Sinodul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova a constituit o comisie de canonizare a Sfintilor moldoveni
La sedinta Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, care a avut loc astazi, s-a decis constituirea Comisiei mitropolitane pentru canonizarea sfinților care s-au proslavit in pamanturile Moldovei, fiind ales presedinte PS Episcop Petru de Ungheni si Nisporeni. Totodata, comisia urmeaza sa includa reprezentanti din toate eparhiile.
Intru sprijinirea acestei decizii nobile pentru Biserica noastra, dorim sa venim si noi cu un ajutor semnificativ si sa prezentam in continuare tuturor celor interesati o lista a Sfintilor si Mucenicilor Basarabeni (in ordine alfabetica) unii dintre ei chiar cinstiti de ani buni in popor, care intru smerenia lor isi asteapta randul la canonizarea oficiala.
Aceasta lista a fost intocmita in urma unei perioade de aproape 5 ani de cercetari care a culminat cu tiparirea vol. I al dictionarului istorico-biografic “Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de asta data”, carte aparuta in anul 2010 intr-un tiraj redus de numai cateva sute de exemplare si care a disparut rapid de pe rafturile librariilor.
Lista CANONIZARE SFINTI BASARABENI:
Aceasta modesta lista, este ca un varf de aisberg in oceanul fara de margini a sfintilor si martirilor basarabeni. Deoarece lista cu Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia, care si-au inchinat intreaga lor viata slujirii lui Hristos si neamului, este fara indoiala cu mult mai mare.
1. Alexandru Baltaga (1861-1941) – unul din preotii martiri ai Basarabiei.Pentru autoritatea sa in randul clericilor si munca depusa in slujba Bisericii, Gala Galaction il considera pe parintele Alexandru Baltaga patriarh al preotilor basarabeni. La 7 august 1941, fiind intr-o varsta inaintata, indura moartea muceniceasca. In octombrie 1995, Adunarea Eparhiala a Mitropoliei Basarabiei a propus cercetarea vietii sale pentru canonizare, cercetarile insa au fost oprite din cauza monmetelor grele prin care trecea atunci Mitrop. Basarabiei si nu au fost reluate nici pana in ziua de azi.
2. Agafia Maranciuc (1819-1873) Cuvioasa Agafia, cum ii spun surorile de la Cuselauca, a trait in manastire 42 de ani, timp in care nu s-a ridicat nicodata din pat din cauya bolii, n-a schimbat legea calugareasca sia servit drept exemplu tuturor maicilor dinmanastire. Ea a suferit si boli si amarul vietii, si alte greutati, pentru care a fost inzestrata de Dumnezeu cu darul inaintevederii.
Astazi moastele monahiei Agafia Maranciuc, trecuta la cele vesnice in anul 1873, se afla la manastirea Cuselauca, intr-o racla frumos impodobita. De cativa ani buni maicile de la Cuselauca au inaintat mitropolitului Vladimir un demers prin care au cerut canonizarea Maicii Agafia, dar deocamdata nu au primit nici un raspuns. Aceasta nu-i impiedica insa pe crestini sa se roage la Cuvioasa Agafia, iar multi dintre bolnavi sa se vindece.
3. Anatolie Tihai, arhimandrit (+1893) Luminatorul Japoniei. Parintele Anatolie si-a consacrat toata viata si puterile scopurilor misiunii crestine in Japonia. Misiunea Ortodoxa in Japonia inceputa in anul 1861, de catre viitorul arhiepiscop si luminator a Japoniei – Nicolae Kasatkin (astazi canonizat de Biserica ortodoxa rusa), nu poate fi inchipuita fara de ajutorul si sprijinul tovarasului sau de apostolat, compatriotul nostru, arhimandritul Anatolie Tihai.
4. Alexei Mateevici, Preot, poet. Unul din cei mai reprezentativi preoti si scriitori ai Basarabiei. (nascut. 27 martie 1888, Cainari – decedat 24 august 1917, Chisinau in urma imbolnavirii de tifos exantematic)
Din marturiile timpului aflam ca parintele Alexei Mateevici, a fost un preot, care imbina in sine mai multe calitati crestine ca dragoste de aproapele, smerenia, blandetea, facerea de bine. Nu obisnuia sa barfeasca pe nimeni si nu suferea altii sa barfeasca fata de el. Era cinsitit, onest, binevoitor, cumpatat in actiunile sale si un mare patriot al pamanturilor strabune.
5. Gheorghe Munteanu, (1909-1940) preot mucenic pentru credinta.
Primul preot martirizat in Basarabia a fost parintele Gheorghe Munteanu de la parohia Regina Maria din Ismail, ucis de sovietici, si-a castigat cununa de mucenic la numai 31 de ani, cand, dupa umilinte ingrozitoare, i-a fost sfaramat capul de treptele sfintei biserici din principalul oras basarabean de pe Dunare.
6. Gurie Grosu (1918-1938) Mitropolit al Basarabiei (1877-1943) erarh foarte evlavios si ravnitor pentru sfintele slujbe, pentru dreapta credinta si pentru marturisirea lui Hristos.
De aceea poporul il iubea foarte mult. Apoi era foarte milostiv, iar in sarbatori venea la catedrala pe un asin, precum si Hristos, cand a intrat in Ierusalim. Sfintele slujbe se faceau in catedrala cu mult fast si intotdeauna dadea cuvant de invatatura cu multa intelepciune. Pentru toate acestea, blandul mitropolit Gurie era iubit de tot poporul.
Insa, in toamna anului 1938, prin lucrarea diavolului, a fost depus din treapta de regele Carol al II-lea. Iata cum s-a petrecut aceasta. In vara anului 1938, regele si-a izgonit sotia si traia in desfranare, smintind toata tara. Venind in vizita oficiala la Chisinau, a dorit sa asiste intr-o Duminica la Sfanta Liturghie din Catedrala mitropolitana. Apoi, intrand regele in biserica cu fiul sau, s-a asezat in jiltul regal, dupa traditie.
In momentul acela, inteleptul mitropolit Gurie a iesit din sfantul altar, imbracat in vesminte arhieresti, si i-a spus cu glas tare si cu indrazneala regelui: „Maria ta, nu ti se cuvine sa sezi in strana regala! Unde iti este regina?” In clipa aceea, regele a iesit din strana, impreuna cu fiul sau, Mihai, iar mitropolitul a dat binecuvantare de Sfanta Liturghie.
La sfarsitul slujbei, regele cu suita sa a plecat in Capitala si, dupa o saptamana, a depus din scaun, prin decret regal, pe blandul mitropolit Gurie, fiind silit sa se retraga la Manastirea Cernica.
Aici si-a petrecut ultimii cinci ani de viata, continuandu-si aceeasi nevointa din tinerete, ostenindu-se ziua si noaptea cu rugaciunea, cu postul, cu tacerea, cu smerenia si cugetarea la cele ceresti.
Parasit de oameni, dar iubit de Hristos, s-a impartasit cu Sf Sfintele Taine si si-a dat sufletul cu pace in bratele Domnului, la 14 noiembrie, 1943.
7. Ioan Zlotea (1862-1928) Faptele lui au fost mari si nenumarate.
Parintele Ioan Zlotea este compatriotul nostru, care cu mila si harul lui Dumnezeu a ajuns la inalte culmi duhovnicesti. Inca din timpul vietii sale s-a invrednicit de multe daruri dumnezeiesti, printre care si darul facerii de minuni. Dragostea lui fierbinte pentru Dumnezeu era impletita cu dragostea jertfelnica pentru semenii sai aflati in suferinte si nevoi.
S-a mutat din viata, ducandu-se la Domnul Dumnezeu, Caruia i-a slujit toata viata in anul 1928 la 10 decembrie, iar a fost inmormantat la 13 decembrie in cimitirul din via Arhiepiscopiei din Chisinau.
In anul 1968, in timpul ateismului militant, cimitirul din via Arhiepiscopiei a fost lichidat, iar sicriul cu ramasitele pamantesti ale parintelui Ioan a fost reinhumat in cimitirul din Dobrogea, suburbia Chisinaului.
De cativa ani Asociatia ortodoxa Fericita Matrona” aduna marturii in vedera canonizarii acestui sfant parinte.
8. Iosif Naniescu, Mitropolit 1820-1902. Acest mare mitropolit al Moldovei – Iosif al II-lea, Naniescu – numit „cel sfant si milostiv”, a fost cel mai stralucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane din a doua jumatate a secolului XIX, dupa Sfantul Calinic de la Cernica.
Cele mai alese virtuti ale mitropolitului Iosif erau insa aceste doua: sfintenia vietii sale si milostenia. Cu aceste doua mari virtuti a intrecut pe toti ierarhii vremii sale, a cucerit inimile cele mai impietrite, a castigat respectul celor mari, a ridicat de jos pe multi deznadajduiti, a adunat in jurul sau pe cei saraci si nebagati in seama si a tras spre Hristos pe multi crestini cu pilda vietii sale. In popor este cinstit de multa vreme fiind numit „Mitropolitul Moldovei, Iosif cel Sfant”.
9. Inochentie Levizor (1875-1917) Parintele Inochentie predica Adevarul Evangheliei lui Hristos tuturor care veanu la el.
S-a ridicat un calugar cu numele Inochentie, ieromonah al manastirii din Balta, care a indraznit sa strige ca nu tarul este capul Bisericii, ci Hristos. Acest ieromonah, bazandu-se pe cuvintele Sfantului Apostol Pavel, afirma ca Sfanta Evanghelie si Liturghia trebuie sa fie citite poporului in limba sa. (Zamfir C. Arbore)
Parintele Inochentie predica Adevarul Evangheliei lui Hristos tuturor care veanu la el. In predicile sale atingea diferite teme actuale pentru acele vremuri dar si pentru vremurile nostre: despre reaua credinta si goana dupa cele lumesti a povatuitorilor Bisericii, despre nedreptatea sociala care tulbura Basarabia si intregul imperiu tarist, despre viciile care bantuiau si atunci in lume (pacatul fumatului, betiei, injuraturile de lucrurile sfinte etc.), despre diferite probleme care ii framantau pe tarani etc. In vorba ieromonahului Inochentie multimile simteau pulsul puternic al adevarului, al dreptatii si al echitatii sociale. Basarabenii il iubeau si pentru faptul ca parintele Inochentie predica in limba lor materna credinta ortodoxa.
Din cauza vremurilor vitrege prin care a trecut Basarabia, nimeni nu a mai cercetat amanuntit personalitatea parintelui Inochentie de la Balta. Totul s-a redus doar la marturiile scrise ale bolsevicului ateu de origine semita, Les Gomin expuse in romanul “Golgota” si la extrasele din ziarele basarabene din perioada interbelica in care se mentionau adeseori o seama de cersatori, care se numeau pe ei “inochentisti” si care despre parintele Inochentie strigau in gura mare ca ar fi “Duhul Sfant”.
10. Mihei Miziumschi (1899-1941) preot, mucenic. Un ostas vrednic al lui Hristos, un om care si-a pus viata pentru Biserica.
Cunoscand de ce sunt capabili sovieticii si ce riscuri il pasc, parintele Mihei Miziumschi a plecat din sat, haladuind prin padurile si locurile din apropierea satului.
La sfarsitul lunii iulie 1941, anuntat fiind ca soldatii sovietici s-au retras la Causeni, parintele Mihei s-a pornit spre casa, dar nu a mai ajuns sa stea acolo, intrucat cineva l-a turnat si soldatii NKVD-ului au si venit indata la locuinta sa.
A fost scos din casa sa si impuscat miseleste cu cinci gloante in ceafa. Asa sfarseste muceniceste unul dintre sutele de preoti martirizati de catre fiara rosie bolsevica.
11. Sofian Boghiu, arhimandrit. 1912-2002. Un iconar de suflete.Parintele Sofian, originar din Cuconestii-Vechi, jud. Balti, a trecut prin lumea aceasta luminandu-o cu chipul, cu viata, cu statornicia si cu lucrarea sa. Din aceasta lumina a impartit tuturor celor insetati de credinta si dreptate.
Bland si smerit, arzand drept ca o lumanare in fata noianului de suferinte, si-a purtat Crucea cu rabdare si supunere, biruind vitregiile si prigoana, pentru a se inalta la ceruri de ziua ei. din viata aceasta, Chipul Sfinteniei.
I se mai spunea si “duhovnicul Bucurestilor”. Neindoielnic, parintele Sofian a facut parte din acel sir neintrerupt de stareti ai Bisericii Ortodoxe Romane care, asemenea batranilor intelepti ai Patericului, a vegheat la transmiterea invataturii curate si a caii indumnezeirii omului.
12. Valeriu Gafencu (1921-1952). Sfantul inchisorilor a impartasit dragostea de Hristos si altora mai putin apropiati de Dumnezeu. Este cinstit de cativa ani in popor, ca Sfant si Mucenic, pe ambele maluri ale Prutului.
Valeriu Gafencu abia intrase la facultate in 1941 cand a fost condamnat la 25 de ani pentru ca facea parte din Fratiile de Cruce, insa singura lui vina a fost ca il iubea pe Hristos.
A parasit lumea zece ani mai tarziu, bolnav de tuberculoza, insa linistit ca a putut sa-si impartaseasca dragostea de Hristos si altora mai putin apropiati de Dumnezeu.
La Targu Ocna, Valeriu Gafencu a fost limanul la care toti detinutii au gasit mangaiere si ascultare si de aceea, alaturi de multi altii, parintele Gheorghe Calciu, sau parintele Arsenie Papacioc au considerat ca ar trebui canonizat.
Pentru rugaciunile Sfintilor si Mucenicilor din pamanturile Basarabiei, Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu Miluieste-ne pe noi!
sursa: antimedia.info (sursa textelor: http://mitropolia.md/main/show_article/5157 sihttp://mitropolia.md/main/show_article/4494)
