DESPRE MOSUL GHEOGHE LAZAR

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...





《DOUA CUVINTE ALE PARINTELUI CLEOPA ILIE DESPRE MOSUL GHEOGHE LAZAR》

(Convorbire cu un grup de ardeleni)

Ati auzit de mosul Gheorghe, vestitul Mosul Gheorghe? Ehehei! Mare apostol al Moldovei si al Ardealului! Ii am fotografia in casa, l-ati vazut acolo descult, cu capul gol. Are osemintele la Manastirea Varatec. Mosul Gheorghe a oprit trenul la Pascani pe linie. Mosul Gheorghe a vindecat mii de bolnavi. Mosul Gheorghe a facut evreii de s-au botezat pe aici.
A umblat zeci de ani descult, cu capul gol, cu un cojoc rupt. Si cand era gerul de 40 de grade, el tinea predica. Zapada era pana dincoace de genunchi si cat vorbea el se topea pana ajungea la pamant, ca avea picioarele fierbinti ca focul si din capul lui iesea aburi. Manca o data in zi dupa apusul soarelui numai paine si varza verde. Ii strangeau oamenii de cu vara. Iar vin niciodata nu bea decat o lingurita cand se impartasea cu Preacuratele Taine. Astea e bine sa le stiti si sa le inregistrati ca sa le aveti in Ardeal, din viata Mosului Gheorghe. Mai ales ca s-a intamplat ca printre voi sa fie un om tocmai din satul lui.
Eu stiam multe de dansul, ca eu sunt aici de peste 50 de ani, cu mila lui Dumnezeu. Cand eram mai tanar nu ma interesam de dansul, nu stiam de unde-i. Dar cand am aflat eu de viata lui, mi-am zis: "Stai, domnule, ca asta e om sfant."
Eu tin mult la el, am dat portretul lui si la Manastirii Ramet. Le-am zis: "Mai, popularizati-l, ca aici la noi e pictat in biserica ca sfant." La Schitul Vovidenia, intre sfintii nationali ai tarii, este pictat si Mosul Gheorghe, asa cu cojoc, cum il vezi, pentru ca el a fost mare om aici la noi. El aici a murit, la Piatra Neamt. El a fost in Sfantul Munte cu staretul meu, cu Ioanichie, in doua randuri. Pe urma la Ierusalim a stat cu staretul meu. El l-a intors pe staret.
Staretul meu era de la Zarnesti, de la Piatra Craiului. Mosul Gheorghe l-a adus cu toata familia la manastire, ca acesta a fost casatorit. Si i-a adus si pe nepoti si pe nepoate. Pe toti i-a adus din Ardeal la Manastirea Agapia si pe la celelalte manastiri.
Mosul Gheorghe a fost un mare o de lagatura intre Ardeal si Moldova. El a fost un apostol. El cand vedea o fata ca are evlavie si e credincioasa sau un baiat credincios, il lua sa-l duca la manastire: "Draguta, hai la Moldova, acolo-s manastiri multe, e Ierusalimul tarii, va duc eu acolo." Si a adus zeci si zeci de calugari si calugarite ucenici din Ardeal la manastirile astea. Si au ajuns oameni mari: Evghenie Ungureanu arhimandrit, el l-a adus; Silvestru Garoi arhimandrit, el l-a adus; Agafia Velase, care a fost stareta la Agapia, el a adus-o; maica Amfilohia Deleanu de el a fost adusa; maica Filofteea Stentea de dansul, parintele staret al meu Ioanichie, care a fost aici, tot el l-a adus - Mosul Gheorghe. Cica: "Hai acolo, draguta, ca acolo-s manastiri, ca aici le-au stricat ungurii." El numai ii aducea si ii lasa la manastire si iar se ducea sa mai aduca si pe altii. A fost un om cu mare dragoste de a aduce pe multi la manastire.



El a avut aici mai multi ucenici in Moldova care umblau desculti cu capul gol, ca si dansul. A avut pe parintele Atanasie Pavaluca si fratele lui, Chiril. Astia erau dintr-un sat de mocani de la Bretcu, din Trei Scaune. Si umblau desculti cu capul gol. Unul a plecat in Sfantul Munte si acolo a murit. Ei au venit ca mocani mari din Ardeal cu 3500 de oi pe Valea Trotusului. Li se spunea mocanii calugari. Aveau cruci si la glugi si la capisoane si la centiroane si la bete. Foarte evlaviosi. Nu erau casatoriti.
Si ei cand au vrut sa mearga la manastire au scris la Manastirea Neamt: "Cate oi poate sa tina manastirea?" Manastirea le-a scris inapoi, ca nu avea mosii mari atunci, ca le secularizase Cuza. Si le-a scris: "Noi putem sa tinem 350 de oi." Ei au scris inapoi: "Noi avem 3500 de oi. Tatal nostru are 3000 singur. Si noi vrem sa vemim ca si calugari la Neamt."
Atunci Manastirea Neamt a trimis pe parintele meu, pe staretul Ioanichie, si pe parintele Gaia, care a trait 100 de ani si mai bine la Neamt. Dar le-au spus ca nu poate sa tina manastirea atatea oi. Si atuncea ei ce au facut? Erau ucenicii MosuluiGheorghe, el i-a convins sa vina la manastire. El avea un cuvant: "Hai, draguta, hai la sfanta manastire." Asa le spunea. Atunci ucenicii lui, auzind ca manastirea nu are mosie, pentru ca mai avea si vite mari, au vandut oile si din 3500 au ales cate una din zece, au lasat 350 de oi, zicand: "Cu aiestea mergem la Neamt sa ne facem calugari si sa le dam manastirii."
Ia sa va aduc fotografia si sa-i vedeti. Uite ce scrie: "Anul 1909." Ia uitati si oitele fotografiate. Uite si ciobanii. Ei sunt in caruta amandoi, ucenicii Mosului Gheorghe: Atanasie si Chiril. Uite ce scrie aici: "Solemnitatea sfintirii apei in patrulaterul Sfintei Manastiri Neamt, cu ocazia donatiei a 350 de oi facuta manastirii de catre fratii Ioan si Haralambie Pavaluca (ca asa-i chema, iar pe urma i-au calugarit cu numele de Atanasie si Chiril), in timpul I.P.S. Mitropolit Pimen si a P. C. Staret Velerie, la 14 octombrie 1909".
Uite cum au venit la manastire cu toate oile. Au ales din 3500 , 350 cele mai frumoase. Uite, toate-s oachese si cu lana pana la pamant, creata. Au ales ce a fost mai frumos. Astia au fost ucenicii Mosului Gheorghe, el i-a adus intai: "Hai, draguta, acolo, sunteti mocani, dar haideti cu oile la manastire sa va faceti calugari, ca pe cealalta lume sa le aveti acolo." Ei erau din Bretcu.
Imi povestea staretul Ioanichie ca a ajuns cu el la Ierusalim, la pestera Sfantului Xenofont (Am fost si eu acolo, e in fata manastirii Sfantului Teodosie cel Mare si sunt multi sfinti inmormantati acolo. E o pestera de 20 de metri). Acolo au intalnit un pustnic mare, la care veneau corbii si luau mancare din palma lui. Si ursul venea in fiecare dimineata si pustnicul ii dadea o bucata de paine in gura si il netezea pe cap si ii zicea: "Nanu mamei, du-te la pustie de acum, ca ti-am dat mancare."
Asa de sfant era acela. Si cand a ajuns parintele staret cu Mosul Gheorghe, acela i-a zis Mosului Gheorghe pe nume, ca acela era roman, dar era de 40-50 de ani acolo. Si i-a zis pe nume, fara sa-l fi stiut vreodata. Dar si Mosul Gheorghe i-a zis pe nume:
- Si pe dumneata te cheama Parintele Partenie.
Si atunci s-a speriat acela:
- De unde ai adus omul acesta mare? Ca asta-i mai mare cu viata decat mine!
Asa i-a zis la parintele Ioanichie.
- Din Ardeal.
- Mare si minunat om e acesta.
El a stat descult si cu capul gol mai mult de 50 de ani, cu cojocul rupt si manca o data in zi dupa apusul soarelui. Mai cu seama ii placea paine si varza verde. El nu bea vin niciodata si nu manca cu undelemn decat la Pasti sau la praznicile mari. Mare pustnic era. Si oamenii strangeau varza verde si pentru iarna. Ziceau: "Poate a veni Mosul Gheorghe la noi, sa-i dam varza verde cu paine."
El toata ziua zicea psalmi si rugaciuni. A stat doi ani la Ierusalim si umbla descult. Acolo e greu de umblat descult ca te arde nisipul, sunt calduri mari. El zicea: "Nu, draguta, nu-i cald." Niciodata nu se supara. Si staretul meu Ioanichie, care a fost cu Mosul Gheorghe Lazar la Sfantul Munte, spunea ca acesta era un om care niciodata nu se supara. Tot bland era. Daca il ocara cineva, zicea: "Dumnezeu sa-l ierte, ca nu stie ce face!" Foarte bland om era.
Si cand a venit in tara, niste calugari din Sfantul Munte i-au zis: "Mosu Gheorghe, mata sa nu te mai faci calugar, sa ramai asa civil si sa predici cuvantul Domnului. " Ca avea o memorie extraordinara, stia multe predici. Si atunci el si-a luat viata asta: sa umble descult ch capul gol si asa a umblat toata viata dupa ce i-a murit sotia. I-au ramas trei fete. Una Marta a trait pana mai incoace.
Mosul Gheorghe avea darul de a face minuni, se vindecau oameni. Pe urma, pentru ca a aflat de viata lui asa inalta, un boier din Piatra Neamt foarte evlavios, ministrul Costinescu, i-a dat Mosului Gheorghe vreo doua-trei camere mari, unde sa vina bolnavii, ca el nu statea in loc. El predica in satul asta impotriva betiei, in celalalt impotriva furtisagului, a injuraturilor, colo contra desfraului, colo contra zgarceniei, a nemilostivirii, a maniei. Mergea din sat in sat si predica plangand. Numai seara la apusul soarelui, zicea: "Draguta, daca ai paine si apa, e destul." Era foarte mare sihastru si zicea psalmii in gand.
Si el se ducea de aici din Piatra Neamt si predica pana la Campulung Moldovenesc, pana la Radauti. Imparatul Franz Joseph a auzit de viata lui si a spus la graniceri: "Cand vine omul acela sfant din Moldova sa-i dati drumul sa predice si la noi." Si cand il vedeau granicerii, stiau ca tine lumea la el si ii spuneau:
- Mosu Gheorghe, iti dam drumul, dar cand vii inapoi sa spui la popor sa ne aduca ceva rachiu, tutun, tigari.
- Lasa, draguta, ca va aduce.
Si cand venea el la granita, nu stiau granicerii cum sa-l treaca mai bine, ca el cand venea, venea popor dupa el si le aducea la graniceri cosuri cu sticle cu vin, le aducea rachiu, ce voiau ei, numai sa-i dea la Mosu Gheorghe drumul sa predice dincolo peste granita. Ferice de granicerii aceia unde ajungea el. Si acum ei ii ziceau: "Pe la noi e bine de trecut, nu pe la cutare." Nu se mai gandeau sa-l opreasca. Bucovina era in Austria atunci. Predica la Humor, la Campulung Moldovenesc, la Cernauti, la Radauti. Si el predica si in Ardeal si in Bucovina si aici, ca asa-i dadeau drumul, asa a vrut Dumnezeu pentru credinta lui.
Si povestea staretul Ioanichie ca aici la Piatra Neamt, cand se intorcea Mosul Gheorghe dupa vreo luna de zile, stii unde avea chilia? Este biserica Sfantului Ioan facuta de Stefan cel Mare la Piatra Neamt si are o clopotnita de o parte si un turn mare. El avea chilia in turnul clopotnitei, langa clopote. Nu dormea niciodata culcat, ci pe scaun. Asa statea pe scaun si zicea psalmi pana ce adormea. Acolo este chilia lui si astazi, o stie toata Piatra. O chiliuta mica asa si o scara unde Mosul Gheorghe dormea.
Iar la boierul acela se ducea unde se adunau bolnavii. Si cand se ducea, el venea cu o straita. El nu voia sa primeasca nimic de la nimeni, nici mancare, nici altceva. Dar boierii, chiar si evreii , ziceau:
- Vine pe aici Mosul Gheorghe cel sfant.
Si ii puneau in traista bani. El nu se uita cat:
- Draguta, Dumnezeu sa va ierte.
- Mosu Gheorghe, sa ne pomenesti!
- Puneti pomelnicu acolo.
Dar el nu se uita cat au pus:
- Scrieti acolo pe pomelnic.
Si el, cand ajungea la Piatra, se ducea la o brutarie si intreba pe brutar: "Ai paine proaspata?" El stia de pe drum cati bolnavi il asteapta la boier. Si cumpara pentru fiecare cate o paine proaspata cu banii care ii gasea in traista. Si punea un om: "Draguta, hai cu mine ca iti platesc. Ia asta intr-un sac." Ducea un sac de paine acolo unde erau bolnavii. Si cand ajungea acolo, unii erau indraciti, altii epileptici, altii paralizati, altii cu un picior bolnav, pe altii ii durea o mana, altul era orb, altul surd. Erau cu parintii lor care ii adusesera. Iar el le zicea: "Draguta, intai sa primiti un dar." Si le dadea cate o paine la toti.
Si ii intreba:
- Draguta, ce va doare?
- Se plangeau parintii:
- Uite, asta e asa.
- Nu-i nimica. Draguta, hai sa ne rugam la Preasfantul Dumnezeu si la Maica Domnului in noaptea aceasta.
Si el statea in genunchi si citea Psaltirea. Si zicea:
- Voi numai ascultati, ca sunteti bolnavi, nu puteti face nimic.
Si se ruga pana catre ziua. Ii pomenea pe toti. Si dimineata cand se facea ziua , el nu dormea toata noaptea, punea mana pe capul lor si toti se faceau sanatosi. Acolo la boierul acela au ramas proteze, carje, lanturi cu care au fost legati aceia. Si acolo el nu dormea, el numai vindeca si apoi se ducea la chiliuta lui, in clopotnita acolo.
Si atunci boierul a vazut si si-a zis: "Mai, mare om al lui Dumnezeu e acesta." Si l-a intrebat boierul:
- Mosu Gheorghe, mata daca esti asa de sfant, ti-a dat Dumnezeu darul asta, stii cand ai sa mori?
- Stiu, draguta.
- Cand ai sa mori mata?
- Draguta, eu am sa mor cand s-or tulbura popoarele, si la moartea mea va fi sarbatoare si vor trage toate clopotele din tara.
Si asa a fost. In 1916, in timpul primului razboi mondial, pe vremea tulburarii celei mari dintre popoare, cand s-au tras clopotele pentru intrarea Romaniei in razboi, atunci clopotarul de la biserica Sfantului Ioan din Piatra l-a gasit pe Mosul Gheorghe adormit in Domnul in chilia sa. Si era chiar la praznicul Adormirii Maicii Domnului si era sarbatoare in toata tara.
Au fost minuni mari, Mosul Gheorghe a fost vestit. Dar la dumneavoastra nu se stiu minunile lui, stiti din ce cauza? Pentru ca el n-a trait acolo la voi, ci aici. Lui i-a placut tare aici, in Moldova, ca aici erau multe manastiri.

                                            MINUNILE MOSULUI GHEORGHE LAZAR

V-am mai vorbit si altadata de Mosul Gheorghe Lazar. Eu tin foarte mult la el, ca el l-a adus la manastire pe parintele meu staret Ioanichie Moroi si acesta ne povestea viata lui.
Am fotografia Mosului Gheorghe si a ucenicilor lui, Parintii Atanasie si Chiril Pavaluca. Au fost doi frati: Atanasie si Chiril. Erau de la Bretcu, din judetul Covasna, iar Mosul Gheorghe i-a adus la manastire, ca el a adus multi calugari din Ardeal incoace. Au venit la Manastirea Neamt cu 3000 de oi, ca erau mocani mari in Ardeal, si cand i-a calugarit au primit numele de Atanasie si Chiril. Dupa un timp, Chiril a plecat in Sfantul Munte si a cumparat o chilie acolo. Ca pe langa oi aveau se cate 35 kilograme de bani de argint si de aur, asa de bogati erau.
Iar Atanasie a ramas la oi la Neamt si a umblat si el 38 de ani descult cu capul gol. Am stat si eu la oi cu dansul. Eram amandoi cu oile si eu eram cu cele cu miei si el era cu sterpele. El manca seara, la apusul soarelui, si nu dormea niciodata pe laita, numai pe scaun. Eu cel putin aveam coliba si dormeam jos. El nu, numai pe scaun. Si avea un magar si pe magar avea un scaun de fier, care se deschidea si statea pe el. Si avea o sarica cu cruce in frunte si zicea Psaltirea pana adormea, ca o stia pe de rost. Odata i-am zis:
- Parinte, in seara asta nu ti-e scaunul aici, uite, ai sa dormi si sfintia sa jos.
- Cred ca nu dorm, ia adu toporul incoace.
A luat toporul si a taiat patru pari de alun, i-a ascutit si i-a batut. Apoi a luat crengi de alun si le-a impletit cu cei patru pari si a facut un scaun.
- Iaca scaun. Crezi ca totdeauna am purtat scaun de fier?
Si pe scaunul acela de alun a adormit zicand Psaltirea.
V-am adus poza ca sa aveti o imagine. Aici sunt fratii in fotografie cand i-a calugarit intai.
Acesta din mijloc e Mosul Gheorghe, iar acesta care-l vedeti calugar tanar este Parintele Atanasie care, dupa ce s-a intalnit cu Mosul Gheorghe, s-a descaltat si a mers si el cu capul gol. Si m-am descaltat si eu oleaca, fara voia staretului meu, Parintele Ioanichie, si am inceput iarna sa umblu descult dupa el. Nu mai puteam de frig. A aflat staretul, m-a chemat la el, mi-a dat canon.
- Cine ti-a dat voie, cutare...?
- Dar Mosul Gheorghe cum a mers?
Minte de copil. Eram frate. M-a pedepsit staretul si mi-a zis:
- Mosul Gheorghe avea darul lui.
Il cunostea staretul ca fisese cu el la Ierusalim si la Sfantul Munte.
Mosul Gheorghe Lazar, saracul. Zicea:
- Draguta, sa nu te gandesti decat la iad si la moarte. Sa nu te gandesti la nimica, decat ca vine moartea si iadul. Ca daca te gandesti la iad, nu ajungi in iad.
Aici la noi, pe varful Muntelui Taciunele, este o groapa. Cand venea pe aici, el acolo citea toata ziua Psaltirea, apoi seara cobora devale sa-i dai o feliuta de paine si varza verde si o canita de apa. Asta era toata mancarea lui. Si cand ii spui la unul de ce nu posteste, iti raspunde: "N-am putut." Dar de ce nu murea acela? Descult cu capul gol si iarna si vara.
El mergea din sat in sat plangand si zicand Psaltirea, ca o stia toata pe de rost. Si unde ajungea, oamenii erau toti dupa el. A venit odata la iarmaroc in Targu Neamt intr-o luni si l-au suit oamenii intr-o caruta sa tina predica.
Nu a mai vandut nimeni in ziua aceea. Tinand predica acolo si invatand oamenii, tot iarmarocul a venit la Mosul Gheorghe. Si s-a intamplat atunci ca o evreica tanara nu putea naste, era prima data, cand trebuia sa nasca primul copil, si era gata sa moara. Au venit o multime de doctori, ca zicea ca nu mai poate, moare. Nu mai putea nici racni si zicea ca moare. Au venit evreii la Mosul Gheorghe:
- Mosu Gheorghe, noi suntem evrei.
- Da, draguta, ce ai?
- Moare fata noastra. Hai la noi ca gata, doctorul a spus ca nu are ce-i face, moare fata noastra .
- Draguta, lasa sa termin predica.
- Mosu Gheorghe, acum moare, chiar acum moare.
- Nu moare pana nu vin eu.
Si au stat si au asteptat pana a terminat predica, apoi s-a luat un card de evrei dupa el. Zice:
- Dar va botezati?
- Toti ne botezam daca traieste fata, ca numai pe aceea o avem.
Boierul era bogat, om voinic. Cand au ajuns acolo, un card de evrei pe langa ea, ea era mai moarta, nu mai putea, gata, stateau pe langa dansa. Dar Mosul Gheorghe, cand a deschis usa, a strigat:
- Hai, deschide-te cu Dumnezeu si cu Maica Domnului.
Tot atunci a si nascut. A venit si i-a facut cruce pe cap si a spus:
- Sa fie a lui Hristos.
Si s-a facut sanatoasa si s-a botezat si ea si copilul, si i-a pus numele Gheorghe, dupa Mosul Gheorghe. S-au botezat atuci 5-6 familii de evrei in Targu Neamt.
Si cand il vedeau pe Mosul Gheorghe:
- Mosu Gheorghe, hai sa te incalzesti olecuta.
Unul dintre ei era brutar si stii ca se trage jaratecul de la paine in fata. Mosul Gheorghe era cu picioarele inghetate, ca mergea prin ger si le tinea si suflecate pana la genunchi.
- Mosu Gheorghe, ai sa mori de frig! Hai sa te incalzesti oleaca.
S-a dus acolo:
- Draguta, ia da un scaun!
Jaratecul era de o palma si a pus picioarele pe jaratec descult.
- Vai, Mosu Gheorghe, arzi!
- Lasa, draguta, sa se incalzeasca.
A iesit apa din picioarele lui si a stins focul. Si ziceau evreii:
- La Mosul Gheorghe nici gerul, nici focul nu au ce-i face.
El a oprit trenul la Pascani pe linie si la Piatra Olt. Aici in Pascani se pusese linie noua, care facea legatura intre Bucuresti si Burdujeni, ca acolo era ultima statie. Si cand a pus trenul, un biet ceferist din acesta care mana locomotiva, la primit pe mosul in locomotiva lui. Erau locomotive din cele mari, nu din astea, daca ati apucat din acelea cu aburi. Mecanicul l-a primit in locomotiva si el zicea Psaltirea tot timpul. I-a dat un scaunel acolo, dar a venit un controlor, din aceia care cer bilet. Vine la el:
- Mosule, biletul!
- Doamne, auzi rugaciune mea si strigarea mea...
- Mosule, biletul!
- Miluieste-ma, Dumnezeule...
- Mosule, biletul!
Dar el zicea in continuare psalmi. Si zice controlorul catre mecanic:
- Ce-i cu nebunul asta aici?
- Nu-i nebun. Nu te purta rau cu el.
- Dar nu vrea sa dea biletul.
- De unde bilet, ca acesta zice psalmi zi si noapte?
Si zice atunci controlorul:
- Da-te jos, mosule! Unde ti-e biletul?
Si mai erau doua-trei minute sa plece trenul. Si a zis Mosul Gheorghe:
- Draguta, stati aici cu Dumnezeu si cu Maica Domnului, ca ma dau jos!
S-a dat jos si a luat-o pe linie inaintea trenului.
- E nebun, merge pe linie.
Cand sa porneasca locomotiva, porneste-o, daca poti, ca el a zis: "Stati , draguta, aici!"
- Ce-i, ma?
- N-ai auzit ce-a zis mosneagul? "Stati, draguta, ca ma duc!"
- Ce, ma, dar tu tii cu dansul? a zis controlorul catre mecanic.
Ca mecanicul il ducea pana la Burdujeni intotdeauna, gratuit. Se suie alt mecanic.
- Nu merge locomotiva!
Se suie un sef inginer.
- Nu merge!
- Mai, adu alta locomotiva, asta-i fermecata de mosneag!
A adus o locomotiva noua din depou.
- Nu merge!
De la Bucuresti striga:
- Mai, e intarziere la Pascani doua-trei ore.
Mosneagul s-a dus zicand psalmi. Si i-a zis mecanicul controlorului:
- Domnule, daca n-aduci mosneagul inapoi, aici stai zece ani. Ai auzit cea spus: "Draguta, stati aici, ca eu ma duc."
A trimis doi oameni lalari pe linia trenului. La cativa kilometri l-au gasit, el zicea rugaciuni.
- Mosule, hai inapoi ca nu merge trenul.
- Iaca merg, draguta!
- Dar, mosule, iaca avem cai cu sei, ca avem multa intarziere.
- Draguta, eu in viata mea n-am mers pe cal, numai pe jos.
Si a luat-o pe jos. Aceia mergeau cu caii si el pe jos zicand psalmi. Cand au ajuns la Pascani, se stransese multa lume:
- Hai sa vezi un batran care a oprit trenul pe linie.
Si s-a adunat lume multa-multa. Au venit oamenii in jurul lui.
- Stati , draguta, ce va minunati ca a oprit Dumnezeu un tren? Ca Hristos a spus in Evanghelie: De veti avea credinta cat un graunte de mustar, veti zice muntelui aceluia: Ia-te de aici si dute in mare. Si cati sfinti n-au mutat muntii cu rugaciunea? Uite, Sfantul Marcu de la Muntele Francesc, Sfantul Ioachim al Ierusalimului, apoi argintarul din Alexandria. Toti au mutat muntii cu rugaciunea. Va minunati ca a oprit Dumnezeu trenul? Ca Dumnezeu poate sa opreasca si soarele, cum l-a oprit pe timpul lui Iisus a lui Navi, ca stat soarele sase ore, pana ce a biruit pe amaleciti.
Si le-a tinut o predica...
- Hai, mosule, dezleaga trenul!
- Nu, stai draguta, sa predic la oamenii astia!
Si aceia nu mai puteau rabda, dar se temeau ca se supara si pe urma nu mai desleaga trenul. Pe urma a zis:
- Hai, mosule, hai. Nu esti obosit, mosule? Hai la wagon-lit, adica la vagoane care au dormitoare.
- Nu, draguta, eu in locomotiva, acolo o sa stau.
- Dar sa aducem o locomotiva noua?
- Nu, nu, pe aceea veche.
Au adus-o inapoi pe aceea si i-au pus acolo un scaunel. Dar aceia mari nu se purtau rau:
- Mosule, da drumul la tren, ca uite ce, ne cheama de laBucuresti, e intarziere, cutare...
S-a suit acolo, a luat Psaltirea si a zis:
- Hai, draguta, sa mergem cu Dumnezeu si cu Maica Domnului.
Si a zburat trenul. Acesta-i Mosul Gheorghe.
Tot asa a facut la Piatra Olt a vrut sa se dea jos ca avea de luat o carte de la un om. Acolo era halta si aceia cu trenul nu opreau la halta daca nu erau oameni. Le-a zis Mosul Gheorghe:
- Uite, draguta, opreste oleaca ca e aici o casa si trebuie sa iau o carte.
- Mosule, dar nu oprim noi trenul pentru cartea dumneata, numai daca sunt oameni, dar nu-s oameni.
- Daca nu vreti sa opriti, stati aici, draguta, ca ma duc sa-mi aduc cartea.
A stat trenulin loc. S-a dat jos si si-a adus cartea. Cand a venit cu cartea:
- Hai, mosule, ca a stat trenul.
- Dar numai atat am avut nevoie: sa-mi iau cartea. Hai ca om merge!
- Acesta era Mosul Gheorghe Lazar, care manca o data in zi la apusul soarelui, iar in Postul Mare, saptamana intai si saptamana de la Florii pana la Pasti nu gusta nimic, numai citea Psaltirea.

( Extras din: MOSUL GHEORGHE LAZAR - Un Sfant al zilelor noastre - Arhimandrit Ioanichie Balan).

sursa

Iulian Mazilu