DESPRE MOSUL GHEOGHE LAZAR

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...





《DOUA CUVINTE ALE PARINTELUI CLEOPA ILIE DESPRE MOSUL GHEOGHE LAZAR》

(Convorbire cu un grup de ardeleni)

Ati auzit de mosul Gheorghe, vestitul Mosul Gheorghe? Ehehei! Mare apostol al Moldovei si al Ardealului! Ii am fotografia in casa, l-ati vazut acolo descult, cu capul gol. Are osemintele la Manastirea Varatec. Mosul Gheorghe a oprit trenul la Pascani pe linie. Mosul Gheorghe a vindecat mii de bolnavi. Mosul Gheorghe a facut evreii de s-au botezat pe aici.
A umblat zeci de ani descult, cu capul gol, cu un cojoc rupt. Si cand era gerul de 40 de grade, el tinea predica. Zapada era pana dincoace de genunchi si cat vorbea el se topea pana ajungea la pamant, ca avea picioarele fierbinti ca focul si din capul lui iesea aburi. Manca o data in zi dupa apusul soarelui numai paine si varza verde. Ii strangeau oamenii de cu vara. Iar vin niciodata nu bea decat o lingurita cand se impartasea cu Preacuratele Taine. Astea e bine sa le stiti si sa le inregistrati ca sa le aveti in Ardeal, din viata Mosului Gheorghe. Mai ales ca s-a intamplat ca printre voi sa fie un om tocmai din satul lui.
Eu stiam multe de dansul, ca eu sunt aici de peste 50 de ani, cu mila lui Dumnezeu. Cand eram mai tanar nu ma interesam de dansul, nu stiam de unde-i. Dar cand am aflat eu de viata lui, mi-am zis: "Stai, domnule, ca asta e om sfant."
Eu tin mult la el, am dat portretul lui si la Manastirii Ramet. Le-am zis: "Mai, popularizati-l, ca aici la noi e pictat in biserica ca sfant." La Schitul Vovidenia, intre sfintii nationali ai tarii, este pictat si Mosul Gheorghe, asa cu cojoc, cum il vezi, pentru ca el a fost mare om aici la noi. El aici a murit, la Piatra Neamt. El a fost in Sfantul Munte cu staretul meu, cu Ioanichie, in doua randuri. Pe urma la Ierusalim a stat cu staretul meu. El l-a intors pe staret.
Staretul meu era de la Zarnesti, de la Piatra Craiului. Mosul Gheorghe l-a adus cu toata familia la manastire, ca acesta a fost casatorit. Si i-a adus si pe nepoti si pe nepoate. Pe toti i-a adus din Ardeal la Manastirea Agapia si pe la celelalte manastiri.
Mosul Gheorghe a fost un mare o de lagatura intre Ardeal si Moldova. El a fost un apostol. El cand vedea o fata ca are evlavie si e credincioasa sau un baiat credincios, il lua sa-l duca la manastire: "Draguta, hai la Moldova, acolo-s manastiri multe, e Ierusalimul tarii, va duc eu acolo." Si a adus zeci si zeci de calugari si calugarite ucenici din Ardeal la manastirile astea. Si au ajuns oameni mari: Evghenie Ungureanu arhimandrit, el l-a adus; Silvestru Garoi arhimandrit, el l-a adus; Agafia Velase, care a fost stareta la Agapia, el a adus-o; maica Amfilohia Deleanu de el a fost adusa; maica Filofteea Stentea de dansul, parintele staret al meu Ioanichie, care a fost aici, tot el l-a adus - Mosul Gheorghe. Cica: "Hai acolo, draguta, ca acolo-s manastiri, ca aici le-au stricat ungurii." El numai ii aducea si ii lasa la manastire si iar se ducea sa mai aduca si pe altii. A fost un om cu mare dragoste de a aduce pe multi la manastire.

Preacuviosul părinte Gherasim de la Iordan.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

.Creştin-ortodocşii îl prăznuiesc la 4 martie pe Preacuviosul părinte Gherasim de la Iordan. Sfântul Gherasim a îmbrăcat schima monahală şi s-a dus departe, în adâncul pustiului Tebaidei, pe vremea împăratului Constantin Pogonatul, nepotul lui Eraclie. Acolo a depus atâta luptă pentru virtute şi s-a apropiat atât de mult de Dumnezeu, încât i se supuneau lui şi fiarele cele sălbatice. Astfel, el avea pe lângă sine un leu care îi slujea şi care pe lângă toate celelalte slujbe pe care i le făcea, mai făcea şi pe aceea că ducea la păscut şi aducea înapoi catârul care îi căra sfântului apă. Odată, pe când leul dormea, nişte călători care treceau pe acolo cu cămilele lor, văzând catârul păscând singur, l-au luat şi l-au legat de cămilele lor, pornind mai departe. Spre seară, monahul ce-şi făcea ucenicia pe lângă sfântul Gherasim, văzând că leul vine singur, s-a mâhnit, socotind că leul a mâncat catârul. Şi ducându-se a spus acest lucru sfântului. Iar sfântul Gherasim a poruncit ca mai departe leul să îndeplinească şi slujba catârului. Leul a primit aceasta şi tot timpul, cât catârul a fost ţinut de neguţătorii care-l luaseră, purta vasele cu apă pe spinarea lui şi alergând cât putea de repede, se silea să aducă apă. Dar, s-a întâmplat ca neguţătorii amintiţi, la întoarcere, să apuce pe aceeaşi cale. Când s-au apropiat de râul unde se găsea leul ca să aducă apă, leul văzând şi cunoscând catârul, care urma cămilelor fiind legat de ele, năpustindu-se cu o săritură neaşteptată a înspăimântat pe neguţători şi i-a pus pe fugă. Apoi, apucând catârul de căpăstru, l-a tras după sine, iar catârul a tras după el toate cămilele de care era legat şi care la rândul lor erau legate una de alta, aşa cum este obiceiul, şi le-a adus la chilia sfântului. Apoi bătând cu coada la uşa chiliei, le-a înfăţişat sfântului ca pe un vânat. Văzând aceasta, sfântul Gherasim, zâmbind ucenicului său, a zis: În deşert am grăit rău despre leu; deci, să fie mai departe slobod de slujba pe care o săvârşea şi să se ducă să petreacă după obiceiul său. Atunci leul, plecându-şi capul, ca şi cum ar fi mulţumit sfântului şi-a luat calea către munte. Şi o dată pe săptămână venea şi se apropia de sfânt, plecându-şi capul înaintea lui, ca şi cum i s-ar fi închinat. După ce sfântul Gherasim s-a săvârşit din viaţă, leul a venit din nou să-şi primească binecuvântarea. Dar, negăsind pe sfânt şi aflând de la ucenicul acestuia despre sfârşitul lui şi fiind dus la mormântul sfântului, mai întâi a scos aici nişte mugete uşoare, dar în cele din urmă răcnind cu multă putere, şi-a dat duhul. Astfel măreşte Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe Dânsul, încât face ca şi fiarele să li se supună celor ce păstrează neîntinat chipul şi asemănarea Sa.

Scenă din viața Sfântului Ghersaim de la Iordan, Biserica Sf. Nicolae Orfanos, sec. XV