Manastirea Rila

Manastirea Rila

Manastirea Rila este cea mai mare si mai cunoscuta manastire ortodoxa din Bulgaria. Aceasta este situata in partea de nord-vest a Muntilor Rila, la o altitudine de 1147 de metri deasupra nivelului marii, in valea Raului Rilska, la 117 kilometri mai la sud de capitala Sofia.

Complexul monahal se afla ridicat la o distanta de doar 3 kilometri de orasul Rila, intre cele doua rauri ale zonei, raul Rila si raul Drusljavitza. Complexul monahal de la Rila, cu tot ceea ce il alcatuieste, acopera o suprafata de aproximativ 8.800 de metri patrati.

Intemeiata in secolul al X-lea, Manastirea Rila este privita ca una dintre cele mai importante monumente culturale, istorice si arhitecturale ale Bulgariei. Lavra este cunoscuta in toata lumea, neputand fi ocolita atunci cand se vorbeste de marile monumente din intreaga Europa de Est.

Avand o arhitectura unica, manastirea se infatiseaza dinspre exterior ca o puternica fortareata. Zidurile inalta de 24 de metri alcatuiesc un pentagon neregulat. Intrand printr-una din cele doua porti mari de fier, se ajunge in curtea interioara. Interiorul este o capodopera a arhitecturii locale: arce si coloane, scari de lemn si balcoane sculptate, si un numar de 300-400 de chilii monahale.

Drumul ce leaga capitala Sofia de punctul de trecere vamala spre Grecia, Kulata, este unul foarte bun, pe partea stanga a acestuia pornind un altul, la fel de bun, care duce spre Manastirea Rila.

Manastirea Rila - scurt istoric

Manastirea Rila se dezvolta imediat dupa moartea si raspandirea cultului Sfantului Ioan de Rila († 946), un mare sfant eremit bulgar. Potrivit unei legende locale, primul asezamant monastic din acest loc a fost intemeiat de insusi Sfantul Ioan de Rila, insa acest lucru nu poate fi devodit istoric sau documentar.

Cele mai vechi izvoare istorice despre viata Sfantului Ioan de Rila nu dau detalii despre data exacta a intemeierii ei. In cea mai veche scriere bulgara referitoare la "Viata Sfantului Ioan de Rila", scrisa probabil intre secolele al XI-lea si al XII-lea, nu exista nici cel mai mic indiciu cum ca in vremea sfantului, aici ar fi existat vreun asezamant sau biserica.

Cea mai veche mentionare a Manastirii Rila o gasim in "Viata Sfantului Ioan de Rila", scrisa intre anii 1173 si 1180, in Grecia, de catre Ioan Scylitzes, scriitor bizantin si guvernator de Sredets (orasul Sofia de astazi). Acesta scrie ca sfantul a binecuvantat ridicarea unei manastiri.

In cartea "Viata pe larg a Sfantului Ioan de Rila", scrisa de catre patriarhul Eftimie de Tarnovo (1375-1393), sfantul este numit cu numele de "egumen al manastirii". Autorii mai tarzii au preluat aceasta informatie, mizand pe autoritatea patriarhului Eftimie, ca mare figura a clerului din acea vreme.

In pofida faptului ca Manastirea Rila a fost ridicata fara protectia vreunui mare demnitar sau rege bulgar, aceasta a primit, de-a lungul vremii, donatii de la mai multi regi bulgari. Documentele in care s-au mentionat donatiile primite se pastreaza si astazi. Dintre acestea, mentionam doar cateva: chrisobul-ul regelui Ivan Shishman (1371-1393), dat in anul 1378, prin care se arata ca regii Ivan Asan (1218-1241) si Kaliman Asan (1241-1246) au facut si ei donatii, fiind trecuti in randul ctitorilor locasului. Ivan Shishman a dat si el manastirii o serie de pamanturi, in sud-vestul Bulgariei, si a scutit pe locuitorii acesteia de plata taxelor.

Renasterea manastirii a avut loc in secolul al XIV-lea, ca urmare a stradatiei protospatarului Hreliov - Hrelju, un vasal al regelui sarb Stefan Dushan (1331-1355). Un tun de piatra si o biserica cu o singura nava au fost construite de catre acesta in trei ani (1334-1335). Din aceste doua structuri, doar turnul a supravietuit pana in zilele noastre, astazi fiind cunoscut sub numele de "Turnul lui Hreliov".

In timpul ocupatiei otomane, manastirea a supravietuit, insa s-a ales cu pierderi ale unor pamanturi. In urma mai multor petitii adresate sultanilor, in vederea aprobarii lucrarilor de restaurare a complexului monahal, calugarii au reusit chiar sa extinda cladirile initiale. Cea mai grea perioada a fost cea de sub sultanul Murad al II-lea (1421-1444), aceasta fiind una de persecutare a crestinilor si de daramare a bisericilor.

Manastirea Rila a fost abandonata intre anii 1451 si 1460. Restaurarea acesteia s-a datorat eforturilor a trei frati, Ioasaf, David si Teofan, preoti in satul Granica. Acestia trei nu au reusit doar sa restaureze si sa repare daunele provocate manastirii, ci mai mult, ei au reusit sa stranga in jurul lor si o noua comunitate de calugari, dupa cum reiese din lucrarea eminentului scriitor balcanic, Vladislav Gramaticul (secolul al XV-lea). Tot in aceasta perioada are loc si intelegerea de comun acord, in vederea sprijinului material si duhovnicesc, dintre Manastirea Rila si Manastirea Sfantul Pantelimon din Muntele Athos.

Una dintre cele mai mari realizari ale celor trei frati este aducerea aici a moastelor Sfantului Ioan de Rila. Mara Brankovic, fiica despotului sarb George Brankovic, si vaduva sultanului Murad al II-lea (1421-1451) a sustinut in mare masura aceasta dorinta a obstei monahale de la Rila.

In anul 1469, o impresionanta procesiune, condusa de catre Teofan - cel mai tanar dintre cei trei frati - si alcatuita din reprezentantii Manastirii Rila, alaturi de multimi de credinciosi, au adus de la Tarnovo moastele Sfantului Ioan de Rila. Acest impresionant si unic eveniment din Istoria Bulgariei a fost descris pe larg de catre Vladislav Gramaticul.

Odata cu mutarea sfintelor moaste la Manastirea Rila, aceasta a ajuns sa fie cunoscuta in toata tara, cat si peste hotare. De-a lungul anului bisericesc, trei sunt zilele care impresioneaza prin maretia pelerinajului si numarul impresionant de credinciosi: ziua praznuirii Sfantului Ioan de Rila (18 august), aducerea sfintelor sale moaste din Sofia in Tarnovo (19 octombrie) si ziua aducerii sfintelor sale moaste in Manastirea Rila (1 iulie).

Perioada de ocupatie otomana a fost caracterizata de nenumarate incercari de recuperare a pamanturilor. Cu toate acestea, in interiorul manastirii s-a reusit o frumoasa lucrare: repararea si sxtinderea acesteia. In pofida greutatilor vremii, manastirea a reusit sa achizitioneza unele pamanturi si sa sa intretina aproximativ 50 de biserici, in timp ce calugarii acesteia scriau si imprastiau printre oameni cele de suflet folositoare scrieri. Manastirea Rila a reusit sa pastreze vii spiritul si cultura nationala bulgara.

Timp de aproape 20 de ani, pana la inceputul secolului al XIX-lea, in jurul manastirii au fost ridicate patru biserici: Biserica Adormirea Maicii Domnului, Biserica Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, Biserica Sfantul Evanghelist Luca si Biserica Acoperamantul Maicii Domnului. Tot acum va fi reparata biserica de la mormantul Sfantului Ioan de Rila.

In anul 1469, a fost construita Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel, pentru a pastra maostele Sfantului Ioan de Rila, dupa ce acestea au fost aduse la manastire. In anul 1491, un grup de iconari au pictat biserica, reproiectata in anul 1478. O a doua biserica, intalnita in drumul spre manastire, este Biserica Adormirii Maicii Domnului, care a fost imbracata in fresca in anul 1835, de catre zugravul Dimiter Molerov.

Sihastria Sfantului Ioan de Rila se afla putin mai la nord-est de manastire. Aceasta este ridicata pe locul unde se afla pestera sfantului, folosita de acesta si pe post de mormant. Biserica Adormirea Sfantului Ioan de Rila a fost construita in anul 1746, cu o singura nava si absida. Biserica va fi reonstruita in anul 1820.

Schitul Sfantului Luca este cunoscut si sub denumirea de "Noua sihastrie". Cea mai veche cladire a acestuia este Biserica inchinata Sfantului Apostol Luca, zidita in secolul al XVII-lea si pictata intre anii 1798-1799, cand sculptorii din Bansko au lucrat si frumosul ei iconostas de lemn.

Biserica Acoperamantul Maicii Domnului a fost construita in anul 1805, peste Fantana Sfintita, de catre zidarii Mihail si Radoitsa din localitatea Rila. Aceasta are un pridvor larg deschis. Peretii acesteia au fost zugraviti in fresca in anul 1811, de catre Toma Vishanov.

Biserica cimitirului, Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, dateaza inca din secolul al XVII-lea. Ca mai toate osuarele si capelele de cimitir, si aceasta biserica este zidita pe doua nivele. Frescele acesteia, lucarate in anul 1795, sunt caracterizate de stilul si mana unor artisti bulgari care au lucrat in Sfantul Munte Athos, de-a lungul secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea. Iconostasul acesteia este minunat sculptat in lemn.

Un incendiu, izbucnit in anul 1833, a cauzat multe daune, atat la corpul vechi al manastirii, cat si in partile noi ale acesteia. Calugarii au reusit cu greu sa adune cele necesare reparatiilor si banii necesari platii lucratorilor. Ei au angajat cei mai renumiti zugravi - pictori, sculptori si cioplitori in piatra pentru reconstruirea celor afectate de incendiu. Numarul lucratorilor se ridica la suma de 3.000. Restaurarea, care a cuprins jumatate din intreaga suprafata a manastirii, a fost incheiata in anii 60 ai secolului al XIX-lea, in exact 10 ani.

Construirea aripei sudice a manastirii, intre anii 1846-1847, in stilul arhitectului Aleksi Rilets, a fost condusa de catre maestrul Milenko, dupa cum reiese si dintr-o insemnare pe o caramida din cornisa zidului vestic, scrisa chiar de catre el: "1846 Milenko Oustabashi, Radomir."

Datorita numarului tot mai mare de pelerini, biserica a fost demolata in privinta ridicarii uneia mult mai mari. Astfel, prin anul 1860, pe locul bisericii vechi, din secolul al XIV-lea, se ridica deja o noua si frumoasa biserica.

Manastirea Rila a fost pusa sub directa purtare de grija a patriarhului. Dupa desfiintarea Patriarhatului de Tarnovo, manastirea a fost pusa sub purtarea de grija a Arhiepiscopiei de Ohrida, apoi a Patriarhatului de Pec si a Patriarhatului de Constantinopol. In perioada in care aceasta s-a aflat sub mana celor din Constantinopol (la acea vreme era deja Istambul), ea a fost supusa la taxe grele, multe neintelegeri iesind in manastire.

Secolul al XVIII-lea a fost unul foarte bun in ceea ce priveste activitatea literara a calugarilor. O parte dintre calugari au fost insarcinati cu traducerea unor carti, iar altii cu scrierea unor opere oroginale sau compilate. Printre acestia s-au numarat si eminentii calugari Neofit de Rila si Agapie de Rila.

Prima tiparnita din Bulgaria a inceput sa imprime tot in cadrul Manastirii Rila. Masina de imprimat, lucrata la Viena, se pastreaza si astazi in muzeul manastirii. In manastire a functionat si o scoala de muzica bizantina, asa cum se canta in acea vreme in Constantinopol. Jossif Bradati este si el cunoscut pentru scoala lui literara, la care participau si calugarii Teofan si Paisie de Rila.

Odata cu Eliberarea Bulgariei (1878) Manastirea Rila a pierdut din importanta initiala, nemaifiind vazuta ca un loc central al tarii, ci doar ca un semnificatic loc de rugaciune. Odata cu instituirea regimului comunist, activitatile religioase au ajuns sa fie impiedicate, bunurile si proprietetile acesteia i-au fost confiscate, iar manastirea a fost transformata in muzeu.

In anul 1980, Institutul si Federatia Pelerinilor si a Jurnalistilor a oferit Manastirii Rila diploma si

"Marul de Aur", cea mai insemnata recunoastere a unui loc de cultura nationala si turism. In anul 1976, Manastirea Rila a fost declarata monument istoric si arhitectural national, iar in anul 1983, aceasta a fost trecuta pe lista Patrimoniului Mondial de Cultura UNESCO. In anul 1991, statutul initial al manastirii a fost recunoscut printr-un decret special al Consiliului de Ministri.

In pofida tuturor vicistitudinilor istoriei, Manastirea Rila nu a incetat niciodata sa fie inelul de legatura intre comunitatile ortodoxe din Rusia, Romania, Serbia si Sfantul Munte Athos. Astazi, in Manastirea Rila se afla singura comunitate monahala care mai pastreaza in intregime traditiile si spiritul culturii ortodoxe balcanice.

Manastirea Rila - biserica centrala "Nasterea Maicii Domnului"

Stilul arhitectonic al manastirii este asemanator marilor manastiri athonite. Biserica actuala a manastirii este construita intre anii 1835-1837, pe amplasamentul vechii biserici. Pictura a fost realizata intre anii 1840-1848, de catre Zaharia Zografu, impreuna cu o echipa de pictori apartinand scolii de Samokov.

Biserica centrala a Manastirii Rila este unica in intreg spatiul balcanic. Ea a fost construita de catre maestrul zidar Pavel, din localitatea Krimin, care a lucrat si in Sfantul Munte Athos, de unde a si luat schita originala a bisericii. Arhitectura acesteia include elemente medievale si baroce.

Frescele din Biserica Nasterea Maicii Domnului au fost realizate de catre cei mai eminenti pictori bulgari ai vremii. Cea mai mare parte dintre ei apartineau Scolii de Pictura Samokov, unde au lucrat artistii familiei Zograph, Zaharia Zograph, Dimiter Zograph si Stanislav Dospevski.

In anii 1840, ei au fost ajutati si de catre Ivan Obrazopissets si fiul acestuia, Nikola Obrazopissets. Alaturi de acestia au mai ajutat si un grup de artisti din Bansko, condusi de catre Dimiter Molerov. In decursul a multor ani si cu mari cheltuieli, acestia au terminat de pictat peretii interiori ai bisericii, domurile si fatadele ascunse. Ei au mai lucrat si alte 40 de icoane mari, pentru iconostas, alaturi de altele mai mici.

Iconostasul central este opera unui grup de sculptori supravegheati de Atanas Teladour. Mesterii au lucrat trei ani la realizarea acestuia, intre anii 1839 si 1842, investind in el toata experienta acumulata peste generatii de sculptori, in Scoala Bulgara de Sculptura. Dimensiunile si compozitia iconostasului sunt de neegalat in spatiul balcanic. Culorile cu care este pictat iconostasul se afla intr-o perfecta armonie cu cele care acopera peretii interiori.

Manastirea Rila - arhitectura si podoabe

In cadrul Manastirii Rila si in vecinatatea ei se afla peste 20 de situri, pastratoare de arhitectura originala si pictura in fresca, create intre secolele al XIV-lea si al XIX-lea. Acestea sunt cele mai reusite si valoroase mosteniri pastrate din perioada de glorie a artei bulgare.

Picturile in fresca asternute pe Turnul lui Hreliov dateaza din anul 1334 si sunt numarate printre cele mai remarcabile monumente artistice din manastirea medievale Rila. Acestea contin scene din viata Sfantului Ioan de Rila, scene din Vechiul Testament, scenele biblice evocate in: Intelepciunea lui Solomon 7, 7-27, Intelepciunea lui Iisus Sirah 24, 3 si Psalmul 150, 6.

In secolul al XV-lea, Biserica Sfintilor Apostoli Petru si Pavel (1479) a fost repictata cu o noua fresca (1491). Scenele pictate aici - Inaltarea Domnului, Adormirea Maicii Domnului si Schimbarea la Fata a Mantuitorului - poarta trasaturile de glorie ale artei bulgare din Balcanii secolului al XIV-lea. 

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, dupa reconstruirea Turnului lui Hreliov - Hrelju, o au luat fiinta o serie de compozitii minunate: profetii Ilie, Iezechiel, David si Ghedeon, cat si Sfanta Treime, se pastreaza intr-o foarte buna stare si astazi. Sfantul Ioan de Rila este infatisat intr-un mod athonit, ca urmare a influentelor Muntelui Athos, prin mana pictorilor.

Intregul complex monahal este impresionant. Partea rezidentiala, construita pe patru etaje, adaposteste mai bine de 300 de chilii, patru capele, staretia, bucataria, biblioteca si unele camerele de oaspeti.

Sf Ioan de la Rila - praznuit P 19 oct - si darurile sale duhovnicesti

---

In 19 octombrie este praznuit Sfantul Preacuvios Ioan de la Rila, ocrotitorul Bulgariei:


http://doarortodox.wordpress.com/201...ria-18-august/

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...ie/#more-18881

   Pentru mine Sf Ioan de la Rila ocupa un loc special in sufletul meu, desi pot sa spun ca am aflat recent de existenta lui, de relativ putin timp. Insa la fiecare vizita pe care am facut-o la manastirea Rila unde se afla moastele intregi ale sfantului Ioan, de fiecare data am primit ajutor si daruri de la Sf Ioan. Este un sfant care parca a stiut si stie dinainte de ce ajutor am nevoie, dinainte ca eu sa ii cer macar prin rugaciune ajutorul, el mi l-a oferit si m-a ajutat cu o uimitoare dragoste discreta.

Initial anul trecut am facut o excursie prin Bulgaria, fara sa stim dinainte de existenta Sf Ioan de la Rila. De manastirea Rila am aflat de pe o harta turistica a Bulgariei pe care am luat-o cand am ajuns in Bulgaria, ocazie cu care am aflat ca manastirea este inscrisa in patrimoniul UNESCO si ne-am decis sa mergem sa o vizitam.
Ce m-a impresionat este bucuria si pacea pe care am simtit-o cand am ajuns acolo. Este un loc foarte frumos, dar cand intrii pe poarta manastirii parca te paraseste orice grija.
Cum nu cunosc limba bulgara, desi vedeam icoane cu Sf Ioan, nu intelegeam despre ce sfant este vorba si la aceasta prima vizita nici nu ne-am prins de existenta raclei cu moastele Sf Ioan (racla ce se afla acoperita in fata altarului linga usile imparatesti, mai ales ca mai exista o racla cu mai multe moaste pusa la inchinare in partea stanga a bisericii). Abea cand am ajuns inapoi acasa si am cautat pe internet, am aflat despre Sf Ioan de la Rila.

Ce mi-a placut mie mult atunci, pt ca nu mai vazusem nicaieri asa ceva, erau sticlele de agheasma care au pe ele o eticheta foarte frumoasa cu icoana Sf Ioan de la Rila, asa ca am luat cateva sticle de agheasma cu gandul sa-i duc mamei mele.

La acea vreme mama mea avea grave probleme de sanatate si de la un timp parca ii mergea tot mai rau, parca se stingea incet pe zi ce trece. Insa nu pot spune ca aveam cine stie ce asteptari deosebite ca agheasma aceea o s-o vindece, mai ales ca problemele de sanatate ale mamei erau de multa vreme si agheasma i-am mai adus de la diferite biserici.
I-am dat mamei agheasma de la Sf Ioan de la Rila si apoi mi-am vazut de ale mele, fara sa ma mai gandesc la asta. Dupa un timp (vreo luna si mai bine), fara sa fac nici o legatura cu agheasma respectiva, constat ca mama parca inflorise. Se simtea mai bine, parea mai fericita, mai vesela, mai zambitoare, incepuse sa mearga (ca inainte cu o perioada mai mult zacea). Si atunci imi spune ca daca mai merg vreodata la manastirea Rila, neaparat sa-i mai iau agheasma din aceea, ca ei tare bine i-a facut, ca ea bea in fiecare zi cate putina agheasma din aceea si ca de cand bea se simte foarte bine, asa de bine cum nu s-a mai simtit de multa vreme.
Dupa aceasta discutie am urmarit si eu starea ei si am vazut ca efectiv toata perioada cat a baut agheasma de la Rila (mai multe luni) nu a avut nici o problema de sanatate, parca mana nevazuta a Lui Dumnezeu o tinea sanatoasa, ea care inainte era mai mult bolnava si cu probleme. Iar eu ii multumeam Lui Dumnezeu ca o tine pe mama sanatoasa. Ba mai mult, se pare ca mama si-a pastrat putina agheasma de la Sf Ioan, sa aiba, sa nu i se termine. Si de atunci, aproape un an de zile, imi tot reamintea cu insistenta ca daca ma mai duc vreodata la Rila sa-i iau si ei neaparat agheasma.

Din pacate, desi mi-am dorit de nenumarate ori intre timp sa mai merg la manastirea Rila, abea anul asta am reusit sa ajung acolo.

De data aceasta, eu aveam probleme cu sanatatea. Trebuia sa plecam la mare in Chalkidiki (si in drum planuiam sa trecem si pe la Rila), insa exact cand sa plecam am facut o toxiinfectie alimentara destul de severa care m-a pus la pat cateva zile bune. Insa in alta perioada nu prea aveam cum sa mai plecam, asa ca am plecat cand inca eram bolnav.

De data aceasta, cand am ajuns la Rila vroiam sa intreb unde sint moastele Sf Ioan, ca sa ma inchin si eu la el.
In biserica m-am tot uitat sa vad unde este racla, sau sa gasesc un preot sa intreb. Si cum ma uitam prin biserica, la un moment dat imi pica privirea pe un batranel cu o privire atat de smerita si umila, imbracat atat de modest, care statea pe o bancuta atat de smerit si cu pace, incat cu greu l-ar fi putut observa cineva cum sedea asa linistit intr-un colt. Vazandu-i privirea ce parca lumina de pace, smerenie si blandete (de parca era un copil care sta cuminte in casa Tatalui sau), nu stiu.de ce (pt ca nu l-am privit decat un moment, o fractiune de secunda), dar mi-au venit in minte vorbele duhovnicul meu pe care mi le spunea demult: ca trebuie sa vedem chipul Lui Hristos in fiecare om. M-am gandit ca si acest batranel modest si smerit, pe care probabil ca putini il observa, poarta chipul Lui Hristos.

Intr-un final, tot uitandu-ma printre turistii care admirau pictura si arhitectura bisericii, am zarit un preot care mi-a aratat racla Sf Ioan, pe care a desfacut-o si am avut posibilitatea sa ma inchin la sfintele moaste, multumindu-i Sf Ioan pentru ajutorul pe care i l-a dat mamei mele cu sanatatea.
Nu am cuvinte sa descriu ce pace s-a raspandit in jur cand preotul a deschis racla Sf Ioan! O pace adanca, exact ca in cuvintele rugaciunii: "pacea care covarseste toata mintea".

Dupa ce m-am inchinat la Sf Ioan, am mai stat o vreme prin biserica, m-am mai rugat si m-am inchinat la icoane, am luat agheasma si pt mama si pt mine, am mai stat o vreme si prin curtea manastirii (adica mai trecuse o bucata buna de timp) si la sfarsit, inainte de plecare, am mai intrat inca o data in biserica sa ma inchin la Sf Ioan, cand ma trezesc cu batranelul acela cu chipul luminat de blandete si smerenie ca vine direct la mine si incepe sa-mi spuna ceva in limba bulgara.
Ii fac semn, ba chiar ii cer iertare ca nu inteleg nimic din ce spune (desi am convingerea ca nici el nu intelegea ce vorbesc eu), dar nimic, batranelul continua sa imi spuna ceva pe bulgareste cu fata luminata de bucurie si blandete, cand la un moment dat aud printre vorbele lui cuvantul "molitva". Brusc m-am luminat si eu: "da, da, molitva vreau si eu". Asa ca batranelul ma ia de mana si ma duce la un preot de acolo si ii spune pe bulgareste sa-mi faca molitva.

Si in timp ce preotul imi citea molitva si apoi o rugaciune adresata Sf Ioan (cand eu ma gandeam ca pacat ca nu inteleg limba bulgara ca sa inteleg si eu rugaciunea), brusc imi dau seama ca asta este unul din darurile duhovnicesti ale sfantului Ioan.
Si iar i-am multumit Sf Ioan pt toate darurile sale.
Ca vorba ceea, ce sansa, ce probabilitate era sa vina la mine un om si sa-mi propuna numai mie sa-mi faca preotul molitva (fara sa-i cer), cand acolo e plina biserica si manastirea de turisti, cand acolo vin autocare dupa autocare din acelea mari supraetajate, pline cu turisti.

Iar dupa molitva, a doua zi eram sanatos tun, nici urma din toxiinfectia alimentara cu care pornisem la drum (desi nu am mai tinut regimul alimentar medical recomandat ci am mancat toate prostiile), ba mai mult, vacanta aceea s-a dovedit binecuvantata si pt ca in loc sa ajungem la plaja in Chalkidiki am ajuns (fara sa planuim nimic dinainte), la Sf Nectarie in Aeghina si apoi la Sf Ioan Rusul in Evia (si mare bucurie mi-a adus acea excursie).

Multumesc Sfinte Ioane pentru dragostea ta discreta si pentru tot ajutorul! Ajuta-ne pe toti in continuare!

Iar pe voi va indemn cu toata dragostea si bucuria sa mergeti la Sf Ioan de la Rila cand aveti posibilitatea, ca sa va convingeti si voi ce daruri si ce dragoste are Sf Ioan pt noi si sa ajungeti si voi sa ii multumiti din toata inima, cu bucurie, Sfantului Ioan, spunandu-i in rugaciune: "Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!"

Intre timp am gasit acatistul Sf Ioan de la Rila in romana:

http://www.librariasophia.ro/carti-S...--so-5316.html

__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin. 

Sfantul Ioan de Rila - ocrotitorul Bulgariei

 

Sfantul Ioan de Rila (cca. 867 - 946) este cunoscut ca ocrotitor al poporului bulgar si unul dintre cei mai reprezentativi sfinti ai Bisericii Ortodoxe Bulgare. Sfantul Ioan de Rila a fost unul dintre primii sfinti canonizati dupa increstinarea bulgarilor. Este atat intemeietorul monahismului bulgar cat si al primului asezamant monahal din Bulgaria, Manastirea Rila. Sfantul Ioan de Rila s-a nascut la anul 867 in Skrino, la poalele Muntelui Osogovo (Dupnitsa de astazi). A fost contemporan cu Boris I, cu fiul sau Vladimir, Tarul Simeon I cel Mare, si cu fiul celui din urma, Tarul Petru I.

Initial pastor, la varsta de 25 de ani a ales sa-si traiasca viata in singuratate si rugaciune. Sfantul Ioan de Rila a trait in singuratate in mai multe locuri, inainte de a se duce in Muntii Rila, unde si-a petrecut restul vietii.  Sfantul Ioan de Rila era cunoscut, inca din timpul vietii, ca facator de minuni.  Vestea aceasta  s-a raspandit  cu usurinta in intreaga tara, ajungand pana in capitatla Imperiului Bulgar. Tarul Petru I a intreprins o calatorie de 120 km, pana in Muntii Rila, pentru a se intalni cu Sfantul Ioan si a lua povatuire duhovniceasca.

Intalnirea lor este descrisa in detaliu intr-una din „Vietile” Sfantului precum si in "Testamentul" Sfantului Ioan. Dupa o lunga calatorie , Tarul Petru I a ajuns la locul unde se nevoia Sfantul Ioan, insa sfantul refuza sa-l intalneasca pe imparat in persoana. Imparatul a trimis un soldat pentru a-i oferi darurile pe care la adusese sfantului. Sfantul Ioan a pastrat numai o mica parte din mancare, si i-a inapoiat tot aurul si celelalte daruri de valoare, spunandu-i tarului ca nu calugarii au nevoie de aur, ci imparatii, pentru a putea apara tara si a-l oferi saracilor.

Cu putin inainte de moartea sa (18 august 946) Sfantul Ioan de Rila si-a scris "Testamentul" ce se pastrea za pna in zilele noastre. La putin timp dupa moartea sa, moastele sale , facatoare de minuni, au fost mutate in Sofia, in timpul lui Petru I. Dupa ce regele maghiar Bella II a cucerit Sofia in 1183, moastele Sfantul Ioan de Rila au fost trimise in capitala Ungariei, Esztergom, unde au ramas timp de 4 ani, pana in 1187, cand au fost readuse in Sofia.

         

In anul 1194, Tarul Ivan Asen I a ordonat ca moastele Sfantului sa fie mutate in Veliko Tarnovo, noua capitala. Supravietuind cuceririi turcesti a orasului din 1393, au fost inapoiate Manastirii Rila in anul 1469 cu permisiunea Sultanului Murad II.

Sfantul Ioan de Rila este reprezentat pe reversul monedei bulgare de o leva incepand cu anul 2002 ,si, de asemenea, poate fi observat pe bancnota de o leva. Este praznuit la 18 august si la 19 octombrie.