Ce este desertaciunea, fratii mei ?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Tot ceea ce oamenii vad in afara lui Dumnezeu, departe de Dumnezeu, si toate cate le fac fara binecuvantare si fara frica de Dumnezeu.

Ce este desertaciunea mintii, fratii mei ? Este a trai si a judeca viata nu dupa Legea lui Dumnezeu, ci dupa cugetele si poftele noastre cele vremelnice, si dupa inchipuirea mintii omenesti bolnava de pacat.

Dar de unde rasar in oameni aceste rautati? Din impietrirea inimii si din nestiinta cea launtrica.
Ce este, fratilor,o inima impietrita ? Este o inima goala de Dragostea si Frica lui Dumnezeu, de tot ce a sadit bun si frumos Creatorul in ea, dar plina de necuratie si de egoism, si care se teme de tot ce-i poate primejdui trupul si viata trupeasca.
Fratilor, ce se naste apoi din impietrirea inimii ? Se naste nestiinta, neintelepciunea, si desavarsita necunoastere a lucrurilor, cailor si Legilor Dumnezeiesti! Se naste o inima goala si pustie de toata viata si cugetarile cele duhovnicesti.
Care este, fratilor,roada cea mai de pe urma a impietririi inimii si a necunoasterii Adevarului Celui Dumnezeiesc ? Este orbirea cumplita a sufletului, intunecarea cugetului si instrainarea dureroasa de Dumnezeu Cel Viu.
Intunecarea cugetului vine atunci cand mintea omului ajunge sa fie la fel de intunecata ca si trupul, iar Lumina din om se preface toata in Intuneric.
O, cata intunecime ! Intunecimea cugetului vadeste intunecimea mintii. O minte intunecata se straduieste mereu sa nascoceasca un rost Nimicului, si, in acelasi timp, tagaduieste rostul a toate, adevaratul Rost gandit de Creator. Intr-o astfel de stare, omul se instraineaza treptat si sigur de viata lui Dumnezeu, se usuca si moare, asemenea madularului ce a fost taiat afara din trup, asemeni mladitei ce s-a rupt din vie.
Astfel sunt paganii, necredinciosii, tot astfel sunt si cei slabi in credinta, sau crestinii fatarnici si mincinosi. Insa si lemnul cel uscat mai are o sansa mereu : daca este stropit si udat cu Apa cea datatoare de Viata a lui Hristos, se poate intoarce la viata si odrasleste iar mladite verzi. Inca si lumea pagana cea pustie si stearpa, a fost ridicata si adusa la viata de Hristos Domnul. Cu cat mai vartos, atunci, nu ii va aduce iarasi la viata pe crestinii care se pocaiesc de pacatele lor, de cugetele lor intunecate, si-si schimba viata dupa Voia lui Dumnezeu !

SA LUAM AMINTE LA NOI INSINE, FRATILOR !
Sa ne cercetam in toate zilele, intrebandu-ne ziua si noaptea daca nu cumva ne-am intunecat la minte, si ne-am instrainat de viata lui Dumnezeu, din pricina desertaciunii gandurilor si purtarilor noastre, si alipirii noastre prea mari de aceasta lume si de trup ! Moartea bate zilnic la usa, si zilnic trebuie sa fim si noi pregatiti sa plecam. In ce vom fi gasiti, in acelea vom fi si judecati..iar lemnul cel uscat, va fi aruncat in focul cel nestins.

O, IISUSE HRISTOASE, LUMINEAZĂ-NE ȘI AJUTĂ-NE SĂ CUGETĂM ȘI SĂ VIEȚUIM DUPĂ CUM E VOIA TA CEA SFÂNTĂ, VINO ȘI FII TU MINTEA, INIMA ȘI VIAȚA NOASTRĂ, CA DOAR CU TINE ȘI DE DRAGUL TĂU SĂ MAI TRĂIM, ȘI-AICI, ȘI ÎN VEȘNICIA ÎMPĂRĂȚIEI TALE FĂRĂ DE SFÂRȘIT ! Că Ție se cuvine Slava, Cinstea, Lauda, în veci de veci ! Amin !

Sfântul Nicolae Velimirovici