CUM ERA PARINTELE ARSENIE BOCA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Interviu cu Parintele Pantelimon duhovnicul Manastirii Ghighiu, ucenicul Parintelui Arsenie Boca

Binecuvantati si iertati, parinte! Daca considerati interesant, fac recomandarea pentru ''Mari duhovnici ai bisericii ortodoxe''-Pr Arsenie Boca. Marturii despre ”Sfantul Ardealului”, Pr. Arsenie Boca Despre pr. Arsenie Boca se poate vorbi zile intregi, sunt nenumarate marturii despre sfintia sa dar am preferat sa atasez un extras dintr-un interviu cu unul dintre ultimii sai ucenici, pr. Pantelimon, duhovnicul si ”stuparul” de la mr. Ghighiu. Acolo, in buza Ploiestiului, isi traieste batranetile unul dintre ultimii ucenici ai Parintelui Arsenie Boca, asa cum am mai zis. Cu mult inainte sa-ti dea binete si sa-ti vorbeasca, parintele Pantelimon te intampina cu un zambet cat o latifundie de lumina, plutind spre tine printre stupii de-albine pe care ii pastoreste in clipele dintre rugaciuni. Chipul sau ascutit prin post aspru, pe care flutura o barba alba si rara, iradiaza un soi de inocenta copilareasca, in vreme ce ochii par ca tradeaza o taina care il bucura permanent. Taina si bucuria credintei traite deplin. La 83 de ani, viata sfintiei sale e un sir de incercari pe care le-a transformat in trepte spre mantuire. Asa l-a invatat duhovnicul sau dintai, parintele Arsenie Boca, a carui amintire o poarta nestinsa in suflet si despre care vorbeste greu. Smerit, batranul calugar de la Ghighiu se teme sa nu fie acuzat de trufie, facandu-si, Doamne fereste, reclama, pe renumele celui mai mare duhovnic al Transilvaniei. In anii ’50, parintele Pantelimon a fost calugar la manastirea Brancoveanu, de la Sambata de Sus, din Fagaras. Pe urma, a suferit pentru credinta in temnitele comuniste mai multi ani. I s-a interzis sa reintre in manastire si abia in 1980 s-a adapostit la Ghighiu, unde a fost preotit si unde slujeste si azi. Interviul pe care il public a fost realizat in toamna anului 2007. 

Cum a murit Constantin Brâncoveanu cu copiii săi

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

          Cum a murit Constantin Brâncoveanu cu copiii săi

    Plenipotenţialul veneţian la Ţarigrad, Andreea Memno a fost de faţă

în dimineaţa zilei de 15 august 1714, la execuţia lui Constantin

Brâncoveanu Vodă şi ai membrilor familiei sale ucisă din porunca

sultanului Ahmed. În scrisoarea sa către regele Veneţiei, plenipotenţialul

său raportează astfel:

Duminică 15 august de dimineaţă s-a tăiat capul bătrânului principe

al Valahiei, tuturor fiilor lui şi a unui boier care-i era vistier. Iată cum s-a

făcut: încă de dimineaţă sultanul Ahmed se puse într-un caiac împărătesc

şi veni la seraiul zis foişorul lui Talitalacos, pe canalul Mării Negre, în

faţa căreia era o piaţă unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru

băieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu. I-au pus în genunchi unul lângă

altul, la oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile de pe cap şi

sultanul i-a mustrat făcândui haini. Apoi le-au dat voie să-şi facă o scurtă

rugăciune.

Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebaţi dacă

vor să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credinţă

al Brâncoveanului a răsunat şi a zis înspăimântat de această insultă: Fii

mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut; să nu ne

pierdem însă şi sufletele! Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru, câte

a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit. Credeţi tare

întru Iisus Hristos şi nu vă mişcaţi, nici nu vă clătinaţi în credinţa

cea pravoslavnică, pentru viaţa şi lumea aceasta.

La aceste cuvinte Ahmed s-a făcut ca un leu turbat şi a poruncit să li

se taie capetele. Gâdele înfiorător a ridicat securea şi capul marelui

vistiernic Enache Văcărescu s-a rostogolit la pământ. Apoi a început

uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Cum gâdele a ridicat

securea asupra capului celui mai tânăr dintre copii, Mateiaş, de numai 16

ani, acesta s-a îngrozit de spaimă. Sărmanul copilaş văzând atâta sânge

de la fraţii lui şi de la Văcărescu s-a rugat de sultan să-l ierte,

făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, Domnul Brâncovean,

al cărui cap a căzut la urmă, a înfruntat pe fiul său şi i-a zis: Mai bine să

mori să mori în legea creştinească decât să te facă păgân, lepădândute

de Iisus Hristos, pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ.

Copilaşul ascultă şi ridică capul, cu glas îngeresc a zis gâdelui: Vreau să

mor creştin! Loveşte! În urmă ucise şi pe Brâncoveanu.

O, Doamne, Doamne, pana-mi tremură când vă scriu execuţia, ce am

văzut şi mă întreb: putut-a fi de faţă cineva să nu fi plâns, văzând capul

nevinovatului Mateiaş, tânăr tinerel, rostogolindu-se pe jos, la capul

părintelui său, care se apropiase de al copilului, parea a-l îmbrăţişa.

Gâdele stropit cu sânge creştinesc a făcut un salut sultanului Ahmed şi

s-a retras. Sultanul însoţit de plenipotenţialii Germaniei, Rusiei, Angliei,

s-a retras să plece. Văzându-mă cu ochii înlăcrimaţi, spuse sultanul că

regretă ce a făcut!

Credinţa unui savant

      În secolul al XVIII-lea un savant de renume mondial care s-a

bucurat de multe bogăţii şi de tot felul de onoruri. Înainte de a muri a

chemat la sine pe soţia şi pe copiii lui, i-a insemnat pe toţi cu semnul

sfintei cruci pe frunte şi le-a zis: Ştiinţă, frumuseţe, onoare, putere,

bogăţii - toate acestea sunt nimic fără credinţă. Singură credinţa te

susţine, atât în viaţă cât şi după moarte. N-a lasat, oare, să se

înţeleagă acelaşi lucru şi marele matematician şi fizician francez

Louis Pasteur, care a murit spunând crezul şi sărutând sfânta

cruce?

Rugăciunea mi-o ascultă

Doamne acum la greu,

Să nu tremure credinţa

Sufletului meu,

Din izvorul milei Tale

Umple-mă cu har,

Să pornesc pe drumul mântuirii, iar.

                                   Credinţa contează

          Dacă crezi că la cârma Universului nu se află nimeni, că nu faci

altceva decât să te învârţi printr-un spaţiu fără ţintă, atunci ai dreptul să

fii mânios, furios, să o iei razna şi să faci tot ce-ţi trece prin cap. Dar

dacă ai credinţă şi crezi că cineva se ocupă de acest Univers, că acel

cineva este Dumnezeu, Care aşa a iubit lumea, încât şi pe Fiul Său cel

Unul născut l-a dat ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă

veşnică, atunci şi tu asemeni lui Ghedeon şi multor altor oameni, poţi

birui împăraţii.