Troparul Sfântului Mare Mucenic Procopie, glasul al 8-lea:
Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, sfinte, ai lăsat credința părintească cea rea și slujbele cele orânduite; și râvnind după Hristos, ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli și răni. Și primind acum cununa cea făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Adâncul Mării Roșii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii puterea lui Amalec, în pustie, a biruit.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce ești luminat cu bogatele raze ale Duhului, mântuiește de negura patimilor și de primejdii pe cei ce cinstesc această sfântă și purtătoare de lumină prăznuire a ta, Sfinte Mucenice Procopie.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Chemarea ta, Sfinte Procopie, nu a fost de la oameni, ci de la cer te-a vânat Hristos, precum odinioară pe Pavel, făcându-te cu adevărat mărturisitor al patimilor Lui.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
În locul ostășiei celei vremelnice ai luat în schimb ostășia cea veșnică; și în locul împăratului celui muritor, ai ales a sluji pe Cel Nemuritor, Care ți-a dat Împărăția cea nestricăcioasă, Preafericite Procopie.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născut-ai pe Cel din fire Ziditor, Care cu adevărat ne-a îndumnezeit cu unirea Sa cea mai presus de minte, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată. Pe Acela roagă-L neîncetat să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu în înțelepciune...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În mijlocul Crucii preaslăvit ți S-a arătat ție Hristos, învățându-te de față pogorârea Sa cea către noi și pe tine te-a chemat la pătimire.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Locaș și stâlp ridicându-te pe tine Dumnezeiescului Duh și fiind plin de râvnă dumnezeiască, ai sfărâmat capiștile demonilor și idolii cei fără de suflet, Sfinte Mucenice Procopie.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Fiindu-ți făcut trupul șuvițe, ai lepădat hainele cele de piele și te-ai îmbrăcat cu podoaba nestricăciunii; și așa ai golit de putere pe vicleanul diavol, Mucenice Procopie.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Izbăvește-mă de toată potrivnica năvălire a șarpelui, Maică Fecioară Curată și luminează inima mea, care cu credință te mărește pe tine, Ceea ce ești fără de prihană.
Irmosul:
Nu în înțelepciune și în putere și în bogăție ne lăudăm, ci întru Tine Înțelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptății, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin dumnezeieștile înălțări către Stăpânul, ai surpat pe tiranul cel trufaș, care se înălța cu puterea necredinței, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-ți-S-a ție Izbăvitorul, când erai închis în temniță, Sfinte Procopie, umplându-te de îndrăznire, dându-ți și numire pe potriva dobândirii tale plină de daruri.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Cei ce erau acoperiți cu negura necredinței, văzându-ți chipul tău luminat cu Darul cel Dumnezeiesc, au luat lumina credinței prin insuflarea cea dumnezeiască.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu rugăciunea ta cea neadormită, pe mine cel îngreuiat de somnul lenevirii, deșteaptă-mă către zorile pocăinței și mă izbăvește, Stăpână, Ceea ce Singură ai născut pe Mântuitorul.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Necredincioșii nu vor vedea slava Ta, Hristoase; dar noi pe Tine, Unul-Născut, strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu lumina cuvintelor tale, Sfinte Mucenice Procopie, prin sângele muceniciei au adus oaste plecată lui Hristos Dumnezeu; și aceia au moștenit împărăția cea nemișcată împreună cu tine.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Femeile cele din Singlit, lepădându-se de neam și de cinstea cea cu mândrie și alegând a muri pentru Tine, Cuvinte Nemuritorule, s-au arătat părtașe Singlitului celui de sus.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Femeile cele mărite, care au dorit de împărăția Ta, Mult Milostive, fiind aprinse la suflet cu focul cel dumnezeiesc, au defăimat trupul și schingiuirea cea fără de milă.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Zămislind pe Emanuel, Dumnezeu cu trup L-ai născut, spre înnoirea oamenilor, Preasfântă fără de prihană. Pe Acela roagă-L pururea să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din limba ta cea curgătoare de miere, curgeau învățături picurătoare de miere și cu adevărat izbăveau de amărăciunea nedumnezeirii pe cei ce cu bună credință alergau către tine, Mucenice Procopie.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Câștigând tu, mucenice, drept maică dreapta credință, ai întors de la păgânătate pe cinstită maica ta cea după trup și ai adus-o la Tatăl Cel Ceresc, prin chinuire.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Tiranul, zgâriindu-ți fața ta cu fierul, mucenice, n-a putut mișca tăria cugetului tău, căci era întărită cu dragostea Celui Ce a răbdat patimile cu trupul.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preasfântă Fecioară, în chip de negrăit ai născut pe Sfântul sfinților, Care pururea sfințește pe cei credincioși și cetele mucenicilor le împreunează cu îngerii.
Irmosul:
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...
Cu râvnă dumnezeiască spre Hristos fiind aprins și cu cinstita Cruce păzit, întărâtarea vrăjmașilor și îndrăznelile ai surpat, Sfinte Mucenice Procopie. Și cinstita Biserică ai înălțat-o, întru credință sporind și luminându-ne pe noi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorirea dreptei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși, au cântat: Binecuvântat ești, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiindu-ți zdruncinați, grumajii cu greutatea plumbului, mucenice, nu simțeai, căci ai dorit să porți pe grumajii tăi jugul cel ușor al Celui Ce S-a împreunat cu noi, din milostivire.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Primind de sus darul tămăduirilor, gonești bolile și depărtezi de la oameni duhurile cele viclene, mucenice, cântând: Binecuvântat ești, Dumnezeul meu și Domnul.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Primind bătăile cele ca niște ploi ale vrăjmașilor, fericite și tare fiind ars cu focul, ai ars păgânătatea, cântând: Binecuvântat ești, Dumnezeul meu și Domnul.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din Doamnă Nestricată mai presus de fire Se naște Cuvântul, Cel Ce toate le zidește cu cuvântul, vrând să mântuiască din necuvântare pe cei ce preaslăvesc pogorârea Lui cea de bunăvoie.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-și...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind ars cumplit cu făclii și împuns cu frigări și la rănile cele vechi primind din nou zgârieturi și tare durându-te mucenice, cântai: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dreapta ta, fericite, ai pălmuit întunecoșii obraji ai demonilor. Și ai arătat judecătorului celui fără de lege ca să ardă aceasta în jeratic, stându-i împotrivă, mărite și cântând: toate lucrurile, binecuvântați și lăudați pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Având temelie nesfărâmată pe Piatra Hristos, preafericite, te bucurai, Mărite Procopie, fiind împovărat cumplit cu pietre, care te ușurau pe tine către bucuria cea fără de greutate, cântând: toate lucrurile, binecuvântați și lăudați pe Domnul.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iată, toate neamurile te fericesc pe tine, Fecioară, precum ai proorocit. Că ai născut pe Fericitul Dumnezeu, Care face fericiți pe cei ce urmează poruncilor Lui cu credință și cântă: toate lucrurile, binecuvântați și lăudați pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.
Mâinile întinzându-și Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credință, cântând: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra cea Netăiată...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vitejește câștigând sfârșitul cel dorit de tine, ți-ai plecat lui Dumnezeu grumajii; și fiind lovit cu sabia, te-ai suit pe sângele tău ca pe o căruță și ai alergat în sus către Dânsul, Sfinte Mucenice Procopie.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dumnezeiasca putere cea Atotputernică a Duhului izvorăști râuri de tămăduiri și oprești văpăile patimilor și taberele cele demonice le îneci, vrednicule de minune.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Pe cei ce săvârșesc cu bucurie sfântă pomenirea ta, izbăvește-i de toată îngrozirea, de toată boala, de toată primejdia, Sfinte Procopie, cu sfintele tale rugăciuni cele către Domnul și Ziditorul.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ziditorul soarelui și al stelelor și a toată zidirea lumină ne-a răsărit nouă, Fecioară, din pântecele tău cel purtător de Lumină. Pe Acela roagă-L neîncetat să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Hristos, Piatra cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Precum mai înainte a chemat Hristos din cer pe Pavel, așa te-a chemat și pe tine către credință, Sfinte Procopie Înțelepte, știind mai dinainte frumusețea cea dumnezeiască a inimii tale. Pentru aceea, vitejește te-ai nevoit, propovăduind patimile și venirea lui Hristos către oameni, preafericite.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Nădejdea creștinilor, Preasfântă Fecioară, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, Celui pe Care L-ai născut mai presus de înțelegere și de cuvânt, împreună cu Puterile cele de sus, ca să ne dea iertare de păcate și îndreptare vieții, nouă tuturor, celor ce cu credință și cu dragoste te mărim pururea.
SEDELNA Sfintei Cruci și a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Mielușeaua cea Neîntinată, văzându-și Mielul și Păstorul mort, Spânzurat pe Cruce, tânguindu-se, zicea, văitându-se ca o maică: cum voi suferi smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu și patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeu?
Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, sfinte, ai lăsat credința părintească cea rea și slujbele cele orânduite; și râvnind după Hristos, ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli și răni. Și primind acum cununa cea făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Adâncul Mării Roșii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii puterea lui Amalec, în pustie, a biruit.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce ești luminat cu bogatele raze ale Duhului, mântuiește de negura patimilor și de primejdii pe cei ce cinstesc această sfântă și purtătoare de lumină prăznuire a ta, Sfinte Mucenice Procopie.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Chemarea ta, Sfinte Procopie, nu a fost de la oameni, ci de la cer te-a vânat Hristos, precum odinioară pe Pavel, făcându-te cu adevărat mărturisitor al patimilor Lui.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
În locul ostășiei celei vremelnice ai luat în schimb ostășia cea veșnică; și în locul împăratului celui muritor, ai ales a sluji pe Cel Nemuritor, Care ți-a dat Împărăția cea nestricăcioasă, Preafericite Procopie.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născut-ai pe Cel din fire Ziditor, Care cu adevărat ne-a îndumnezeit cu unirea Sa cea mai presus de minte, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată. Pe Acela roagă-L neîncetat să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu în înțelepciune...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În mijlocul Crucii preaslăvit ți S-a arătat ție Hristos, învățându-te de față pogorârea Sa cea către noi și pe tine te-a chemat la pătimire.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Locaș și stâlp ridicându-te pe tine Dumnezeiescului Duh și fiind plin de râvnă dumnezeiască, ai sfărâmat capiștile demonilor și idolii cei fără de suflet, Sfinte Mucenice Procopie.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Fiindu-ți făcut trupul șuvițe, ai lepădat hainele cele de piele și te-ai îmbrăcat cu podoaba nestricăciunii; și așa ai golit de putere pe vicleanul diavol, Mucenice Procopie.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Izbăvește-mă de toată potrivnica năvălire a șarpelui, Maică Fecioară Curată și luminează inima mea, care cu credință te mărește pe tine, Ceea ce ești fără de prihană.
Irmosul:
Nu în înțelepciune și în putere și în bogăție ne lăudăm, ci întru Tine Înțelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptății, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin dumnezeieștile înălțări către Stăpânul, ai surpat pe tiranul cel trufaș, care se înălța cu puterea necredinței, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-ți-S-a ție Izbăvitorul, când erai închis în temniță, Sfinte Procopie, umplându-te de îndrăznire, dându-ți și numire pe potriva dobândirii tale plină de daruri.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Cei ce erau acoperiți cu negura necredinței, văzându-ți chipul tău luminat cu Darul cel Dumnezeiesc, au luat lumina credinței prin insuflarea cea dumnezeiască.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu rugăciunea ta cea neadormită, pe mine cel îngreuiat de somnul lenevirii, deșteaptă-mă către zorile pocăinței și mă izbăvește, Stăpână, Ceea ce Singură ai născut pe Mântuitorul.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Necredincioșii nu vor vedea slava Ta, Hristoase; dar noi pe Tine, Unul-Născut, strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu lumina cuvintelor tale, Sfinte Mucenice Procopie, prin sângele muceniciei au adus oaste plecată lui Hristos Dumnezeu; și aceia au moștenit împărăția cea nemișcată împreună cu tine.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Femeile cele din Singlit, lepădându-se de neam și de cinstea cea cu mândrie și alegând a muri pentru Tine, Cuvinte Nemuritorule, s-au arătat părtașe Singlitului celui de sus.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Femeile cele mărite, care au dorit de împărăția Ta, Mult Milostive, fiind aprinse la suflet cu focul cel dumnezeiesc, au defăimat trupul și schingiuirea cea fără de milă.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Zămislind pe Emanuel, Dumnezeu cu trup L-ai născut, spre înnoirea oamenilor, Preasfântă fără de prihană. Pe Acela roagă-L pururea să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din limba ta cea curgătoare de miere, curgeau învățături picurătoare de miere și cu adevărat izbăveau de amărăciunea nedumnezeirii pe cei ce cu bună credință alergau către tine, Mucenice Procopie.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Câștigând tu, mucenice, drept maică dreapta credință, ai întors de la păgânătate pe cinstită maica ta cea după trup și ai adus-o la Tatăl Cel Ceresc, prin chinuire.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Tiranul, zgâriindu-ți fața ta cu fierul, mucenice, n-a putut mișca tăria cugetului tău, căci era întărită cu dragostea Celui Ce a răbdat patimile cu trupul.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preasfântă Fecioară, în chip de negrăit ai născut pe Sfântul sfinților, Care pururea sfințește pe cei credincioși și cetele mucenicilor le împreunează cu îngerii.
Irmosul:
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...
Cu râvnă dumnezeiască spre Hristos fiind aprins și cu cinstita Cruce păzit, întărâtarea vrăjmașilor și îndrăznelile ai surpat, Sfinte Mucenice Procopie. Și cinstita Biserică ai înălțat-o, întru credință sporind și luminându-ne pe noi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorirea dreptei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși, au cântat: Binecuvântat ești, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiindu-ți zdruncinați, grumajii cu greutatea plumbului, mucenice, nu simțeai, căci ai dorit să porți pe grumajii tăi jugul cel ușor al Celui Ce S-a împreunat cu noi, din milostivire.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Primind de sus darul tămăduirilor, gonești bolile și depărtezi de la oameni duhurile cele viclene, mucenice, cântând: Binecuvântat ești, Dumnezeul meu și Domnul.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Primind bătăile cele ca niște ploi ale vrăjmașilor, fericite și tare fiind ars cu focul, ai ars păgânătatea, cântând: Binecuvântat ești, Dumnezeul meu și Domnul.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din Doamnă Nestricată mai presus de fire Se naște Cuvântul, Cel Ce toate le zidește cu cuvântul, vrând să mântuiască din necuvântare pe cei ce preaslăvesc pogorârea Lui cea de bunăvoie.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-și...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind ars cumplit cu făclii și împuns cu frigări și la rănile cele vechi primind din nou zgârieturi și tare durându-te mucenice, cântai: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dreapta ta, fericite, ai pălmuit întunecoșii obraji ai demonilor. Și ai arătat judecătorului celui fără de lege ca să ardă aceasta în jeratic, stându-i împotrivă, mărite și cântând: toate lucrurile, binecuvântați și lăudați pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Având temelie nesfărâmată pe Piatra Hristos, preafericite, te bucurai, Mărite Procopie, fiind împovărat cumplit cu pietre, care te ușurau pe tine către bucuria cea fără de greutate, cântând: toate lucrurile, binecuvântați și lăudați pe Domnul.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iată, toate neamurile te fericesc pe tine, Fecioară, precum ai proorocit. Că ai născut pe Fericitul Dumnezeu, Care face fericiți pe cei ce urmează poruncilor Lui cu credință și cântă: toate lucrurile, binecuvântați și lăudați pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.
Mâinile întinzându-și Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credință, cântând: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra cea Netăiată...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vitejește câștigând sfârșitul cel dorit de tine, ți-ai plecat lui Dumnezeu grumajii; și fiind lovit cu sabia, te-ai suit pe sângele tău ca pe o căruță și ai alergat în sus către Dânsul, Sfinte Mucenice Procopie.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dumnezeiasca putere cea Atotputernică a Duhului izvorăști râuri de tămăduiri și oprești văpăile patimilor și taberele cele demonice le îneci, vrednicule de minune.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Pe cei ce săvârșesc cu bucurie sfântă pomenirea ta, izbăvește-i de toată îngrozirea, de toată boala, de toată primejdia, Sfinte Procopie, cu sfintele tale rugăciuni cele către Domnul și Ziditorul.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ziditorul soarelui și al stelelor și a toată zidirea lumină ne-a răsărit nouă, Fecioară, din pântecele tău cel purtător de Lumină. Pe Acela roagă-L neîncetat să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Hristos, Piatra cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Precum mai înainte a chemat Hristos din cer pe Pavel, așa te-a chemat și pe tine către credință, Sfinte Procopie Înțelepte, știind mai dinainte frumusețea cea dumnezeiască a inimii tale. Pentru aceea, vitejește te-ai nevoit, propovăduind patimile și venirea lui Hristos către oameni, preafericite.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Nădejdea creștinilor, Preasfântă Fecioară, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, Celui pe Care L-ai născut mai presus de înțelegere și de cuvânt, împreună cu Puterile cele de sus, ca să ne dea iertare de păcate și îndreptare vieții, nouă tuturor, celor ce cu credință și cu dragoste te mărim pururea.
SEDELNA Sfintei Cruci și a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Mielușeaua cea Neîntinată, văzându-și Mielul și Păstorul mort, Spânzurat pe Cruce, tânguindu-se, zicea, văitându-se ca o maică: cum voi suferi smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu și patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.