Sfântul Serafim din Sarov (1754–1833)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                       


Sfântul Serafim din Sarov (1754–1833) este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe, cunoscut pentru viața sa sfântă, minunile săvârșite și învățăturile sale pline de har. Viața lui poate fi descrisă drept un exemplu de smerenie, rugăciune neîncetată și dragoste pentru Dumnezeu și oameni.

Sfântul Serafim s-a născut în Kursk, Rusia, într-o familie evlavioasă, primind la botez numele de Prohor Moșnin. Încă din copilărie, a fost atras de viața duhovnicească. La vârsta de șapte ani, a avut prima experiență miraculoasă, fiind vindecat de o boală gravă după ce Maica Domnului i s-a arătat în vis. De mic, obișnuia să petreacă mult timp în rugăciune și să participe la slujbele bisericești.

La vârsta de 19 ani, Prohor a intrat ca frate în Mănăstirea Sarov, unde s-a dedicat postului, rugăciunii și muncii. În 1786, a fost tuns în monahism, primind numele de Serafim, care înseamnă "cel înflăcărat" sau "arzător de dragoste pentru Dumnezeu".
După câțiva ani în mănăstire, Sfântul Serafim a simțit chemarea la o viață de pustnicie. S-a retras în pădurile din apropierea Sarovului, unde a trăit în asceză severă, rugându-se neîncetat și hrănindu-se doar cu pâine și apă. În timpul acestei perioade, a fost atacat de tâlhari, dar i-a iertat și s-a rugat pentru ei.

După mulți ani de singurătate, Sfântul Serafim s-a întors în mănăstire, unde a început să primească pelerini, oferindu-le sfaturi duhovnicești și vindecări minunate. Celebrul său salut „Hristos a înviat!” devenise simbolul bucuriei sale neîncetate în Domnul.
Sfântul Serafim a fost un mare învățător al rugăciunii inimii și al dobândirii Duhului Sfânt. Una dintre cele mai cunoscute conversații ale sale este cu ucenicul Motovilov, în care a explicat scopul vieții creștine: „Dobândirea Duhului Sfânt este adevăratul scop al vieții creștine.”

Mulți veneau la el pentru sfat și vindecare, iar sfântul le vorbea despre iubirea necondiționată a lui Dumnezeu, chemându-i pe toți la pocăință și comuniune cu Hristos.
Sfântul Serafim a adormit în pace pe 2 ianuarie 1833, în timpul rugăciunii. A fost găsit în chilia sa, în genunchi, cu mâinile ridicate către icoana Maicii Domnului. A fost canonizat în 1903, iar moaștele sale sunt păstrate la Mănăstirea Diveevo, unde continuă să facă minuni.

Viața Sfântului Serafim este o mărturie a lucrării lui Dumnezeu în lume prin oameni sfinți, care se fac vase ale harului dumnezeiesc. El rămâne un model de smerenie, iubire și dăruire pentru creștinii din întreaga lume.

Sa avem parte de rugăciunile lui!