MARTIRII

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

(versuri : Eliana Popa)

Aiud,Pitesti sau Gherla,Golgota românească,
Ce-a răstignit in sine,ai nostri dragi părinți,
Cuptoru-n care focul a otelit metalul
Vărsând din a sa gură si mucenici si sfinti.

Din beciuri zăvorâte si pline de duhoare
Făcut-ati sfinte-altare pe care să jertfiti
Si sufletul si trupul si ultima suflare
Murit-ati pentru lume,ca-n Domnul să trăiți!

Cu sângele spălat-ati multime de păcate
Pe care neamul nostru din mosi-strămosi le-a strâns
Ati fost alesi să duceti o cruce pân' la moarte,
Doar ingerii din ceruri si mamele v-au plâns.

În bezna disperarii si-a chinurilor grele
Răzbit-a ca o rază, nădejdea in Iisus
Si mucegaiul umed schimbatu-sa in stele
Pe care Domnul nostru pe frunte vi le-a pus.

Din mlastina durerii crescut-au spre Lumină
Cu lujere firave,frumoase flori de crin
Din glod hidos se-naltă o aură divină
Ce-acoperă durerea si greul lor suspin

Trait-ati fericirea,in suferință adânca,
Încătușați in lanturi,infometati si goi
Si dragă v-a fost Crucea,ce către cer vă urcă,
Prin voi trăim noi astăzi si voi trăiți prin noi!

Impărătia celor zece fecioare...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.

Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn (de rezervă) în vase.

Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”

Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.”

Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.

Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”

Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. (Matei 25:1-13)