Întreaga misiune a Sfântului Ştefan a fost caracterizată de o coordonată principală : demonstrarea faptului că Mântuitorul Iisus Hristos este Mesia Cel prezis de prooroci .
Pentru a-l aduce în faţa completului de judecată reprezentat de Sinedriu ( Tribunalul evreiesc ) , Ştefan a fost învinuit de blasfemie împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu .
Au fost aduşi martori mincinoşi , antrenați din umbră de cărturari și farisei , care să spună că l-au auzit hulind împotriva templului şi a Legii lui Dumnezeu . Înainte de a vorbi în Sinedriu , toţi acuzatorii săi au parte de un lucru neobişnuit : faţa arhidiaconului strălucea asemenea unui înger , vestind fără cuvinte lumina adevăratei credinţe purtate în sufletul său . Era lumina harului dumnezeiesc și îndumnezeitor .
Având posibilitatea de a-şi apăra dreapta credinţă , Sfântul Ştefan îşi începe cuvântarea printr-un aspru rechizitoriu asupra celor de faţă , străbătut de firul roşu al Întrupării Domnului - făgăduită încă de la greşeala primilor oameni şi amintită sistematic în istoria poporului evreiesc prin patriarhii : Avraam , Isaac , Iacov şi ceilalţi .
Ajungând la Moise , şi nu întâmplător , deoarece era acuzat că ar fi încălcat legea acestuia , arhidiaconul Ştefan , ca oarecând marele profet Ilie Tesviteanul , aprins de râvnă dumnezeiască demască ipocrizia şi răutatea celor de faţă cât şi a înaintaşilor lor , prin aceea că nu au fost în stare să recunoască indiciile oferite de profeţii ce pregăteau calea venirii Domnului .
Fierbând de mânie , cei din Sinedriu erau jigniţi profund în orgoliul şi practicile strict formale practicate . Nefiind parcă de ajuns cuvintele ce le-au răscolit sufletele , Ştefan , cuprins de puterea Duhului Sfânt , prin curajul mărturisirii sale , are parte de o teofanie ,
drept care , proclamă solemn vederea slavei lui Dumnezeu :
„ Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului ( Iisus ) stând de-a dreapta lui Dumnezeu ”.
Rostirea acestor cuvinte va constitui condamnarea la moarte prin lapidare , moment aşteptat îndelung de cei de faţă . Scos afară din Sinedriu , târât şi bătut până în valea lui Iosafat , aflată între muntele Eleon şi Ierusalim , avalanşa de pietre provocată de mulţimea potrivnicilor prezenţi , printre care şi Saul , cel ce va deveni prin pronie cerească marele Apostol Pavel , nu îl împiedică însă pe Ştefan , aflat în faţa morţii , să rostească aceleaşi cuvinte ale Mântuitorului :
„ Doamne , primeşte duhul meu ”
şi „ Părinte , iartă-le lor că nu ştiu ce fac ”.
Dragostea atotcuprinzătoare şi atotbiruitoare , după pilda Domnului ,
l-a făcut să roage astfel.
Să remarcăm faptul că , dacă la începutul lumii , Cain este primul ucigaș de frate ( omorându-l din invidie pe bineplăcutul lui Dumnezeu Abel ) , la începutul lumii creștine , urmașul lui Hristos , Ștefan , moare ucis tot din invidie și ură de dușmanii lui Hristos .
La aflarea moaștelor Sfântului Întâi Mucenic a avut loc un cutremur mare , iar moaștele au umplut de mireasmă pe cei care se aflau în acel loc și auzeau glasurile îngerești spunând : „ Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace , între oameni bunăvoire ”.
Iată încă o legătură între Nașterea Domnului și pomenirea Sfântului Întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan.
Cu ocazia sărbătorii Sfântului Ştefan , peste 400.000 de români îşi serbează ocrotitorul , al cărui nume înseamnă „ încununat de Dumnezeu ”.
Părtași acestei încununari să fie toți cei ce-i poartă numele și îl cinstesc după cum se cuvine pe Întâiul Mucenic Ștefan !
La mulți ani !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.