"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos..
Prima întâlnire cu Părintele
L-am cunoscut pe Părintele Arsenie când trebuia să plec în
armată, eram foarte tânăr. Şi m-am dus cu acest gând să-l întreb ce
este bine pentru mine, să fac armata sau nu. Părintele slujea atunci la
Sâmbăta de Sus. Şi era puhoi de lume, iar pentru Părintele se făcuse
aşa o cărare. Eu m-am vârât aşa printre acei oameni să ajung cumva
mai aproape de Părintele. Eu nu-l ştiam pe părintele, el nu mă ştia. A
trecut printre oameni, s-a oprit în dreptul meu şi mi-a zis:
„Te duci
acasă şi să-ţi faci armata! Şi după armată să vii să stai de vorbă cu
mine”. Eu n-am putut să zic şi să fac nimic. Pur şi simplu am
încremenit.
O întâmplare cu regele Mihai
În 1944 a venit la mănăstire la Sâmbăta, regele cu mama sa.
Părintele Arsenie lucra în grădină fiind îmbrăcat într-un halat, dintr-un
material ca de sac. Nu aveai cum să-l cunoşti în hainele acelea. Şi
regele cu suita au tras la lacurile din incinta mânăstirii, la cele două
lacuri de acolo. Şi şedeau acolo la masă. Regele Mihai, cum era ele
aşa mai copilăros a spus:
„Mamă, uite ce peşti frumoşi. Parcă aş
mânca un păstrăv! Da ce să le fac la peşti că n-am cu ce să-i
prind?! Daţi-mi să-i împuşc!”. Şi el vorbea franţuzeşte. La care
Părintele Arsenie, nefiind departe, i-a vorbit tot în franţuzeşte
sfătuindu-l:
„Nu e bine ce faceţi, că este război şi se consideră uz de
armă!” regele a întrebat atunci: „Dar cine mai este şi acesta de mă
opreşte pe mine să fac ce vreau, el nu ştie cine sunt?” Părintele i-a
spus atunci tot în franţuzeşte: „Dumneata să pleci din ţară. Fiindcă
or să te împuşte. Îl vor împuşca şi pe generalul Antonescu. Dacă
nu pleci te împuşcă!” Şi a auzit şi mama regelui acestea.
Arestarea Părintelui la Mănăstirea Brâncoveanu
Au venit patru inşi şi un procuror să-l aresteze. Şi au întrebat
unde este Părintele. Până să bată ei la uşă, Părintele a ieşit şi i-a
întrebat:
„Pe cine căutaţi?”. La care securiştii au zis: „Pe voi
trântorilor, hoţilor, şmecherilor!”. Părintele s-a băgat între ei , i-a
călcat pe picioare şi privindu-i în ochi le-a zis: „Suntem mai hoţi ca
voi, mai şmecheri, mai trântori? Eu ştiu de ce aţi venit!”… Şi
atunci nu a mai putut vorbi niciunul dintre cei veniţi să-l
aresteze…Avea nişte ochi albaştri, când te privea, te pătrundea…
„Ştiu de ce aţi venit dar nu vin cu voi!” le-a spus Părintele… „Eu
vin mâine, dimineaţa… Dimineaţă sunt la voi la Braşov”. Au dat
aceia să riposteze, dar Părintele Arsenie le-a spus:
„Nu merg cu voi
acum, că dacă mergem vă spargeţi maşina, vă spargeţi şi
capetele…
Spuneţi-le la ai voştri că mâine dimineaţă la şapte sunt
la Braşov.”
Bătaia şi reacţia braşovenilor
Cum a ajuns în arest a fost bătut zdravăn. Nici n-a intrat
bine pe uşă că l-au pus pe unul să-l bată. Părintele a răbdat ce a răbdat
şi i-a spus celui care l-a bătut:
„Mă, cu mâna cu care ai dat în mine,
pa aia nu o s-o mai duci la gură!”. Şi i s-a înmuiat aceluia mâna pe
loc. lumea a aflat de asta şi au ieşit mulţi pe străzi. Au ieşit braşovenii
în stradă că ştiau că e acolo arestat şi bătut. Şi l-au scos securiştii pe
Părintele la balcon, după ce l-au schimbat de haine şi i-au dat un halat,
l-au scos să-l arate la lume, căci voiau să arate că e viu. După aceea
l-au mutat pentru cercetare la Făgăraş.
Chilia Părintele Arsenie
Părintele
Arsenie şi-a făcut o chilie în munte, la circa 9 kilometri
de Sâmbăta. El şi-a pregătit acest locaş că ştia ce urma, ce va să vie:
prigoana, exilul, problemele cu autorităţile… Era ca un refugiu. Dar
Dumnezeu i-a arătat că trebuie să rămână unde e. Acolo se ducea
Părintele ca să se „odihnească”, să se reculeagă în unele zile, în
special primăvara, vara. Dar chilia nu a terminat-o fiindcă au început
deja să-l urmărească… Din 1946 a fost urmărit… Şi au urmat peste 40
de ani de exil.
Părintele Arsenie când slujea
E greu de explicat cum era
Părintele când slujea la Sfânta
Liturghie.
Eu l-am văzut la Sâmbăta… Era ca un curent, dar şi ca un
soare care trecea peste noi toţi. Avea această putere, de a „ne
cuprinde” pe toţi. Pe unde trecea el nu mai simţeai contactul cu cele
ale lumii acesteia. Ca Părintele, cât am umblat în lumea asta, nu am
întâlnit şi nici nu mai sunt. A fost mare şi ca duhovnic şi ca apostol,
iar creaţia lui a fost inspirată de Duhul Sfânt. Părintele ne spunea însă
„Nu vă mai uitaţi aşa la mine!”. La Parastasele Părintelui de aia se
strânge multă lume, fiindcă Părintele nu a plecat, ci a rămas cu noi.
Cum arăta Părintele în tinereţe
Eu mi-amintesc că avea părul închis la culoare, iar barbă a purtat
când slujea, aşa cum vedem în poze. Iar cel mai clar lucru pe care mi-l
amintesc este că faţa lui strălucea. Când mă privea eu simţeam că mă
arde, că mă ardea privirea lui.
Contribuţia Părintele la editarea Filocaliei
Numai cine trăieşte Filocalia înţelege Filocalia. Părintele
Arsenie Boca a adus manuscrisele pentru primele patru volume ale
Filocaliei care s-au tipărit la Sibiu, după 1948. a adus manuscrisele de
la Muntele Athos, copiate literă cu literă de el. Părintele a adus
manuscrisele la Părintele Stăniloae şi au făcut un colectiv redacţional
pentru editarea Filocaliei, la Sibiu. Au stat o vreme la căminul
Facultăţii de Teologie din Sibiu şi după ce lucrau cu sârg la textul
Filocaliei încheiau seara cu rugăciune şi cântece duhovniceşti, iar
Părintele Stăniloae le tâlcuia textele Sfinţilor Părinţi. În vremea aceea
Părintele Arsenie a fost fiu duhovnicesc al Părintelui Stăniloae. Se
spovedea la dânsul. Părintele Arsenie a făcut şi desenul pentru coperta
Filocaliei.
Cum a învăţat Părintele Arsenie rugăciune adevărată
Când era la Muntele Athos, Părintele a fost dus de Maica
Domnului pe o creastă de munte unde a stat 40 de zile şi 40 de nopţi.
Toate aceste 40 de zile, el nu a mâncat, a postit şi s-a rugat. Acolo a
fost sfătuit de Sfântul Serafim de Sarov.
Rugăciunea
„Doamne Iisuse”, învăţată de la Părintele
Şi pe Părintele Teofil Pârâian, Părintele Arsenie l-a învăţat
rugăciunea inimii. Iar Părintele Teofil spunea că a învăţat de la
Părintele Arsenie să facă rugăciunea laolaltă cu respiraţia. Atunci când
inspiri să rosteşti „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu” şi pe
expiraţie „miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Dar ne mai zicea
Părintele Arsenie că atunci când lucrăm să o zicem aşa, din gură…
Eu
aşa am fost povăţuit, când mergi, când lucrezi, când conduci poţi să
zici „Doamne Iisuse”. Dar la rugăciunea care implică respiraţia trebuie
să stai, să fii liniştit, să nu afectezi pulsul şi bătăile inimii, de preferat
este să o spui până te culci, până adormi… Că la unii rugăciunea
inimii ajunge un gest reflex, asta e altceva, şi asta se întâmplă în
special cu pustnicii, cu cei care s-au retras din lume… Ei şi-au oprit
mintea şi au băgat-o în inimă, să asculte mintea glasul inimii…
Rugăciunea inimii nu o câştigă oricine…
Se poate câştiga şi în lume,
dar foarte rar… Dar sunt oameni care au ajuns până la măsura de a
spune inima rugăciunea în locul lor. Pentru acela care e vrednic inima
se roagă şi noaptea când el doarme… Aşa cum e un aparat de radio
care nu merge decât când îl pui în priză, la fel şi inima, dacă o pui în
priză cu Hristos, ea de la sine „vorbeşte, şi nu mai tace”. Se zice că
cine se duce cu rugăciunea inimii pe limbă şi-n suflet, acela trece de
vămi de la acest pământ direct la fericirea veşnică.
La moartea mamei sale
Când a murit mama Părintelui Arsenie, el era la Canal. Şi acolo
fiind regim ca de închisoare a cerut liber trei ore să se odihnească. Şi
i-au dat. Iar Părintele, nici maşină, nici tren, s-a dus şi a participat la
înmormântare. Şi s-a făcut agitaţie acolo la canal printre gardieni, că
de ce nu iese la lucru. Se întrebau:
„Unde e Boca?”. S-a făcut o
comisie şi era caz mare, de închisoare… Şi a apărut şi Părintele… Şi
l-au întrebat: „Unde ai fost?”. „Păi acasă, a răspuns Părintele, la
îngroparea mamei mele!”. „Cum te-ai dus şi cum ai venit?”. „Cu
piciorul”, a răspuns Părintele. Iar cei care îl interogau nu au crezut. Au
sunat pe primarul localităţii, au vorbit şi cu nişte securişti care
fuseseră la înmormântare şi aceştia au confirmat că îl văzuseră pe
Părintele în carne şi oase… La sute de kilometri depărtare de Canal…
Şi au crezut cei care îl interogau că Părintele Arsenie are legătură cu
vreo armată secretă. Şi s-au înfricoşat crezând că într-o zi o să-i
atace… Poate de asta s-au gândit să-l elibereze de la Canal, dar a fost
după aceea tot timpul urmărit de Securitate.
La Prislop
La Mânăstirea Prislop, Părintele Arsenie a ajuns la intervenţia
Mitropolitului Nicolae Bălan. Mânăstirea era pustie, a fost o vreme la
greco-catolici şi trebuia pusă din nou pe picioare. Se căuta şi o pace
între Părintele Serafim, stareţul de la Sâmbăta şi Părintele Arsenie,
care au fost colegi de studii. Cei doi aveau o neînţelegere şi
Mitropolitul – de asemenea un om tare înţelept care l-a apreciat mult
pe Părintele – a găsit de cuviinţă să facă pace astfel. Mitropolitul i-a
fost Părintelui îndrumător, iar la insistenţa acestuia, Părintele Arsenie
a urmat mai multe şcoli. După o vreme i s-a propus să se întoarcă la
Sâmbăta, dar Părintele Arsenie nu s-a mai întors.
Părintele Arsenie – episcop?
A fost şi propunere şi chiar unii au insistat în vremea Patriarhului
Iustinian ca să-l facă episcop. I-am zis şi eu o dată, că ar fi bine să se
facă episcop. Mi-a răspuns scurt: „Taci din gură! Când va fi să cad,
eu vreau să cad de jos. Că de acolo de sus, mă lovesc rău când oi
pica!”.
Părintele la Schitul Maicilor
Am primit ordin ca toţi călugării să ne dezbrăcăm, să plecăm la
lume, adică să renunţăm la călugărie. Fireşte Părintele a refuzat să
renunţe la monahism. Era tot timpul pe cap cu Securitatea. Când a fost
scos de la Mânăstirea Prislop, după 1958, atunci cu decretul 410, i s-a
propus Părintelui Arsenie o funcţie în cadrul Patriarhiei pe care
Părintele Arsenie a refuzat-o, alegând să fie un simplu muncitor. I s-a
propus funcţia tocmai ca să poată fi ţinut mai tot timpul sub control,
să-l strângă, cum se spune. Dar el nu a vrut. Părintele a trăit astfel o
vreme la Schitul Maicilor din Bucureşti. Aici ca să pot vorbi cu dânsul
mă duceam la el îmbrăcat civil. Şi mergeam la el în atelier. El îmi
dădea o sticlă şi o pilă şi frecam pila de gâtul sticlei ca să vadă
securiştii că lucrăm, că am venit şi eu la lucru, nu că vorbim. Aşa era
singura posibilitate să capăt sfaturile şi îndrumările sale duhovniceşti.
Eu când vedeam că nu spoream să tai gâtul sticlei cu pila, îi spuneam
mai bine să mă duc să aduc o sârmă ceva, ca să termin mai repede. Iar
el mi-a zis pe loc, fiindcă ştia cu duhul, ce mi se va întâmpla. „Nu te
grăbi, fiindcă Securitatea te aşteaptă la gară”, mi-a spus atunci.
Mijlocitor între Părintele Arsenie Boca şi preoţi
Misiunea mea în aceste convorbiri cu Părintele Arsenie era să-i
comunic lipsurile preoţilor şi problemele lor. Cum eu intram la el civil
şi Părintele era tot civil, puteam să ne ocupăm de problemele acestea.
Părintele Arsenie şi Moş Ilie, care s-a ocupat de Mânăstirea Bucium
au avut împreună o lucrare, iar eu am fost pentru ei mijlocitor.
Securitatea nu trebuia să afle de lucrarea lor împreună şi de aceea îl
vizitam în civil. Transmiteam mesajele Părintelui Arsenie către Moş
Ilie şi invers. La vremea aceea erau şi „măicuţe” care erau de fapt
angajate ale Securităţii şi care raportau tot ce face şi vorbeşte
Părintele. Una dintre aceste maici l-a urmărit tot timpul.
Problemele pe care le discutam cu Părintele
Nu era om mai priceput decât el în ce priveşte problemele
familiei şi ale Bisericii. În vremea aceea eu transmiteam către preoţi şi
lume ce zicea Părintele. El examina de oriunde activitatea în Biserică:
slujbe, masluri, frământările care erau.
Nu era nimeni mai înţelept sau mai priceput decât Părintele
Arsenie. Moş Ilie m-a trimis să caut un sculptor pentru racla Sfântului
Ioan, căci a primit mesaj din cer să facă o astfel de raclă. Iar eu m-am
dus la Părintele Arsenie. I-am dus măsurile. Iar Părintele a făcut
desenele, schiţa după care s-a făcut această raclă. Nu îi era greu să
lucreze pentru Sfântul Ioan Botezătorul. Părintele s-a născut la Tăierea
capului Sfântului Ioan Botezătorul şi avea mare dragoste şi evlavie
pentru acest sfânt. Multă lume zicea că Părintele Arsenie este Ioan
Botezătorul, după postul şi minunile pe care le făcea. Nu în sensul de
reincarnare! Oamenii spuneau că lucrează cu duhul Sfântului Ioan
Botezătorul.
Lumea îl căuta oriunde era
Când putea să vorbească cu oamenii, se umplea pădurea, atât era
de căutat. Sunt şi atâtea fotografii document cu puhoiul de lume. Dar
Părintele, cu toată dragostea, nu putea primi sute, mii. Când ieşea
afară, atunci când veneau la spovedit, Părintele se uita la ei, se uita în
ochii lor şi le zicea:
„Tu vii, tu, şi tu!”. Le ştia inima şi vrednicia
tuturor.
