SFANTUL .NECTARIE,Taumaturgul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos..

Unul dintre cei mai populari sfinti ai Greciei de astazi este Sfantul Nectarie Taumaturgul.
El poate fi considerat contemporan cu noi, ca unul ce a trait intre 1846 si 1920 si ca unul care ne-a lasat drept mangaiere moastele sale intregi, ce pot fi atinse. De asemenea, el este permanent aproape de noi, prin puterea rugaciunilor sale, prin puterea facatoare de minuni ce izvoraste din moastele sale, prin sentimentul ca cel care crede in el nu va fi niciodata singur. Smerenia si naivitatea sa copilareasca l-au facut pe Sfantul Nectarie sa treaca aproape neobservat prin viata. El a fost si este intotdeauna alaturi de cei ce au nevoie de ajutorul sau, devenind o prezenta marcanta a spiritualitatii universale dupa mutarea sa la Domnul.

Copilul ce iI scria lui Iisus

Sfantul Nectarie s-a nascut la 1 octombrie 1846, de ziua Acoperamantului Maicii Domnului, in Selymbria (Silivria) Traciei, in nordul Greciei, aflata sub dominatie turceasca pana astazi.

Parintii sai, oameni saraci, dar credinciosi, l-au botezat Anastasis (gr. „inviere“). Copilului i s-a oferit o frumoasa educatie crestina, lucru evident mai tarziu.
Dornic sa isi continue studiile, la varsta de 14 ani se hotaraste sa plece la Constantinopol.
La plecarea vaporului este consemnata o prima minune. Fiind sarac, nu este primit de capitan pe vas. Insa vaporul nu a reusit sa porneasca decat dupa ce Anastasis a fost lasat sa urce. Mai mult, in timpul calatoriei el potoleste o furtuna cu ajutorul cruciulitei daruite de bunica sa, in care era inserat un fragment din lemnul Sfintei Cruci. In Constantinopol lucreaza din greu pentru a se intretine. Ramanand fara haine si pantofi, scrie o scrisoare, cu adresa: „Pentru Domnul nostru Iisus Hristos – In ceruri“, pe care o da unui vecin negustor sa o puna la posta. Impresionat, negustorul ii raspunde in aceeasi maniera, trimitandu-i un pachet cu cele necesare si semnand: „De la Hristos pentru Anastasis“.
Pana la varsta de 20 de ani, Anastasis a lucrat ca pedagog si dascal pentru clasele mici la Scoala Metocului Sf. Mormant. Impletea munca si lecturile din Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti cu participarea la slujbe.

Mitropolitul exilat

La varsta de 20 de ani se retrage in insula Hios, in satul Liti, unde este numit invatator. Cand a implinit 27 de ani, a intrat in obstea manastirii de aici, Nea Moni, fiind calugarit trei ani mai tarziu, cu numele Lazar, de catre mitropolitul Gheorghe de Hios. Acelasi mitropolit il va hirotoni diacon cu numele Nectarie. In aceasta manastire s-a remarcat ca un bun predicator. Ascultandu-l, un om instarit, Ioan Hiotis Horemis, se va oferi sa il ajute sa isi continue studiile. Astfel, a plecat la Atena, urmand timp de trei ani liceul, pe care l-a absolvit cu rezultate deosebite. A urmat apoi si Facultatea de Teologie din Atena, pe care a terminat-o in 1886, urmand ca dupa absolvire sa slujeasca in Egipt. In 1886, Nectarie a fost numit predicator principal al Patriarhiei alexandrine si este hirotonit preot. Timp de trei ani a slujit in Biserica „Sf. Nicolae“ din Cairo. In 1889, Patriarhul Sofronie l-a hirotonit Mitropolit onorific de Pentapolis. Nu dupa multa vreme insa, cei care il invidiau au reusit sa obtina destituirea sa. Nectarie a fost nevoit sa se intoarca in Grecia in 1891.

Ctitor al Manastirii "Sfanta Treime" din Eghina

La inceput, mitropolitul exilat a dus o viata plina de lipsuri, undeva in afara Atenei. Dupa sapte luni, a fost angajat ca preot predicator in cadrul Mitropoliei de Evvia. Privit la inceput cu suspiciune, a castigat repede increderea oamenilor. In 1894 a fost numit director al Seminarului Teologic Rizareion din Atena. Conducand exemplar seminarul, a detinut aceasta functie pana in 1908. A demisionat, pentru a intemeia o manastire de maici. Era un vis mai vechi, pe care l-a realizat prin intemeierea Manastirii „Sfanta Treime“ din Insula Eghina, el fiind duhovnic. Aici a muncit cot la cot cu angajatii manastirii, imbracat intr-o rasa veche si ponosita si rostind mereu rugaciunea lui Iisus.

Moastele sale sunt izvoratoare de mir

Sfantul s-a mutat la Domnul la 8 noiembrie 1920, la varsta de 74 de ani, fiind inmormantat intr-o camera de langa biserica ctitorita de el insusi. A cunoscut dinainte ziua mutarii sale la Domnul, descriind momentul in cele mai mici detalii. Intins in sicriu, din trupul sau au inceput sa izvorasca picaturi de mir, inmiresmand aerul. Dar Sf. Nectarie a savarsit minuni inca din timpul vietii, insa firesc si fara a se mandri. Imblanzea serpii, alunga lacustele rosii, aducea ploaia in vreme de seceta, vindeca bolnavii. Scopul lui nu era sa faca insa minuni, cum insusi marturisea, ci sa ajute poporul stramtorat de saracie. Minunile s-au inmultit dupa mutarea sa la cele ceresti. O prima minune a fost savarsita imediat dupa adormirea sa. Maicile de la Eghina, venite sa pregateasca trupul sau neinsufletit, au scos vesta de lana pe care o purta si au asezat-o, din intamplare, pe patul vecin, unde zacea un paralitic. Simpla atingere a hainei a fost suficienta ca bolnavul sa se ridice din patul suferintei si sa mearga, spre uimirea tuturor celor ce nu ii mai dadeau nici o sansa. Sf. Nectarie s-a invrednicit si de darul neputrezirii. Moastele sale, izvoratoare de mir, au fost descoperite in 1953, aratandu-se si astazi lucratoare prin rugaciunile lui inaintea Sf. Treimi.

Casa romaneasca a Sfantului Nectarie

Cei ce doresc sa se inchine moastelor Sf. Nectarie si sa ii ceara ajutorul, dar nu pot ajunge in Grecia, pot merge la Manastirea Radu-Voda din Bucuresti, aflata in apropiere de Biserica Bucur, cea mai veche biserica a capitalei. Manastirea, ctitorie a lui Alexandru Mircea si Mihnea Turcitul, a avut o istorie zbuciumata, fiind distrusa de mai multe ori. A fost rectitorita de Patriarhul Iustinian Marina, care a dorit sa fie inmormantat aici. Pictura a fost realizata de arhim. Sofian Boghiu, de la Manastirea Antim. Reactivata in 1998, manastirea il are astazi ca staret pe P.S. Varsanufie Prahoveanul, obstea numarand 15 monahi. Avand hramul „Sfanta Treime“, manastirea are un al doilea ocrotitor in persoana Sf. Nectarie Taumaturgul. Fragmente din moastele sale se afla intr-o racla asezata sub un baldachin in partea dreapta a bisericii. Acestea au fost daruite in 2002 de un arhiereu grec, aflat in vizita la manastirile din Romania. Plecat la drum avand asupra sa o cutiuta cu fragmente din moastele Sf. Nectarie, pe care insa nu stia unde trebuia sa le lase. La Radu-Voda va afla ca staretul de aici, Varsanufie, fiind bolnav, a mers la Eghina si s-a rugat fierbinte Sf. Nectarie. Intr-o noapte, Sfantul i s-a aratat in vis, spunandu-i nu numai ca se va vindeca, dar si ca va ajunge episcop. Auzind acestea, arhiereul grec si-a dat seama ca aici trebuia sa lase racla cu moastele Sf. Nectarie. Astfel, Manastirea Radu-Voda devine casa pentru Sf. Nectarie.