BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
As indrazni Hristoase să Te rog,
Să ne mai rabzi, dar parca-mi e rusine,
Cand il privesc pe omul ce, deloc,
Nu-si mai ridică, Doamne, ochii către Tine!
Si spini au inflorit in pieptul lor,
Din care-Ti impletesc cu sarg, cununi,
Si cuiele se otelesc de zor,
Si iadul isi trimite legiuni!
Privesc la Chipu-Ti Sfant si mă-nfior,
De nepăsarea care-mbracă omenirea,
Iar rănile-Ti de cui si-n mine dor,
Privind cum răul isi intinde stăpanirea.
O, Doamne, poate ne mai rabzi un pic,
Inainte de-a deschide si ultima pecete,
Nu-s vrednic să Te rog, sunt cel mai mic,
De nu strigam acum, striga-vor mii de pietre!
Si cat de dulce esti Hristoase Doamne,
Dar cati din noi doresc să Te mai guste?
Pentru Iubirea Ta nu mai e foame,
Si nici constiinta nu-i, ca să ne mustre.
Dar vino, Doamne iar cu biciu-n mană,
Si nu-i lăsa să Te mai răstignească,
Si nici cununi de spini pe cap să-ti pună,
Nici Sfantu-Ti nume să il mai hulească!
Primită de la Preot Ioan.
