Sfântul Tirs era botezat, iar Sfântul Calinic era de abia catehumen. Sfântul Calinic însă a fost mai înainte popă idolesc.
Începând Cumbrichie, urmașul împăratului Dioclețian, să îi prigonească și să îi ucidă și mai sângeros pe creștini, a venit și a stat înaintea lui viteazul creștin Tirs care, învinovățindu-l aspru, i-a strigat: „Pentru ce lupți contra propriului tău suflet, o, Cumbrichie?"
Dar judele urechi nu a avut să audă, de aceea l-a dat pe mucenic bătăilor torturilor și la urmă uciderii prin tăierea capului.
Sfântul Levchie, care fusese torturat bestial, a mers la aceeași moarte ca și când ar fi mers la a lui nuntă.
Văzând moartea viteazului Levchie, fericitul Tirs, înflăcărat și el de aceeași râvnă a dragostei dumnezeiești, a stat ca un viteaz înaintea lui Cumbrichie, dând pe față înaintea tuturor toate crimele lui și plângându-l pentru lipsa credinței lui întru Unul Adevăratul Dumnezeu. A fost și el pentru aceasta biciuit bestial și aruncat în temniță.
Dar mâna nevăzută a lui Dumnezeu i-a vindecat rănile, a deschis porțile temniței și l-a dus afară. Atunci Sfântul Tirs a mers într-un suflet la înaltpreasfințitul Fileas, episcopul Cezareei, spre a fi botezat de către el. După Sfântul Botez el a fost din nou prins și torturat bestial, dar a îndurat chinurile ca și când i s-ar fi întâmplat în vis, iar nu aievea. Prin puterea rugăciunilor lui mulțime de idoli au căzut la pământ.
Preotul păgân Calinic văzând acestea s-a lepădat de idolatrie și a crezut în Hristos, fiind și el osândit la moarte pentru aceasta, împreună cu Sfântul Tirs.
Sfântul Calinic a fost decapitat, iar pe Sfântul Tirs l-au întins într-un sicriu de lemn, ca să îl taie apoi în două cu fierăstrăul. Dar puterea lui Dumnezeu nu a îngăduit aceasta și de aceea fierăstrăul nu putea nicicum să între în lemn. Atunci Sfântul Tirs a ieșit din sicriu și s-a rugat lui Dumnezeu, mulțumindu-I Lui pentru a îl fi învrednicit de mărturisirea prin chinuri sângeroase și moarte, iar apoi și-a dat sfântul lui suflet în mâinile lui Dumnezeu.
La sfârșitul veacului al patrulea, împăratul Flavian a ctitorit lingă Constantinopol o slăvită biserică în cinstea Sfântului Mucenic Tirs și a așezat în ea sfintele lui moaște.
Sfântul s-a arătat în vedenie împărătesei Pulheria și a sfătuit-o să îngroape moaștele celor patruzeci de Mucenici alături de ale sale.

