Colocviul internaţional - Biserica în lumina Sfintei Scripturi

Viaţa Eparhiei Argeşului -

În perioada 6-7 mai 2010, s-a desfăşurat la Curtea de Argeş colocviul internaţional Biserica în lumina Sfintei Scripturi. Organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, a treia ediţie a acestei manifestări internaţionale, a adus în actualitate adevărurile despre Biserică din perspectiva Sfintei Scripturi şi a Tradiţiei Apostolice: "Sfânta Scriptură s-a născut în Biserică. Ea este a Bisericii. Biserica păstrează Scriptura şi o interpretează neîncetat pe baza Tradiţiei Apostolice." Anul acesta, Cetatea Basarabilor a reunit teologi şi istorici, ortodocşi, romanocatolici şi protestanţi din România, Italia şi Germania.  Rugăciunea participanţilor şi imnurile religioase înălţate Bunului Dumnezeu de către grupul vocal Credo condus de părintele lector dr. Gheorghe Neacşu, din cadrul Facultăţii de Teologie din Piteşti, au deschis manifestarea. Părintele conf. univ. dr. Nicolae Brânzea, Vicarul Arhiepiscopiei şi Şeful de Catedră al Facultăţii de Teologie din Piteşti a prezentat participanţii drept o familie a dialogului şi a comuniunii şi a prezentat volumul al II-lea conţinând comunicările din anul 2009. O funie a Duhului Sfânt, împletită în credinţă, nădejde şi dragoste În cuvântul adresat, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Calinic a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru ajutorul pe care ni-l dă în fiecare zi, pentru cele două volume tipărite conţinând comunicările din primii doi ani şi a subliniat însemnătatea deschiderii colocviului chiar în ziua Sfântului şi Dreptului Iov: În calendarul Creştin Ortodox, astăzi se prăznuieşte Sfântul şi Dreptul Iov. Citind din Cartea Iov doar trei versete, ne dăm seama că totul este în mâna lui Dumnezeu: "Cine nu cunoaşte din toate acestea că mâna Domnului a făcut aceste lucruri? În mâna Lui El ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri. La Dumnezeu se află înţelepciunea şi puterea; sfatul şi pătrunderea sunt ale Lui." (Iov 12, 9,10,13). Mulţumim lui Dumnezeu că ceea ce s-a decis anul trecut s-a împlinit întocmai, mulţumim că ne-a dat viaţă şi ne-a adus la acest colocviu internaţional, Mulţumim celor care vor comunica învăţătura de credinţă într-un mod nou, accesibil timpurilor noastre! Aceasta este o funie a Duhului Sfânt, împletită în credinţă, nădejde şi dragoste. Vom aduna toate prezentările într-un nou volum. A urmat comunicarea Prof. univ. dr. Radu Ştefan Vergatti, Biserica, universităţile şi ereziile care a subliniat efervescenţa societăţii din secolul al XIIIlea, trecerea de la mediul rural la cel urban şi rolul universităţilor în combaterea ereziilor. Prin universităţi s-a creat un nou tip de om – intelectualul, a apărut un nou instrument de studiu – manualul, un nou mod de predare care a dus la cuantificarea cercetării ştiinţifice. Istoria universitară din ţara noastră a fost prezentată succint. Concluzia este că slujitorii Bisericii au fost cei care au creat acest boom al civilizaţiei prin intermediul universităţilor. În cadrul celor opt sesiuni, moderate de Părintele prof. dr. Ion Popescu, Părintele prof. dr. Roberto Giraldo, Părintele prof. dr. George Petraru, Părintele prof. dr. Adrian Niculcea, Părintele prof. dr. Tecle Vetrali, Părintele prof. dr. Ioan Stancu, Părintele prof. dr. Marco Nobile şi Părintele conf. dr. Nicolae Brânzea, au fost abordate teme biblice şi patristice referitoare la Biserică, dintre care amintesc: Descrizioni delle immagini neotestamentarie della Chiesa nei Padri (Don Celestino Corsato), Mărturia eclezială ca necesitate misionară (Pr. prof. dr. Mihai Himcinschi), Dimensiunea euharistică a misiunii ecleziale ortodoxe (Pr. lect. dr. David Pestroiu), Fundamentele trinitare ale Bisericii (Pr. prof. dr. Ion Popescu), Unitatea Bisericii între deziderat şi împlinire. Pericolul disoluţiei sectare (Pr. prof. dr. George Istodor, Eclesiologii în Noul Testament (Pr. prof. dr. Ioan Stancu), Problematica euharistică în Biserica primară. Actualizare (Pr. prof. dr. Adrian Niculcea), Însuşirile Biericii în lumina Sfintei Scripturi (Pr. conf. dr. Nicolae Brînzea), La chiesa alla luce della Sacra Scrittura (Prof. Jorg Lauster) etc. Organizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Argeş, Administraţiei Fondului Cultural Naţional şi a Domnului Sorin Voicu, în cadrul comunicărilor subtematice, au fost prezentate şi materiale despre viaţa Bisericii creştine, a învăţământului teologic, a vieţii social şi politice din perioada medievală şi din cea modernă în Apus şi Răsărit, Învăţătura lui Neagoe Basarab despre Biserică, autocefalia Bisericii Ortodoxe Române etc. Organizatorii colocviului, Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, Facultatea de Teologie Ortodoxă "Sfânta Muceniţă Filofteia" şi Institutul de Studii Ecumenice "San Bernardino" din Veneţia, au fundamentat tematica din acest an pe adevărul dumnezeiesc revelat cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie. Centrul de gravitate al tematicii este Tradiţia Apostolică. Astfel, în vederea continuării şi dezvoltării dialogului ecumenic bilateral între Ortodoxie şi Romano-Catolicism, la orice nivel şi în orice problemă teologică, este nevoie de o întoarcere la izvoarele creştine comune, în special la Tradiţia Apostolică. După Mântuitorul Iisus Hristos, cel dintâi exeget al Sfintei Scripturi, Sfinţii Apostoli sunt cei care au înţeles şi au explicat în mod infailibil Sfânta Scriptură. Astfel, consideră organizatorii, contribuţia teologică a Părinţilor Bisericii din Răsărit şi din Apus, precum şi a Tradiţiei bisericeşti până în prezent, poate să fie o altă bază de pornire în vederea regăsirii unităţii pierdute a Bisericii creştine. (Argumentul Colocviului internaţional Biserica în lumina Sfintei Scripturi). Preot Daniel GLIGORE

DE CE FOARTE MULŢI ROMÂNI CRED CĂ SOARELE SE ÎNVÂRTE ÎN JURUL PĂMÂNTULUI. Funeriu: „De vină e calitatea îndoielnică a educaţiei“. Teologii vorbesc şi de „analfabetismul“ religios

Ministrul Educaţiei recunoaşte că în România calitatea şcolii lasă mult de dorit. Nici religia nu e înţeleasă bine, spune teologul Gheorghe Istodor, vorbind de "neopăgânismul" omului postmodern

Mai bine de 80% dintre români nu dispun de cunoştinţe ştiinţifice elementare şi de un vocabular ştiinţific activ. Aceasta e concluzia studiului "Interese şi percepţii ale publicului privind cercetarea ştiinţifică şi rezultatele cercetării", coordonat de sociologul Lazăr Vlăsceanu şi realizat de studenţii Facultăţii de Sociologie din cadrul Universităţii din Bucureşti. Utilizând metoda interviului faţă în faţă pe baza unui chestionar similar celui folosit de Comisia Europeană în realizarea eurobarometrelor, cercetătorii au descoperit, printre altele, că 42% dintre respondenţi cred că Soarele se învârte în jurul Pământului sau că 35% dintre ei cred că virusul HIV poate fi luat dacă beau apă după o persoană infectată. Rezultatele studiului nu l-au nedumerit pe ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, care a declarat pentru Gândul că "intuia" situaţia şi ştie şi cauza - sistemul de învăţământ.

"Principala cauză pentru această situaţie e calitatea îndoielnică a educaţiei, mai ales în mediul rural. Această formă de analfabetism ştiinţific ne influenţează viaţa de zi cu zi. De exemplu, reticenţa unor părinţi faţă de campaniile de vaccinare sau apelul la tratamente naturiste sau homeopatice neadecvate în cazul unor boli curabile precum cancerul. Acest studiu arată, din păcate, ceea ce intuiam cu toţii. Aceasta e România pe care trebuie s-o modernizăm", a spus Funeriu, adăugând că modernizarea curriculumului este o prioritate a noii Legi a Educaţiei.

Fostul ministru al Educaţiei, actualul rector al Politehnicii Bucureşti, Ecaterina Andronescu, a declarat pentru Gândul că şcolile nu primesc resursele necesare pentru a ajuta elevul să îşi clădească o educaţie temeinică. "Cauza principală este faptul că nu alocăm resursele de care avem nevoie şi faptul că nu a fost regândită dimensiunea ştiinţelor în şcoală. Fizica şi chimia au câte o oră pe săptămână în planurile cadru", a declarat fostul ministru. Ecaterina Andronescu spune că accesul facil la informaţie asigurat de internet nu reprezintă o soluţie pentru viitor. "Nu ne putem baza pe informaţia non-formală pentru a ridica nivelul. Nu faptul că tinerii au acces mai mare la informaţie va rezolva situaţia. Informaţia ştiinţifică e cel mai adesea aridă şi nu e atractivă. Ea trebuie învăţată în şcoală. Asta e realitatea. De aceea trebuie regândit curriculumul şi reorganizate planurile de învăţământ".

Românii nu sunt "alfabetizaţi" nici din punct de vedere religios

Studiul arată că 95% dintre români cred în Dumnezeu, ceea ce nu-i împiedică pe 40% dintre ei să creadă că zodia în care s-au născut le influenţează puternic sau foarte puternic personalitatea, sau pe 22% dintre ei să creadă că horoscopul este "foarte ştiinţific". "E regretabilă confuzia", explică profesor universitar doctor Gheorghe Istodor. Potrivit teologului, cercetarea relevă că, la nivelul mentalului colectiv, "există un amestec nefiresc între religie şi ocultism pe de-o parte, dar şi între ştiinţă şi ocultism, pe de altă parte. "Este regretabil că nu se folosesc competent elementele definitorii ale celor două domenii autentice - teologic şi ştiinţific - că dimensiunea de tip ocult (astrologia, zodiacul ori horoscopul) este comparată cu rigoarea ştiinţifică. Toate acestea demonstrează că există un neopăgânism care se manifestă la oameni care se declară a fi credincioşi", spune pentru Gândul preotul Gheorghe Istodor.

Dacă 95% dintre respondenţi şi-au declarat credinţa în Dumnezeu, doar 52% cred în iad şi 73% cred în Rai. Diferenţa procentuală este explicabilă, afirmă prof. univ. dr. Gheorghe Istodor, şi asta pentru că foarte mulţi sunt cei care refuză să creadă în existenţa iadului.

"Ţine de iresponsabilitatea omului postmodern", explică teologul. "Multora le este greu - poate din comoditate, poate din teamă de judecată - să recunoască şi să afirme existenţa iadului. Mai uşor e să accepte existenţa Raiului decât a iadului", explică părintele Istodor. "Iar faptul că un procent atât de mare cred în Dumnezeu arată că structura fundamentală a omului este pur religioasă, este un dat ontologic".
P.S. Parintele George Istodor...face parte din familia mea...

Avortul înseamnă a nu lăsa loc vieţii şi bucuriei

Larisa Iftime 

---

Joi, 31 Martie 2011 ,  ZiarulLumina.ro

În perioada 14-15 martie, sub autoritatea ştiinţifică a Universităţii “Ovidius” din Constanţa, Facultatea de Teologie, Catedra de asistenţă socială, s-au desfăşurat lucrările Simpozionului Naţional “Aripi frânte – avortul din perspectivă sociologică, medicală, psihologică şi religioasă”. Cei prezenţi la acest amplu eveniment ştiinţific au calificat avortul ca fiind un act de suprimare a vieţii umane şi o cauză principală a degradării sănătăţii, moralităţii şi spiritualităţii poporului român.

Temele dezbătute în cadrul evenimentului au inclus, pe lângă cea a avortului, şi probleme ale familiei, propuneri privind ameliorarea calităţii consilierii, a informaţiei şi comunicării în problemele sexualităţii sau despre campaniile de informare cu privire la riscurile crescute de morbiditate şi mortalitate maternă şi perinatală.
De la început, ar trebui să precizăm că participanţii – printre care s-au numărat nume cunoscute de teologi, medici, sociologi şi psihologi, precum pr. prof. Nechita Runcan, pr. prof. dr. Mihail Milea, pr. prof. Istodor Gheorghe, prof. univ. dr. Gheorghe Bunescu, dr. Vasile Sârbu, pr. Nicolae Tănase, prof. univ. dr. Pavel Chirilă, pr. dr. Anton Ioan, dr. Christa Todea-Gross, dr. Aneta Tomescu, asist. univ. dr. Nina Stănescu, dar şi reprezentanţi ai ONG “Salvaţi Copiii” ş.a. -, discutând cât mai aplicat pe marginea celor expuse, au adus puncte de vedere noi asupra problemelor avortului.
Avortul din perspectivă medicală şi sociologică
Greutăţile abordării acestor teme au fost evidenţiate şi de participanţii la dezbaterile din jurul referatului doctorului Aneta Tomescu, medic ginecolog şi obstetrician din Constanţa, care a renunţat să mai facă avorturi. Domnia sa, de altfel, a adus în discuţie multe informaţii şi opinii de specialitate privind consecinţele avortului la femei şi felul în care se iau grelele decizii de către medici atunci când trebuie să hotărască asupra unui avort terapeutic.
În contextul referatului despre mamele minore şi problematica psihosocială a avortului la minore, discuţiile au scos în evidenţă priorităţile pe care le cere această realitate tristă, cea a creşterii numărului de avorturi la minore. Sarcina la minore a fost şi rămâne o problemă complexă la nivel de societate, nu numai în România, dar şi în toată lumea de astăzi. În jurul acestei probleme, după regula creşterii bulgărului de zăpadă, se nasc întrebări din întrebări. Potrivit datelor, în jur de 500 de minore nasc anual în România. Însă se pare că, dacă punem accentul doar pe cifre, creăm un paradox, creăm impresia că avortul e o alegere mai bună pentru aceste tinere. Medicii recunosc că, dacă o minoră a rămas însărcinată, organismul ei va putea să ducă şi sarcina până la capăt. Bineînţeles, cu suficientă îngrijire şi atenţie medicală. Şi, odată ce s-a ajuns în acest punct, tânăra trebuie ajutată să nască, şi nu împinsă să facă avort. Important este ca aceste cazuri să fie tratate cu multă atenţie, ca celor implicaţi să li se ofere informaţii de ajutor, specifice unor asemenea momente critice, de la consilierea medicală şi psihologică până la consilierea socială şi pastorală, astfel încât să nu se recurgă la soluţia avortului, care înseamnă o tragedie din orice perspectivă l-am privi. În aceste condiţii, aşezământul de la Valea Plopului, fondat de părintele Nicolae Tănase, constituie un bun exemplu de sprijin, inclusiv al mamelor minore. Din păcate, asemenea experienţe sunt foarte puţine în România. Ca să nu se ajungă aici – iar realitatea arată că aceste cazuri sunt din ce în ce mai frecvente -, e nevoie de educaţie morală, de o educaţie care să-i oprească pe tineri de la o viaţă trăită în desfrâu până la căsătorie.
Avortul din perspectivă teologică
Părintele profesor Mihail Milea, în expunerea sa, “Efectele dezastruoase ale avortului de la A la Z”, a ţinut să sublinieze: “Fiecare copil este în sine un plan al lui Dumnezeu de salvare a ţării şi a omenirii. A omorî un singur copil înseamnă a ucide de fapt întreaga omenire”. De mare folos este definiţia completă pe care a dat-o părintele profesor Milea avortului: “Iată ce înseamnă avortul: să ucizi tot ce este mai frumos, mai sfânt, mai dumnezeiesc; a scoate lumina din tine pentru a sta o veşnicie în întunericul iadului; a scoate bucuria din tine ca să fii trist toată viaţa, aici pe pământ şi-n lumea de dincolo; a scoate sănătatea din corp şi a introduce boală în trupurile noastre, deoarece orice avort, mai devreme sau mai târziu, aduce boală, durere, suferinţă, necaz. ş…ţ Nu poţi fi o familie fericită prin omorârea unuia sau a mai multor copii din propria noastră familie. Fericirea nu se face pe nefericire, pe crimă, ci doar pe jertfă, credinţă şi sfinţenie”.
Pr. prof. Nechita Runcan a vorbit despre “rănile familiei moderne în concepţie teologică”, subliniind printre aceste plăgi nu doar avortul, ci şi divorţul, adulterul şi homosexualitatea. Părintele profesor Runcan afirmă că “remediul în această situaţie nu poate fi altul decât acela de a reda familiei şi căsătoriei dimensiunea de sfinţenie şi unitate indisolubilă, descoperită în Sfânta Scriptură, promovată şi apărată de Sfinţii Părinţi. Căsătoria şi familia creştină fac parte, aşadar, din trăirea creştinismului autentic. De aceea trebuie privite cu toată responsabilitatea, dată fiind cinstirea lor de Însuşi Dumnezeu Creatorul şi de Mântuitorul Hristos şi propovăduită de către Sfinţii Apostoli şi Părinţii Bisericii”.
Îngrijire pastorală pentru femeile care au făcut avort
La fel de interesante au fost şi ideea sprijinirii femeilor care au făcut avort, şi reîntoarcerea lor în sânul Bisericii. Doamna asistent dr. Nina Stănescu, specialistă în ştiinţe sociale, a vorbit despre îngrijirea pastorală a femeilor măcinate de suferinţa avortului: “În mod constant, Biserica condamnă actul avortului, dar nu condamnă şi persoana. Cu toate acestea, sentimentul ruşinii şi teama de judecata celorlalţi le fac pe persoanele implicate în astfel de fapte să păstreze tăcerea în legătură cu nevoia de a primi ajutor pentru depăşirea suferinţei provocate de avort. Dacă nu putem face nimic pentru copiii care au fost ucişi prin avort, putem însă să facem multe pentru cei care au fost devastaţi spiritual de avort. Consider că atât femeile, cât şi bărbaţii care suferă în urma consecinţelor devastatoare ale avortului au nevoie urgentă de cât mai multă îngrijire pastorală”.
Tema avortului hormonal, cel produs de medicamentele contraceptive hormonale, cu toate consecinţele evidente asupra sănătăţii femeilor, dezvoltată în referatul dr. Christa Todea-Gross, rămâne în continuare ignorată de majoritatea medicilor din domeniu.
Ca o concluzie, o mare parte dintre participanţi au formulat ideea reînvierii morale a societăţii româneşti şi a stopării dezastrului demografic, fiind de acord că avortul – indiferent de formă şi procedură (la cerere, terapeutic sau hormonal) – constituie suprimarea unei vieţi umane unice şi irepetabile. Toate aceste variante de avort menţionate, analizate din punct de vedere ştiinţific, din perspectivă sociologică, psihologică şi teologică, conduc, în mod necesar, la concluzia că omul este om de la zămislire, că este o unitate psihosomatică şi trebuie să se bucure de protecţie legală. Implicaţiile majore şi efectele ireversibile ale acestor practici se răsfrâng direct şi pe termen lung asupra femeii, asupra familiei şi societăţii. Cancerul de col uterin, cancerul mamar, infertilitatea, gravele dereglări hormonale şi alte suferinţe fizice ori psihice sunt doar câteva din urmările directe ale diverselor forme de avort.

DESPRE BOALA

http://www.preventia-cancerului.ro/oamenii-vorbesc.htm


"Oamenii vorbesc" - o emisiune despre boală: Ce trebuie să facem ca să prevenim boala?
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
moderator: Mădălina Burduja
invitaţi: dr. Bogdan Catrangiu - preşedinte ARPC, preot George Istodor, preot Daniel Roşu

http://www.archive.org/movies/thumbnails.php?identifier=Postmodernismul

AICI GASESTI INTERVIURI CU PARINTELE ISTODOR GEORGE

Patologiile manipularii sectare

 

Patologiile manipularii sectare

Fenomenul de alienare mentala, generat de punerea in practica a diverselor tehnici de manipulare, da nastere la o serie de semne semiologice, pe care specialistii le-au grupat in doua categorii: individuale si de grup.

A. Patologii individuale.

La orice fel de practici s-ar recurge (fizice sau psihice), manipularea genereaza sau uneori semnaleaza o serie de boli psihice, care intra in sfera de activitate a psihiatriei, necesitand, de cele mai multe ori, un tratament de lunga durata.

Aceste patologii sunt de trei tipuri:

1. Fenomene depresive.

Depresia este o boala nervoasa morbida caracterizata printr-o modificare profunda a trairilor afective, a umorului in sensul tristetii, o stare de tristete morala si incetineala psiho-motorie, intretinand la subiect o dureroasa impresie de neputinta globala de fatalitate disperata.

Fenomenele depresive pot avea o dubla origine: pe de o parte sunt generate de capacitatea adeptului de a se supune constrangerilor sectei si de imposibilitatea de a satisface dubla legatura, reprezentata de integrarea sociala si de apartenenta la secta; pe de alta parte, aceste fenomene sunt generate la ex-adept de rezultatul carentelor afective induse de ruptura cu secta si de absenta oricarui sistem de referinta, odata ce renuntase, ca urmare a manipularii la sistemul axiologic comun (al societatii) si, pe deasupra, acum abandoneaza si inlocuitorul, ideologia sectei.

Manifestarile anxio-depresive pot imbraca forme variate mergand de la banala depresie psihica si melancolie pana la accese de panica si tentative de sinucidere.

a. Anxietatea sau nelinistea generalizata.

Anxietatea este o stare afectiva grava de neliniste, caracterizata prin insecuritate, tulburare difuza psihica si fizica, de asteptare a unui pericol iminent si indeterminat in fata caruia esti neputincios, care uneori este insotita de dureri fizice.

Cand paraseste secta, ex-adeptul nu reuseste, pentru un timp sa-si revina din starea de tensiune generala. El este permanent in asteptarea pedepsei pentru "tradarea" sa, care nu este lipsita de fundament, si se gaseste intr-un dezechilibru ametitor, intre vechea si noua situatie. Astfel, el constata cu neliniste, ca perioada petrecuta in mijlocul sectei s-a soldat cu extrema deteriorare a legaturilor familiale si sociale si chiar cu consecinte in propriul sau psihic, de care se simte responsabil, intoarcerea la realitate este insotita de o problematizare a tuturor "adevarurilor" in care a fost initiat de-a lungul anilor petrecuti in sanul sectei.

Ex-adeptul se loveste de o dubla incapacitate: de a admite ca procesul sectar i-a daunat si ca lucrurile de folos invatate, puteau fi dobandite si fara a suporta suferintele impuse de secta. El este intr-o teribila asteptare a unei noi suferinte si vigilenta il indeamna sa se indoiasca de oricare alternativa ii este propusa si de orice tentativa de a-i castiga increderea, in timp ce el insusi se indoieste de capacitatea de a se reintegra in realitate.

b. Accesele de panica.

Panica este o criza acuta de angoasa, generata de evenimente care afecteaza grav existenta, confortul si starile afective si care uneori poate atinge grade extreme de gravitate, astfel ca cel lovit de panica traieste, efectiv, in imaginarul creat de secta.

Amintirea situatiilor traite in secta si izbirea brutala cu realitatea, pot provoca veritabile accese de panica, in care ex-adeptul este convins de neputinta de a lupta contra sechelelor exixtentei sale. Persoana in cauza ajunge sa se teama ca va innebuni, ca va fi agresat sau ca nu va putea reintra in contact cu realitatea. Aceste senzatii sunt deseori insotite de tulburari somatice: transpiratie, palpitatii etc.

c. Starea permanenta de stres.

Stresul este o stare a organismului de suferinta, uzura, zgomot, permanent, temperaturi excesive, infectii, provocata de conditiile neprielnice, nocive, agresive, carora individul trebuie sa le faca fata. Aceasta stare este direct legata, la adeptul sectar, de agresiunile provocate de secta (inainte sau dupa parasirea ei), care au lasat o puternica amprenta asupra subiectului si este declansata de diversele situatii agresive ale cotidianului, invadand complet individul (in special prin vise repetate-cosmare).

Toate acestea determina o reducere a interesului pentru lumea exterioara si pentru alte persoane, altfel spus o repliere in sine, si o severa restrictionare a sentimentelor, persoana intampinand grave dificultati in a face fata unor situatii din cele mai banale. Acest tip de patologie se intalneste si la adeptii activi, fiind generata de obligativitatea de a ingera sisteme diferite: al sectei si al societatii, antagonism agravat de conflictele familiale, profesionale si sociale, situatii care supun la o extrema incordare nervii individului.

Secta nu face nimic pentru a ajuta adeptul sa depaseasca aceste stari ba, din contra, o favorizeaza pentru a accentua ruptura cu mediul de viata anterior, ceea ce potenteaza manipularea.

2. Conduitele nevrotice.

Pe masura ce adeptul progreseaza in insusirea ideologiei sectei si mai ales in punerea ei in practica, printr-o revalorizare generala, el dezvolta adevarate tulburari mentale de al caror caracter nefast adeptul isi da seama, dar pe care nu le poate stapani, tulburari numite in psihologie nevroze. Este vorba de ritualuri (ticuri) obsesive si comportamente fobice, izvorate din preceptele sectei, care se rasfrang asupra intregii sfere de activitati a adeptului.

In functie de gravitatea lor, ex-adeptul poate dezvolta veritabile handicapuri, care impieteaza asupra reinsertiei sociale, adeptul fiind constrans sa excluda din existenta sa anumite comportamente care "franeaza progresul". Aceste fobii sunt temeri obsesive si nejustificate, ce nu pot fi controlate si anulate, chiar daca persoana in cauza stie ca sunt nefondate si nerationale.

Ideologia sectara se bazeaza pe dihotomia interior-exterior si pe maniheismul bine-rau, intretinand la adept o frica continua de lume, discursul sectei alimentand si etaland contradictiile sociale. Confruntarea brusca cu realitatea poate provoca accese anxioase, care pot avea o mare anvergura, insotindu-se si de manifestari somatice. Astfel, medicii care au tratat copii care au supravietuit dramei de la Waco au constatat la acestia tulburari somatice masive, in special cardiace si intestinale, a caror evolutie a condus la ipoteza ca aveau cauze psihice. Manifestari asemanatoare s-au mai intalnit la persoane crescute exclusiv in mediul sectar, insa intr-un grad mai redus de gravitate.

Fobiile sunt indreptate intr-o diversitate de directii: persoane (in special reprezentanti ai institutiilor statului, psihiatri, clerici), institutii (armata, Biserica), manifestari culturale, practici medicale, diverse alimente, obiecte (in special noile produse ale tehnicii moderne, produse vestimentare). Aceste fobii se pot indrepta si impotriva unor etnii, rase, natiuni, insa acele grupuri care adopta asemenea atitudini se autoizoleaza si nu au prea mare importanta din punctul de vedere al impactului social.

Persistenta inconstienta(-zata) a celor mentionate mai sus plaseaza subiectul intr-un spatiu extrem de restrans, intre prescriptiile sectare si imperativele sociale si pentru a diminua disonanta cognitiva care apare, este nevoit sa adere la una din ele. Odata dobandite aceste stereotipii, renuntarea la ele devine extrem de dificila. Ex-adeptul, chiar daca este deplin constient de caracterul lor aberant are mari dificultati in a le depasi si domina, si se lasa antrenat intr-o multitudine de comportamente, pe care le condamna rational, dar de la care nu se poate sustrage decat in urma unor eforturi indelungate si dureroase.

Aceste tulburari pot atinge stadii mai grave: adeptul sau ex-adeptul, penduland permanent intre cele doua lumi (a realitatii si a irealitatii, a societatii si a sectei), poate pierde contactul cu realitatea (lucru care se poate intampla inainte si dupa parasirea sectei), se percepe pe sine drept produsul unei mutatii existentiale, are experiente pseudo-mistice (dialogand cu fortele cosmice, divinul, extraterestrii, etc), ajunge sa traiasca permanent in oniric. Totusi situatii de acest tip sunt rare in opinia specialistilor, in marea parte a cazurilor rezultatul final al fobiilor in plan psihic, fiind amnezii lacunare, precum reactiile de respingere a contradictiilor flagrante dintre imaginatie si realitate , insotite de dureri care nu au totusi nici un suport psihic.

3. Tullburarile psihotice.

Acest tip de afectiuni au gravitatea cea mai ridicata, caci marcheaza momentul in care adeptul pierde complet contactul cu realitatea, necesitand tratament specializat. Psihoza este o boala psihica, care atinge grav personalitatea subiectului, manifestandu-se in special prin tulburari ale sferei cognitive (perceptie, judecata, ratiune) si afective (umor, emotii) si necesita neaparat internarea. Totusi, aceasta grava disfunctionalitate psihica se altoieste pe o structura psihica anterioara fragila si cu inclinatii psihopatologice.

Tulburarile psihotice, determinate de aplicarea unor tehnici de manipulare in sanul unei secte, se desfasoara conform unei progresii in etape, pe care specialistii au schematizat-o astfel:

Stadiul I - repliere moderata asupra sinelui; pierderea contactului cu societatea; inclinatii spre superstitie; pretentii de detinere a unor capacitati paranormale (clarviziune, telepatie, al saselea simt, s.a.); izolare sociala; iluzii recurente (senzatii de prezenta a unei actiuni sau persoane absente sau decedate).

Stadiul II - debut de gandire deliranta (delirul determina o grava alterare a raportului subiectului cu realitatea); iruptii ale iluziilor suprarealiste sectare in realitatea individului; idei delirante bizare (nihiliste, religioase, etc); incoerenta.

Stadiul III - accentuarea trairilor delirante; adeziune completa la irealitatea ideologica sectara; aparitia unei trairi "mistice", totusi cu mentinerea contactului cu societatea ambianta; deteriorarea capacitatilor profesionale, a relatiilor sociale, a igienei personale s.a.m.d.

Stadiul IV - derealizare completa a gandirii (tulburare morbida care da celui atins de ea o impresie de irealitate a persoanelor si lucrurilor prezente precum si imposibilitatea evocarii situatiilor si persoanelor absente), scufundare in irealitatea sectara, fara nici o capacitate critica, tulburari paranoice insotite de sentimente de persecutie; handicap profesional, social; halucinatii (de persecutie sau exaltare).

Stadiul V - destructuralizare totala (confuzie intre intreg si o parte a intregului, care apare de exemplu la copii intre 2 si 4 ani cand acestia nu sunt capabili sa claseze diversele figuri ale unui joc pe categorii); trairi paranoice sistematizate; halucinatii senzoriale si kinestezice; parafrenie (delir, care in ciuda caracterului adesea extravagant ramane compatibil cu insertia sociala, compus din mecanisme halucinatorii si imaginative, cu teme fantastice care isi pastreaza coerenta; bolnavul traieste pe rand in doua lumi: universul particular sectar si lumea reala).

Stadiul VI - heboidofrenie (forma clinica a schizofreniei caracterizata prin deficienta intelectuala, disparitia sentimentului socio-familial si dezvoltarea unei tendinte antisociale); destructuralizare completa, stupoare catonica (sindrom intalnit de obicei in dementa precoce, caracterizata prin negativism, sugestibi-litate, stereotipii, pierderea spontaneitatii si initiativei motrice, raspuns aproape inexistent la stimulii externi); negativism; pozitie catatonica (fetala); rigiditate catatonica.

Cele expuse mai sus au descris consecintele in plan individual ale aplicarii unor tehnici psihice, nu de putine ori scapate de sub control; aceste urmari se pot generaliza si raspandi asupra colectivitatii, ceea ce vom descrie in cele ce urmeaza.

B. Patologiile grupului.

Patologiile individuale, prezentate mai sus, au drept cauze, pe langa cele legate de aplicarea tehnicilor de manipulare, si anumite latente ale psihicului uman care potenteaza aceste boli si expun individul la acestea. Exista, dimpotriva, anumite tipuri de afectiuni, cauzate de secta, care contamineaza comunitati intregi. Acestea sunt manifestari semiologice ale fenomenului de alienare mentala si sunt semnalul periodic al activarii sectelor in mijlocul unei colectivitati.

1. Catarsisul grupului.

Catarsisul este o metoda terapeutica destul de noua, de eliberare de tensiuni si angoase, prin crearea unei situatii de criza emotionala care determina rezolvarea problemei. Fundamentele acestui procedeu se pot regasi in conceptia lui Aristotel despre tragedie care ar avea capacitatea de a purifica pasiunile rele, prin punerea lor in joc cu ocazia reprezentarilor de acte virtuoase si desavarsite si el este des folosit astazi in practica terapeutica psihanalitica.

Sectele procedeaza asemanator alcatuind adevarate scenarii, cu scopul de a convinge grupul de nocivitatea unui anumit comportament sau convingeri, dand nastere la o comunitate de sentimente, la o coeziune interna, care poate imbraca forma unei eliberari de energie colectiva. In acest mod, pe nesimtite o intreaga colectivitate este transformata in sensul dorit de lideri si, chiar daca la suprafata totul pare normal, sechele psihice nu sunt deloc neglijabile, ele sedimentandu-se si putand invada realul oricand. Aceasta transformare nu are doar aspecte negative, ci poate constitui liantul care solidifica un anumit grup.

2. Isteria colectiva.

Isteria este boala mentala caracterizata prin pierderea, mai mult sau mai putin grava, a functiilor nervoase, prin pierderea capacitatii de aparare a eului, pierderea controlului asupra comportamentului.

Isteria este o boala foarte cunoscuta, care a fost multa vreme privita ca o consecinta a unei disfunctii si frustrari sexuale, tinand cont de manifestarile specifice ale celor atinsi de ea. in secta, indiferent de cauzele aparitiei, manifestarile isteriei sunt similare celor intalnite in alte cazuri: hiperemotovitate, irascibilitate, cresterea tensiunii arteriale, s.a.

Isteria ia nastere la un anumit individ si se transmite la intregul grup, putand fi interpretata drept semn al manifestarii supranaturalului. In sanul sectei contagiunea este foarte accentuata, astfel ca comportamentele si izbucnirile unui membru se pot transmite colectivitatii.

3. Transa colectiva.

Transa colectiva se aseamana cu isteria si difera de ea doar prin mai pronuntata exteriorizare, aproape fara nici o frana, si prin faptul ca este mai organizata. Astfel, ea poate imbraca forma unor rituri samanice bucurandu-se de un prestigiu la care isteria nu poate ajunge.

Extaz penticostal si manifestare fundamentalista islamica.

De cele mai multe ori transa se grefeaza in functie de cultura in care se situeaza sau grupul in care apare, ia forma fenomenelor de tip mediumic, cum ar fi de exemplu "posesiunile Duhului Sfant" ale penticostalilor, contorsiunile fizice ale adeptilor sectei Aum pentru a ajunge la levitatie, asemenea liderului Shoko Asa-hara, sau diversele manifestari ale sectelor satanice.

Adeptilor supusi unor tehnici corespunzatoare li se poate modifica constiinta in asemenea masura incat pierd contactul cu realitatea, substituindu-si comportamente si automatisme ale celorlalti membri ai grupului, sau se scufunda toti intr-o transa vecina hipnozei.

4. Delirul colectiv.

Delirul este ruptura dintre subiect si realitate, fenomen care anima in permanenta grupurile sectare, chiar daca are intensitatea scazuta. Motivele care alimenteaza delirurile colective sunt, in general, investite cu o puternica coloratura supranaturala si intaresc coeziunea grupului prin sentimentul unei comuniuni elitiste.

5. Sinuciderea colectiva.

Daca precedentele patologii pot ramane la stadiul de bizarerii fara prea mare importanta, aceasta ultima consecinta produce hecatombe umane, asa cum s-a intamplat in numeroase secte (Templul Popoarelor, Templul Soarelui, s.a.).

Sinuciderile colective nu sunt apanajul finalului de secol XX: in timpul imparatului chinez Chiang-Huang-Ti, cel care a construit Marele Zid, 600 de literati s-au sinucis din cauza deciziei imparatului de a distruge toate manuscrisele din Imperiu, in secolul I i.H. aproximativ 1000 de sclavi s-au sinucis pentru ca rascoala lor (condusa de Salvius si Atenius) era pe punctul de a fi infranta, la finele celebrului asediu de la Masada 12.000 de evrei s-au sinucis, in 1944 in jur de 400 de prizonieri japonezi si-au facut harakiri la aflarea vestii iminentei infrangeri a Japoniei. Toate acestea au fost insa acte disperate ale unor oameni, care constatau cu groaza si durere ca intregul univers li se prabusea, ca nu mai aveau pentru ce sau nu mai meritau sa traiasca.

Sinuciderile in care au fost implicate secte, din care majoritatea au avut caracter colectiv, nu prezinta deloc aceste trasaturi; adeptii, care si-au pus capat vietii, nu traiau drame de natura celor invocate mai sus. Putem spune ca o mare parte din decizia sinucigasa se datoreaza liderului care reuseste intr-un timp extrem de scurt, sa inoculeze adeptilor justetea si sublimitatea actului sinucigas (practic Jones si-a convins adeptii in 2 ore!).

Nu este vorba de sinucideri clasice, care constituie finalizarea unei trairi depresive accentuate ci ele imbraca semnificatii sacrificiale si soteriologice. Astfel adeptii lui Jim Jones sau Luc Jouret si-au pus capat vietii pentru a ajunge la unirea cu divinitatea, care in cazul Templului Soarelui este o cometa.

Instinctul de autoconservare reprezinta o piedica deloc neglijabila in calea acestui act; are astfel loc o acerba lupta intre tendinta dominatoare a liderului si dorinta de viata a adeptului, din care iese invingator ultimul, ceea ce subliniaza odata in plus eficacitatea acestor tehnici de manipulare.

Oricare ar fi motivele interne sau externe unor asemenea fapte, ele au oripilat opinia publica si au aratat cat de simplu poate fi manipulat adeptul sectar.

pr. lect. dr. Gheorghe Istodor

PAREREA PARINTELUI ISTODOR GHEORGHE...DESPRE PARINTELE POMOHACI

Pr Gheorghe Istodor - despre Pr. Cristian Pomohaci
   
  Asculta  mai multe  audio   traditionala

DESPRE RUSALII..CU PARINTELE ISTODOR

PARINTELE ISTODOR E NEPOTUL MEU, BAIATUL SOREI MELE MAI MARI...

Nu a fost decât o umbră

Au crezut că văd o minune dumnezeiască! Peisajul incredibil surprins de câţiva turişti pe vârful Caraiman, atunci când norii au luat forma crucii Eroilor Neamului, naşte dispute între specialiştii consultaţi de Libertatea.

Meteorologii susţin că miracolul nu este altceva decât o umbră proiectată pe o pânză de nori, în timp ce fizicienii spun că este un fenomen optic, datorat refracţiei luminii.

Pe de altă parte, slujitorii Bisericii cred totuşi că este un semn de la Dumnezeu, pentru că românii s-au îndepărtat de credinţă...

Turiştii care au filmat în urmă cu două zile forma crucii de pe Caraiman proiectată pe cer, timp de câteva minute, au asistat la un fenomen extrem de rar, mărturiseşte specialistul meteorolog, consultat de Libertatea.

Practic, imaginile surprinse nu sunt altceva decât o umbră reflectată pe plafonul de nori din spatele crucii.

“Fenomenul a fost determinat de mai mulţi factori. În primul rând, norii au fost foarte aproape de cruce, astfel că umbra ei a avut unde să se reflecte. Apoi, soarele a fost la apus, adică la sud de masivul Bucegi, în spatele celui care a filmat, dar în faţa crucii. Razele soarelui au dat această umbră pe pânza de nori. E un fenomen rar”, ne-a declarat şefa Laboratorului de Tehnici pentru Prognoza Fenomenelor Meteo Severe, din cadrul ANM, dr. Aurora Bell (foto stânga).

Crucea a fost ridicată în doi ani

Crucea Eroilor Neamului este un monument construit între anii 1926 - 1928 pe muntele Caraiman, la iniţiativa reginei Maria şi a regelui Ferdinand I al României, ca omagiu adus ostaşilor căzuţi în Primul Război Mondial.

Aceasta e amplasată la o altitudine de 2.291 m şi are 28 de metri înălţime, putând fi văzută de la distanţe foarte mari.

E un fenomen optic

“Ceea ce au surprins turiştii în fotografie este pur şi simplu un fenomen optic. Proiecţia crucii de pe Caraiman se bazează pe legile refracţiei luminii (fenomenul de deviere a unei raze luminoase care străbate medii transparente de densităţi diferite, în cazul de faţă, aerul). Mai clar, mersul razelor care veneau de la soarele aflat la apus este deviat de la linia dreaptă atunci când trec prin straturile de aer, în funcţie de valoarea indicelui de refracţie. Acesta scade când temperatura creşte. Concret, s-au întâlnit două straturi de aer: unul cald şi altul rece, de la pământ, şi astfel s-a format fenomenul surprins în fotografie”, ne-a explicat Adriana Petrescu (foto stânga), profesor de fizică.

Omul s-a îndepărtat de credinţă

“Dacă Dumnezeu a îngăduit să se arate crucea, această realitate poate fi înţeleasă ca o îndreptare a propriilor noastre vieţi către mântuire, pentru că omul contemporan s-a îndepărtat de credinţă şi de viaţa bisericească. Sub nici o formă nu trebuie să interpretăm acest fenomen ca pe un semn de panică sau de iminentă catastrofă”, ne-a explicat profesor doctor la Facultatea de Teologie din Constanţa, preotul Gheorghe Istodor 

PREOT ISTODOR GHEORGHE...Părerea Bisericii despre sfârşitul lumii

     
                                           

Anul 2012 - Sfârşitul lumii? Este problematica dezbătută de preoţii din Protoieria III Capitală în cadrul lucrărilor Cercului pastoral-misionar, găzduit joi, 11 septembrie, de Biserica "Sfântul Anton - Curtea Veche".

Preoţii din Protoieria III Capitală s-au întâlnit joi, 11 septembrie, la Biserica "Sfântul Anton - Curtea Veche", sub preşedinţia părintelui protopop Dinu Pompiliu, pentru a discuta despre actualitatea învăţăturii eshatologice sintetizate în ultimul articol din Simbolul de credinţă şi pentru a căuta soluţii pastorale eficiente la una dintre cele mai recente provocări contemporane, referitoare la venirea sfârşitului lumii în anul 2012.

Tema cercului, intitulată generic "Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Anul 2012 - Sfârşitul lumii?", a fost susţinută de pr. prof. Gheorghe Istodor, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanţa. "Tema legată de sfârşitul lumii în anul 2012 este o temă actuală, care tulbură minţile şi inimile celor mai puţin pregătiţi sau puţin mai naivi dintre credincioşi. Este o temă lansată de unele cercuri oculte din România şi din străinătate, foarte mediatizată, prin care, plecându-se de la anumite profeţii mayaşe şi de la unele pretenţii ştiinţifice, se "profeţeşte" întâlnirea umanităţii cu aşa-numita celulă fotonică, ce va avea un impact devastator, cu tot felul de consecinţe foarte greu de suportat de către om, iar doar cei care au capacităţi paranormale vor supravieţui. Cu alte cuvinte, soluţia pentru ca impactul cu celula fotonică să nu ne pună în pericol existenţa ar fi - potrivit acestei concepţii - ca toţi să devenim oculţi şi paranormali. Este o întreagă provocare, iar expunerea este una absolut schizofrenă: se pun pe acelaşi plan Vedele tibetane cu Biblia, se acreditează ideea sectară ultracunoscută că Biblia a fost tradusă şi interpretată greşit şi, de aceea, noi ne aflăm în această ignoranţă, cu privire la venirea sfârşitului lumii în anul 2012, profeţită de către civilizaţia maya", a spus părintele profesor Gheorghe Istodor.

Din aceeaşi ediţie:

• Hramul Bisericii „Sfântul Antonie - Curtea Veche“ din Capitală
• Poetul naţional, sărbătorit la Giurgiu
• Consilier american în vizită la IPS Mitropolit Petru
• Sărbătoare pe Taborul Argeşului
• Slujbe pentru persoanele private de libertate
• Hramul Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Sydney
• Hramul Bisericii Bucur Ciobanul din Capitală

Transformarea omului religios în om teosofic

Prelegerea părintelui Istodor a continuat cu prezentarea detaliată a argumentelor ştiinţifice şi teologice care infirmă autenticitatea ipotezei referitoare la proximitatea sfârşitului lumii şi a subliniat necesitatea cunoaşterii de către preoţi a problemei în toată complexitatea ei. "Prin această "profeţie" se urmăreşte o distragere a atenţiei publice, dar şi o proliferare a preocupărilor oculte. De fapt, se urmăreşte ca societatea religioasă ortodoxă tradiţională să se transforme într-o societate teosofică, în care problemele să fie discutate pe registrul ocult. Cam acesta este scopul: transformarea omului religios în om ocult. Este speculată teama omului pentru proliferarea neopăgânismului. Sunt corelate elemente prezentate ca fiind ştiinţifice, dar ele fiind de fapt scientiste. Întregii argumentaţii despre sfârşitul lumii i se dă o valoare ştiinţifică, dar în fond este vorba de o ideologie scientistă, care nu are legătură cu ştiinţa sau cu cercetarea. Scientismul este o ideologie care se foloseşte de datele ştiinţifice pentru slujirea unui scop ideologic; este ideologia care parazitează cercetarea ştiinţifică şi se foloseşte de datele ei pentru a acredita o anumită temă de interes pseudoreligios, cum ar fi sfârşitul lumii în 2012. În această concepţie avem elemente venite din monism, din panteism, din scientism - o îmbinare de elemente care nu pot coexista. Sunt doar nişte elemente disparate, puse într-un sincretism, care nu fac altceva decât să incite sau să tulbure", a mai spus părintele profesor Gheorghe Istodor.

Intensificarea activităţii catehetice şi misionare

În cadrul întâlnirii au fost analizate posibilităţile de combatere a falsei borne eshatologice, accentuându-se faptul că eficienţa acestor demersuri este condiţionată foarte mult şi de actualitatea mijloacelor folosite. "Soluţia este venirea în întâmpinare, chiar în mediile acestea foarte accesate de oculţi - internet, televiziune, radio -, cu informaţiile autentice ale învăţăturii Bisericii referitoare la Revelaţie, la începutul şi sfârşitul creaţiei. Soluţia este una eminamente catehetică. Trebuie să reactivăm dimensiunea catehetică a Bisericii şi fiecare preot în parohia lui să intensifice activitatea misionară", a încheiat părintele Istodor.

Cercul pastoral-misionar al preoţilor din Protoieria III, desfăşurat pe parcursul a două zile, se înscrie, prin tematica abordată, în seria de manifestări religios-culturale dedicate Anului omagial al Crezului ortodox şi al Autocefaliei româneşti. "În cadrul acestor cercuri pastorale organizate la nivelul sectorului 4 şi al sectorului 3, preoţii din protoieria noastră au discutat despre ultimul articol din Simbolul de credinţă. A fost o temă de misiologie, tratată foarte bine de părintele profesor Istodor Gheorghe şi bine fundamentată dogmatic. Părintele a avut o expunere critică asupra tuturor curentelor care caută să fixeze sfârşitul lumii şi să sperie oamenii cu nişte scopuri precise", ne-a declarat părintele Dinu Pompiliu, protoiereul Protopopiatului III Capitală.

Sesiunea finală a lucrărilor a fost rezervată soluţionării unor probleme de ordin administrativ, cultural şi social-filantropic. O iniţiativă importantă a constituit-o finanţarea proiectului "Hristos Se naşte, slăviţi-L!", organizat de Parohia "Adormirea Maicii Domnului" din cartierul Titan, care va implica tinerii şi copiii într-un concurs de pictură de icoane pe sticlă, dedicat sărbătorii Naşterii Domnului.