Iar dacă nu este preot, se zice:
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!
Apoi Rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește. (de 3 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Apoi Crezul:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește. (de 12 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)
Psalmul 142:
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit.
6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)
Troparul Sfântului Mare Mucenic Procopie
Glasul 1
Sfinte Procopie, cel ce porți numele înaintării în nevoință, de la nevoință ai fost ridicat, Părinte, la strălucirea muceniciei. Căci chipului lui Hristos închinându-te, te-ai arătat părtaș mucenicilor, împreună cu care roagă-te, Preafericite, pururi pentru cei ce-ți strigă: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!
Glasul 8
Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, sfinte, ai lăsat credința părintească cea rea și slujbele cele orânduite; și râvnind după Hristos, ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli și răni. Și primind acum cununa cea făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Doamne, miluiește. (de 12 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Psalmul 50:
1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.
7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.
8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.
13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condacul 1
Din cer, ca și pe Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte Mare Mucenice Procopie, arătându-ți-se chipul Crucii strălucind în văzduh mai mult decât soarele, și Însuși Stăpânul tuturor cu tine a vorbit, cutremur pământului făcându-se și strălucire de multe fulgere și tunete înfricoșătoare; pentru aceasta acum noi toți cu bucurie strigăm ție: Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Icosul 1
Chemarea ta, alesule între mucenici, nicicum nu a fost de la oameni, ci din cer Mântuitorul Hristos, cu dumnezeiescul și preadulcele Său glas, ți-a mărturisit zicând: „Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu!”; drept care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că în sfânta cetate a Ierusalimului în copilărie ai crescut;
Bucură-te, că cinstitul tău părinte, Hristofor, prin mucenicie la Domnul a trecut;
Bucură-te, că maicii tale, Teodosia, cu ascultare și blândețe te-ai supus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale și dânsa, mai târziu, la cer mucenicește s-a dus;
Bucură-te, că oastea vremelnică, pentru cea a Împăratului ceresc, ai defăimat;
Bucură-te, că de Acela te-ai învrednicit a fi chemat ales și binecuvântat;
Bucură-te, că de cuvintele nebunului tiran Dioclețian nu te-ai amăgit;
Bucură-te, că Adevărul Hristos ți-a descoperit taina credinței și te-a primit;
Bucură-te, că bogăția, cinstea și slava pământească gunoaie le socoteai;
Bucură-te, că la frumusețile raiului și la cununa nestricăcioasă gândeai;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Condacul al 2-lea
Voind Domnul Iisus ca pe cei păcătoși din stăpânirea diavolului să-i izbăvească, pe cei pierduți să-i caute și pe cei morți să-i învieze, Cruce luminoasă ți-a arătat în văzduh și dumnezeiescul glas a grăit către tine: „De n-aș fi fost Fiul lui Dumnezeu, apoi cum aș fi fost viu după moarte?”. După cuvântul acesta, Crucea s-a suit la cer, iar noi, luând minunile dumnezeieștii pronii celei de oameni iubitoare, cântăm din inimi recunoscătoare: Aliluia!
Icosul al 2-lea
O, Neanie, mare este chemarea ta, căci după aceasta iar s-a auzit glas din înălțimea cerului zicându-ți: „Cu semnul acesta pe care l-ai văzut, vei birui pe vrăjmașii tăi și pacea Mea va fi cu tine!”. Astfel și tu, precum Saul oarecând, prin arătarea Domnului în cale, din prigonitor vas ales te-ai făcut. Cum dar nu-ți vom grăi așa:
Bucură-te, că de nedreapta poruncă a pământescului împărat te-ai lepădat;
Bucură-te, că, luminându-te prin glas dumnezeiesc, la chemarea cerească ai alergat;
Bucură-te, că minunata vedenie te-a umplut de duhovnicească bucurie;
Bucură-te, doritorule de cerească slavă ce covârșește orice veselie;
Bucură-te, că argintarului din Schitopol cruce asemenea celei cerești i-ai poruncit;
Bucură-te, că și temerea aceluia de păgânească poruncă o ai risipit;
Bucură-te, că aurul tău n-ai cruțat pentru sfințitul odor;
Bucură-te, că, văzându-l, te-ai bucurat plinind al tău dor;
Bucură-te, că, săvârșită fiind Crucea, pe ea s-au arătat trei fețe închipuite, cu evreiești slove deasupra lor scrise;
Bucură-te, că numele cel mare – Emmanuil – deasupra, iar în părți – Mihail și Gavriil – erau puse;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Condacul al 3-lea
Acestea văzându-le aurarul, se minuna și nu pricepea cine le-a însemnat pe acelea, nimeni nefiind în casă fără numai el singur, și luând o unealtă, voia să șteargă întipărirea aceea, dar nu putea, căci mâna i se făcuse nelucrătoare și uscată. Iar noi, înțelegând preaslăvitele Sale lucrări mântuitoare, lăudăm pe Dumnezeu Cel în toate zilele cu noi, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Văzând tu Crucea, Sfinte Procopie, ai întrebat pe argintar: „Ale cui sunt fețele acestea și pentru cine sunt închipuite?”, iar el cu jurământ ți-a grăit: „Când am isprăvit lucrul, s-au arătat aceste fețe de la sine, singure închipuite, și nu știu ale cui sunt; și am voit să le șterg pe dânsele, dar nu am putut, că mâna mea amorțea”. Acestea auzind și minunându-te, cu bună cinstire și cu puterea Sfintei Cruci ai cunoscut:
Bucură-te, că închinându-te ei, lăudai pe Cel în care ai crezut;
Bucură-te, că învelind-o în mătase, Crucea mereu cu tine purtând-o o cinsteai;
Bucură-te, că de atunci pe creștini apărai și pe păgâni supuneai;
Bucură-te, că înarmându-te cu nebiruita armă, ținuturi barbare ai robit;
Bucură-te, că și pe diavoli – nevăzuții vrăjmași – prin puterea ei i-ai biruit;
Bucură-te, că darul Sfintei Cruci te-a împuternicit și te-a luminat;
Bucură-te, că pe mulți la credința în Hristos i-ai îndrumat;
Bucură-te, că pentru noi la Preasfânta Treime pururea în cer mijlocești;
Bucură-te, că podoabă a Bisericii dreptslăvitoare și îndulcire minților ești;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Condacul al 4-lea
Fiind tu în cetatea ta, Ierusalim, te-au rugat cetățenii lui și locuitorii din satele dimprejur să îi izbăvești de răutatea barbarilor și de strâmbătățile ce li se făceau de ei prin năvăliri, prădăciuni și răpiri. Iar tu, ca un viteaz, nădăjduind în puterea Sfintei Cruci, ieșind ostașii tăi, i-ai biruit desăvârșit și ai slobozit pe cei robiți, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
„Iisuse Dumnezeule, fii mie spre ajutor nădejdii mele!”, se ruga Sfântul Procopie cu inima îndurerată, și i-a venit glas dintru înălțime zicându-i: „Nădăjduiește, Neania, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt cu tine!”. Iar el, auzind glasul acela, de mare îndrăzneală umplându-se și strălucită biruință dobândind, după cuviință îi aducem aceste laude:
Bucură-te, că pe barbari tu până în sfârșit i-ai biruit;
Bucură-te, că ai biruit desăvârșit pe vrăjmași prin credință tare;
Bucură-te, că nădejdea și dragostea în inima ta s-au făcut izvoare;
Bucură-te, că maica ta cu bucurie te-a întâmpinat;
Bucură-te, că și pe ea taina creștinătății o ai învățat;
Bucură-te, că idolii de aur și de argint din casa ei i-ai zdrobit;
Bucură-te, că pe aceia, făcuți bucăți, săracilor i-ai împărțit;
Bucură-te, nebiruitule de nici o oaste pământească;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de ceata cea cerească;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Condacul al 5-lea
Zis-ai maicii tale ca singură să întrebe pe idoli cine ți-a ajutat în luptă și nu era glas, nici auzire; drept aceea tu, Fericite, ținând Crucea în mână, te-ai umplut de dumnezeiască râvnă și ai început a zdrobi neînsuflețiții idoli, la pământ aruncându-i și cu picioarele călcându-i, lui Dumnezeu Celui Atotputernic aducându-I cântarea îngerească: Aliluia!
Icosul al 5-lea
O, Mare Mucenice Procopie, în vremea ce tu ai dăruit aurul și argintul din idolii sfărâmați de tine săracilor care s-au veselit, născătoarea ta, lepădând dragostea cea de fiu, degrabă a alergat la Antiohia jeluindu-se tiranului Dioclețian; iar acela o mângâia zicându-i că te va întoarce la zei cu îmbunări sau cu îngroziri. Dar noi te fericim așa:
Bucură-te, de mari și strălucite biruințe purtătorule;
Bucură-te, al dreptei și bunei credințe nevoitorule;
Bucură-te, că s-a lămurit ca aurul în foc nădejdea ta cea tare;
Bucură-te, că în ispite grele te-ai arătat vrednic de a ta de sus chemare;
Bucură-te, că ighemonul Iust din poruncă împărătească te-a căutat;
Bucură-te, că tu înaintea lui cu tărie și cu vitejie neclintită ai stat;
Bucură-te, că hulele tiranului asupra lui Hristos nu le-ai suferit;
Bucură-te, că ticăloasa lui scrisoare rupând-o ai nimicit;
Bucură-te, că doar lui Hristos și Bisericii Lui ai voit să slujești;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Condacul al 6-lea
Zicând ighemonului Iust: „Eu sunt creștin, iar tu fă ceea ce ți s-a poruncit; pentru că eu singur mă aduc jertfă lui Hristos, Dumnezeul meu”, i-ai aruncat în față brâul dregătoriei tale, și primind chinurile cele cumplite și curgând sângele tău șiroaie, ziceai păgânilor celor de față ce lăcrimau pentru tinerețile tale: „Nu plângeți pentru mine, ci pentru pierzania sufletelor voastre, acelea fiind vrednice de plâns, căci se vor munci în iad fără de sfârșit”, iar nu cei ce vor cânta în veci lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Cutremur mare se făcu la miezul nopții în cetate, căci Domnul Iisus venind cu îngerii săi să cerceteze pe robul său cel credincios, lumină mare a strălucit în temniță și ușile deschizându-se, legăturile tuturor celor de acolo s-au dezlegat, și doi îngeri s-au arătat cu asemănare de tineri preafrumoși. De unele ca acestea uimindu-ne, primește de la noi acum:
Bucură-te, că, ridicându-ți ochii spre cer, întărire de la Dumnezeu ai primit;
Bucură-te, că și prin tine preasfântul Său nume în lume s-a proslăvit;
Bucură-te, că, în temniță fiind aruncat, Terentie temnicerul, umilindu-se, te-a îngrijit;
Bucură-te, că, în cetate cutremur făcându-se, Domnul Hristos cu îngerii Săi a venit la tine;
Bucură-te, că îngerilor cu smerită înțelepciune tu le-ai grăit;
Bucură-te, că, arătându-ți-Se în slavă nespusă, Mântuitorul te-a tămăduit;
Bucură-te, că botezându-te de El te-ai născut de sus pentru veacul ce va să fie;
Bucură-te, că ți-a zis cu dumnezeiescul Său glas: „De acum nu te vei mai numi Neania, ci Procopie”;
Bucură-te, că Domnul apoi S-a urcat la cer, iar inima ți s-a umplut de negrăită dulceață cerească;
Bucură-te, și nu ne lăsa nici pe noi să ne abatem de la adevărata viață duhovnicească;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Condacul al 7-lea
„Îmbărbătează-te și te întărește, pentru că, împuternicindu-te, vei putea să aduci Tatălui Meu turma aleasă”, ai auzit de la Domnul Dumnezeul tău, și bucurându-te și înspăimântându-te, ai căzut la pământ și te-ai închinat Lui, rugându-L să te întărească în pătimiri, ca să nu te temi de cumplitele chinuri. Iar Domnul ți-a zis: „Nu te teme, că eu sunt cu tine!”; pentru care cu toată inima ta I-ai cântat: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Minunată arătare aducându-ți aleasa, duhovniceasca urmă a rănirilor dinainte, căci ai nădăjduit spre Dânsul și ți-a ajutat și ți-a înflorit trupul tău. Pentru aceasta cu netăcute glasuri îți cântăm:
Bucură-te, că temnicerul ighemonului dumnezeiască arătare i-a vestit;
Bucură-te, că acela ce te credea mort de mirare a amuțit;
Bucură-te, că, întrebat de ostași de ești viu, dumnezeieștile minuni nu s-au ascuns;
Bucură-te, că: „Sunt viu și sănătos, cu darul Dumnezeului meu”, ai răspuns;
Bucură-te, că ostașul ighemonului toate acestea i-a spus;
Bucură-te, că acela la judecată de față iarăși te-a adus;
Bucură-te, că priveliște îngerilor și oamenilor te-ai făcut;
Bucură-te, că ai înviat prin har și de sus te-ai născut;
Bucură-te, că ai înșelat pe vicleanul ighemon care socotea că zeii te-au vindecat;
Bucură-te, că mergând în capiștea idolească pe toți idolii i-ai zdrobit și i-ai sfărâmat;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Condacul al 8-lea
„Dumnezeul creștinilor, ajută-ne nouă!”, a strigat cu spaimă poporul păgânesc văzând că, prin rugăciunea mucenicului, din porunca lui Dumnezeu, idolii cei sfărâmați s-au prefăcut în firea apei, făcându-se pârâu ce curgea din capiște pe uși. Apoi nedumeritul ighemon porunci să te întindă iarăși, unde venind la tine Nicostrat și Antioh, tribunii a două cete de ostași, i-ai adăugat la oastea Împăratului ceresc prin botezarea lor de către Leontie episcopul, cu toții împreună aducând lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!
Icosul al 8-lea
A doua zi ighemonul venind la divan, ostașii aceia stând înaintea lui cu mare glas preamăreau pe Hristos, mărturisindu-se creștini și arătându-se gata spre chinuri și moarte pentru El. Iar tiranul neputându-l îndupleca să se lepede de Domnul și să se întoarcă iarăși la zei, i-a osândit la tăierea de sabie înaintea ta, Mucenice, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, că prin rugăciunile și sfaturile tale ostașii au venit la credință;
Bucură-te, că prin Iubitorul de oameni Hristos a primit a lor frumoasă nevoință;
Bucură-te, că pentru Domnul Iisus ei și-au pus sufletele lor;
Bucură-te, că s-au încununat prin primirea în mucenicescul sobor;
Bucură-te, că îmbunătățitul Evlavie i-a îngropat cu aleasă cinstire;
Bucură-te, că douăsprezece femei de bun neam ți s-au alăturat spre pătimire;
Bucură-te, că ele se rugau: „Primește-ne pe noi, Doamne, în cămara Ta cerească!”;
Bucură-te, că Teodosia, maica ta, pe Dumnezeu prin ele începu să-L cunoască;
Bucură-te, că Hristos le-a primit pe ele și le-a încununat;
Bucură-te, că prin credință tare, pe satana l-au rușinat;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Condacul al 9-lea
„Domnul nostru, pe Care tu nu-L vezi, ca și orbii care nu văd soarele, ne stă în față, aici, ajutându-ne!”, l-au mustrat pe înrăutățitul ighemon sfintele femei fiind arse cu fier înroșit, iar Teodosia, maica sfântului, umplându-se de râvnă privind la pătimirea lor, a strigat cu glas mare: „Și eu sunt roabă Celui răstignit – Hristos Dumnezeu”, voind să învețe și ea cântarea cerească: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Mare bucurie s-a făcut ție, Sfinte Procopie, când ai văzut pe maica ta, împreună cu mărturisitoarele lui Hristos, în temniță și auzind de la dânsa că inima ei s-a zdrobit de umilință și o rază a răsărit în mintea sa, cunoscând înșelăciunea deșerților zei și crezând în Unul și Adevăratul Dumnezeu, Cel mărturisit de tine și de sfintele femei; pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, odrăslire aleasă din rădăcini binecuvântate;
Bucură-te, că pe mulți ai povățuit la adevăr și dreptate;
Bucură-te, că ai lepădat idolatria păgânească cea pângărită;
Bucură-te, că ai venit la calea cea de Dumnezei iubită;
Bucură-te, că ai înduioșat inimile cele împietrite;
Bucură-te, luminătorule al minților celor întunecate;
Bucură-te, că fericita Teodosia slujește în temniță sfintelor femei;
Bucură-te, că de acolo ai pregătit, prin episcopul Leontie, și botezul ei;
Bucură-te, că întunericul rătăcirii din multe suflete l-ai risipit;
Bucură-te, că acelea, prin tine, pe Iisus veșnicul Împărat L-au iubit;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Condacul al 10-lea
Puse înainte la judecată de nedreptul ighemon, fericita Teodosia l-a mustrat pentru nebunia păgânătății lui și, fiind dată la chinuri cumplite, sfintele femei se rugau la Dumnezeu s-o întărească, iar apoi auzind că toate au fost osândite la tăiere de sabie, s-au dus la moarte cu veselie și cu bucurie, ca la un ospăț de nuntă, într-o glăsuire cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Dumnezeiasca judecată îl ajunse pedepsindu-l pe ticălosul ighemon, care căzând în niște friguri groaznice în aceeași noapte muri. Dar cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea, în toate zilele mulți bărbați și femei primind credința în Domnul nostru Iisus Hristos prin învățătura ta, Sfinte Procopie, și prin minunile pe care le făceai tu; pentru aceasta veselindu-ne, îți cântăm:
Bucură-te, că, biruit de sfintele femei, ighemonul pe tine rău s-a mâniat;
Bucură-te, că pentru încununarea lor pe cerescul Împărat L-ai lăudat;
Bucură-te, că tu atunci și alte rele pătimiri ai primit;
Bucură-te, că și în acelea ai rămas ca un stâlp neclintit;
Bucură-te, că și de vrăjmașul tău cel nevăzut Dumnezeu te-a scăpat;
Bucură-te, că pe mulți din izvorul dreptei credințe i-ai adăpat;
Bucură-te, că prin învățătură și minuni te-ai arătat adevărat lucrător;
Bucură-te, vindecătorule al bolnavilor, îndrăciților și neputincioșilor;
Bucură-te, că necredincioșii prin tine vin la Dumnezeu;
Bucură-te, și roagă-te să fim primiți întru pocăință și noi;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Condacul al 11-lea
Alt ighemon, cu obiceiul mai cumplit decât cel dintâi, venind în Cezareea Palestinei și aflând despre tine, Sfinte Procopie, te-a adus fără întârziere înaintea judecății sale, spre cercetare, în vreme ce inima ta cea neînfricată cânta neîncetat lui Dumnezeu, Celui în Treime închinat: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Hulele acelui rătăcit asupra lui Hristos Dumnezeu nesuferind, Preaînțelepte Mucenice, din cărțile elinești multe învățături și pilde i-ai adus spre lămurirea dumnezeieștii iconomii și pronii celei iubitoare de oameni; pentru care te binecuvântăm zicând:
Bucură-te, ritor al tainelor credinței creștine preaales;
Bucură-te, că din dumnezeieștile Scripturi bogate roade ai cules;
Bucură-te, că și din cărți elinești, ca albina înțeleaptă ai știut să aduni;
Bucură-te, biruitorule în cuget, grai și faptă, vrednicule de cerești cununi;
Bucură-te, că auzindu-te păgânii, cuvânt de răspuns nu au;
Bucură-te, că, după Iust, acum biruiești și pe Arhelau;
Bucură-te, că acela, voind să te ucidă, a pierit;
Bucură-te, că, Domnul binevoind, ai biruit;
Bucură-te, că iarăși la temniță și la chinuri ai fost dat;
Bucură-te, viteaz nebiruit de diavol, frică și păcat;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Condacul al 12-lea
„Dreapta Domnului a făcut putere și tot ea m-a înălțat”, grăia Mucenicul cu ochii trupești și lăuntrici ridicați spre cer, având mâna întinsă pe cărbunii aprinși, apoi spânzurat de mâini cu grele pietre legate de picioare, iar la sfârșit în cuptor aprins fiind aruncat, în mare uimire și nedumerire se afla păgâneasca adunare, căci nu știa puterea cântării celei sfinte: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Flacăra din cuptor ieșind și arzând pe toți păgânii ce erau împrejur, iar tu rămânând nevătămat, ighemonul a hotărât să ți se taie capul cu sabia. Și cerând timp de rugăciune, înălțându-ți mâinile și ochii spre cer, te-ai rugat pentru cetate, pentru popoare, pentru sărmani și văduve, pentru biruința sfintei și dreptei credințe a Bisericii lui Hristos, să se înmulțească și să strălucească până la sfârșitul veacului; pentru care cu dragoste cântăm:
Bucură-te, că ai fost bătut cu vine de bou și împuns cu țepușe de fier înroșite;
Bucură-te, că se cutremură păgânii uimiți de a ta putere și virtute;
Bucură-te, că nu bagi în seamă mâna ce-ți ardea pe jertfelnicul învăpăiat;
Bucură-te, că mintea-ți tinzând spre Dumnezeu, intrarea cereștilor porți ai aflat;
Bucură-te, că oasele-ți întinse de greutatea pietrelor ieșeau din loc;
Bucură-te, că în cuptorul aprins nicicum nu te-ai vătămat de foc;
Bucură-te, că hotărârea de moarte prin sabie bucuros ai primit;
Bucură-te, că prin a ta viață și moarte Dumnezeu a fost preaslăvit;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru popoare, ortodoxie și lume;
Bucură-te, că Dumnezeu a făcut pretutindeni slăvit al tău nume;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Condacul al 13-lea
O, minunatule și fericite Mucenice Procopie, primind nevrednica noastră laudă ca pe o gângurire pruncească, roagă pe Domnul slavei să ne întărească și pe noi cu puterea Sa cea dintru înălțime, ca izbăvindu-se de cursele trupului, ale diavolului și ale lumii, de chinurile cele fără de sfârșit să ne izbăvim, și împreună cu tine să-I cântăm și noi în Împărăția Sa cea veșnică și binecuvântată: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)
Icosul 1
Chemarea ta, alesule între mucenici, nicicum nu a fost de la oameni, ci din cer Mântuitorul Hristos, cu dumnezeiescul și preadulcele Său glas, ți-a mărturisit zicând: „Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu!”; drept care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că în sfânta cetate a Ierusalimului în copilărie ai crescut;
Bucură-te, că cinstitul tău părinte, Hristofor, prin mucenicie la Domnul a trecut;
Bucură-te, că maicii tale, Teodosia, cu ascultare și blândețe te-ai supus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale și dânsa, mai târziu, la cer mucenicește s-a dus;
Bucură-te, că oastea vremelnică, pentru cea a Împăratului ceresc, ai defăimat;
Bucură-te, că de Acela te-ai învrednicit a fi chemat ales și binecuvântat;
Bucură-te, că de cuvintele nebunului tiran Dioclețian nu te-ai amăgit;
Bucură-te, că Adevărul Hristos ți-a descoperit taina credinței și te-a primit;
Bucură-te, că bogăția, cinstea și slava pământească gunoaie le socoteai;
Bucură-te, că la frumusețile raiului și la cununa nestricăcioasă gândeai;
Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 1
Din cer, ca și pe Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte Mare Mucenice Procopie, arătându-ți-se chipul Crucii strălucind în văzduh mai mult decât soarele, și Însuși Stăpânul tuturor cu tine a vorbit, cutremur pământului făcându-se și strălucire de multe fulgere și tunete înfricoșătoare; pentru aceasta acum noi toți cu bucurie strigăm ție: Bucură-te, Procopie, slăvite și mare mucenice al lui Hristos!
și această
Rugăciune către Sfântul și Marele Mucenic Procopie
O, fericite și mult plăcutule al lui Dumnezeu, Sfinte Mare Mucenice Procopie! Ce graiuri vom îndrăzni noi, nevrednicii, a-ți aduce ție, câtă vreme nici una din lucrările slăbănogitei noastre vieți duhovnicești nu ne arată a fi următori ai adâncii tale smerenii, ai marii tale râvne, ai răbdării neclintite și ai dragostei aprinse pentru Dumnezeu și poporul Lui cel binecredincios, ce ai avut până în sfârșit? Tu, de Însuși Mântuitorul Hristos, asemenea vasului alegerii, Pavel, și marelui împărat Constantin, părintele creștinilor, la calea credinței fiind chemat, suișuri în inima ta ai pus, dar peste dar și foc peste foc ai câștigat, mereu sporindu-ți faptele cele bune spre lauda preaslăvitului Său nume. Noi neprețuitele daruri ce am primit prin Taina Sfântului Botez nicicum nu le-am păzit și nici lepădarea de satana și de toate lucrurile lui precum atunci ne-am făgăduit. Taina Sfintei Cruci descoperindu-ți-se prin dumnezeiescul glas, tu din putere în putere ai mers ca un adevărat închinător și cinstitor al ei, iar noi, nehotărându-ne la adevărata lepădare de sine, nu o putem lua pentru a ne face vrednici următori ai Stăpânului tuturor, ci până acum în nedumerire și nelucrare petrecem. Cu adevărat, întru nimic nu am urmat noi, ticăloșii, uimitoarelor tale pătimiri pentru dragostea Mirelui ceresc, Celui ce cu iubire veșnică iubindu-ne până în sfârșit, pentru toți și pentru fiecare dintre noi pătimind, toată rânduiala părintească cu desăvârșire a plinit; ci cu reaua pătimire defăimând, iată, până acum, în patimi și pofte dobitocești întreaga noastră viață ne-am cheltuit. Nu ne lăsa pe noi mai mult să ne afundăm, ci întinzându-ne mâna cea nebiruită a sfintelor și pururea primitelor tale rugăciuni, ajută-ne pe noi să putem porni cu însuflețire nouă pe calea luptelor ce ne stau înainte pentru împlinirea dumnezeieștilor porunci, prin păzirea învățăturilor mântuitoare ale Sfintei Biserici celei dreptslăvitoare.
Ajută-ne, Sfinte Procopie, căci suntem slabi și ticăloși, și nu ne lăsa să fim biruiți de noul păgânism și de multele sale viclenii idolatre, căci și noi făgăduim că de acum ne vom strădui mai mult să punem începutul cel bun, prin sfintele tale mijlociri, astfel ca în veacul cel viitor față către față să-ți mulțumim și împreună cu tine să cântăm Preasfintei și Celei de o ființă și nedespărțitei Treimi, în nesfârșiții veci. Amin!
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește. (de 3 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.
Troparul Sfântului Mare Mucenic Procopie
Glasul 1
Sfinte Procopie, cel ce porți numele înaintării în nevoință, de la nevoință ai fost ridicat, Părinte, la strălucirea muceniciei. Căci chipului lui Hristos închinându-te, te-ai arătat părtaș mucenicilor, împreună cu care roagă-te, Preafericite, pururi pentru cei ce-ți strigă: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!
Glasul 8
Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, sfinte, ai lăsat credința părintească cea rea și slujbele cele orânduite; și râvnind după Hristos, ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli și răni. Și primind acum cununa cea făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Doamne, miluiește. (de 40 de ori)
Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.