ACATISTUL SFINTEI MARI MUCENIŢE ECATERINA (25 noiembrie)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

CONDACUL 1

O, preafrumoasă fecioară a lui Hristos, porumbiţă grăitoare a tainelor Împărăţiei celei de sus, ceea ce cu razele cuvintelor tale ai orbit pe cei necredincioşi, gătindu-i ca pe marele Pavel primirii vederii Luminii neschimbate, luminează şi ochii sufletelor noastre spre a cânta cu îngerii: Aliluia !

ICOSUL 1

De frumuseţea Mirelui Hristos dorind, îmbătându-te cu dulceaţa dragostei Lui, ai alergat către Dânsul în cântarea cântărilor ca o mireasă împodobită cu vălul întregii înţelepciuni, pentru care îngerii cu glasuri duioase te măresc aşa :

Bucură-te, mireasă preacinsitită a lui Hristos;
Bucură-te, oglinda întregii feciorii;
Bucură-te, cortul cel păzit de cetele îngereşti;
Bucură-te, porfiră împărătească ţesută din gândurile înţelepciunii;
Bucură-te, cununa măririi imnografilor;
Bucură-te, chimval vestitor al tainelor Treimii;
Bucură-te, podoabă minunată a cămărilor cereşti;
Bucură-te, mireasmă a dragostei lui Hristos;
Bucură-te, psaltire a gândurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, cămară sfinţită cu mirul înţelepciunii;
Bucură-te, veselia cea negrăită a fecioarelor;
Bucură-te, chemare îngerească la slujirea Luminii;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 2

Scară înţelegătoare a rugăciunii în inima mea aşează Sfântă Muceniţă Ecaterina, ca să sui cu pasul gândului smerit către înălţimile laudelor dumnezeieşti răsărite pe culmile minţilor înduhovnicite, unde răsună neîncetat cântări de: Aliluia !

ICOSUL 2

Frumuseţea trupului nu ai socotit, ci spre înfrumuseţarea sufletului te-ai ostenit privindu-te totdeauna în oglinda înţelepciunii Cuvântului, Care luminează şi inima noastră spre a-ţi împleti cununi de laude ca acestea :

Bucură-te, căci cu frumuseţea trupului multe fecioare ai întrecut;
Bucură-te, căci cu vălul frumuseţii Duhului sufletul ţi-ai acoperit;
Bucură-te, că prin curăţia minţii îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, tablă a Adevărului nescrisă de mână omenească;
Bucură-te, că slava celor cereşti ai râvnit;
Bucură-te, frumuseţe îngerească întru strălucirea virtuţilor ;
Bucură-te, că ai defăimat desfătările pământeşti;
Bucură-te, că te-ai îndulcit de vedenii cereşti;
Bucură-te, iubitoare a frumuseţilor nevăzute ale Duhului;
Bucură-te, că Maicii Domnului cu dragoste ai slujit întru ascultare;
Bucură-te, că ai ajuns la înălţimea cetelor îngereşti;
Bucură-te, că în cămările cereşti te veseleşti;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !


CONDACUL 3

Cu Hristos în taină logodindu-te prin Duhul şi cu binecuvântarea Tatălui, te-ai sfinţit prin nevoinţele întregii curăţii şi inima ta ai arătat-o ca pe un Tabor înţelegător întru care s-a descoperit taina Treimii celor ce cu minte smerită se pleacă a cânta Ziditorului : Aliluia !


ICOSUL 3

Preacuratei Maici a lui Dumnezeu tu te-ai arătat Sfântă Ecaterina, prea iubită, căci spre icoana strălucitei desăvârşiri a Ei privind, te-ai aprins cu focul doririi frumuseţii celei veşnice a sufletului şi te-ai făcut vrednică de toată cinstirea noastră, a celor ce-ţi cântăm:

Bucură-te, fiică binecuvântată a Maicii Domnului;
Bucură-te, că te-ai încununat cu smerenia Ei;
Bucură-te, că prin mijlocirea Ei ai luat darul înţelepciunii;
Bucură-te, că întru adierile rugăciunii ai slujit Cuvântului;
Bucură-te, pom roditor de înţelegeri dumnezeieşti;
Bucură-te, casă a Treimii zidită pe temelia smereniei;
Bucură-te, cea hrănită cu îngereşti cuvinte;
Bucură-te, împreună rugătoare cu Maica Domnului pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, că din beţia patimilor ne trezeşti cu chimvalul rugăciunii;
Bucură-te, mângâierea maicilor celor evlavioase;
Bucură-te, vistierie de daruri necheltuite a fecioarelor;
Bucură-te, că ai înmulţit talanţii credinţei;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 4

Cu condeiul Duhului, Cuvântul a scris în cartea inimii tale mărturisirea iubitoare a Tatălui, pe care păzindu-o neştearsă, celor din întunericul rătăcirii ai propovăduit pe Treimea Cea de viaţă făcătoare, Căreia toată suflarea Îi cântă cu dragoste: Aliluia !


ICOSUL 4

Inel preastrălucit primind de la Mirele Tău Cel iubit, Cuvântul vieţii, ca pecete a dragostei Lui, mai cu osârdie te-ai aprins de focul dragostei dumnezeieşti şi, lucrând la zidirea turnul virtuţilor, ţi-ai suit mintea la cele nevăzute; noi, pribegind în pământul patimilor şi străini fiind de înţelegeri înalte, numai îţi aducem smerit cununa laudelor acestora, cerând acoperământul rugăciunii tale :

Bucură-te, că prin smerenie te-ai făcut iubită lui Hristos;
Bucură-te, că inel ceresc ai primit ca mărturisire a iubirii;
Bucură-te, că ai fost aleasă mireasă Împăratului vieţii;
Bucură-te, că ai strălucit minunat cu înţelepciunea;
Bucură-te, că ai adus Stăpânului roadele dreptăţii;
Bucură-te, icoană neştearsă a fecioriei;
Bucură-te, că darul Duhului te-a umbrit;
Bucură-te, că împăcare cu Dumnezeu ne mijloceşti;
Bucură-te, carte înfrumuseţată cu al înţelepciunii Cuvânt;
Bucură-te, ploaie cerească a bucuriei;
Bucură-te, candelă a rugăciunii fecioarelor;
Bucură-te, că întăreşti pe toţi în nevoinţa duhovnicească;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 5

Mâhnirea a cuprins inima tatălui tău, celui ce nu voia a lepăda întunericul rătăcirii, dar tu ai stat cinstită fecioară, neclintită întru mărturisirea Cuvântului, fiind luminată de Acesta şi cântându-I neîncetat: Aliluia !

ICOSUL 5

Înaintea împăratului fiind adusă ai rămas neclintită pe piatra Adevărului şi surpând înşelăciunea cea idolească fericită, cu pietrele cuvintelor tale, către Piatra vieţii ai nădăjduit şi de la îngeri ai fost încununată cu măriri ce acestea :

Bucură-te, cunună a mărturisitorilor lui Hristos;
Bucură-te, cea umbrită de înţelepciunea Treimii;
Bucură-te, că îngerii te-au păzit neîncetat;
Bucură-te, că ai grăit îndemnurile Duhului;
Bucură-te, minte strălucită de razele Cuvântului;
Bucură-te, că pietrele cuvintelor înşelăciunii ai sfărâmat;
Bucură-te, că scara nevoinţelor muceniciei uşor ai urcat ;
Bucură-te, că în palatul inimii ai odihnit pe Hristos;
Bucură-te, că ai rănit pe nevăzuţii vrăjmaşi;
Bucură-te, moştenitoarea cereştii măriri;
Bucură-te, propovăduitoare neînfricoşată a Vieţii;
Bucură-te, slava cea nescrisă a mucenicilor;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 6

Cu Hristos unindu-te în cămara inimii tale întru lumina rugăciunii, te-ai făcut cugetătoare de cele ascunse ale Duhului şi binecuvântarea Tatălui având, în priveliştea a toată lumea, la arătare, ai mărturisit pe Făcătorul cerului şi al pământului, strigându-I cu glas smerit al inimii : Aliluia !

ICOSUL 6

Ca un crin plin de mireasma înţelepciunii ai răsărit în ţarina păgânilor, dar lui Hristos slujind cu vrednicie, ai tăiat spinii înşelăciunii, pentru care acum în grădina cerească te veseleşti, primind de la îngeri raze de cântări ca acestea:

Bucură-te, floare luminată ce împodoveşte gădina Raiului;
Bucură-te, izvor nesecat al înţelepciunii tainice a Duhului;
Bucură-te, că te-ai păzit de înşelăciunea idolilor;
Bucură-te, rază a înţelepciunii din cununa Soarelui dreptăţii;
Bucură-te, lăcaş bine înmiresmat al Treimii;
Bucură-te, propovăduitoare a smereniei desăvârşite;
Bucură-te, că te-ai înstrăinat de cugetarea lumească;
Bucură-te, limanul binecuvântat al mucenicilor;
Bucură-te, flacără a cuvintelor Duhul arzând înşelăciunea idolilor;
Bucură-te, păzitoarea nebiruită a pruncilor;
Bucură-te, pecete nestricată a dreptei credinţe;
Bucură-te, lumina vestitoare a Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 7

Cu spurcate cuvinte împăratul cel întunecat la minte şi la suflet căuta să te abată de pe calea Împăratului luminii, către Care privind neîncetat cu dragoste, ai ruşinat cu razele cuvintelor tale pe cel necredincios, cântând Domnului cu credinţă: Aliluia !

ICOSUL 7

Mărturisind că darul înţelepciunii îl ai de la Înţelepciunea Tatălui, Hristos, Cel Ce prin Duhul te-a logodit Luişi mireasă preacurată, ai spulberat cu ale tale cuvinte înşelăciunea păgânilor, iar noi te cinstim cu evlavie aşa:

Bucură-te, vas sfinţit al Duhului Sfânt;
Bucură-te, mireasă înţeleaptă a lui Hristos;
Bucură-te, roua bucuriei Tatălui;
Bucură-te, propovăduitoare neînşelată a Treimii;
Bucură-te, scut al mântuirii credincioşilor;
Bucură-te, înfricoşătoare auzire demonilor;
Bucură-te, aspră prigonitoare a idolilor;
Bucură-te, gingăşie nestricată a fecioriei;
Bucură-te, slujitoare neobosită a Treimii;
Bucură-te, lumină a bucuriei călugărilor;
Bucură-te, frumuseţe privită în oglinda Duhului;
Bucură-te, mărgăritar de mare preţ al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 8

Deşertăciunea idolească mustrând prin cuvânt înţelept, frumuseţile raiului ai zugrăvit celor ce erau ţinuţi în întunericul deşertăciunii şi zburând ca o privighetoare cu aripile rugăciunii, ai ajuns înălţimile cereşti în cântări de: Aliluia !

ICOSUL 8

Fiind biruit de cuvintele tale, împăratul cel pământesc a chemat în ajutor cete de ritori, dar tu cu înţelepciune luptându-te cu armele cuvântului date ţie de Cuvânt, i-ai făcut pe ei ostaşi ai lui Hristos, care te laudă pe tine cu mulţumire aşa:

Bucură-te, că uşile credinţei ai deschis ritorilor păgâni;
Bucură-te, că ai vânat cu săgeata Cuvântului pe cei meşteri în cuvânt;
Bucură-te, că lui Hristos ai adus la masa cerească pradă bogată;
Bucură-te, că din rătăcire ai scos pe cei străini de Adevăr;
Bucură-te, că mânia împăratului mai mult ai aprins;
Bucură-te, povăţuitoare a celor ce călătoresc pe marea ispitelor;
Bucură-te, neînfruntată apărătoare a fecioarelor;
Bucură-te, vistierie minunată de cuvinte dumnezeieşti;
Bucură-te, că ai făcut să amuţească pe cei mult vorbăreţi;
Bucură-te, că noi suflete ai adus în staulul lui Hristos;
Bucură-te, călăuzitoare a oştilor creştineşti;
Bucură-te, turn neclintit al credinţei drept măritoare;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 9

Cu acoperământul rugăciunii Sfinţilor ca şi cu o porfiră împărătească fiind îmbrăcată, ai stat cu îndrăzneală înaintea celor goi de credinţa cea adevărată şi ai strigat cu îngerii: Aliluia !

ICOSUL 9

Trimis a fost la tine, fecioară preacurată, Sfântul Arhanghel Mihail, care prin cuvânt întărindu-te spre mărturisire, a proorocit fapte minunate, căci pe mulţi aducându-i la lumina cunoaşterii lui Hristos aveai să primeşti de la ei mulţumiri şi daruri de cuvinte ca acestea :

Bucură-te, că te-ai bucurat de vederea Arhanghelului Luminii;
Bucură-te, că în inima ta ai ascuns cuvintele grăite de la Domnul;
Bucură-te, că îngerii s-au minunat de înţelepciunea ta;
Bucură-te, luminarea celor din întunericul înşelăciunii;
Bucură-te, că puterea lui Dumnezeu ai propovăduit;
Bucură-te, carte a tainelor Împărăţiei;
Bucură-te, că întărire ai primit prin înger;
Bucură-te, vas al bogăţiei înţelepciunii lui Hristos;
Bucură-te, mireasă înţeleaptă a Treimii;
Bucură-te, surpătoarea cugetelor deşarte;
Bucură-te, blândeţe îndemnătoare spre smerenie;
Bucură-te, cunună gătită din florile înţelepciunii Raiului;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !


CONDACUL 10

Cu înţeleptele tale cuvinte luate din izvorul darurilor Duhului ai încurcat mintea deşartă a filosofilor şi din lupi înţelegători ce luptau împotriva Adevărului i-ai prefăcut în mieluşei blânzi, care prin jertfa muceniciei alergau către Păstorul şi Mieluşelul lui Dumnezeu strigând: Aliluia !

ICOSUL 10

În pătimirea ta pentru dreapta credinţă ai fost cercetată de Mirele Tău şi de sobor îngeresc şi, umplându-te de lumina bucuriei, cu mai mare vitejie ai vestit lumii pe Soarele dreptăţii, Cel Ce ne înconjoară cu căldura iubirii Tatălui şi cu razele darurilor Duhului spre a te lăuda pe tine aşa:

Bucură-te, că în temniţă Mirele Hristos te-a căutat;
Bucură-te, că mângâierile Duhului iubitor ai primit;
Bucură-te, că acoperământul dragostei Tatălui ai primit;
Bucură-te, comoară a darurilor îngereşti;
Bucură-te, că aprinzi în suflete râvna pentru rugăciune;
Bucură-te, că ne scoţi la limanul păcii lui Hristos;
Bucură-te, înfrumuseţătoare a fecioarelor cu darurile Cuvântului;
Bucură-te, căci cu îngerii stai înaintea tronului Treimii;
Bucură-te, icoană a frumuseţii duhovniceşti;
Bucură-te, legătură nestricată a smeritei cugetări;
Bucură-te, oglindă a adâncurilor Duhului;
Bucură-te, preacurată mireasă păzitoare a poruncii iubirii;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 11

Darul proorociei luând de la Hristos, Vistieria tuturor darurilor Duhului şi Braţul mântuitor al Tatălui pe pământ, ai vestit că mulţi din palatul împărătesc vor moşteni cămările cereşti împreună cu tine, ca să cânte ei neîncetat Împăratului tuturor: Aliluia !

ICOSUL 11

Foarte s-a mâhnit împăratul de izbânda ta fericită Ecaterina, şi întru mânie i-a pierdut pe filosofi, dar şi mai mult s-a întristat când a văzut pe soţia şi ostaşii săi credincioşi alergând cu tine pe cărarea mărturisirii lui Hristos, lăudându-te aşa:

Bucură-te, fecioară nerăpită de înşelăciunea idolească;
Bucură-te, că rătăcirea păgânului împărat aspru ai mustrat;
Bucură-te, că filosofilor le-ai împletit cununa muceniciei;
Bucură-te, că ai deschis tuturor uşa credinţei;
Bucură-te, frumuseţe neumbrită de înşelăciune;
Bucură-te, bună chivernisitoare a bogăţiilor Duhului;
Bucură-te, izvor de înţelepciune adăpând pe cei însetaţi de Adevăr;
Bucură-te, că multe suflete ai câştigat lui Hristos;
Bucură-te, mieluşea următoare Mieluşelului jertfit pentru lume;
Bucură-te, bună sfătuitoare a împărătesei;
Bucură-te, că ai secerat din lanul înşelăciunii spice pentru Spicul mântuirii;
Bucură-te, că odihna Raiului ai moştenit după vrednicie;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 12

Cu râurile sângelui ce izvorau dintru tine foarte ţi-ai înfrumuseţat haina sufletului şi de vătămarea roţii fiind păzită prin înger, ca o porumbiţă ţi-ai mutat toată dorirea către lăcaşurile cereşti, aşteptând cu bucurie să fii întâmpinată de Mirelui tău în cântări de: Aliluia !

ICOSUL 12

Întru rugăciune te-ai despărţit de lume şi preacinstitul cap tăindu-ţi-se, slobozită de toată legătura pământească, ai alergat către cămara cerească, unde îndulcindu-te de privirea luminată a Mirelui tău, aduci jertfe de rugăciuni pentru mântuirea lumii, care te cinsteşte cu evlavie aşa:

Bucură-te, că rugăciune stăruitoare pentru lume ai săvârşit înainte de a zbura la cer;
Bucură-te, jertfă fără prihană adusă de oraşul Alexandria;
Bucură-te, că pentru luminarea poporului cu stăruinţă te-ai rugat;
Bucură-te, că bine ai săvârşit călătoria muceniciei;
Bucură-te, că prin răbdare ţi-ai agonisit mântuirea sufletului tău;
Bucură-te, că braţele Cuvântului au primit luminat sufletul tău;
Bucură-te, că ne trezeşti din somnul lenevirii;
Bucură-te, nădejdea cea tare a celor din nevoi;
Bucură-te, că Sinaiul saltă având comoara rugăciunilor tale;
Bucură-te, munte înţelegător al comorilor Duhului;
Bucură-te, că paharul pătimirii până la sfârşit ai băut;
Bucură-te, cunună a înţelepciunii fecioarelor;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, carte mărturisitoare a înţelepciunii Cuvântului !

CONDACUL 13

O, de trei ori fericită, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, ceea ce întru lumina Duhului te-ai logodit cu Hristos primind cununa slavei Tatălui, şi te-ai făcut părtaşă tainei Rugului aprins prin rugăciunea cea smerită către Maica Luminii, logodeşte-ne şi pe noi Mirelui ceresc pe Sinaiul înţelegător al poruncilor lui Dumnezeu, ca bine păzindu-le pe acestea să săltăm cu duhul cântând împreună cu îngerii : Aliluia !


                       RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ ECATERINA

O, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, bucuria negrăită a îngerilor şi oglinda frumuseţii fecioarelor, ceea ce ai strălucit prin curăţia minţii în chip minunat, tuturor izvorând razele înţelepciunii Soarelui dreptăţii, luminează şi întunericul sufletului meu şi cerul inimii îl încununează cu stele de gânduri îngereşti. Ca o lună te-ai înălţat în întunericul păgânătăţii şi ai atras în jurul tău noi stele ale mărturisirii Cuvântului, pe filosofi şi pe mulţi din palatul împărătesc, făcând bucurie îngerilor pentru pocăinţa acestora. Vistieria cea săracă a inimilor noastre o umple cu talanţii rugăciunilor tale, ca să cumpărăm noi de la Hristos ,, aur lămurit în foc”, ,,veşminte albe” spre a acoperi goliciunea sufletului şi ,,alifie” pentru a unge ochii inimii cei înceţoşaţi de somnul păcatelor.
Pe Maica Domnului avându-O mijlocitoare osârdnică înaintea Împăratului vieţii, te-ai învrednicit a intra în cămara Mântuitorului împreună cu fecioarele cele înţelepte şi acum te veseleşti împreună cu îngerii de moştenirea Tatălui Celui Ce cu dreapta Sa te-a împodobit cu strălucita cunună a darurilor Duhului. Fii şi nouă caldă rugătoare către Maica Luminii, ca să umple candelele stinse ale sufletului nostru cu untdelemnul rugăciunii şi să ne arate şi pe noi făclii ale mărturisirii Cuvântului.
Cu legătura smereniei te-ai încins Sfântă Ecaterina, preafericită, şi toate legăturile ispitelor vrăjmaşului ai călcat. Din adâncul răutăţilor scoate-ne pe noi, cei ce pururea alunecăm în mândrie şi ne facem cămările deschise pentru tot viforul patimilor.
Pe împăratul cel învechit în răutate foarte ai mustrat şi cu săgeţile cuvintelor tale ai doborât toată înşelăciunea idolilor, cu săgeata iubirii lui Hristos rănind inimile filosofilor şi a celor ce dormeau în întunericul necredinţei. Şi acum fericită, înstrăinează mintea noastră de toată cugetarea lumească şi ne arată prin milostivirea ta vase cinstite Izvorului tuturor darurilor. Pe prunci îi păzeşte sub acoperământul rugăciunii tale, paşii tinerilor întăreşte-i pe calea credinţei şi mărturisirii Cuvântului, fii toiag celor bătrâni, pe preoţi îi luminează cu razele înţelepciunii Cuvântului, monahilor fii cetate nebiruită împotriva săgeţilor ispititorului, fecioarelor arată-te în toată vremea osârdnică rugătoare şi înzestrătoare cu darurile Cuvântului, Biserica lui Hristos o păzeşte de loviturile ereziilor şi toată lumea o îngrădeşte cu legătura puternicei tale rugăciuni.
Luând în ajutor cetele îngereşti şi stând înaintea Împăratului luminii, roagă-te să aflăm noi milă în ceasul ieşirii sufletului din trup, păzindu-ne de înfricoşatele ameninţări ale vrăjmaşilor nevăzuţi, cărora din neputinţă am slujit în această viaţă, fiind noi iubitori de patimile cele stricătoare de suflet mai mult decât de răbdarea necazurilor spre mântuire. La înfricoşătoarea judecată a Mântuitorului împreună cu Maica Domnului, cu Sfântul Arhanghel Mihail, cu Înaintemergătorul, cu Apostolii şi cu toţi Sfinţii roagă-te să aflăm noi izbăvire de partea cea de-a stânga şi să moştenim frumuseţile Raiului.
Ca una ce străluceşti cu frumuseţea mai presus de minte, îmbrăcându-te în lumina iubirii Treimii, înfrumuseţează şi sufletele noastre cu podoabele rugăciunilor tale, ca cinstindu-te neîncetat după vrednicie să aflăm calea Împărăţiei celei de sus, spre slava lui Dumnezeu şi dobândirea cununei mântuirii. Amin.

SFÂNTUL CUVIOS ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCEA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                                 Rugăciune 

O, Preacuvioase Părinte, cel ce ţi-ai prefăcut inima în peşteră smerită întru Care S-a odihnit Cel Ce în iesle a fost culcat, cu lumina rugăciunilor tale străluceşte şi peştera inimilor noastre, cea plină de toată necurăţia păcatelor.
Cu mana rugăciunii te-ai hrănit în toată vremea şi ai străbătut pustiul acestei lumi îngrădit cu sabia smeritei cugetări. Pe mine, cel ce pururea mă hrănesc cu paiele gândurilor rele şi am întrecut de mult şi dobitoacele cele necuvântătoare cu aplecarea spre patimile cele de ocară, îmblânzeşte-mă cu nectarul rugăciunii tale.
Opreşte şi valurile necazurilor noastre cu grabnică mijlocirea ta către Părintele luminilor şi viaţa noastră cea întunecată de păcat o luminează cu raza pocăinţei, ca să facem roade vrednice de mântuire şi grădina sufletelor noastre să o lucrăm cu osârdie.
Cu adevărat te-ai depărtat de toate tulburările lumii şi ca o stâncă neclintită ai stat înaintea valurilor ispitelor vrăjmaşilor nevăzuţi, rămânând nebiruit cu puterea lui Hristos. Inima mea, cea ca o piatră grea, o îmblânzeşte cu picăturile rugăciunii tale, ca să aducă apa cea curată a iubirii de Dumnezeu şi de oameni. Vindecă durerile sufletelor noastre şi neputinţele trupului le dezleagă cu milostivirea Celui Ce te-a preaslăvit în cetele Sfinţilor, ca să te rogi neîncetat pentru mântuirea poporului din care ai răsărit.
Seminţele rugăciunilor tale aruncate în pământul inimilorle stropeşte cu ploaia milostivirii dumnezeieşti, ca să aducă rod însutit de pocăinţă şi prin post şi rugăciune să se izbăvească poporul acesta de dreapta mânie a Nepărtinitorului Judecător. Smulge spinii eresurilor răsăriţi în grădina lui Hristos şi inimile noastre le arată înfloritoare de gânduri dumnezeieşti.
Biserica lui Hristos frumos se împodobeşte cu rugăciunile tale, ca o mireasă în aşteptarea trâmbiţei Mirelui ceresc, pe Care Îl roagă fericite, să gătească şi cămara sufletelor noastre spre primirea gândurilor înţelepciunii. Umple şi candela sufletelor noastre cu untdelemnul rugăciunii tale, ca să vedem cărarea mântuirii şi ostenindu-ne în fapte bune să aflăm de la Împăratul păcii chemarea cea bună întru bucuria Sa şi mare milă. Amin.

Despre Rugaciune

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Cuvinte Folositoare Despre Rugaciune - Parintele Sofian Boghiu

Nota: Par. Arhimandrid Sofian Boghiu, staretul Manastirii Antim din Bucuresti, Apostolul Bucurestilor cum mai este numit in randul credinciosilor, este o icoana duhovniceasca cum putine au mai rames in Romania. Figura senina a celui socotit sfant de cei ce l-au cunoscut si il iubesc, de fiicele si fiii sai duhovnicesti, este cunoscuta si in Statele Unite, in deosebi de romanii din Chicago, Cleveland si Detroit. Gasind intr'un numar din anii trecuti ai ''Vestitorului Ortodoxiei'' cuvintele folositoare despre rugaciune rostite de Par. Sofian in aula Facultatii de Drept din Bucuresti in Decembrie 1996, ne grabim a le impartasi cititorilor nostri cu certitudinea ca le vor fi de folos si lor..

Despre programul de rugaciune al unui student

In Atena a fost candva o pereche de studenti care a impresionat foarte mult pe contemporanii lor: Grigorie si Vasile, unul numit ''cel Mare'' iar celalalt ''Teologul.'' Acestia erau fericita pereche de studenti care, pe langa studiile lor, aveau si preocuparile Evangheliei. Si urmau doua drumuri acesti studenti, ne spune Sfantul Grigorie, colegul Sfantului Vasilie, un drum era la scoala si altul la biserica.

Asa ar trebui sa impleteasca viata si studentii nostri de azi, intre studii si rugaciune. Nu stim cum isi pot face programul, insa, pe langa hrana trupeasca pe care vrand-nevrand o cautam si ne-o insusim, avem nevoie de hrana sufleteasca, fara de care murim, desi traim, devenim sterpi, impietriti, uscati, nesimtitori, gelosi, mandri s.a.m.d. Dupa dum spune Mantuitorul: ''Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua.''

Viata aceasta duhovniceasca de rugaciune este o legatura cu Izvorul sfinteniei, al vietii si al intelepciunii si ea ne ajuta sa si invatam bine, sa sfasiem intunecimile de pe mintea si inima noastra care ne fac nesimtitori la cuvintele lui Dumnezeu. Prin rugaciune aceste valuri se indeparteaza, iar daca punem accentul pe apropierea de Dumnezeu, toate celelalte vin aproape de la sine, firesc. Sa nu fie goluri in viata noastra, rugaciuni numai cate o zi sau cate o clipa si restul timpului petrecut cu celelalte preocupari, ci fiecare zi cu toate ascultarile ei scolaresti si sociale sa fie marcata de rugaciune. Fara aceasta alternanta viata noastra schioapata si se imbolnaveste.

Calea de urmat in viata: casatorie sau calugarie?

Casatoria este calea normala a vietii. De la inceputurile lumii a fost o pereche de oameni, stramosii nostri Adam si Eva. Ei au avut aceasta porunca de la Dumnezeu sa creasca si sa se inmulteasca fiind randuita astfel familia ca temelie a neamului omenesc si ca izvor al vietii. Prin casatorie omul, barbat si femeie, devine creator inmultind neamul omenesc. E o chemare generala pentru acest mod de viata.

Calugaria este sfat evanghelic si vine la calugarie numai cine are chemare, cine este indemnat din miezul fiintei lui. De aceea e mare deosebire intre un mod si altul de viata, calugarul are o misiune iar familia alta. Viata calugareasca am putea spune, pune accentul pe lumina cand apune soarele; viata familiei are mai mult in vedere latura sociala, adeseori cu grijile si problemele ei priveste mai mult in jos sau pe orizontala, nu are timp sa se uite si in sus.

Cel care vine la manastire mai ales pentru acest tel special, legatura cu Dumnezeu, poate interveni spre a atrage atentia si a lumina mintea si credinta oamenilor spunandu-le ca mai este un rest de viata, nesfarsit insa, si dincolo de viata de aici, sa gandeasca deci dincolo de mormant. Deseori agonisind zi si noapte pentru painea si adapostul de toate zilele uitam ca vom muri intr'o buna zi si ca vom da seama si de orice cuvant desert rostit in viata, ne spune Insusi Mantuitorul. Calugarul si preotul care se casatoreste au datoria de a lumina intunericul din viata noastra de toate zilele.

Ce este rugaciunea fara cuvinte? Dar rugaciunea ca focul de care vorbeste Sf. Ioan Cassian?

Rugaciunea aceasta este rugaciunea inimii, cand se roaga nu numai mintea sau gura ci si inima si se roaga fara cuvinte, ziua si noaptea, cand harul lui Dumnezeu lucreaza asupra noastra in asa masura incat tot launtrul nostru arde ca un foc asemanator sfintei lumini de la Ierusalim sau cu flacara rugului aprins din Sinai. Aceasta lumina nu mistuie materia, ca si focul inimii. El arde si lumineaza asa cum lumineaza Dumnezeu mintea noastra si inima noastra cand dorim ceva dumnezeiesc.

Rugaciunea poate suplini impartasania?

Nu, impartasania are rolul ei si rugaciunea rostul de chemare a acestei mari Taine, Sfantul Trup si Sange al Domnului Iisus. Sfanta Maria Egipteanca, prin rugaciune, fara impartasanie, dupa 47 de ani de sihastrie, in pustiul Iordanului ajunsese ca in rugaciune sa se inalte de la pamant si totusi a avut nevoie de impartasanie. Sfantul Zosima care a gasit-o in pustie si i-a adus Sfintele Taine, a pus pecetea pe inalta ei treapta de rugaciune. Dorinta ei cea mare a fost sa-i aduca Sfanta Impartasanie, ca plinire si desavarsire a rugaciunii.

Atentia la rugaciune

Cand ne rugam cu glas tare, acatiste, canoane, psalmi sau orice alta rugaciune, chiar si rugaciunea lui Iisus, adeseori mintea colinda pe alte coclauri. De aceea este bine sa fim mai concentrati sa facem un efort. Daca nu reusim dintr'o data, putem repeta rugaciunea si sa ne caim pentru aceasta ratacire a mintii si sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute pentru a ne aduna mintea in noi insine. Biserica are rugaciuni deosebit de frumoase, dar pentru a avea un folos sporit din ele trebuie sa avem mintea concentrata asupra fiecarui cuvant al lor.

Dar pentru ca mintea rataceste, dupa ce ne rugam suntem aceiasi oameni cum eram si inainte de a ne ruga, nu se intampla nimic inlauntrul nostru. Ma uit in biserica la noi, se fac rugaciuni, Sf. Liturghie - care e cea mai mare rugaciune a Bisericii, se tine un cuvant despre rugaciune sau despre altceva, insa dupa ce a incetat slujba se face harmalaie in biserica. Dovada ca n'a ramas aproape nimic in mintea si inima celor care au ascultat, e ca fiecare vorbeste cu totul altceva decat cuvantul sau rugaciunea spusa.

De aceea e nevoie in rugaciunile noastre spuse cu glas tare sau in taina sa fim concentrati la fiecare cuvant, iar daca nu reusim, sa o repetam de cate ori e nevoie. Despre rugaciunea spusa fara de atentie spune Mantuitorul: ''Ma cinstiti numai cu buzele iar cu inima fiind departe de Mine.'' Scopul rugaciunii, si al rugaciunii lui Iisus in special, este sa ne conduca spre centrul fiintei noastre, spre locul unde Dumnezeu e ascuns in no

Domnul Hristos ne spune ca Imparatia lui Dumnezeu e inlauntrul nostru, la fel si Sfantul Pavel: ''Voi sunteti temple ale Duhului Sfant'' (I Cor. 3, 16). Aici chemam pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe ceilalti sfinti invocati in rugaciune si fara aceasta atentie rugaciunile noastre nu se intorc catre noi ci raman plutind in vazduh, nu ne folosim de ele. E ca si cum ne-am uita intr'o vitrina incarcata cu toate bunatatile, dar intre noi si ele ramane un geam si nu putem pune mana pe ele. Asa si rugaciunile noastre, sunt despartite de noi prin neatentie, ca printr'un obstacol. Sa nu fi

Ce este de facut cand un duhovnic indeamna catre un crestinism social din care este exclusa rugaciunea mintii si latura lui mistica?

Cred ca nu este o viata crestina acea care nu e si mistica in acelasi timp, adica tainica si legata de Dumnezeu. Un crestin adevarat este cel care se impartaseste de Tainele Bisericii, care isi sfinteste viata sa launtrica ''Intra in camara ta si roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns'' (Matei 6, 6). Cum poti sa traiesti si sa te rogi fara sa te gandesti la Acest Tata Ceresc, ca e ascuns undeva si vede starea ta sufleteasca, launtrica?

Cum poti fi lumesc, pamantesc, lipsit de energia sufletului, care daca nu este in noi, aceasta materie foarte perfectionata - trupul - ajunge de nimic, se topeste si-l mananca jivinele? In fiecare dintre noi este un centru tainic prin care sa se indrepte toate relatiile noastre cu aproapele: dragostea, bunatatea, mila, smerenia, bunacuviinta. Toate sunt legate de centrul mistic al fiintei noastre, in care locuieste Dumnezeu prin harul Duhului Sfant.

Si paganii aveau o viata sociala, indreptata insa pe latura orizontala. Mantuitorul ne spune sa cautam ''mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui.'' (Mt. 6, 33). Asa incat nu cred ca este o piedica in viata sociala daca in acelasi timp ai un izvor nesecat de viata prezenta lui Dumnezeu in tine insut

Cum asculta Dumnezeu rugaciunea celor care nu s'au spovedit de ani de zile si care traiesc in pacate mari?

Daca se roaga ca vamesul din Evanghelie, cu umilinta, cu durerea inimii, cerandu-si iertare pentru ticalosiile de pana atunci, Dumnezeu il asculta. Pentru pacatosi S'a intrupat Dumnezeu in istorie. Talharul de pe cruce a spus cateva cuvinte numai si a fost iertat. Despre el spune Fericitul Augustin acest cuvant ''Fericit talhar, toata viata a furat si la urma a furat Raiul.'' Dumnezeu asculta rugaciunea facuta cu cainta, cu regret fata de tot ceea ce a fost rau in viata lui pana atunci, pana in clipa in care s'a gandit ca este Dumnezeu si are si raspundere in viata aceasta pamanteasca

Ispitele in viata duhovniceasca

Exista ispite de-a stanga si de-a dreapta; primele sunt foarte cunoscute: betia, lenevia, desfraul, furtul, razbunarea, mania si altele sunt ispite de-a stanga. Cele din urma, de-a dreapta, sunt exagerari nesanatoase ale faptelor bune. Postul este randuit de Biserica spre a ne folosi in curatia noastra launtrica si trupeasca. Dar el trebuie sa fie nu numai trupesc, ci si sufletesc. Unii pun accent numai pe postul trupesc in asła masura incat tin posturi lungi si seci.

Chiar azi am auzit un lucru foarte interesant: spunea cineva ca a intalnit un grup de persoane care nu mancau branza pentru ca se face cu cheag si de aceea se amesteca si putin sange in branza. Aceasta este o exagerare. Nicaieri in viata duhovniceasca a Sfintilor Parinti nu e o analiza asa de stricta si de falsa in acelasi timp. Deci postul daca nu e facut cu dreapta socoteala ca sa fie cu adevarat de folos, neunit cu bunatatea inimii, cu paza gurii, cu ferirea de a osandi pe altul - lucru foarte vinovat inaintea lui Dumnezeu - nu foloseste, ba chiar vatama. Poti sa te usuci si sa mori de foame dar daca ai rautate impotriva aproapelui tau si-l vorbesti de rau cand el nu e da fata, zadarnic iti este postul. Asemenea fapte facute cu gand bun au rolul de a ne sfinti viata, dar cand sunt exagerate devin caderi de-a dreapta. Gresesti calea prin fapte bune.

De aceea este bine sa cerem de la Dumnezeu intelepciune ca sa ne lumineze calea, sa mergem pe calea aceasta imparateasca, via aurea (calea de aur), spre a nu gresi. Postul sa fie cu intelepciune facut, infranarea sa fie cu adevarat abstinenta, paza simturilor sa fie sincera, la fel si cainta, rugaciunile cat de multe sa fie atente si cu smerenie facute. Atunci toate vor merge bine

Este bine ca un grup de credinciosi, de prieteni sa faca rugaciunile de seara, de dimineata ori alte rugaciuni impreuna fiind?

Rugaciunea facuta in grup este foarte bine primita de Dumnezeu. In momentul in care Sfantul Petru era inchis, undeva intr'o casa crestinii erau adunati si se rugau pentru el. Toti aveau acelasi dor, aceeasi nazuinta, aceasi rugaciune ca Sfantul Petru sa fie scapat de la moarte, fiindca a doua zi trebuia sa fie executat in vazul ierusalimitenilor. Fiindca s'au rugat toti cu acelasi dor, Dumnezeu i-a ascultat. Asa incat, cand se roaga mai multi laolalta, cum se roaga de pilda pe la internate sau camine - unul citeste si ceilalti asculta -, este frumos si bine dar cu o conditie necesara: sa fie toti atenti la cuvintele rugaciunii. Rugaciunea particulara e mai buna, mi se pare mie, pentru ca, atunci cand ma ratacesc cu mintea, cu luarea aminte, ma pot intoarce, o repet si ma caiesc si zabovesc asupra unei vorbe sau parti din rugaciune. Cand sunt mai multi nu pot sa-i opresc pe toti si sa reiau rugaciunea de unde m'am ratacit eu cu mintea. In astfel de cazuri e mai buna rugaciunea particulara

Ce trebuie sa facem atunci cand, in timpul rugaciunilor de seara si de dimineata, suntem obositi sau nu avem disponibilitate sufleteasca?

Daca putem face efortul de a continua rugaciunea atunci cand suntem obositi, sa o continuam. Dar daca nu, Dumnezeu stie starea reala si sincera a vietii noastre. De suntem obositi cu adevarat si mintea ne e rispita sa spunem macar o rugaciune, doua facand si cateva matanii si ne putem odihni. Daca reusim sa ne trezim in timpul noptii, sa continuam aceasta rugaciune. Randuiala pentru rugaciune este sa se faca in mod constient, sa fii atent la ceea ce spui inaintea lui Dumnezeu Care este prezenta continua, ne stie si ne vede in orice clipa. La fel sa fim si noi, prezenti si atenti cand vorbim cu El.

Cum sa intelegem expresia ''singura grabnic ajutatoare'' adresata inrugaciune Maicii Domnului?

Maica Domnului este Maica Mantuitorului Hristos. O mama totdeauna este foarte sensibila fata de copilul sau. Orice i se intampla, e repede miscata. Daca este intr'o cumpana greu fiul ei, ori de s'a purtat mai rau pana atunci, ea degraba se ingrijoreaza si nu stie cum sa-l ajute mai repede sa scape din acel impas. Mama pamanteasca.

Am intalnit din acestea foarte multe in viata mea de preot. Mama Mantuitorului Hristos este o mare exceptie. Fiind Iisus pe cruce a spus catre Maica Domnului: ''Femeie, iata fiul tau'' si ucenicului si Apostolului Ioan: ''Iata mama ta!'' Prin aceasta incredintare de catre Mantuitorul in cel mai greu moment al Sau, cand era rastignit, Fecioara Maria devine maica noastra a pamantenilor. Ea si Sfantul Ioan Botezatorul sunt mari mijlocitori inaintea lui Dumnezeu, acesti doi martori ai Mantuitorului avand multa trecere inaintea Lui. Cand ne adresam catre Maica Domnului neavand curajul sa vorbim cu Domnul Hristos din cauza faptelor noastre de rusine, ea mijloceste pentru noi: ''Doamne, Tu care Te-am purtat pe bratele mele, Care Te-am crescut in viata Ta pamanteasca, ajuta-ma in rugaciunea mea si ajuta-l pe acesta care se roaga mie!'' In acatistul Acoperamantului Maicii Domnului este acest loc intr'un icos de acolo unde Maica Domnului se roaga Mantuitorului spunand: ''Imparate ceresc, primeste pe tot omul ce se roaga Tie si cheama numele meu intru ajutor ...''

Cu adevarat rugaciunea Maicii e primita de Fiul sau, caci El e Dumnezeu, plin de dragoste. Sa va spun o mica istorioara, din inchisoare: Cuiva care a fost inchis si a stat douazeci de ani in temnita, unui tanar, imbatranit acolo intr'o ancheta extraordinar de grea i s'a terminat rabdarea. Si-a pus in gand sa gaseasca un mijloc prin care sa-si curme viata. Dar cugetand el acestea si-a adus aminte ca, afara cand era, bunica ii spunea sa se roage Maicii Domnului pe vreme de necaz mare. Spunea el: ''Catre Mantuitorul n'aveam curaj sa ma rog, din cauza greselilor mele, dar catre Maica Domnului care a fost si ea pamanteana ca si noi m'am rugat.'' Scurt, o rugaciune la disperare: ''Maica a Domnului, nu mai pot suporta durerile si presiunile care mi se fac aici. Ajuta-ma!'' Se ruga in celula si peste cateva clipe vede intrand, prin usa inalta a incaperii, o faptura in alb cu un prunc in brate: ''M'ai chemat am sa te ajut. Fii in pace'' si a plecat mai departe. Dupa aceea pe tanar l-au chemat la ancheta si l-au mutat in alt loc, insa toata perioada de inchisoare pe care-a mai facut-o a fost o viata foarte linistita in sufletul lui desi suferintele din afara erau destul de grele. Maica Domnului l-a ajutat imediat dupa rugaciunea sa. Aceasta intamplare o stiu de la cel care a patit-o, el mi-a spus-o. Si in inchisoare ne se minte, spune fiecare ce are curat in inima lui

Asa poate fi Maica Domnului grabnic ajutatoare. Insa rugaciunea sa fie cu tot dorul, cu toata fiinta, cu toata puterea si increderea, la disperare facuta. Uneori rugaciunea se implineste atunci, nu trebuie timp si rugaciuni prea lungi. E nevoie de rugaciuni lungi ca sa ne potolim si sa ne adunam noi, sa ne putem concentra catre Dumnezeu. Dar in momentele acestea grele, pe loc, atunci, ti se raspunde.

(Din ''Vestitorul Ortodoxiei'' Nr. 172, 1997)

E bine sa-ntelegi…

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Tu, omule blagoslovit, chip al lui Dumnezeu si purtator al slavei Sale,
Tu, frate bun, al lui Hristos si-al meu, pribeag pe-a lumii cale…
Tu, sclipire vie din Lumina Vietii si fiu al Celui necuprins,
Tu, aprig luptator, cu raul, cu durerea si-al patimilor foc nestins,
Tu, prietene iubit si impreuna-mergator cu noi spre Patria Cereasca,
De vrei sa fii desavarsit si Domnul sa te mantuiasca,

E bine sa-ntelegi….
Ca totu-n lumea asta-i trecator si timpul nostru e putin,
Viata-i licarire, ale noastre clipe sosesc lin
Si-apoi se scurg degraba, dar inapoi nu vor, nu vin…
Doar fapta buna si dragostea ne tin
Pe drumul nostru sfant spre tarmul cel divin.

E bine sa-ntelegi…
Ca omul e vrednic de-nteles si de iubit,
Ca fiecare este in ochii Domnului nepretuit,
Si cand vorbesti cu el sau te-ntalnesti si cu privirea-l vezi,
Imbratiseaza-l cu dragoste, cu drag, caci maine s-ar putea sa-l pierzi…

E bine sa-ntelegi…
Ca nu-i de pret ce-ai dobandit lumesc in viata sau ce anume faima,
Ci pe cine poti, prin sacrificiu si iubire, s-aduci in preajma,
S-ajuti, s-alini, sa mangai si sa pastrezi mereu cu tine,
Vreun suflet de copil, vreo mama-ndoliata sau pe orisicine.

E bine sa-ntelegi…
Ca foarte important nu-i ce-ai zidit in piatra,
Nici ce-ai agonisit material, ci ce-ai zidit in inima zdrobita!
Si nu conteaza de unde si de ce vin suferinte in viata omului,
Importa doar ce faci tu sa stergi macar o lacrima din ochiul lui.

E bine sa-ntelegi…
Ca suferi-vei poate insusi tu si vei intinde mainile spre cineva….
Cerand o mangaiere, o-mbratisare, o-ncurajare sau altceva,
Si-o alta suferinta mai mare vei avea, cand, sfasiat, vei constata,
Ca nimeni nu se va opri in loc pentru durerea ta…

E bine sa-ntelegi…
Ca-atunci vei fi adanc mahnit si-inlacrimat,
Vei cauta in jur prietenii si cei pe care tu i-ai ajutat,
Dar nu vor fi, nici unul nu va alerga la patul tau,
Si, parasit de toti fiind, nu blestema ,nu zi de rau!

Dar rabda singur, tu si Dumnezeu…
Si din rabdare vei putea sa ierti, sa uiti si sa continui drumul tau…
E bine sa-ntelegi…
Ca tu esti bun, dar nu-i vei face pe toti sa te iubeasca,
Te vor iubi putini sau poate ca nici unul sa-si doreasca,

Dar tu nu judeca, gandeste-te ca, poate…
Sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate.
Nu renunta la binele din tine, mergi mai departe…
Si-asa vei fi erou al vietii si-L vei lua si pe Hristos in ale tale biruinte,
Eroi sunt doar cei care fac ce trebuie, indiferent de situatie si consecinte!

E bine sa-ntelegi…
Acestea toate… si-aminte sa-ti aduci mereu,
Asa vei fi curat si bun, neabatut din drumul tau,
Si cand a vietii efemera clipa se va topi si nevazut va trece,
Tu vei pasi usor, senin si plin de har, ca adierea serii prin ferestre.

Te vei inalta dincolo de nori, spre Casa Tatalui Ceresc,
Te vei intoarce la ai tai, uitand ce-i pamantesc,
Vei fi din nou in Casa Vesniciei, vei reveni Acasa…
Si-asa vei dainui pe veci in dumnezeiasca slava!
Pr. Gabriel Militaru

RUGACIUNE CATRE SF. GRIGORIE DECAPOLITUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

 

Rugăciunea ultimilor Părinţi de la Optina

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

               "Doamne, dă-mi ca intru liniştea sufletului să primesc orice-mi aduce ziua de azi.
Ajută-mi Doamne să mă incredinţez cu totul voii Tale cu mine.
Indrumează-mă şi sprijineşte-mă in fiece clipă a acestei zile.
Orice mi s-ar intampla in ziua de azi invaţă-mă să le primesc cu linişte şi credinţă tare, că toate vin din voia Ta cea sfantă.
Indrumează Tu gandirile şi simţirile mele in toate cele spuse şi făptuite de mine.
Fă ca in faţa intamplărilor neaşteptate de tot felul să nu uit că toate de la Tine sunt.
Invaţă-mă ca să-i socotesc pe toţi fraţii mei de aici cu dreptate şi inţelegere şi să nu supăr sau să chinuiesc pe nimeni.
Dă-mi Doamne să duc greutatea zilei cu tărie şi să primesc tot ce vine in ziua aceasta.
Indrumează Tu voia mea şi invaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc să iert şi să iubesc"Amin

Pruncii Simeon şi Parascheva

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

 sursa Arta si religie ,Marian Pios

• Pruncii Simeon şi Parascheva au ales o viaţă de sfinţenie, întrecând cu mult pe părinţii lor, iar această alegere nu şi-au schimbat-o pe parcursul întregii lor vieţi. Au ales să fie şi fii ai Părintelui ceresc şi ai Bisericii, după cuvântul care ne spune că: "Nimeni nu-L poate avea pe Dumnezeu drept Tată, dacă nu are Biserica drept Mamă".
  
  
  În sinaxare sunt multe categorii de sfinţi. Sunt unii care s-au botezat la o vârstă adultă, alţii care, deşi botezaţi din fragedă pruncie, după o viaţă plină de păcate, s-au pocăit şi au dobândit în partea a doua a vieţii cununa sfinţeniei. O categorie aparte de sfinţi o reprezintă cei care încă de la naştere s-au arătat a fi plini de Duhul Sfânt. Pentru unii (mai ales pentru cei şovăielnici în credinţă) pare un lucru greu de crezut că ar putea să existe copii cu viaţă sfântă încă de la concepere. Că un bebeluş poate alege să primească a fi alăptat doar din sânul drept al maicii sale. Sau să fie atât de postitor încât să nu primească a fi alăptat nici măcar din acest sân dacă mama a mâncat carne sau a băut vin. Şi totuşi, aşa a fost în cazul Sfântului Simeon (trăitor în Antiohia veacului VI), ale cărui moaşte se află în zilele acestea la Iaşi, alături de cele ale Sfintei Cuvioase Parascheva.
  
  
  
  E un lucru greu de acceptat pentru mentalitatea omului de astăzi faptul că un copilaş ar putea să aibă un asemenea comportament. Asta pentru că există concepţia că, până nu începe să vorbească şi să aibă o comunicare raţională, un copil e un soi de "animăluţ de casă", complet neputincios. Mai exact, nu este tratat ca o persoană. (Ca o paranteză: deloc întâmplător, trăim în epoca în care doi specialişti în bioetică medicală au îndrăznit să facă o propunere şocantă, într-o revistă medicală prestigioasă, aceea de a se permite eutanasierea copiilor bolnavi în primele luni de după naştere, argumentând că aceştia n-ar fi încă persoane, după cum - în concepţia lor - nici fetusul nu este!).
  
  
  
  Aşadar, cum este posibil ca un bebeluş de doar câteva zile sau luni să poată face astfel de alegeri? De ce nu au toţii copiii născuţi comportamente de genul acesta, ci doar unii? Pentru a răspunde la aceste întrebări, este nevoie să înţelegem un lucru esenţial: există o legătură extrem de strânsă între părinţi şi copii, cu mult peste ceea ce putem noi sesiza, chiar şi cu mijloace ştiinţifice. Fiecare copil vine pe lume cu o moştenire anume. Putem spune despre un copil că moşteneşte ochii mamei sau nasul tatălui, un talent anume sau o predispoziţie către un tip de activitate, dar şi că tot ceea ce părinţii au trăit şi le marchează existenţa în momentul conceperii unui copil sau, mai ales, în perioada următoare, se "imprimă" într-un mod tainic în fiinţa noului om.
  
  
  
  E, ca să folosesc o imagine mai adecvată epocii informaticii, ca şi cum ai dărui un computer cuiva cu o serie de softuri instalate şi cu altele care sunt doar depozitate pe hard, sub formă de kit sau de arhivă. Persoana care primeşte computerul respectiv, la început utilizează softurile deja funcţionale şi se limitează la ele. În timp, el poate opta, în anumite condiţii, să instaleze şi alte softuri dintre cele stocate. Tot aşa de bine însă "operatorul" nostru poate decide să şteargă tot de pe hard, să-l formateze, apoi să aleagă alte programe pe care să şi le instaleze, chiar cu totul diferite de cele primite odată cu acel computer.
  
  
  
  Sigur că analogia de mai sus nu poate acoperi cu totul realitatea acestor moşteniri pe care copilul le are de la părinţii săi. Dar ne poate ajuta să înţelegem, pe cât ne este cu putinţă, cum funcţionează acest mecanism. Am să vă dau două exemple, unul despre ceea ce se poate transmite unui copil înainte de naştere, altul despre ce-i putem induce după ce s-a născut deja. A făcut vâlvă, la un moment dat, un caz în Franţa în care s-au constatat modificări ale ADN-ului la o tânără a cărei bunică fusese violată. Modificările puteau fi urmărite ca fiind transmise mai întâi la mamă (fiica femeii violate), apoi la tânăra de care vorbim. Un alt caz, de data aceasta din România, îl reprezintă o adolescentă care mărturisea că avea vise cu imagini ale unui act sexual explicit, deşi nu văzuse niciodată astfel de secvenţe, nici nu avusese astfel de experienţe şi nici măcar nu vorbise cu cineva despre asta. A ajuns să descopere că, atunci când avea doar câteva luni, părinţii săi obişnuiau să aibă relaţii intime în aceeaşi cameră cu ea, considerând că, deşi putea să-i vadă, copilul nu putea pricepe ce se întâmplă în jurul ei. Din perspectivă duhovnicească, ştim că, în astfel de situaţii, prin pocăinţă, prin spovedanie, prin împărtăşire, prin tot ceea ce ne aduce har dumnezeiesc curăţitor, astfel de "informaţii" nu se mai transmit copiilor.
  
  
  
  "Am tată şi nu am tată; am mamă şi nu am mamă"
  
  Dar genul acesta de "comunicare" de la părinţi/bunici/înaintaşi la copii funcţionează şi în cazurile pozitive. Adică viaţa curată, de sfinţenie a unui cuplu, îşi pune amprenta asupra rodului iubirii lor. Aşa se explică de ce s-au putut naşte persoane ca Maica Domnului sau Sf. Ioan Botezătorul, ei fiind rod al rugăciunilor părinţilor, dar şi o încununare a unui lung şir de generaţii din neamul lor care s-au străduit să trăiască o viaţă cât mai curată, în comuniune cu Dumnezeu. Sfântul Simeon, de care aminteam la început, a avut o astfel de binecuvântată moştenire. Mama sa, Marta, nu ar fi dorit să se căsătorească, ci să rămână în starea de feciorie (şi trupească). A fost însă îndemnată de Sf. Ioan Botezătorul să se căsătorească cu bărbatul rânduit, cu Ioan, fiind una dintre rarele situaţii când o tânără este încurajată să accepte căsătoria (literatura aghiografică este plină de situaţii în care tineri sau tinere au fugit de căsătorie spre a se putea dedica exclusiv relaţiei cu Dumnezeu, voia divină întărind această opţiune a lor).
  
  
  
  Motivul pentru care aceşti doi oameni cu viaţă curată, chiar de sfinţenie, s-au căsătorit, a fost în primul rând pentru ca, din trupurile lor curăţite de harul dumnezeiesc, să se poată naşte un copil cu totul excepţional. Simeon nu doar că a postit încă de la naştere, dar a ţinut acest lucru toată viaţa, cu o asceză peste fire, intrând în mănăstire la vârsta de doar şase ani! Practic, încă de la venirea sa pe lume, el nu a luat-o "de la zero" (cum, de altfel, nici un copil nu o ia), ci a continuat lucrarea părinţilor săi, dedicându-se unei vieţi de continuă apropiere de Dumnezeu.
  
  
  
  Şi Sfânta Parascheva a beneficiat de o moştenire binecuvântată, părinţii săi fiind oameni deosebit de evlavioşi. Deloc întâmplător, şi Eftimie, un frate al Sfintei, s-a dedicat întrutotul vieţii duhovniceşti, călugărindu-se şi fiind, la un moment dat, hirotonit ierarh al Bisericii. De altfel, de mică, Sfânta Parascheva a dat dovadă de o milostenie pe care rar o găseşti chiar la oameni maturi, cu viaţă îmbunătăţită. Faptul că, după moartea părinţilor săi, a împărţit partea ei de avere la săraci şi a ales o viaţă aspră, de rugăciune şi asceză, nu ne miră deloc la o tânără care, încă din copilărie, a căutat să nu se lipească de nimic din cele pământeşti.
  
  Deşi au beneficiat, cum spuneam, de binecuvintate moşteniri de la părinţii lor, şi copiii Simeon şi Parascheva, ca persoane, au avut dreptul de a alege cum să lucreze cu această duhovnicească avere. Aşa cum tinerii moştenesc azi anumite averi materiale de la părinţi, unii străduindu-se a le spori, alţii cheltuind foarte repede cele dobândite, tot aşa şi în celelalte aspecte ale vieţii noastre, putem alege ce să facem cu moştenirile noastre.
  
  
  
  Aşa cum nu e obligatoriu să repetăm experienţele negative ale înaintaşilor, tot aşa nu este obligatoriu să urmăm o viaţă pilduitoare, nu suntem "condamnaţi" la sfinţenie. Se pot vedea şi azi situaţii în care, deşi născuţi şi crescuţi într-o atmosferă duhovnicească, unii copii aleg, mai târziu, o viaţă de păcat.
  
  Pruncii Simeon şi Parascheva au ales o viaţă de sfinţenie, întrecând cu mult pe părinţii lor, iar această alegere nu şi-au schimbat-o pe parcursul întregii lor vieţi. Au ales să fie şi fii ai Părintelui ceresc şi ai Bisericii, după cuvântul care ne spune că: "Nimeni nu-L poate avea pe Dumnezeu drept Tată, dacă nu are Biserica drept Mamă" (Sfântul Ciprian). Sf. Simeon a avut un acelaşi gând, dar dintr-o altă perspectivă.
  
  
  
  Când a fost botezat, a rostit aceste cuvinte (la vârsta de numai doi ani): "Am tată şi nu am tată; am mamă şi nu am mamă". Cu alte cuvinte, învăţăm de aici că avem părinţi (mamă şi tată - fie şi doar biologici), dar putem avea mai mult decât atât: Tată pe Dumnezeu Însuşi, Mamă pe Biserica Sa (cristelniţa sau baptisteriul în care suntem botezaţi este uter matern pentru cei ce "se nasc din nou, din apă şi din Duh. Fără a renunţa la părinţii după trup (adică la identitatea noastră umană), suntem înfiaţi şi devenim fii ai lui Dumnezeu. Iar icoana Bisericii, chipul ei, este Maica Domnului. De aceea o şi numim Maică a noastră, a creştinilor, a celor ce devenim fraţi întru Hristos, Fiul său.
  
  
  
  Pelerinii răbdători se pot închina, în aceste momente, la Iaşi, sfintelor moaşte ale celor doi copii bineplăcuţi Domnului - Simeon şi Parascheva -, dar şi icoanei Prodromiţa, cea care ne înfăţişează cel mai fidel chipul Maicii Domnului. E, în fapt, întâlnirea cu o familie a sfinţeniei, un îndemn către noi toţi de a întări şi proteja această entitate, atât de atacată astăzi. Căci doar în familia numită şi "biserica de acasă" putem să creştem prunci care să devină, dacă aleg să creadă, Simeoni şi Paraschive. ( blogul l-am scris vineri,dar de trimis il trimit acum,inca avand timp fiecare sa se inchine la moastele celor doi sfinti)
  
  

Sfantul Apostol si Evanghelist Matei,

 "Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfantul Apostol si Evanghelist Matei

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfantul Apostol si Evanghelist Matei este unul dintre cei doisprezece Apostoli alesi de Hristos. Inainte de a ajunge Apostol, a fost vames si se numea Levi. Era originar din Capernaum si era fiul lui Alfeu. Nu stim daca a fost casatorit. Potrivit Traditiei este autorul primei Evanghelii. Eusebiu si Sfantul Epifanie ne marturisesc ca Matei a scris Evanghelia in limba aramaica si in limba greaca. Din Martirologiul roman aflam ca a murit ca martir in Etiopia, fiind ars pe rug de pagani. Din textele apocrife care vorbesc despre trecerea sa la cele vesnice, aflam ca a suferit moarte de martir in Pont.

Evanghelia dupa Matei se afla inscrisa in lista Canonului Muratori si amintita de Sfintii Parinti: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si Grigore de Nazianz. Ea este recunoscuta ca autentica si de sinoadele particulare din Laodiceea (360), canonul 60 Hipo (393) si confirmata de Sinodul ecumenic Trulan (692) si sinodul al VII-lea (787). Scopul evanghelistului a fost sa dovedeasca primilor cititori ca Hristos este Mesia cel prezis de profeti si in persoana Sa s-au indeplinit toate vechile profetii.

Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                    Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, un neobosit practicant al rugăciunii inimii, a fost stareţul mănăstirilor Dragomirna, Secu şi Neamţ. A tradus, împreună cu ucenicii săi, o parte din scrierile filocalice ale Sfinţilor Părinţi, devenind astfel ctitorul Filocaliei în limbile română şi slavonă.
Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi sau de la Neamţ s-a născut în oraşul Poltava din Ucraina pe data de 21 decembrie 1722. Tatăl său se numea Ioan şi era protoiereu al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Tatăl său murind de tânăr, în anul 1735, copilul a fost dat de mama sa să înveţe la Academia Teologică din Kiev. După patru ani, părăsind şcoala, intră în viaţa monahală la Mănăstirea Medvedovski (la sud de Kiev), primind numele de Platon. Ulterior, se retrage în Ţările Române între anii 1743 şi 1746, stabilindu-se mai întâi la schiturile Dălhăuţi, Trăisteni, apoi la Cârnu, schituri ce se aflau sub îndrumarea duhovnicească a stareţului Vasile de la Poiana Mărului. Aici învaţă limba română, deprinde rugăciunea inimii, precum şi celelalte practici ale vieţii contemplative, iar în anul 1746 ajunge la Muntele Athos, unde primeşte schima mică de la stareţul Vasile de la Poiana Mărului (1750), sub numele de Paisie. Se stabileşte apoi la Mănăstirea Pantocrator, unde este hirotonit preot de către episcopul Grigorie şi întemeiază o obşte monahală în Schitul "Sfântul Prooroc Ilie", unde se nevoieşte până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni şi ruşi. În vara aceluiaşi an, mitropolitul Moldovei, Gavriil, a încuviinţat ca Paisie, împreună cu ucenicii săi, să vină din nou în Moldova, de data aceasta la Mănăstirea Dragomirna, pentru a revigora viaţa monahală de aici, cu experienţa dobândită în Sfântul Munte.Sfântul a fixat anumite canoane după care să se conducă obştea având la bază modelul regulilor Sfântului Vasile cel Mare, Teodor Studitul şi Nil Sorski. De asemenea, Cuviosul Paisie formează o obşte mare de 350 de călugări şi traduce, împreună cu ucenicii săi români, care erau buni cunoscători ai limbii eline vechi, o parte din scrierile filocalice ale Sfinţilor Părinţi, devenind, astfel, ctitorul Filocaliei în limbile română şi slavonă. În toamna anului 1768, din cauza invadării Bucovinei de către armatele străine, mii de familii de ţărani se refugiaseră în pădurile din jurul Mănăstirii Dragomirna. Iarna, cuviosul i-a mutat pe călugări într-o jumătate de mănăstire, iar cealaltă jumătate a pus-o la dispoziţia mirenilor săraci, bătrâni şi a mamelor cu copii. După şase ani de război, nordul Moldovei a rămas sub ocupaţie austriacă, iar Mănăstirea Dragomirna a devenit proprietatea imperiului catolic de la Viena. Din această cauză, obştea de aici, în frunte cu stareţul Paisie, a fost nevoită să se strămute la Mănăstirea Secu, în ziua de 14 octombrie 1775. După patru ani de nevoinţă la Mănăstirea Secu, deşi se construiseră peste 100 de chilii noi, acestea se dovediseră neîncăpătoare pentru numărul de monahi care formau obştea şi, de aceea, cu binecuvântarea mitropolitului Gavriil şi cu sprijinul domnitorului Moldovei, Constantin Moruzzi, s-a hotărât mutarea Cuviosului Paisie, cu o parte din obştea de la Secu, în marea lavră de la Neamţ, la 14 august 1779. La 30 octombrie 1794 s-a îmbolnăvit grav. După câteva zile s-a simţit mai bine, iar duminică, 5 noiembrie, a participat la Sfânta Liturghie împărtăşindu-se. Miercuri, 15 noiembrie, după ce i s-a citit canonul de ieşire a sufletului, şi-a dat duhul în mâinile lui Hristos la vârsta de 72 de ani. Biserica Ortodoxă din România l-a cinstit pe Cuviosul Paisie ca sfânt dintotdeauna, mai ales în Moldova, prăznuindu-l pe data de 15 noiembrie a fiecărui an, prima zi din Postul Crăciunului. Din anul 1988, el a fost canonizat, iar cultul lui s-a extins în toate ţările ortodoxe.
(pr. Ciprian APETREI)

sursa
Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava: http://www.monitorulsv.ro/Religie/2014-11-15/Astazi este-Sfantul-Cuvios-Paisie-de-la-Neamt#ixzz3J9jLoh2A