi dea sănătate desăvârşită neputinţei mele şi viaţă
veşnică, mie şi celor ce sunt cu mine?" Apostolul lui Hristos a
răspuns: „De vreme ce ai pus mare nădejde spre Domnul meu Iisus Hristos,
de aceea am venit la tine, fiind trimis de Dânsul. Şi dacă credinţa ta
către El se va înmulţi mai mult în tine, toate cele dorite de tine vor
fi după credinţa ta".
Avgar a zis: „Am crezut atâta într-însul, încât am voit să adun
puterea oştii şi să merg asupra iudeilor care L-au răstignit pe El, ca
să răzbun asupra lor răutatea aceea şi să-i pierd cu desăvârşire. Dar
stăpânirea romană, sub care suntem, m-a oprit". Sfântul Tadeu a zis:
„Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos n-a avut trebuinţă de ajutorul
omenesc în vremea pătimirii Sale de la iudeii cei zavistnici şi răi;
căci putea să pună înaintea Sa legiuni de îngeri, dar, împlinind voia
Părintelui, a pătimit pentru mântuirea a toată lumea. Iar după
împlinirea voii Părintelui Său, S-a suit către Dânsul la ceruri cu slavă
şi a şezut de-a dreapta Lui, şi nu are trebuinţă ca cineva să-L răzbune
pe El asupra vrăjmaşilor Lui, având El însuşi putere peste toţi, ca să
judece viii şi morţii, şi fiecăruia să-i răsplătească după faptele lui".
Deci vorbind mult despre Hristos Dumnezeu către Avgar şi către
cei ce erau cu dânsul, Sfântul Tadeu l-a adus la desăvârşita credinţă şi
l-a botezat. Atunci Avgar a câştigat în Sfântul Botez tămăduire de
lepra pe care o avea rămasă pe faţa sa după cea dintâi vindecare, căci
mai înainte era lepros peste tot trupul, şi când s-a adus la el
scrisoarea lui Hristos şi chipul cel nefăcut de mână al Preasfintei feţe
a Lui, atunci i-a fost cea dintâi tămăduire, curăţindu-i-se trupul de
lepră, rămânând numai o mică parte - cu dumnezeiască rânduială -, pe
faţa lui, până la venirea apostolului Tadeu.
Iar cealaltă tămăduire desăvârşită a lui, nu numai cea
trupească, dar şi cea sufletească, s-a făcut prin venirea apostolului şi
prin Sfântul Botez, când a ieşit din sfânta scăldătoare cu totul întreg
şi sănătos. Deci s-a botezat domnul Avgar cu toată casa sa; asemenea
s-au botezat şi ceilalţi care văzuseră minunile şi câştigaseră tămăduire
de neputinţele lor. Apoi Sfântul Apostol Tadeu a poruncit domnului
Avgar să adune pe toţi locuitorii cetăţii şi să asculte cuvântul lui
Dumnezeu.
Deci a doua zi s-a adunat tot poporul, iar Tadeu, apostolul lui
Hristos, stând pe un loc înalt, a început a le bine vesti pe Unul
adevăratul Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul, toate cele văzute
şi nevăzute, cu atotputernica Sa tărie, şi cum Fiul lui Dumnezeu S-a
pogorât din cer pe pământ, prin cea negrăită întrupare pentru mântuirea
omenească, şi a pătimit de voie, a murit, a înviat şi S-a înălţat la
ceruri, şi a pregătit celor buni răsplătire veşnică la ceruri, iar celor
răi pedeapsă nesfârşită în iad. Asemenea, le-a spus şi toate celelalte
taine ale mântuirii noastre prin cuvinte pe larg. Iar popoarele au
crezut cuvintele apostolului, de vreme ce au văzut şi minunile lui, căci
vedeau pe domnul lor tămăduit şi pe ceilalţi mulţi; deci au început a
slăvi pe Hristos, cerând Sfântul Botez.
Astfel s-a luminat prin botez cetatea Edesa prin sfânta credinţă
cea întru Domnul nostru Iisus Hristos; deci s-au zidit biserici şi s-au
pus preoţi, prin punerea mâinilor apostolului. Iar domnul Avgar, vrând
să mulţumească Sfântului Apostol Tadeu pentru tămăduirea sa, i-a dat lui
mult aur, dar sfântul n-a primit, zicând: „Dacă pe ale noastre le-am
lăsat, apoi cum să vrem să le primim pe cele străine?"
Deci întărind în Edesa sfânta credinţa şi pe toate rânduindu-le
bine, Sfântul Apostol Tadeu s-a dus în Mesopotamia, şi luminând acolo pe
mulţi şi zidind multe biserici, străbătea pretutindeni cetăţile Siriei,
ostenindu-se cu buna vestire a lui Hristos. Apoi, mergând la Virit,
cetatea Feniciei, propovăduind şi botezând pe mulţi, s-a odihnit întru
Domnul.
Notă. Să se ştie că acest Sfânt Tadeu este altul decât Sfântul
Iuda Tadeu, care s-a numit Levi, unul din cei doisprezece apostoli, a
cărui pomenire este în 19 zile ale lunii iunie; dar în Prolog şi în
Sinaxar s-a scris în această zi despre Tadeu cel de acum, astfel:
„Pomenirea Sfântului Tadeu care s-a numit şi Levi". Dar această numire
de Levi nu este a acestui Sfânt Tadeu, ci a celui dintâi, care este din
cei doisprezece apostoli, precum scrie la Evanghelistul Matei, în
capitolul 20. Acest lucru l-a arătat luminos Nichifor Calist, scriitorul
grec de istorii bisericeşti, în a doua sa carte, în capitolul 40,
scriind astfel despre aceşti doi cu numele de Tadeu: „Dumnezeiescul
Iuda, nu Iscarioteanul, ci altul, care avea îndoită numire, Tadeu şi
Levi, fiul lui Iosif şi fratele lui Iacob cel aruncat de pe aripa
bisericii, mai întâi a cercetat Iudeia şi Galileea, Samaria şi Idumeea,
apoi cetăţile Arabiei şi părţile Siriei şi ale Mesopotamiei, vânându-le
cu mreaja Sfintei Evanghelii; iar mai pe urmă a mers în Edesa, cetatea
lui Avgar, unde mai înainte celălalt Tadeu - unul din cei şaptezeci - a
propovăduit pe Hristos. Acolo, de nu ajungea ceva din slujba celuilalt, a
împlinit el bine". Acestea scrie Nichifor despre cei doi cu numele
Tadeu, dintre care cel dintâi care este din cei 12 Apostoli, îl numeşte
Levi, iar pe celălalt, adică pe acesta ce este din cei 70, numai Tadeu,
nu şi Levi. încă şi Sfântul Evanghelist Matei a fost numit Levi, iar de
ce s-a făcut aceasta, caută viaţa lui, în 16 zile ale lunii noiembrie.
Pentru a scrie toate marturiile despre sfant mai fac o precizare
Saptamana trecuta am aflat de la prietena mea, Georgiana, ca
unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mantuitorului, Sfantul Iuda
Tadeu, este un mijlocitor in mod deosebit in situatiile cele mai grele,
in care nu se intrevede nicio speranta si ca pe ea a ajutat-o foarte
mult acest sfant atunci cand s-a rugat la el.
Singura icoana ortodoxa din Bucuresti cu chipul acestui sfant se
afla la Biserica Sf. Dumitru Posta (in spatele Muzeului de Istorie).
Miercurea trecuta am fost si m-am rugat acestei icoane, in
special pentru o prietena de-a mea, care are mare nevoie de ajutor
pentru a se vindeca. Intrucat la ora 18 incepea Taina Sfantului Maslu,
am participat si la aceasta slujba, care mi-a placut foarte mult.
Tot in aceasta biserica, ce poarta hramul Sfantului Mare Mucenic
Dimitrie, se afla si moastele Sfantului Mare Mucenic Pantelimon, ale
Sfantului Mucenic Haralambie, ale Sfantului Ierarh Antipa al Pergamului
si ale Sfantului Cuvios Nicanor.
Icoana Sfantului Iuda Tadeu aflata in acest locas este destul de
mica in comparatie cu celelalte icoane din biserica, dar rugandu-i-te
cu credinta simti ca te umpli de speranta. In fata ei se afla o
rugaciune adresata sfantului, pe care o voi reda intr-o postare
ulterioara.
Din cauza faptului ca poarta acelasi nume cu tradatorul
Mantuitorului, Iuda, acest apostol a fost uitat de multi, nefiind facuta
cunoscuta puterea sa primita de la Dumnezeu de a ajuta in special pe
cei care si-au pierdut aproape orice speranta si se afla in pragul
disperarii.
Sfantul Iuda Tadeu se trage din semintia lui David si a lui
Solomon. El s-a nascut in Nazaret, din parintii Iosif tamplarul - care a
fost dupa aceea logodnicul Preacuratei Fecioare Maria - si Salomeea,
fiica lui Agheu. Pe ea a luat-o Iosif prima data de sotie dupa lege,
aceasta nascandu-i patru baieti: Iacob, Iosie, Simon si Iuda - viitorul
Apostol. Asadar, cel care poarta nume identic cu tradatorul lui Iisus
(din acest motiv, cei doi apostoli sunt deseori confundati) este chiar
“fratele Domnului si al lui Iacob”. Sfantul Matei Evanghelistul il
numeste Tadeu, ceea ce inseamna “inimosul, curajosul”.
După Inaltarea Domnului, Sfantul Apostol Iuda a propovaduit pe
Hristos in felurite tari: mai intai in Iudeea, Galileea, Samaria, si
Idumeea, apoi in cetaţile Arabiei, in partile Siriei si ale
Mesopotamiei; iar mai pe urma, s-a dus in Edesa, in cetatea lui Avgar.
Este praznuit in data de 19 iunie.
Fie ca pentru rugaciunile Sfantului Apostol Iuda Tadeu, sa se
milostiveasca Dumnezeu si sa ne ajute chiar si in cele mai fara de
speranta situatii!
Sa va prezint pentru cei interesati si rugaciunea catre Sfant
RUGACIUNE CATRE SFANTUL APOSTOL IUDA TADEU
O, Sfinte Iuda Tadeu, rudā a Domnului nostru Iisus Hristos,
apostol si martir glorios, stralucit in virtuti si puternic in minuni,
credincios si grabnic ajutātor al celor ce te cinstesc si se incred in
tine, priveste cu ochi milostivi la cel ce astazi alearga la tine si
cere mijlocirea ta.
Tu ai dobandit de la Dumnezeu darul de a ajuta indeosebi pe aceia
care au pierdut aproape orice sperantā si se afla in pragul disperārii.
Priveste deci la mine si vezi in ce stramtoare ma aflu.Viata mea
este o viata de suferinta. Zilele mele sunt pline de durere si necaz,
sufletul meu este o mare amaraciune. Cararile mele sunt pline de spini
si aproape nu trece o clipa fara suspine si lacrimi si fara griji
mistuitoare care imi macina toata puterea de viata.
Nelinistea, disperarea si lipsa de incredere in ajutorul de sus
imi coplesesc de multe ori sufletul, astfel incit mi se pare ca pronia
dumnezeiasca m-ar fi parasit. Atunci sufletul meu se umple de intuneric,
credinta se clatina, inima mea slabeste si disperarea se furiseaza in
suflet, vrand sa se faca stapana peste mine.
O, Sfinte Apostole, tu nu ma poti lasa in starea aceasta
grozava. La tine alerg, pe tine te rog, ajuta-mi. Asculta, te rog,
rugamintea pe care ti-o fac ! Nu ma voi departa de tine pana cand nu ma
vei asculta. Grabeste-te si vino–mi, te rog, in ajutor si nu lasa ca
increderea mea in tine sa fie rusinata. Fa ca prin mijlocirea ta sa se
preamareasca si intru mine nesfarsita milostivire a lui Dumnezeu.
Asculta-mi rugamintea, mai ales in necazul cel mare pe care il am acum
si da-mi grabnicul tau ajutor in (se marturiseste necazul).
Nu lasa ca sufletul meu sa ramina zdrobit de aceasta lovitura a
durerii si sa cada in disperare. Asculta-ma, o, Sfinte Iuda Tadeu,
implineste-mi rugamintea si eu iti voi fi recunoscator in toate zilele
vietii mele.
Te voi cinsti ca pe cel mai de seama ajutator al meu.
Voi multumi lui Dumnezeu pentru mijlocirea ta si voi raspandi pe cat imi va sta in putere cinstirea ta intre oameni.
