Poate să fie o biserică nedeplină?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
                         

''– Sfinţia voastră, se folosesc acum noi termeni “teologici”; unul ar fi: biserică nedeplină. Poate să fie o biserică nedeplină?

– Arhimandrit Arsenie: Nu poate să fie, nu mai e biserică.

– Este un nou limbaj – limbaj teologic – care se foloseşte.

– Arhimandrit Arsenie: Nu este teologic, ci este speculativ, în tot felul şi, dacă noi susţinem acest Adevăr cu sîngele nostru, Adevăr pe care-l vedem neforţaţi şi nu putem să-l vedem altfel pentru că s-au făcut atîtea, s-a confirmat prin atîtea semne grozave Adevărul acesta, ne consideră habotnici; adică de ce? Pentru că nu zic ca tine, sunt habotnic?

– Este un limbaj folosit şi de unii ortodocşi.

– Arhimandrit Arsenie: Ăsta este un prost ortodox care nu cunoaşte ortodoxia; dacă-i vorba.

– Biserică nedeplină este un termen greşit?

– Arhimandrit Arsenie: Nu există aşa ceva. Nu este Biserică dacă nu este deplină. Ei au făcut aceste greşeli de dogmă şi atunci e biserică nedeplină.

– Da, adică e o taină nedeplină, ceva mai aşa…

– Arhimandrit Arsenie: Uite ce-i, la Sinoadele astea Ecumenice dădea anatema pe toţi cei care erau împotriva adevărului care forma obiectul Sinodului. Sinodul cu privire la monotelism chiar pe patriarhul care a făcut acatistul Bunei-Vestiri, Serghie, l-a scos anatemizat pentru că a fost de părerea ereticilor că o singură voinţă are Mîntuitorul.

– Sub anatema se cade automat? Sau cum?

– Arhimandrit Arsenie: Se cade automat dacă nu susţii Adevărul. Dacă eşti în erezie intri de la sine în blestem, nu mai este nevoie să te anatemizeze cineva.
Nestorie a fost patriarh pe vremea aceea la Sinodul III Ecumenic privind Teotokos şi a susţinut pe eretici. El a spus că nu-i susţine, şi l-au luat direct pe Nestorie: dar tu cum zici ? Nestorie a răspuns: Nu-i născătoare nici de Dumnezeu, nici de om, e născătoare de Hristos. Şi l-au prins, şi a căzut în anatemizare.
Era o hotărîre sinodală şi au rămas aşa aceştia.

– Rămîn în vigoare toate anatemele acestea ?

– Arhimandrit Arsenie: Rămîn în vigoare, fără discuţie.
Noi avem datoria să păstrăm Adevărul, se spune cu sabia în mînă; de aceea şi Apostolul Pavel este în icoană cu sabia, de aceea l-am desenat şi eu cu sabia.
Adică el era habotnic? Era habotnic – ce-ai zice de asta?
Adevărul este apărat cu sînge – asta înseamnă; că îşi fac loc cu sabia – sabia cuvîntului. Spune Sfîntul Pimen: “o dată rabzi, a doua oară rabzi, a treia fă-te sabie“.''

Arhim. Arsenie Papacioc ,'' Singur Ortodoxia''

Deochiul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfântul Paisie Aghioritul

Invidia, atunci când are şi răutate, poate pricinui rele. Acesta este deochiul. E o lucrare diavolească.

– Părinte, Biserica recunoaşte că deochiul este o lucrare diavolească?

– Da, există şi o rugăciune specială. Când cineva spune ceva cu invidie, atunci prinde deochiul.

– Părinte, mulţi cer „talismane” pentru prunci, ca să nu fie deochiaţi. Este bine să poarte aşa ceva?

– Nu, nu este bine. Să spuneţi mamelor lor să le pună cruciuliţe.

– Părinte, dacă cineva laudă un lucru frumos, iar cei care l-au făcut primesc lauda cu un gând de mândrie şi se pricinuieşte un rău, acesta este deochi?

– Nu este deochi lucrul acesta. În cazul acesta lucrează legile duhovniceşti. Dumnezeu retrage Harul Său de la om şi atunci se pricinuieşte pagubă. Deochiul există în cazuri rare. Mai ales oamenii care au invidie şi răutate – puţini sunt de aceştia – sunt cei care deochiază.

De pildă, o femeie vede un copilaş drăgălaş cu mama lui şi spune cu răutate: „De ce n-am avut eu acest copil? De ce l-a dat Dumnezeu acesteia?”. Atunci copilaşul acela poate păţi ceva rău. Fie nu va putea dormi, fie va plânge mereu, fie se va chinui în altfel. Iar toate acestea se întâmplă pentru că aceea a spus-o cu răutate. Iar dacă copilul se va îmbolnăvi şi va muri, acea femeie va simţi bucurie în sinea ei. Altul vede un viţeluş, îl pofteşte şi îndată acela piere.

De multe ori însă se poate întâmpla să se chinuiască copilul, dar să fie de vină mama lui. Adică se poate ca mama să fi văzut cândva un copil slab şi să fi spus: „Ce copil este acesta? Ce schelet de copil!”. Să se fi lăudat cu al ei şi să fi judecat pe cel străin. Iar ceea ce a spus cu răutate despre copilul străin prinde la al ei. Din pricina mamei copilul se va chinui fără să fie vinovat. Se va topi sărmanul ca să fie pedepsită mama şi să-şi înţeleagă greşeala. Fireşte, copilul va fi mucenic. Judecăţile lui Dumnezeu sunt abis.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Ed. Evanghelismos, București, 2012.