"La ce ne trebuie popă, noi ne rugăm direct la Dumnezeu?.."

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                        

Uite-așa vorbesc românii, mulți dintre ei. Noi, cei puțini rămași autentic ortodocși, știm adevărul. Dumnezeu are de dat, bogăția Lui este fără sfârșit. Dar a ales să implice oamenii în procesul de distribuire a multora dintre darurile Sale. De la El pentru oameni, dar.. prin oameni. Despre imensul dar al Preoției v-am mai vorbit. Unii spun că preoția s-a terminat odată cu Răstignirea. "Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec". Este adevărat versetul, numai că El se referă la lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos, Care "a pironit pe Cruce zapisul păcatelor noastre", "Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii". Ceea ce a făcut Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, o dată pentru totdeauna. Numim jertfa Sa pe Cruce "mîntuire obiectivă". 

Mântuirea aceasta trebuie asumată de fiecare dintre noi în mod personal. Fiecare persoană, fiecare "subiect" în parte. Această încorporare în viața fiecăruia dintre noi a ceea ce a făcut Hristos o singură dată în istorie se numește "mântuire subiectivă". Cum facem, adică, să beneficiem de roadele Crucii Domnului nostru?..

 
Despre aceste lucruri v-am mai vorbit și voi mai continua să încerc să vă clarific dogmele Ortodoxiei. Eu vroiam să mă refer astăzi la această putere de mijlocire, de intermediere a sfinților la Dumnezeu. Preoția are același rol de intermediere pe care îl are sfințenia anumitor oameni. Sfințenia, în virtutea meritelor personale, iar Preoția - în virtutea învestirii din partea lui Dumnezeu, a "ungerii". Și sfântul și clericul au puterea de a obține daruri și puteri de la Dumnezeu pentru a le dărui oamenilor. Azi îl prăznuim pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. S-a dus la el micuțul soldat Nestor și i-a cerut o binecuvântare. Știa că Dimitrie se află în grațiile lui Hristos Dumnezeu, de vreme ce pătimea tortură în temniță pentru El. 

Știa că-i sfânt și că are îndrăzneală la Hristos. Avea ceva de cerut, ceva peste puterea omenească. Nestor cerea puterea lui David proorocul ca să-l poată doborî pe Lie uriașul, un al doilea Goliat. Nu mai suporta să audă hulele lui Lie la adresa creștinilor și a Dumnezeului lor. Dar nu s-a dus la icoana lui Hristos, nu a îngenuncheat în fața Lui, nu I-a cerut Atotputernicului puteri. Nu. S-a dus la sfântul lui Dumnezeu și i-a cerut. Știa că Atotputernicul le poate da sfinților din atotputernicia Lui. 

Și Sfântul Dimitrie l-a binecuvântat. A făcut o cruce asupra lui, zicându-i doar atât: "Du-te și învinge-l pe Lie". Fără comentarii. Fără îndoieli. Și Nestor s-a dus, noul David l-a ucis pe noul Goliat. Restul îl știți. Să vă gândiți de două ori atunci când deschideți gura pe tema cinstirii sfinților. Tot la fel să faceți atunci când vorbiți despre preoți. Credeți-mă, Dumnezeu CHIAR DĂRUIEȘTE PRIN OAMENI! Nu a zis Hristos la înmulțirea pâinilor: "Dați-le voi să mănânce"?.. Ce, minunea a fost a Apostolilor, sau a Domnului? 

A fost a Domnului, evident. Dar au participat și Apostolii la minune. A lucrat Domnul prin Apostoli. Vă rog frumos, nu vă mai îndoiți de dogmele ortodoxe. Este totul adevărat, totul documentat. Pentru rugăciunile Mucenicului Tău Dimitrie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne ne pe noi, amin.