
( de Eliana Popa )
Sunt fecior de românasi și-am primit botezul sfânt
Într-un sat ca de poveste unde-i raiul pe pământ
Unde vântu-ngână doina ...acolo îmi e căsuța
Acolo mă poartă dorul...în sătuc și la măicuta !
Am plecat pribeag departe că ni-i traiul tare greu
Dar nu mi-am uitat părinții ,nici pe Bunul Dumnezeu
N-am uitat bisericuța unde prunc m-au botezat
Pâinea coaptă-n vatra noastră ...spicul grâului bogat !
Graiul noastru-n care Domnul picurat-a mir ceresc
Graiu-n care și strămoșii, din cer încă ne vorbesc
N-am să-l las uitat în urmă din el psalmi și cânt voi face
Căci în dorul meu îl port până când mă voi întoarce !
Mamă să-ți aștepți feciorul, eu aici nu-mi găsesc loc,
Pe la streașină și-n tindă leagă fir de busuioc
Și aprinde-mi în odaie , la icoană căndeluța
Să te bucuri și tu mamă și în ceruri și Măicuta !
Să se bucure Măicuta că ea m-a vegheat mereu
Am trimis prin ea spre tine dragostea și dorul meu
N-am simțit atât de-amar gustul greu al pribegiei
C-am privit către Golgota ...la Iisus, Fiului Mariei !
Spune-i tatei să m-astepte cu ulciorul plin de vin
Să-i sărut mâna muncită și o cupă să ciocnim
Să pornim apoi prin sat, la ogor și la câmpie
Să ascult foșnind pădurea , să văd rodul copt in vie !
Să merg iar la Liturghie ,să m-asez lângă altar
Îmbrăcat de sărbătoare cu prescura in ștergar
Să mă rog lângă icoane, unde arde căndeluta
Să rămân în vatră sfântă unde m-a născut maicuta!
