Prima minune săvâșită de Domnul Iisus. Nunta din Cana.

Familia constituie biserica cea mică, în timp ce Biserica constituie familia cea mare.
Citind Evanghelia a patra a Sfântului Ap. Ioan, descoperim că minunile săvârşite de Iisus Domnul nostru, pe lângă prezentarea faptică istorică de unde nu lipsesc şi elementele geografice, dezvăluie în relatarea lor importante învăţături dogmatice care ne-au revelat nouă taina dreptei credinţe, care ne asigură calea spre viaţa cea veşnică, spre împărăţia fără final a lui Dumnezeu. Chiar în capitolul al doilea al Evangheliei, primul început al minunilor pe care Domnul şi Mântuitorul nostru îl face la rugămintea Preasfintei Sale Maici se desfăşoară la o nuntă în localitatea Cana din Galileea, oraşul în care se născuse Natanael (Bartolomeu) cel fără vicleşug (Ioan 1, 47). Conform relatării evanghelice, dialogul dintre Hristos şi Preasfânta Fecioară Maria a grăbit acest început al minunilor. Terminându-se vinul, mama Lui, I-a spus: "Nu mai au vin". În textul grec al Sfintei Evanghelii răspunsul Mântuitorului nu a întârziat: "ce aştepţi de la Mine femeie? Ceasul Meu nu a sosit!". Mama Lui s-a îndreptat către cei ce slujeau spunând: "Ceea ce vă spune El faceţi !" cap. 2, 5. Minunea s-a petrecut la cuvântul Lui când cele şase vase de piatră s-au umplut cu apă, iar apa, spre bucuria celor prezenţi s-a prefăcut în vin, lucru apreciat cum se cuvine de către ucenici.
Nunta - imaginea împărăţiei lui Dumnezeu Adesea ascultăm această minune când participăm la bucuria unei nunţi sau când citim din Sfânta Evanghelie în capitolul al doilea, scrisă de Sfântul Ioan. Fiecare ascultând-o îşi face o imagine proprie asupra minunii, alţii care au avut fericirea vizitării Ţării Sfinte o localizează geografic prin imaginaţia memoriei, gândindu-se la ea. Însă scopul propus aici este de a descoperi sensul minunii şi mesajul transmis în Evanghelie către noi.
La început, Sfântul Ioan vorbeşte despre nunta din Cana Galileii. Ce însemna atunci o nuntă şi care era impactul asupra vieţii obişnuite a unui astfel de eveniment? Înainte de nunta propriu-zisă exista logodna; aceasta se făcea timpuriu, după ani, mirele (logodnicul) ducea logodnica în casa părinţilor lui, adesea pe un asin, însoţiţi de un convoi în care dominantă era starea de bucurie exprimată prin muzică şi cântece specifice momentului. Când logodnica era în casa părinţilor lui, acesta (logodnicul) mergea şi se bucura împreună cu prietenii lui de acest eveniment. Târziu în noapte se întorcea acasă la părinţii lui. Pilda celor zece fecioare, dintre care cinci erau înţelepte, iar cinci fără minte, dezvăluie partea acestui ritual, când trebuiau să aştepte până la miezul nopţii venirea mirelui (Matei 25, 1-13). După logodnă urma o perioadă de timp în care se pregătea nunta. Punctul central îl constituia masa de nuntă. În acest sens, amintim căsătoria regelui Solomon care a închinat acestui eveniment Cântarea cântărilor: "Ieşiţi fetele Sionului, priviţi pe Solomon încoronat, cum a lui maică l-a încununat, în ziua sărbătorii nunţii lui, în ziua bucuriei inimii lui" cap. 3. 1. Oaspeţii (nuntaşii) cântau în cinstea mirilor, dansând de bucurie. "Marea nu poate să stingă dragostea, nici râurile s-o potolească..." cap. 8-7. Adesea, Mântuitorul Iisus Hristos S-a folosit de imaginea nunţii pentru a exprima frumuseţea şi bucuria de negrăit a imaginii împărăţiei lui Dumnezeu... "Împărăţia cerurilor s-a asemănat unui împărat care a făcut nuntă fiului său..." (Matei 22, 2-14).

Sfântul Antonie cel Mare

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Astazi îl sarbatorim pe unul din cei mai mari sfinti ai Bisericii crestine: Sfantul Antonie cel Mare, unul dintre cei mai mari si mai vestiti calugari din primele veacuri. Si pana la el au existat pustnici, barbati si femei care, renuntand la bunurile lor si la bucuriile pamantesti, isi inchinau toata viata lor numai grijii pentru mantuirea sufletului, dar aproape toti acesti vrednici ostenitori pentru imparatia
lui Dumnezeu nu s-au departat prea mult de locul unde se nascusera. Sfantul Antonie cel Mare este printre cei dintai care s-au desprins cu totul de zarva si de patimile lumesti si s-au retras in adancul pustiei, pentru ca acolo, prin asprimea vietii, prin meditatie adanca si prin lucrul mainilor, sa traiasca din plin bucuriile intalnirii cu Dumnezeu inca din aceasta viata. Noi am pierdut acestă bucurie a cunoașterii și întâlnirii cu Dumnezeu, problemele și grijile lumii nebune ne-au departat de Dumnezeu.
În fericita si lunga sa viata, plina de truda aspra si de mare sfintenie, sfantul Antonie a scris putin, dar a invatat mult, nu numai cu cuvantul, cat mai ales cu exemplul propriei sale vieti. Ca scrieri ramase de la el avem: „Invataturile despre buna purtare a oamenilor, in 170 de capete”, care se gasesc in primul volum din Filocalie; sapte „Scrisori duhovnicesti”, pastrate in colectia Migne4; 40 de cuvinte si invataturi incluse in Pateric. Invataturile lui sunt practice, scurte si cu miez, izvorate din contactul lui direct cu realitatea vietii duhovnicesti. Ele sunt o calauza plina de lumina si pentru noi toti, cei de astazi, calauza si indemn spre imparatia cerurilor. Cu ingaduinta dumneavoastra, vreau sa va redau cateva cuvinte din invataturile sale, ca sa va trezesc dorul de a le cauta si de a le citi singuri, in casa si in singuratatea inimii dumneavoastra. „Fa bine celui ce-ti face rau, si-ti vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grai de rau pe vrajmasul tau catre nimeni, ci deprinde-te cu rabdarea, cu blandetea si cu smerenia”. „Iata semnele dupa care se cunoaste un suflet imbunatatit: privirea, mersul, glasul, râsul, ocupatiile si intalnirile cu oamenii. Toate acestea se indrepteaza spre tot mai multa cuviinta. Caci mintea cea iubitoare de Dumnezeu se face străjer treaz si opreste intrarea patimilor si a rusinoaselor aduceri aminte(din viața și sulletele noastre”.