Laudă cu mulţumire

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
                          

În glas de cântări sfinte, laudă cu mulţumire după datorie cânt ţie, Născătoare de Dumnezeu, pentru care mântuieşte-mă pe mine şi pe toţi cei ce te au pe tine ajutor căci tu, Stăpână, după Dumnezeu, eşti mie scăpare.
Din toată tulburarea neaşteptată, numai cât rostesc numele tău, mă slobozesc de frică. Aşa de mare este harul tău şi aşa de mare este nemăsuratul tău ajutor, prin care oricine aleargă la tine, Stăpână, cu dinadinsul din nevoi se izbăveşte.
Căzând în valul ispitelor, când te-am căutat pe tine şi nu ai potolit îndată valul? Când nu ai liniştit mintea mea? Din toată ocara m-ai smuls. Pentru aceasta te laud pe tine, Stăpână, şi laud puterea ta.
Deznădăjduindu-mă de mulţimea chinurilor , plâng şi te aflu pe tine apărătoare şi izbăvitoare din nevoi. Eşti mie ajutor neîncetat, pentru aceea, te binecuvântez, Stăpână, şi laud puterea ta.
Cerul te cântă pe tine şi pământul te laudă, împreună cu care şi eu aduc datornicile rugăciuni, pentru care te-ai arătat mie mântuitoare, Născătoare de Dumnezeu.
Prin credinţa în tine fiind izbăvit din ispite, ţie îţi strig din adâncul sufletului: Tu eşti acoperământul meu cel tare, de Dumnezeu dăruită.
Pe mine, cel înconjurat de chinuri, cel ce am deznădăjduit de viaţa mea, miluieşte-mă, nădejdea muritorilor, scoţându-mă din rele cu ajutorul tău, Stăpână.
Înfricoşatul tău nume, ori de câte ori îl aude mulţimea demonilor, fuge înspăimântată ca de foc, pentru aceea, când îl rostesc, auzi-mă, Născătoare de Dumnezeu, nu mă trece cu vederea, ceea ce eşti bună.
Numele cel mult dorit în icoana ta îl văd, Doamna tuturor, căci prin acesta faci minuni izvorând harul şi pe robul tău care se apropie de tine cu credinţă îl izbăveşti din chinuri, Născătoare de Dumnezeu.
Mi-am întinat cu patimi trupeşti sufletul meu, eu, ticălosul, la tine, nevinovată Fecioară, alerg cu credinţă, pentru aceea nu mă trece cu vederea, auzi plângerea mea şi primeşte dorirea sufletului meu.
Tu eşti puterea inimii mele celei slabe, cu dreptate te laud pe tine, Curată, şi zic:Ce puternic este ajutorul puterii tale în ocrotirile tale!
Lipindu-mă de tine, am nădăjduit, ajutor împotriva vrăjmaşilor fii mie, Stăpână, căci rugăciunea ta este cuvioasă şi puterea ta nebiruită.
În chinuri fiind eu, pe tine te-am căutat să mă ajuţi:fii mie părtinitoare, Stăpână, căci tu eşti nădejdea mântuirii celui ce se roagă ţie.
Adâncul păcatului scufundă cu totul nenorocitul meu suflet, întinde-mi mână de ajutor.
Copila lui Dumnezeu, în pântecele tău cel fecioresc, ca într-un cer, porţi pe Ziditorul tuturor ….
Cântări de mulţumire, ca un prinos de duminică, îţi aduc ţie eu , robul tău, Născătoare de Dumnezeu, laud apărarea ta şi înfricoşătoarea ta ocrotire cu care pururea mă acoperi.
Tu eşti leac alinător pentru preaîntristatul meu suflet, ca o milostivă, Preasfântă Marie, fă lumină în cugetele mele cele întunecate şi păzindu-mă, mântuieşte-mă.
Tu eşti nădejdea mea, Stăpână, scăpare puternică al celui care a ajuns în lupte nenorocite. Căci întru tine încrezându-mă, fiind întărit, ocolesc uneltirile duşmanilor şi cu mulţumire strig:Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Departe alungă mulţimea cea rea a demonilor, fiindcă mare putere luptă cu mine, tu însăţi Maica lui Dumnezeu, întinzând laţurile, pe mine mă păzeşti ca pe o pasăre din laţ.
În necazuri si nenorociri, mai strălucitoare decât soarele fulgeră lumina puternicului tău ajutor, risipind norii deznădejdii din sufletul meu.
La tine înalţ sufletul şi trupul şi mintea mea, Preacurată: pentru suflet să ceri jertfă, trupului să îi omori săltările, iar mintea să o luminezi cu dumnezeiasca ta lumină, ca să văd cu bucurie slava Treimii şi neîncetat să te măresc pe tine, ceea ce eşti cu totul luminoasă, Stăpână.
(Sfântul Teodor Studitul)
(Culegere selectivă)