Profetia Sf Ioan de Kronstadt

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



"Si iarasi am mers mai departe, si am intrat într-o biserica impunatoare. Am vrut sa-mi fac cruce, dar Staretul m-a oprit: „Nu se poate! Aici e urâciunea pustiirii!”.
Aceasta biserica era tare mohorâta. Pe masa din altar – stea peste stea; în jur ardeau lumânari de smoala care trosneau ca vreascurile; potirul era plin cu ceva rau mirositor; prescurile – însemnate cu stele; în fata prestolului statea un preot cu fata catranita, iar sub prestol – o femeie, rosie toata, cu stea în frunte, striga de rasuna biserica: „Slo-o-bo-o-da-a!” (Sunt libera!). Doamne fereste, ce grozavie! Oamenii aceia începura sa alerge ca niste smintiti în jurul prestolului, sa tipe, sa suiere, sa bata din palme si sa cânte cântece dezmatate. Si deodata a strafulgerat, s-a auzit bubuitul unui tunet napraznic, pamântul s-a cutremurat, si biserica s-a prabusit: si femeia, si oamenii aceia, si preotul – s-au pravalit cu totii în adâncul beznei – în abis. Doamne fereste si apara, ce grozavie!
Am privit înapoi. Staretul se uita la ceva, m-am uitat si eu. „Parinte, spune-mi, ce este cu aceasta înfricosatoare biserica?” – «Acestia-s „cetatenii cosmosului”, ereticii, cei ce au parasit sfânta si soborniceasca Biserica si au primit inovatiile, care sunt lipsite de harul lui Dumnezeu; în astfel de biserica nu se posteste si nu poti sa te împartasesti!»
M-am înfricosat, zicând: „Doamne, vai noua, ticalosilor – moarte!”. Staretul m-a linistit însa, spunându-mi: „Nu te scârbi, ci roaga-te!” Si iata, am vazut o multime de oameni care se târau chinuiti de o sete cumplita, iar în frunte aveau stele. Când ne-au zarit, au început sa strige: „Sfinti parinti, rugati-va pentru noi. Atât de greu ne este, însa nu putem sa ne rugam. Tatii si mamele noastre nu ne-au învatat Legea lui Dumnezeu. N-avem nici numele lui Hristos, n-am primit Sfântul Mir, nici pe Duhul Sfânt, iar semnul crucii l-am refuzat!”. Si au început sa plânga.
[…]
Si iata, am vazut o multime de oameni, tineri si batrâni, îmbracati în straie ciudate, carând o stea imensa în cinci colturi; la fiecare colt atârnau câte doisprezece draci; în centru, satana însusi sta protapit cu niste coarne zdravene, cu capatâna de paie, iar din gura îi curgeau balele veninoase peste norod, de-a valma cu cuvintele: „Sculati voi cei pecetluiti cu blestemul…” Imediat s-a prezentat un cârd de draci, punându-le la toti pecetile: pe frunte si la mâna dreapta. L-am întrebat pe Staret: „Asta ce inseamna?“.
– „Acestea-s pecetile antihristului”. Mi-am facut semnul crucii Si l-am urmat pe Staret.
[…]
Staretul s-a rugat mai apoi pentru robii lui Dumnezeu si a aratat spre rasarit. Se împlinira cuvintele Proorocului Daniel despre „urâciunea pustiirii“. Si iata, am vazut deslusit cupola templului de la Ierusalim.era înfipta steaua. Sus, pe cupola, În interiorul templului se înghesuiau milioane de noroade, si înca altii mai încercau sa patrunda înauntru. Am vrut sa-mi fac semnul crucii, dar Staretul m-a oprit, zicând: „Aici este urâciunea pustiirii!“.
Am intrat si noi în templu. Era plin de lume: am vazut tronul, peste tot ardeau lumânari de seu; pe tron sta imperatorul în porfira de culoare stacojie; pe cap avea coroana de aur cu stea. L-am întrebat pe Staret: „Cine este acesta?“. El a raspuns: „Antihristul!“. De statura înalta, cu ochii ca jaratecul, cu sprâncenele negre, având cioc, fioros la fata, viclean, perfid, strasnic. Sta cocotat pe tron cu mâinile întinse spre popor, iar la degete avea gheare ca de tigru si racnea: „Eu sunt imperatorul si dumnezeul si stapânitorul. Cine nu va primi pecetea mea, aceluia, moarte!“. Toti au cazut la pamânt si i s-au închinat, iar el a început sa le puna peceti pe frunte si pe mâini, ca sa primeasca pâine si sa nu moara de foame si sete.
Comentariu :
Asadar, steaua cu cinci colturi, pentagrama, va fi un simbol extrem de important in acele vremuri apocaliptice.
De aceea de fapt intalnim steaua aproape peste tot: pe drapelele SUA, al fostelor state din blocul comunist, pe cel al UE, pe produse, in reclame, filme, reviste, site-uri. Ca sa ne obisnuim cu stelutele, ca sa credem ca e de bine cu ele."
Profetia Sf Ioan de Kronstadt

Nu uitați rugăciunea!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

1. Bătrânul Iacob zicea: “Nici o rugăciune nu-i pierdută, copiii mei! În ce mă priveşte, rugăciunea mă ţine de ani de zile”.

2. Adresându-se maicilor din mănăstirea sa Antim, Bătrânul din Chios, sublinia: “Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în acelaşi timp, de post şi de priveghere. Postul slăbeşte patimile, iar privegherea le omoară.

Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să se urce spre ceruri şi-i dăruieşte harisme dumnezeieşti”.

3. Bătrânul Iosif zicea: “Începutul drumului spre rugăciunea curată este lupta împotriva patimilor. Este imposibil să faci progrese în Rugăciunea lui Iisus atâta timp cât lucrează patimile. Totuşi acestea nu împiedică să existe harul rugăciunii, dacă nu suntem cuprinşi de nepăsare şi de slavă deşartă.

4. Rugăciunea este izvorul puterii. Bătrânul Porfirie zicea: “Mucenicii sufereau mult când îi torturau, cum suferă orice om normal. Diferenţa este că ei erau în permanenţă uniţi cu Hristos prin rugăciune: De la El primeau o putere mai mare decât suferinţele lor, încât le puteau învinge. Dar dacă lăsau rugăciunea, chiar pentru un moment, suferinţele deveneau insuportabile şi ei erau gata să se lepede de Hristos. Ancoraţi în rugăciune, ei primeau forţă şi suportau până la sfârşit suferinţele martiriului”.

5. Bătrânul Amfilohie sfătuia: “Rugăciunea făcută cu stăruinţă, trezvie, pietate, credinţă şi frângerea inimii, este bună şi folositoare. Diavolul se luptă în diferite feluri cu cei ce se roagă, dar pe cei ce nu se roagă îi iubeşte! Omul în rugăciune vorbeşte cu Dumnezeu şi Îi cere bunuri duhovniceşti şi mântuire. Cel ce se roagă trebuie să fie smerit”

Andrei Andrew

SFANTUL ILIE TESVITEANUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Bucuria mea, un prooroc este o calauza Sfanta, ales de Dumnezeu sa carmuiasca poporul pe caile credintei si sa-l fereasca de ratacire, este vazator al tainelor viitorului pe care le prezice cu o precizie uimitoare fiind inspirat de Duhul Sfant. Sfantul Ilie Tesviteanul, acest inger pamantesc si om ceresc, a avut sansa de a vorbi cu Dumnezeu ca o adiere de vant pe Muntele Carmel.

 
Sfantul Ilie, va veni ca inainte mergator al zilei celei infricosate a Domnului, cand “se va coace rautatea” pe pamant: “Iata Eu va trimit pe Ilie Proorocul, inainte de a veni ziua Domnului, cea mare si infricosata”. Avem nevoie de prezenta Sfantului Ilie in sufletele noastre asa cum a avut vaduva din Sarepta Sidonului, si precum aceleia i-a inviat pe fiul ei mort, tot asa il rugam, sa invieze si pe fii, fiicele noastre si pe toti tinerii, morti din punct de vedere spiritual. Multi leprosi erau in vremea lui Elisei, dar, numai unul s-a tamaduit, Neeman Sirianul. Cata lepra este pe trupurile, dar mai ales in sufletele noastre si cata nevoie avem sa fim tamaduiti! Sa dam slava lui Dumnezeu, ca a chemat in slujba Sa, un astfel de Apostol si Prooroc. Sa fim milostivi ca vaduva din Sarepta Sidonului si atunci toate ne vor spori si nimic nu ne va lipsi. Noi, crestinii ortodocsi din Romania, avem mare evlavie la Sfantul Ilie, ii purtam icoana marelui Profet in suflet si fiindca, mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului” (Iacov 5:16), il rugam asa: Sfinte Ilie Tesviteanul, ca unul care ai indrazneala catre Dumnezeu, roaga-te si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul mortii noastre.

                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                             Preot Ioan .

Sf. Ioan Gura de Aur

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O, omule intrat-ai în biserică, învrednicindu-te-ai de vorba scripturii şi mai vârtos a lui Hristos, păzeşte-te să nu ieşi, mai înainte de încheierea preotului, pentru că, ca şi un slujitor fugar te vei judeca de către Dumnezeu.

Toată ziua petreci în locurile cele trupeşti şi două la cele duhovniceşti nu poţi îngădui? La jocuri mergi şi până nu se strică nu ieşi, şi la biserică vii şi mai înainte de terminarea Sfintei Liturghii ieşi.

Fie-ţi frică de cela ce zice, cel care necinsteşte Sf. Taine se va socoti şi necinstit de către Hristos.

A sta înaintea unui împărat nici să zâmbeşti sau a râde nu cutezi, iar înaintea Domnului Hristos şi Împăratului tuturor stând şi nu stai cu frică şi cu cutremur, ci vorbeşti şi râzi fără de tocmeală în

casa lui Dumnezeu. Cu aceasta Îl îndemni pe Dânsul de te urgiseşte şi nu iei iertare păcatelor tale. Pentru că Dumnezeu nu atâta pe cei păcătoşi îi urăşte, ca pe cei ce nu se opresc de la păcat.

De la unii ca aceştea îşi întoarce Dumnezeu faţa şi se îndepărtează.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Ce răspuns vei da lui Dumnezeu, tu care te leneveşti a educa pe fiul tău?

N-a fost copilul locuitor cu tine, va zice Dumnezeu către tine cel care eşti tată, nu te-am făcut învăţător şi stăpân, şi purtător de grijă asupra copilului tău?

Nu ţi-am dat toată puterea în mâinile tale?

Nu ţi-am poruncit să înveţi şi încă să-l prefaci când este tinerel? Deci ce iertare o să ai de vei lăsa pe copilul tău să crească şi să rămâie neînvăţat?

Sf. Ioan Gura de Aur

Sf. Ioan Gura de Aur

PRIETENII LUI DUMNEZEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

de Preot Sorin Croitoru

Mii de sfinți cinstim noi astăzi în Biserica cea Sfântă.
Harnică, Ortodoxia îi slăvește și le cântă.
Cu migală imnografii le-au ales din vieți crâmpeie
Și le-au așternut în versuri pe opt glasuri în Mineie.

Alții le-au cântat cu icos și condace sau tropare,
Compunându-le cu râvnă acatist la fiecare,
Amintindu-le în ele faptele deosebite,
Jertfa vieții virtuoase și minunile slăvite.

Și ca lumea să-nțeleagă slava sfinților cea mare,
Cărturarii cu știință le-au pus viața-n sinaxare
Ca să vadă tot creștinul că pe cel ce Îl slăvește,
Cu puteri deosebite Dumnezeu îl dăruiește..

Fiecare zi din anul cel bisericesc ne-arată
Cât L-au mai iubit pe Domnul sfinții ce-au trăit odată..
Unii pentru Domnul nostru au răbdat mucenicie,
Alții au fugit de lume, retrăgându-se-n pustie.

Renunțând fără regrete la o viață trecătoare,
Au urcat în cer la Domnul, unde nimeni nu mai moare;
Împărțitu-și-au averea la săraci cu dărnicie
Și-n cereștile lăcașuri sunt bogați pe veșnicie..

Pe Mântuitorul sfinții L-au purtat mereu în minte,
Iar acum cu El cinează în lăcașurile-I sfinte,
Înfruptându-se la masă din duhovnicești bucate,
Căci din Duhul înfierii li s-a dat pe săturate!

Daruri mari le-a dat Stăpânul Cel bogat în îndurare,
Ca s-ajute pe creștinii răspândiți în lumea mare:
Celor care-n viața asta îi cinstesc cu prăznuire
Sfinții le oferă-ndată ajutor și izbăvire!

Haideți să plecăm cu toții fruntea spre-ale lor icoane,
Rugăciuni și acatiste să le-aducem ca plocoane,
Și-om primi la bună vreme ajutor și întărire,
Izbăvire la nevoie și nădejdi de mântuire!

CREDE, NADAJDUIESTE, SMERESTE-TE si IUBESTE-L pe IISUS HRISTOS!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

              

Bucuria mea, zice Sfantul Sofronie de la Essex (ortodoxa din Anglia): “Viata fara Iisus Hristos, este FARA GUST, TRISTA si PARASITA. Cu totii, in fiecare moment al vietii noastre, avem absoluta nevoie de Harul lui Dumnezeu, care ii este dat omului prin DURERE si EFORT. Sufletul omului este chipul lui Dumnezeu. Gaseste odihna, doar atunci cand atinge perfectiunea”.

 Dar pana ajunge la aceasta perfectiune, Sfantul Parinte, Ioan Maximovici, ne invata asa: Oricine ai fi tu, crestine ortodox, de vei primi cu inima multumitoare, ca din mana Domnului, tot ce ti se va intampla in viata, placut sau neplacut, din voia sau cu ingaduinta Domnului, fericit vei fi si bine-ti va fi!" Si cat de minunat graieste Sfantul Parinte, Ioanichie Balan: “Daca as putea sa-mi revad tot scrisul meu, l-as rezuma la o singura fraza: CREDE, NADAJDUIESTE, SMERESTE-TE si IUBESTE-L pe IISUS HRISTOS! 

In puterea acestor cuvinte sta toata taina mantuirii si fericirii noastre”. Dorindu-ne sa ne lepadam de Duhul lumii si sa avem Duhul lui HristosSfantul Parinte, Arsenie Boca, ne spune asa: “Lepadarea de lume este o convingere, pe care poti s-o ai si-n mijlocul lumii stand, precum poti sa n-o ai in si-n mijlocul pustiei petrecand."

 In virtutea libertatii pe care o avem de la Dumnezeu, de a alege, Sfantul Parinte, Ioanichie Balan, ne-a lasat acest cuvant de invatatura: “Exista doua feluri de libertati: o libertate materiala, exterioara, profana, care de fapt inseamna o inrobire prin patimi, si o libertate interioara a duhului, a rugaciunii, libertatea lacrimii cand te rogi, libertatea duhului pe care ti-o da numai rugaciunea, spovedania, Safanta impartasanie, prezenta regulata la biserica, citirea cartilor Sfinte”. Si cat de adevarat si de suflet ziditor este aceasta invatatura a Sfantului Parinte, Arsenie Boca: “Iertand, stergi ce ierti. Ce ierti la altul, tie ti se sterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecata”. Amin!

Dumnezeu sa te binecuvanteze, Maica Domnului sa te pazeasca sub Sfant Acoperamantul ei, Sfantul tau Inger pazitor sa te pazeasca de toate uneltirile vrajmasilor diavoli si sa ai sufletul plin de bucurie Sfanta. 

                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                       Preot Ioan .

12 VORBE DE AUR ALE PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

12 VORBE DE AUR ALE PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC

1. Vă spun acuma, ca un duhovnic: Nu se supără Dumnezeu pe greşelile noastre atât de mult pe cât se supără dacă suntem nepăsători. Față de El și față de noi, de mântuirea sufletului nostru.

2. Cine se roagă numai când se roagă, acela de fapt, nu se roagă.

3. Dacă tinereţea ar şti şi bătrâneţea ar putea…

4. Aşa să fie un tânăr: un mare erou pentru Hristos.

5. Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu? Este acela ce primește tot ca pe un Dar de Sus și plin de recunoștință mulțumește necontenit.

6. Să ştim să murim şi să înviem în fiecare z!

7. Dumnezeu nu are nevoie de cuvinte multe, de scuze, de tot soiul de explicaţii, ci de INIMILE noastre !

8. Sfatul cel mai important: iubeşte, iubeşte, iubeşte cu tot sufletul, iubește şi… iartă!

9. Concepţia altor religii diferă faţă de creştinism prin aceea că vor să scape de suferinţă. În ortodoxie, numai prin suferinţă te curățești și scapi de suferinţa cea adevărată și veșnică.

10. Nici bogăţia nu este un păcat, nici sărăcia nu este o virtute. Conteaza dreapta așezare a omului în folosirea lor.

11. Românii şi-au purtat crucea de 2000 de ani. De aceea cred că urmează curând Învierea lor.

12. Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti.

Pr. Arsenie Papacioc

„Cuviosul Serafim de SarovCuviosul Serafim de Sarov t

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

„Cuviosul Serafim de Sarov trăia în mănăstire și primea în fiecare zi până la două mii de oameni care veneau la el doar ca să-l vadă. Tocmai aceasta: să-l vadă. Nu predica, nu ținea cuvântări. În jurul lui nu era niciun cerc de ucenici care să-i aleagă pe vizitatori și să-i lase să intre doar pe cei aflați într-o adevărată nevoie. Era înconjurat de mulțimi. Și, după cum spune o veche zicală monahală, «nimeni nu se poate întoarce cu adevărat de la lume dacă nu vede pe chipul unui alt om strălucirea vieții veșnice, lumina veșniciei». Tocmai aceasta vedeau oamenii pe fața lui.

Din mulțime îi chema pe acei puțini despre care știa că trebuie să le spună ceva, că trebuie să le transmită un cuvânt din partea lui Dumnezeu. Dar nici ceilalți nu plecau flămânzi și însetați. Ei văzuseră. Văzuseră pacea. Văzuseră măreția. Văzuseră bucuria. Văzuseră dragostea. Și toate acestea le vedeau pe chipul unui om aflat într-un context care, omenește vorbind, nu era deloc firesc pentru bucurie, pentru liniște sau pentru pace. Le vedeau pe chipul unui om care ducea o luptă necruțătoare pentru dobândirea propriei sale întregiri și pentru întregirea celorlalți. Iar această întregire se dobândește cu un preț foarte mare.

În viața Cuviosului Serafim există un episod în care se spune că, odată, avea un vizitator. Acesta ședea în tăcere în chilie, iar Serafim se ruga. Deodată, întreaga chilie s-a umplut de întuneric, iar vizitatorul a fost cuprins de groază. Așa a fost o vreme, în timp ce Sfântul Serafim continua să se roage. Apoi întunericul și spaima s-au risipit. Vizitatorul l-a întrebat ce fusese aceea. Iar Cuviosul i-a răspuns:

„Mă rugam pentru mântuirea unui suflet, iar tot întunericul iadului s-a năpustit asupra noastră ca să mă împiedice să mă rog și să zădărnicească mântuirea lui.”

Știa să se bucure acolo unde, omenește vorbind, alții nu ar fi găsit puterea nici măcar să supraviețuiască, cu atât mai puțin să zâmbească. Întâmpina pe fiecare om cu cuvinte de dragoste și îi spunea fiecăruia: „Bucuria mea!”. Sau îi întâmpina cu acele cuvinte în care se cuprinde întreaga esență a Evangheliei: „Hristos a înviat!”

Mitropolitul Antonie de Suroj

PETRU ȘI PAVEL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

             

de Preot Sorin Croitoru

Doi sfinți ce în urcușul lor
O dată doar s-au poticnit;
Mânați de arzătorul dor,
Căderile nu i-au oprit.

Doi sfinți ce au urcat mereu
Și nu s-au odihnit deloc:
În zborul lor spre Dumnezeu,
Păreau doi porumbei de foc.

Doi sfinți ce ne învață azi
Că nu e vreme de zăcut:
În viața asta chiar de cazi,
Începi să urci de la-nceput.

Doi sfinți ce cu exemplul lor
Ne dau curaj ca să visăm,
Ne-aprind de-al veșniciei dor
Și ne îndeamnă să urcăm.

Doi sfinți ce n-au privit nicicând
Spre înapoi, ci doar în Sus;
Aveau în minte doar un gând:
Cum să ajungă la Iisus!

Din dragoste de El au scris,
Au predicat și-au suferit,
S-au ocupat cum au promis
De mieii Mielului Jertfit..

Din dragoste de El puneau
Nenumărate temelii
Bisericii ce-o întăreau
Cu harul Apei Celei Vii..

Din dragoste de El certau
Cu glas de tunet uneori
Pe cei ce Domnului greșeau
Și-apoi erau nepăsători!

Acum ei sunt în ceruri, sus,
Cu Soarele Neasfințit,
Cu Domnul lor Cel scump, Iisus,
Pe Care-atât L-au mai iubit..

Și astăzi ei, de sus din Cer
Se roagă pentru noi cu dor
Credință să avem de fier
În Domnul nostru și al lor!
amin

SFINȚII

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

               


de Preot Sorin Croitoru

Cu mintea-n cer, cu trupul pe pământ,
Cu ochii orientați spre veșnicie,
Cu sufletul mustind de Duhul Sfânt,
Cu inima plutind de bucurie,

Cu fruntea încruntată uneori,
Cu haina jerpelită câteodată,
Cu rugăciunea plină de fiori,
Cu fața pururea înlăcrimată,

Dușmanii lor erau nepământești,
Prietenii.. această lume-întreagă.
Zidiți cu trup și totuși netrupești,
Doar între ei puteau să se-nțeleagă.

Adesea triști, adesea fericiți,
Râvnind ceva ce lumea nu cunoaște,
Adesea în mormânt neputreziți
Și răspândind parfum de Sfinte Moaște..

Bărbați, femei, iar uneori copii,
Erau preocupați de nemurire,
De timpul nesfârșitei veșnicii
Pe care îl doreau fără oprire..

Da, sfinții, fiindcă despre ei vorbesc,
Au fost modele de urmat, exemple,
Prieteni intimi Mirelui Ceresc,
Aleși de Duhul ca să-I fie temple.

Aceeași fire li s-a dat și lor
Și-același har o dată cu Botezul.
Aveau același Tată Creator
Și-Același Domn, așa cum zice Crezul.

Dar ei aveau ceva ce s-a pierdut:
Își biruiau a firii slăbiciune
Prin ajutorul Celui Nevăzut
Pe care îl primeau prin rugăciune.

Rămas-au astfel nemâncați de lei,
Nearși de flăcări aprige-n cuptoare..
Deși erau ca niște mielușei,
Erau supuși la cazne-îngrozitoare.

Erau tăiați și iarăși întregiți,
Închiși în închisori spre chinuire,
Bătuți cu vergi, cu gheare lungi strunjiți,
Dar le răbdau pe toate din iubire.

Adesea s-au retras prin sihăstrii
Și au trăit în grea sălbăticie,
Răbdând dogoare și intemperii,
Făcându-și prin vreo scorbură chilie..

S-au războit cu-ai iadului oșteni,
Și-au suferit din partea lor prigoană;
Îi și vedeau pe demonii vicleni
Sub chip de înger sau de lighioană.

În toate au ieșit triumfători,
Purtați fiind de Har spre biruință
Căci ei erau smeriți și rugători,
Aflați în permanentă pocăință.

Slăviți de Cel pe Care L-au slujit,
Au fost mici dumnezei prin înfiere;
Cu mult mai mari vor fi când la sfârșit
Vor trece prin obșteasca înviere!

Privimu-vă cu dragoste pe voi,
Cei ce-ați făcut un țel din veșnicie
Trăind cu mintea-n Ziua de Apoi,
Cu gândul la năprasna ce-o să fie.

Rugămu-vă cu duhul umilit
Să cereți bun răspuns la judecată
Pentru aceia care v-au cinstit
Și v-au iubit cu inimă curată.

Să vă rugați în ceruri pentru noi,
Căci viața asta de ispite-i plină..
Avem nevoie, sfinților, de voi
Ca să putem ajunge la lumină!
amin

RUGACIUNE CATRE SFANTUL IERARH IOAN MAXIMOVICI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Cate sunt fortele care lupta impotriva noastra,nu stim!...Dar avandu.te rugator pentru noi,catre Dumnezeu,Sfinte Ioane,fricile ni se potolesc,nadejdea se intareste,sufletul capata acoperamantul de lumina cu care sa poata trece prin marea acestei vieti....

Milostiveste.te de neputintele noastre....iarta.ne lipsa de iubire si pofta nepotolita de a judeca cu sete ceea ce nu ne place la aproapele nostru....Suntem doar copii mici limitati,inca,in gandire si trairea asupra vietii care se desfasoara in fata ochilor nostri si din care facem si noi parte....

Nu inceta sa ne pomenesti in Liturghia cea Cereasca....nu inceta sa bati la usa milei lui Dumnezeu,pentru noi ce nu mai avem glas pentru a ne deplange starea in care am ajuns....

Nu de dreptatea noastra personala avem noi,pentru ca ne duce tot mai mult in intuneric....De o voce...de vocea ta este nevoie,ca de glasul unei mame care inca se increde in fii ei,oricat de ticalosi ar fi...

Cuvintele noastre sunt slabe si putine....indrazneala ta in fata lui Dumnezeu este cu mult mai mare decat credem noi.....Este moneda cu care putem intra prin usa vietii spre vesnica Imparatie a lui Dumnezeu!

Când tânjești la mai mult decât ai,pierzi și ce-ai avut înainte!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Când tânjești la mai mult decât ai,pierzi și ce-ai avut înainte!

TOMA (omul credincios)

Oricând îi facea lui Toma Cineva vr-un mare rău, El spunea cu bunătate :... „Las-că vede Dumnezeu".
Mulți râdeau atunci de dânsul Socotindu-l că-i țicnit, Iară alți-n gura mare Nu-l scoteau din pocăit.

„Tomo... îi ziceau adesea Dintre rude și vecini — Greu e să mai trăiești astăzi Ca și cei dintâi creștini...
Azi cuvintele Scripturii Cu privire la dușmani, Nici de loc nu-s respectate, Căci nu fac nici cât doi bani.

Cum ? Când unul te lovește Sa-l ierți ? Să nu te răzbuni ? Și răbdând, tu pentru dânsul Să mai faci și rugăciuni ?

Cum ? Când unu-ți cere haina Și cămașa să i-o dai ? — Apoi, cu învățătura asta Te lași păgubaș de Rai...".

Astfel îi spuneau lui Toma Mulți din cei fără Iisus, Dar el nu-și pierdea nădejdea În Stăpânul Cel de Sus.

Zilnic avea bietul Toma Fel de fel de supărări, Dar le trimitea pe toate Colo sus, în alte zări.

Așa, într-o zi se duse Cu boii săi la arat. Dar acolo când ajunge Vede-un lucru necurat.

Vecinul său de alături, Ascultând drăcescul glas, A intrat cu arătura În ogorul lui, cu-n pas.

Toma se mâhni în sine Dar își zise-n gândul său: „Nu-l mai dau în judecată... Las-că vede Dumnezeu".

Vecinul văzând că Toma Nu i-a zis nici-un cuvânt, Se gîndi : „E bună treaba, Am de-acum mai mult pamânt.

Dacă toți ar fi ca Toma Lasă-mă ca să te las, Hei... aș mai intra cu plugul Și la alții cu vre-un pas.

Dar ceilalți sânt răi ca ciuma Și la ei dac-aș intra, M-aș certa, ba chiar m-aș bate Și ani mulți m-aș judeca.

Deci, mă mulțumesc ca Toma E un om nepăsător, Și la anul... tot la dânsul O să intru în ogor".

Cam așa i-a pus în minte Diavolul cel necurat, Și după un an de zile Credeți oare c-a uitat ?

Nu, căci boala lăcomiei Se vindecă foarte greu La acei creștini de nume Care n-au pe Dumnezeu.

Când sosi iar primăvara Și veni din nou să are, Intră în ogor la Toma C-o bucată și mai mare.

Trase-o brazdă, trase două, Și-i părea că-ntinerește, Văzând el singur cu ochii Cum ogoru-i se mărește.

Apoi își mai zise-n sine : „Hei... la anul eu socot C-am să capăt de la Toma Poate chiar ogorul tot".

Însă ca și la comandă Boii i s-a-mbolnăvit Și-n aceiași zi pe brazdă Amândoi au și murit.

Atunci a-nceput a plânge Blestemându-se pe el, Cunoscând că-l înșelase Cornoratul cel mișel.

Soarele era la toacă, Și plângea tot lângă boi, Când deodată-apare Toma C-o căruță de gunoi.

Și acolo ce să vadă, Iată pe ogorul lui Doi boi morți căzuți pe brazdă, Sânt boii Vecinului.

Doamne... ce înseamnă asta Se mira și el în gând, Dar îl lămuri îndată Vecinul său suspinând :

Tomo... m-a pedepsit Domnul Pentru lăcomia mea, Iată-acum deabia-mi dau seama C-am făcut o faptă rea.

la-ți, te rog, pământul care Pe nedrept ți l-am luat, Ca să nu mă pedepsească Mai rau Cerescu-mpărat.

Și de azi voi ține minte Că e drept cuvântul tău, Ale noastre fapte toate Ni le vede Dumnezeu.

sursa: Nicodim Măndiță - Calea sufletelor în veșnicie. 24 de vămi ale văzduhului

PRIETENII LUI DUMNEZEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

 

de Preot Sorin Croitoru

 
Mii de sfinți cinstim noi astăzi în Biserica cea Sfântă.
Harnică, Ortodoxia îi slăvește și le cântă.
Cu migală imnografii le-au ales din vieți crâmpeie
Și le-au așternut în versuri pe opt glasuri în Mineie.

Alții le-au cântat cu icos și condace sau tropare,
Compunându-le cu râvnă acatist la fiecare,
Amintindu-le în ele faptele deosebite,
Jertfa vieții virtuoase și minunile slăvite.

 
Și ca lumea să-nțeleagă slava sfinților cea mare,
Cărturarii cu știință le-au pus viața-n sinaxare
Ca să vadă tot creștinul că pe cel ce Îl slăvește,
Cu puteri deosebite Dumnezeu îl dăruiește..

 
Fiecare zi din anul cel bisericesc ne-arată
Cât L-au mai iubit pe Domnul sfinții ce-au trăit odată..
Unii pentru Domnul nostru au răbdat mucenicie,
Alții au fugit de lume, retrăgându-se-n pustie.

 
Renunțând fără regrete la o viață trecătoare,
Au urcat în cer la Domnul, unde nimeni nu mai moare;
Împărțitu-și-au averea la săraci cu dărnicie
Și-n cereștile lăcașuri sunt bogați pe veșnicie..

 
Pe Mântuitorul sfinții L-au purtat mereu în minte,
Iar acum cu El cinează în lăcașurile-I sfinte,
Înfruptându-se la masă din duhovnicești bucate,
Căci din Duhul înfierii li s-a dat pe săturate!

 
Daruri mari le-a dat Stăpânul Cel bogat în îndurare,
Ca s-ajute pe creștinii răspândiți în lumea mare:
Celor care-n viața asta îi cinstesc cu prăznuire
Sfinții le oferă-ndată ajutor și izbăvire!

 
Haideți să plecăm cu toții fruntea spre-ale lor icoane,
Rugăciuni și acatiste să le-aducem ca plocoane,
Și-om primi la bună vreme ajutor și întărire,
Izbăvire la nevoie și nădejdi de mântuire!

“Avva Porfirios Cavsocalivitul (Părintele Porfirie) despre rugăciune

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

"Cheia vieţii duhovniceşti este Rugăciunea. Aceasta, însă, nu o poate nimeni preda, nici cărţile, nici duhovnicul, nimeni. Unicul dascăl al Rugăciunii este harul dumnezeiesc. Dacă vă zic că mierea este dulce, un lichid gros, este aşa şi altfel, nu veţi înţelege până nu veţi gusta voi înşivă. La fel şi în rugăciune, dacă vă zic că este aşa, şi simţi aşa, nu veţi înţelege nici nu veţi începe a vă ruga, ci numai în prezenţa Duhului Sfânt o veţi face

.
Numai Duhul Cel Sfânt, numai harul lui Dumnezeu poate să inspire Rugăciunea. Nu este greu să spui Rugăciunea; însă nu puteţi să o spuneţi corect, fiindcă vă pune piedică eul vostru cel vechi. (...)
Trebuie întăi să vă dăruiţi ascultării, pentru a dobândi smerenia. Văzând smerenia, Domnul va trimite harul, iar mai apoi vine singură, neforţată, Rugăciunea. Dimpotrivă, dacă nu faceţi ascultare şi nu dobândiţi smerenia, Rugăciunea nu vine şi există şi teama de a cădea in amăgire

. Să vă pregătiţi încet, încet, uşor, uşor şi să faceţi Rugăciunea în minte. Ceea ce este în minte va fi şi în inimă.
Deci, nu forţare pentru a dobândi Rugăciunea. Să o spui fără calcule, fără gânduri ce vin din interesul personal, nu ca să câştigi ceva. Şi dacă faci mii de metanii ca să intri în Paradis, nu are nici o valoare. Să faci Rugăciunea din iubire, iar dacă Dumnezeu vrea să te trimită în iad, ce vrea aceea să facă. Asta înseamnă dezinteresare, lipsă de egoism. Nu are valoare să faci o mie de metanii odată şi să nu simţi nimic. Să faci mai degrabă doar două zeci sau cincisprezece, dar cu sentimentul iubirii faţă de Domnul şi cu dorinţa de conformare poruncilor Sale dumnezeieşti. Astfel, încet, încet fug patimile, dau înapoi şi păcatele şi uşor, uşor, fără să ne încordăm, intrăm în atmosfera Rugăciunii. 

Dacă, însă, eşti gol, ceea ce înseamnă că nu ai iubire, şi metanii şi rugăciune să faci, nimic nu dobândeşti, practic. Iar atunci când, dintr-un motiv oarecare intri într-o stare de adâncă trăire, să nu pierzi ocazia, să spui Rugăciunea şi aşa, încet, încet, îţi va deveni mod de viaţă. Când înaintezi, nu este gândul Rugăciunii ceea ce auzi în minte, ci este altceva. Este ceva ce simţi înlăuntrul tău, dar fără ca tu să faci vreo osteneală, vreo încercare proprie. Acel “ceva” este harul dumnezeiesc pe care ţi-l dăruieşte Hristos."

"Războiul cu metaniile în mână" Părintele Porfirie

Părintele Serafim Rose

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...




În imagine :
Părintele Serafim Rose, la adormirea sa întru Domnul, cel ce a lăsat ca testament următoarele cuvinte :
- " Este mai târziu decât credeți ... grăbiți-vă , deci , să faceți lucrarea lui Dumnezeu ! "
" La vremea de apoi, când va fi cu adevărat vremea cea de pe urmă, în ultimii ani ai istoriei pământești până la Parusie, oamenii vor fi ghidați de îngeri.
Li se vor deschide uși acolo unde nu este omenește cu putință.
Precum Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost eliberați de înger din închisoare, așa va fi și cu creștinii ultimilor ani.
Minuni mari se vor întâmpla, cu mila lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt va lumina pe toți cei ce Îl vor chema:
- Vino, Duhule al Adevărului și ne luminează pe noi !
Nu e rost de frică.
Frica este de la diavol, ce încearcă cu toată puterea lui drăcească și prin slugile sale, să semene îndoiala chiar și în sufletele celor aleși.
Vor rezista până în ultimii ani cei mai puternici dintre sfinții în viață ai Bisericii, pentru care se vor scurta acele zile, acei 3 ani și 6 luni, cât vor fi chinurile și apogeul prigoanei celei de pe urmă.
Sfinții Ilie și Enoh, predica lor, uciderea lor de către Antihrist și învierea lor după trei zile, toate vor fi în văzul tuturor, unde credeți, dragilor? ...
... prin mijloacele tehnologice ale vremurilor noastre.
Multe nu se pot spune, deoarece mulți dintre noi, începând cu mine păcătosul, avem îndoială și necredință în suflet.
Nimic nu luăm cu noi după moarte, ci numai ce am adunat în sufletul nostru, dulceața și bucuria rugăciunii, lacrimile smerite în rugă pentru aproapele nostru aflat în suferință, rugăciunea cu durere, cum spunea Sfântul Paisie Aghioritul , din Muntele Athos.
Tot omul ce o va chema cu credință pe Maica Domnului și va pleca genunchii înaintea Celui Răstignit, nu se va pierde !
Oamenii din acele timpuri se vor smeri prin ascultare unul în fața altuia și prin dragoste duhovnicească unii față de ceilalți, cu toată nădejdea la Dumnezeu, vor birui toate ispitele.
Nu va fi timp de prea multe discuții.
Îngerii vor lucra și îi vor inspira cum să acționeze.
Să aveți multă evlavie către sfinții veacului al XX-lea.
Mulți dintre ei au vorbit deschis despre cele descoperite lor în Duhul Sfânt, despre cele ce vor urma, al treilea război mondial și toate celelalte ...
Sfântul Gavriil Urghebadze din Georgia este un mare sfânt ce a vorbit și despre vremurile de pe urmă.
Vegheați și privegheați în orice zi vă este îngăduit să trăiți pe acest pământ.
Rugați-vă cu credință, mai ales pentru toți copiii acestui veac, care se nasc și trăiesc în aceste vremuri tulburi, însă este de netăgăduit cuvântul că aceste vremuri, aceste zile aduc cu sine mare har, pavăză și ajutor de la Hristos, Cel ce a biruit lumea, cu toate ispitele acesteia, smerindu-se până la moartea pe Cruce, din ascultare față de Tatăl Ceresc.
Rugați-vă, așadar și povățuiți pe fii, pe nepoți, spre dragostea față de Împărăția Cerească și veți câștiga mare îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, pentru a îi povățui și întări în credință pe copiii Domnului.
Este posibil să trăim în ultimul veac al istoriei.
Nu ar fi de mirare să se împlinească, în veacul în care trăim noi păcătoșii, unul câte unul, toate evenimentele scrise în Scriptură.
Suntem acum la începutul durerilor, nu e nevoie de prea multă panică, ci de schimbarea vieții, de adevărata pocăință a inimii.
Citiți MATEI 24 de multe ori, pe genunchi, smeriți și cu rugăciune pentru luminarea minții, până veți înțelege.
Mulți strigă despre acestea și au strigat și mai mulți până acum.
Pocăiți-vă, căci S-a apropiat Împărăția Cerurilor !
NU VĂ TEMEȚI!
ADEVĂRATA SMERENIE BIRUIEȘTE TOATE ISPITELE . "

Andrei Andrew

MAMA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...




„Mai este puțin și sărbătorim Ziua Mamei, dar adevărul este că ele merită recunoștință în fiecare zi. Mama este omul care a fost acolo de la începutul vieții noastre, cel care a vegheat nopți întregi, care s-a îngrijorat pentru fiecare pas al nostru și care ne-a iubit chiar și atunci când nu am știut să arătăm cât de mult înseamnă pentru noi.

O mamă nu cere multe. De cele mai multe ori îi este de ajuns să știe că ești bine, că ești sănătos și că viața ta merge înainte. În spatele grijii ei stă o iubire tăcută, care nu cere răsplată și care rămâne aceeași indiferent de timp sau de distanță.

De aceea, dacă aveți o mamă aproape, spuneți-i astăzi cât de mult o prețuiți. Iar dacă mama voastră nu mai este lângă voi, păstrați-o în inimă cu recunoștință și cu rugăciune. Pentru că dragostea unei mame este una dintre cele mai mari binecuvântări pe care le poate primi un om.”

„Se spune că, demult, Dumnezeu a vrut să lase pe pământ o iubire care să semene puțin cu iubirea Lui. O iubire care să nu obosească, care să nu plece atunci când apare greul și care să ierte chiar și atunci când doare. Și atunci a creat mama, ca semn că dragostea adevărată poate trăi și între oameni.

I-a dat o inimă mare, ca să poată iubi fără măsură. I-a dat răbdare, ca să poată duce griji, nopți nedormite și zile pline de sacrificii. I-a dat lacrimi, ca să plângă în tăcere atunci când copilul ei suferă. Și i-a dat o putere tainică, aceea de a merge mai departe chiar și atunci când sufletul îi este obosit.

De aceea, se spune că 8 Martie nu este doar o zi a florilor și a cadourilor, ci o zi în care ne amintim cât de mare este darul unei mame. Pentru că mama este omul care dăruiește fără să ceară nimic în schimb și iubește chiar și atunci când nu mai are nimic. Iar iubirea ei rămâne, pentru fiecare copil, una dintre cele mai mari binecuvântări ale vieții.”

„Cel mai frumos dar pe care îl poate primi o mamă de 8 Martie nu este un buchet de flori și nici un cadou scump. Cel mai prețios lucru pentru ea sunt copiii ei. Bucuria de a-i vedea bine, sănătoși și aproape valorează mai mult decât orice lucru material din lume.

Pentru o mamă, fericirea nu stă în lucruri mari, ci în lucruri simple: un telefon, o îmbrățișare, o vorbă spusă din inimă. Ea nu cere mult, dar poartă în suflet o dragoste imensă pentru copiii ei. De multe ori își lasă propriile dorințe deoparte doar ca lor să le fie bine.

De aceea, de 8 Martie, cel mai frumos cadou pe care i-l poți face unei mame este să fii lângă ea, să o suni sau să îi spui cât de mult înseamnă pentru tine. Pentru că, pentru o mamă, nimic nu este mai important decât copiii ei.”

„Pentru unii oameni, 8 Martie este o zi de bucurie, cu flori, îmbrățișări și urări pentru mamă. Dar pentru alții este o zi în care dorul se simte mai puternic ca oricând. O zi în care inima se strânge și gândul fuge la cea care nu mai este, dar care a rămas pentru totdeauna în suflet.

În astfel de momente îți dorești doar un lucru simplu: să mai poți spune încă o dată „mamă”. Să îi mai auzi vocea, să îi mai vezi chipul, să îi mai simți mâna care altădată îți dădea liniște. Viața, uneori, ne desparte de cei pe care îi iubim cel mai mult, iar în locul lor rămâne un dor care nu se stinge niciodată.

Dar iubirea pentru mamă nu dispare odată cu trecerea timpului. Ea rămâne în amintiri, în suflet și în tot ceea ce suntem. Pentru că o mamă nu pleacă cu adevărat din viața copilului ei. Ea continuă să trăiască în inimă, în gând și în fiecare pas pe care copilul îl face mai departe.”

„Dragă femeie, 8 Martie este o zi în care merită să îți amintești cât de multă putere și lumină porți în tine. Poate că nu ți se spune des, dar prin grija ta, prin răbdarea ta și prin iubirea pe care o dăruiești, faci lumea din jur mai caldă. În spatele multor familii liniștite stă, de multe ori, inima unei femei care ține totul împreună.

Sunt zile în care obosești, în care simți că nimeni nu vede cât oferi și cât duci pe umeri. Dar Dumnezeu vede fiecare lacrimă ascunsă, fiecare sacrificiu și fiecare rugăciune spusă pentru cei dragi. În tăcerea și în puterea ta se află o frumusețe pe care nu o poate măsura nimeni.

De aceea, astăzi și în toate zilele, să nu uiți cât de valoroasă ești. Fie că ești mamă, fiică, soție sau pur și simplu un suflet bun în viața altora, prezența ta aduce lumină. La mulți ani tuturor femeilor și Dumnezeu să vă dăruiască sănătate, liniște și bucurii alături de cei pe care îi iubiți.”
„Dumnezeu te-a creat într-un fel anume, cu sufletul tău, cu drumul tău și cu rostul tău. Nu încerca să te pierzi încercând să fii ca ceilalți. Fiecare om are darurile lui, felul lui de a vedea viața și locul lui în lume. Când începi să te compari mereu cu alții, riști să uiți cine ești cu adevărat.

Sunt mulți oameni care încearcă să se schimbe doar pentru a fi acceptați. Dar liniștea sufletului nu vine atunci când devii ca ceilalți, ci atunci când îți accepți felul tău de a fi. Dumnezeu nu face oameni la întâmplare și nici nu creează două suflete la fel. Fiecare are valoarea lui, chiar dacă uneori nu o vede imediat.
De aceea, nu-ți strica sufletul încercând să te potrivești cu lumea. Rămâi sincer cu tine, păstrează-ți credința și mergi pe drumul tău. Când trăiești așa cum te-a lăsat Dumnezeu, atunci începi să găsești și adevărata pace.”


„Sunt femei care nu caută să iasă în evidență și totuși luminează locul în care se află. Nu prin zgomot, nu prin mândrie, ci prin felul lor simplu de a fi. Prin bunătate, prin răbdare, prin grija pentru cei din jur. Simplitatea nu înseamnă puțin, ci înseamnă un suflet curat care nu simte nevoia să se arate mai mult decât este.

O femeie care rămâne modestă și sinceră în lumea de astăzi este, de fapt, rară și prețioasă. Ea nu încearcă să impresioneze pe nimeni, dar reușește să atingă inimile celor din jur. În tăcerea ei este multă putere, iar în gesturile ei mici se ascunde o frumusețe pe care nu o poate imita nimeni.

De aceea, dragă femeie, să nu crezi niciodată că trebuie să fii altfel pentru a conta. Uneori tocmai simplitatea ta este ceea ce te face cu adevărat deosebită. Iar cei care știu să vadă cu inima vor înțelege cât de valoroasă este această frumusețe.”

„Lasă, Doamne, primăvara să coboare nu doar peste pământ, ci și în inimile oamenilor. Așa cum florile încep să înflorească după frigul iernii, așa să înflorească și sufletele obosite de griji, de necazuri și de singurătate. Sunt multe inimi care așteaptă puțină lumină, puțină pace și un strop de speranță.

Lasă, Doamne, ca odată cu primăvara să vină mai multă bunătate între oameni. Să se mai îndulcească vorbele, să se mai liniștească supărările și să se mai apropie unii de alții. Că prea multă grabă și prea multă răceală s-au adunat în lume, iar sufletele oamenilor au nevoie de căldură.

Și dacă primăvara va reuși să aducă un pic mai multă liniște în inimile noastre, atunci va fi cu adevărat o primăvară frumoasă. Pentru că nu doar natura are nevoie să înflorească, ci și sufletul omului.”


„De multe ori înțelegem cât de mare este darul sănătății abia atunci când o pierdem. Cât timp suntem bine, ni se pare ceva firesc, aproape invizibil. Dar sănătatea este una dintre cele mai mari binecuvântări pe care Dumnezeu le pune în viața noastră.

Să te poți trezi dimineața, să poți merge, să poți respira adânc, să poți munci și să îți îmbrățișezi oamenii dragi – toate acestea sunt daruri pe care le primim zilnic, fără să le observăm mereu. Sunt lucruri simple, dar neprețuite.

De aceea, când ești sănătos, nu uita să fii recunoscător. Mulțumește lui Dumnezeu pentru fiecare zi în care trupul și sufletul tău pot merge mai departe. Pentru că sănătatea nu este doar o stare a trupului, ci o binecuvântare care face viața posibilă.

Azi îl prăznuim pe Sfântul Nicolae Planas

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                       

Pe 2 martie 2026 se implinesc 95 de ani de la trecerea la cele vesnice a Sfantului Nicolae Planas, ocrotitorul celor casatoriti.

Intreaga viata a sfantului Nicolae Planas a fost una caracterizata de jertfa. El a trait in mijlocul oamenilor, fiind o pilda vie de vietuire crestina. Sfantul Nicolae Planas este cunoscut ca ocrotitor al celor casatoriti deoarece multe sunt familiile care, in urma rugaciunilor catre sfant, au dobandit linistea. Acest fapt nu inseamna neaparat ca atunci cand ii cerem ajutorul in rugaciune, vom fi feriti de ispite, ci mai degraba, sa avem credinta ca prin ajutorul sfantului, vom avea puterea de a le birui.

Viata Sfantului Nicolae Planas

Sfantul Nicolae Planas s-a nascut in anul 1851 in insula Naxos, intr-o familie de crestini practicanti. Inca de mic, a indragit viata liturgica a Bisericii invatand singur cantarile auzite la slujbe, iar, mai apoi, invatand sa citeasca din "Psaltire” si din "Vietile Sfintilor”. Dupa ce la varsta de 19 ani a ramas fara tata, s-a mutat impreuna cu mama sa in Atena, in apropiera bisericii Sfantul Ioan. Cu toate ca tanarul Nicolae, inseta dupa Dumnezeu, acesta nu a ales calea monahismului, ci calea familiei, casatorindu-se cu tanara Eleni Provelegiou, cu care a avut un singur copil: Ioan.

Sfantul Nicolae Planas

 
A fost hirotonit diacon in anul 1879 la Biserica "Schimbarea la Fata“ din Atena, iar, in anul 1884, a fost numit preot in Biserica Proorocului Elisei. Moartea sotiei sale, care a survenit intre timp, a facut ca el sa imbratiseze viata monahala, fapt ce a reprezentat o continuare a vietii sale de nevointa pentru Hristos.

Slujeste pentru o perioada in parohia inchinata Sfantului Pantelimon, din care este alungat prin uneltirile facute de preotul pe care il invitase sa slujeasca impreuna cu el si de epitropii bisericii. Dupa aceasta intamplare, parintele Nicolae va sluji la Biserica Sfantul Ioan vreme de 50 de ani.

Sfantul Nicolae Planas

Pictorul Fotios Kontoglu, care l-a cunoscut pe parintele Nicolae, marturisea astfel: "Cunosc un preot in Atena. E cel mai smerit dintre preoti si cel mai simplu dintre oameni. Pentru orice slujba, daca-i dai o drahma sau cincizeci de bani ii ia. Daca nu-i dai nimic, nu cere. Pentru trei drahme face priveghere de toata noaptea cu Liturghie, Pavecernita, Vecernie, Utrenie si Ceasuri, toate acestea durand noua ore. Orice pomelnic cu numele mortilor odata luat il tine pentru totdeauna.

Biserica Sfantul Ioan

Desi nu rostea cuvinte mestesugite in cuvantarile sale si nu avea o voce care sa trezeasca admiratia, parintele Nicolae predica mai ales prin viata sa. Parintele ajunsese un adevarat inger in trup, fapt pentru care Dumnezeu a revarsat asupra sa darul facerii de minuni. Nu o data, parintele a fost vazut slujind deasupra pamantului, ridicandu-se asemenea Sfintei Maria Egipteanca.
Rugaciunea era mangaierea parintelui Nicolae, iar luminarea harului pe care o primea prin ea il ajuta sa descopere in sufletele celor ce-l cautau, patimile si pacatele cele mai ascunse, de care nici cei veniti la spovedanie nu-si dadeau seama. In bisericuta in care slujea regulat veneau credinciosi din toate colturile Atenei. Oriunde cunostea familii nevoiase, se ducea, fara ca sa-l vada cineva, si le ajuta cu tot ceea ce aveau nevoie. A casatorit multe fete sarace, a sprijinit studenti, platind cursurile si cartile celor nevoiasi, toate facute in desavarsita discretie.

Moastele Sfantului Nicolae Planas

Odata, ducandu-se sa impartaseasca un lepros, acestuia i-a cazut din gura Sfanta Impartasanie. Fara sa sovaie, sfantul s-a aplecat si a luat cu gura sa Impartasania care cazuse. Iata cata evlavie fata de Sfintele Taine, iata cata dragoste de Hristos. Parintele ar fi putut sa le arda, dar nu a facut-o. Si nu s-a imbolnavit de lepra, asa cum s-ar astepta cei care hulesc impartasirea crestinilor din aceeasi lingurita.
Un apropiat al Sfantului Nicolae Planas, parintele Lambropulos, il caracterizeaza in felul urmator: "Fara rautate si pasnic, nestiind a spune cuiva nu, se oferea tuturor celor ce aveau nevoie de el. De multe ori, cadea victima celor vicleni. Cum era si firesc, acest om sfant era cu neputinta sa aiba vrajmasi. Chiar daca unii l-ar fi ocarat si l-ar fi furat la aratare, el, cu surasul bunatatii pe buze, ii ierta si ii binecuvanta“.

Sfantul Nicolae Planas a adormit in Domnul la 2 martie 1932. Cultul sau a fost recunoscut de catre Patriarhia Ecumenica in anul 1992.

Din minunile Sfantului Nicolae Planas

"Dupa ce a fost alungat de la biserica Sfantul Pantelimon, Sfantul Nicolae, s-a mahnit mult, dar pe cand mergea plangand spre casa i s-a aratat un tanar, care l-a intrebat de ce e trist. Parintele i-a spus pricina si, pentru ca nu-l cunostea pe cel din fata lui, i-a cerut sa-i spuna cum il cheama. Acesta i-a zis: "Eu sunt Pantelimon si locuiesc in Lumea Noua. Nu te mahni, eu voi fi mereu cu tine“. Sfantul Pantelimon, ocrotitorul cartierului Lumea Noua, a disparut dupa aceste cuvinte."

***
"O femeie avea de multi ani neintelegeri cu barbatul ei. Dupa ce a reusit sa faca rost de niste manecute de la o pereche de vesminte cu care slujise sfantul, le-a pus in casa ei intr-o cutiuta pe care o tinea pe un iconostas. Dupa ce s-a rugat sfantului, linistea binecuvantata a venit si in familia ei."
***
"O tanara traia de noua ani in desfrau cu un barbat care nu vroia sa o ia de sotie. Sfantul, intelegandu-i framantarea – o, si cat de tare sufera fetele aflate in aceasta situatie - a spus ca vrea sa il cunoasca pe acest om. Cum au ajuns in fata parintelui Nicolae, barbatul a spus: „Vreau sa ma casatoresc!”. Lanturile diavolului care il tinusera legat atatia ani s-au sfaramat la vederea robului lui Dumnezeu. Cat de mare a fost bucuria fetei, si cat de mare este bucuria tuturor fetelor si femeilor care, dupa ce ani de zile incearca sa ii convinga pe cei cu care traiesc in pacat sa se casatoreasca, isi vad asteptarea implinita..."
***
"O fata suferea de o boala psihica si, pentru ca vreme de doua luni nu dormise, ajunsese la epuizare. In cele din urma, dupa ce a fost acoperita cu un palton al sfantului, palton care dupa moartea sfantului ramasese la rudele sale, fata a cazut intr-un somn adanc. S-a insanatosit si, desi atunci cand era bolnava doctorii ii spusesera ca nu poate avea copii sanatosi si ii interzisesera sa se casatoreasca, cu ajutorul lui Dumnezeu si pentru rugaciunile sfantului s-a maritat si a avut copii foarte sanatosi."
***
"Odata, cand fiul parintelui era bolnav, avand temperatura mare - provocata de faptul ca era foarte necajit din cauza problemelor materiale - a luat o vesta veche a sfantului si s-a rugat, ca si cum si-ar fi vazut tatal in fata ochilor: „Tata, daca ma iubesti, ori roaga-te sa ma fac bine, ori ia-ma la tine...” O astfel de rugaciune ni s-ar putea parea ciudata. Cum sa te rogi tatalui tau? Totusi, fiul stia ca parintele sau ajunsese la masura sfinteniei. Stia de multimea vindecarilor sale. Si a primit raspuns la rugaciune dupa credinta sa: cand medicul a venit a doua zi, a vazut ca bolnavul se insanatosise, desi din punct de vedere medical tamaduirea nu putea fi explicata."

Sursa: CrestinOrtodox.ro

... CREDETI IN HRISTOS ...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Bucuria mea, cat de minunat a grait Sfantul Parinte, Profesor, Dumitru Staniloae:

„Credeti in Hristos, ca sa aveti un sens in viata!” Daaa, sa crezi, dar in credinta crestin ortodoxa, fiindca, si sectantii spun ca ei cred in Iisus Hristos, dar ratacirea lor le este spre osanda. Sfantul Parinte, Iustin Parvu, unul din “stalpii” ortodoxiei din tara noastra zice:

"Sufletul simte cui trebuie sa i se incredinteze, fiindca, Dumnezeu este Cel Care pune in inima, dragostea fata de cel caruia ti-a randuit sa ii urmezi."

Sfintitul Parinte, staretul Iachint de la Putna, ne spune asa:

"Lupta-te dupa putere si roaga-te neincetat. De calatoresti, daca esti in ascultare, daca esti la masa, daca vrei sa te odihnesti, sa nu incetezi a spune Rugaciunea lui Iisus, macar pe scurt: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Lupta-te ca inainte de culcare sa citesti macar un verset“.

Sfantul Parinte, Ignatie Briancianinov ne indeamna sa nu rugam dimineata asa: "Doamne, da-mi puterea sa port osteneala zilei de astazi si toate intamplarile din vremea ei.

Calauzeste-mi voia si invata-ma sa ma rog, sa nadajduiesc, sa cred, sa iubesc, sa rabd si sa iert”.

Un alt Sfant Parinte, Adrian Fageteanu, ne indeamna sa cautam smerenia, fiindca:

”Smerenia este cel mai mare dar de la Dumnezeu, izvorul celorlalte. Sa aveti smerenie si jertfelnicie. Iar daca ati suparat pe cineva, sa va para rau si sa va impacati cu el.”

Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur ne indeamna asa: "Iubitilor, rogu-va pe voi, unul pe altul indemnati-va spre pocainta, ca toti sa intampinam fata lui Dumnezeu, prin marturisirea noastra. Dumnezeului nostru, slava!" Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

Viața și moartea

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Datori fiind toți cu o MOARTE, să înțelegem că cine fuge de moarte fuge, de fapt, de adevărata viață de dincolo de moarte, cea întru Hristos, și tocmai fugind de această realitate veșnică (singura), de fapt, tocmai atunci vom da de adevărata moarte!!... Iată paradoxul vieții și al morții, așadar, când nu vom mai dori NIMIC din cele pământești vom deveni nimic iar moartea nu are ce să ne mă ia, nu are ce să ne mai facă. Viața pământească este singurul loc unde ne poate găsi moartea, ca atare singura libertate pe care ne-o permitem este să ne învingem propria moarte omorând-o cu VIAȚA cea adevărată, cea trăită întru Hristos.

Viața și moartea sunt două drumuri care nu se întâlnesc decât în iad, pentru că întru HRISTOS este doar Viață. În iad este doar o moarte vie, adică o veșnică ȋntristare, iar ȋn Rai este o viață ȋnviată, adică o veșnică bucurie! Sfânta Scriptură ne spune că, „chipul acestei lumi trece”, dar „cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac”. Iar Sf. Antonie cel Mare întărește și el, zicând: „Moartea, de o va avea omul în minte, nemurire este; iar neavând-o în minte, moarte îi este. Dar nu de moarte trebuie să ne temem, ci de pierderea sufletului, care este NECUNOȘTINȚĂ de Dumnezeuˮ. Lumea în ansamblul ei este deopotrivă iad şi Impărăţie, deopotrivă condamnată şi mântuită. Dumnezeu nu l-a lăsat pe om ca să trăiască veşnic într-o lume căzută, să fie captiv cercului vicios al propriilor păcate, ci i-a dat posibilitatea eliberării de acestea. Astfel, moartea nu este sfârşitul vieţii, ci doar ÎNCEPUTUL reînnoirii ei.

Iată ce scrie Sf. Efrem Sirul despre moartea dreptului: „Drepții și asceții se BUCURĂ în clipă morții, având înaintea ochilor faptele nevoinței lor, privegherile, posturile, rugăciunile, lacrimile; sufletele lor simt o mare bucurie când sunt chemate să iasă din trup și să reintre în repausul lor veșnicˮ. Dar iata ce spune Sf. Macarie Alexandrinul și despre moartea PĂCĂTOSULUI: „Când sufletul păcătosului părăsește trupul, se produce un mare mister. O haită de demoni și de puteri întunecate înconjoară sufletul ducându-l în teritoriul lor. Și nu trebuie să ne mirăm de aceasta, căci dacă omul, fiind încă pe pământ, le-a dat ascultare și s-a făcut robul lor, el cade în mâinile lor atunci când PĂRĂSEȘTE această lumeˮ.

Iar Sfântul Cuv. Arsenie (Boca) de la Prislop, numește moartea, „sorăˮ, căci zice: «Sora moarte ne DEZLEAGĂ de cele de aici: de ispite, de căderi, de pământ... de necazuri. De aceea, cine o primește ca pe o dezlegare de acestea, o dorește ca pe o odihnă și ca pe o cale de unire cu Hristos, și pentru acela - ea este „sora moarteˮ. Însă pentru cei legați cu PATIMILE, cu pământul, ea este o înspăimântătoare sentință! Sora moarte mai are și darul că aduce călătorului din lumea aceasta toate întâmplările vieții sale într-o clipită. Deci este o vreme când toți muritorii, ori vor, ori nu vor, ori cred, ori nu cred, trebuie să cunoască ADEVĂRUL, căruia poate că o viață întreagă I-au stat împotrivă!!»...

Pictorul Vasile Neguş