Minunile adevaratei credinte.

ACEST ARTICOL A FOST SCRIS IN FORMULA AS.... CAND PARINTELE ERA IN VIATA...

Intr-un sat aproape uitat din inima Baraganului, saptamana de saptamana se petrec evenimente greu de patruns si de povestit. Aici slujeste un preot tanar, caruia Dumnezeu i-a rasplatit nemarginita umilinta si nestinsa credinta cu miraculoase puteri vindecatoare.

De mai multi ani, parintele Gabriel Nicu poarta o lupta pe viata si pe moarte cu boala si cu demonii care incearca sa copleseasca sufletele crestinilor neajutorati. Inarmat doar cu o cruce de lemn, tanarul preot infrunta forta infricosatoarelor umbre, citind in biserica Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Intr-o atmosfera coplesitoare, asemanatoare primelor veacuri crestine, cand Biserica lui Christos era plina de har si miracole, cei pierduti isi afla salvarea, cei rataciti se intorc pe calea cea buna si cei drepti isi intaresc credinta. Departe de toate desertaciunile acestei lumi trecatoare, strain de orice slava sau infumurare pieritoare,


preotul misionar pastoreste turma ce i-a fost incredintata cu iubire si devotament.

"Te blestem, satana, iesi!"

In satul Boranesti, din comuna Cosereni, judetul Ialomita, viscolele iernii si arsita verii au asprit chipurile oamenilor, iar saracia sta ca o cicatrice pe fata acestor meleaguri. Tocmai in acest loc umil, de la marginea lumii civilizate, a ales Dumnezeu, nu intamplator, o biserica si un om care sa laude numele Celui de Sus, spre luarea aminte a crestinilor romani si pentru adeverirea sfintelor vorbe "cei din urma vor fi cei dintai". In zarea indepartata, printre copacii rari, abia zaresti turla unui lacas pierdut intre cer si pamant. Varul ce albeste zidurile exterioare aseaza o pata de lumina alaturi de casele cenusii, cu garduri lasate, pe langa care scormonesc, printre gunoaie, obisnuitele pasari de curte. Intr-un asemenea peisaj mohorat, intre scoala si cimitir, sta, linistita si singura, bisericuta de tara ce poarta indoitul hram al Adormirii Maicii Domnului si al Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril. Primul lucru care sare in ochii strainului sosit aici este multimea de masini aliniate in curtea bisericii. Citind numerele de inmatriculare, iti dai seama ca au sosit oameni din aproape zece judete ale tarii: de la Braila, Calarasi sau Bucuresti, pana la Harghita si Covasna. Pe marginea drumului sunt parcate cateva autobuze sosite de la Braila, orasul in care preotul paroh de la Boranesti are cei mai multi neofiti, prin osardia sorei Veronica si a sorei Florica, ce au raspandit cu mult zel printre credinciosi vestea minunata a puterilor vindecatoare ce le-a dovedit, cu dreapta sa credinta, parintele Gabriel. O pace fara cusur imprejmuieste sfantul lacas, chiar daca mai multi copii de tigani cersesc langa clopotnita de la poarta. Orice pelerin care paseste prin pridvorul acoperit si zidit ca o camera, intrand in pronaos, este cuprins de o mistica perplexitate, ca si cand ar patrunde, dintr-o data, intr-un alt veac. Sfintii alungiti in fresca proaspata de pe ziduri scruteaza blajin multimea credinciosilor ingenuncheati. Sute de oameni s-au frant de mijloc, lipindu-si fruntile de lespezile reci. O padure de lumanari aprinse, infipte in colivele sau merindele insirate pe cateva mese, inconjoara ca un brau de lumina usile imparatesti si intreaga fata a altarului. Prin fumul ce se ridica din cadelnita zaresti Chipul luminat de iubire si indurare al Pantocratorului, ce iti insufla amintirea binecuvantatei promisiuni facuta de Insusi Fiul lui Dumnezeu - Unde va veti aduna macar doi, acolo Voi fi si Eu cu voi... Jur imprejurul preotului, ingenuncheat in fata multimii, stau copii paralitici, bieti nebuni cu mintea pierduta, bolnavi stravezii, carora medicii nu le mai dau nici o sansa de scapare. Printre gemetele infricosatoare ale demonizatilor, tuna glasul parintelui Gabriel, ridicand crucea de lemn, drept singura arma de aparare: "Te blestem, satana, iesi!". Bolnavii se cutremura, cuprinsi de o deznadejde inflacarata, copiii paralitici tipa, demonizatii gem si se zvarcolesc pe jos, apucati de friguri si de spasme, iar multimea infiorata inmarmureste, in genunchi, neindraznind sa mai ridice privirile. Apoi, preotul pomeneste pe fiecare dintre cei prezenti, pe numele de botez, implorand mila Prea Sfintei Treimi pentru mantuirea tuturor. Parintele Gabriel afunda busuiocul in Agheasma Mare si stropeste, de la un capat la celalalt al bisericii, pe toata lumea ce a fost binecuvantata. Bolnavii si sanatosii, in egala masura, sunt impartasiti cu Prea Sfantul Trup si Prea Sfantul Sange ale Mantuitorului nostru Iisus Christos. Pe obrajii mamelor ce-si poarta in brate, pana la usa altarului, copiii paralitici sau bolnavi, siroiesc fara incetare lacrimi fierbinti... Toti cei prezenti sunt coplesiti de o fericita intristare duhovniceasca, pe care numai nadejdea salvarii sufletelor, din noaptea acestei vieti trecatoare, le-o mai poate insufla! Intr-o asemenea atmosfera halucinanta se incheie marea slujba ce aduna, in fiecare vineri, in biserica din Boranesti, mii de credinciosi din toate colturile tarii. Dar pastorul nu se desparte de oile sale, inainte de-a sta de vorba cu fiecare credincios in parte, pentru a-i afla necazurile si suferintele. El sfatuieste si incearca sa aline acolo unde este cazul, ori intareste bucuria fara margini a celor vindecati. La iubirea recunoscatoare a acestora din urma, parintele raspunde cucernic si simplu: "Sa se indure Dumnezeu de noi si sa ne dea puterea de a trai cu totii in curatie, post si rugaciune!".

Saracie, ascultare si castitate

Parintele paroh Gabriel Nicu are abia 35 de ani neimpliniti. Parul lung, deschis la culoare, il impleteste intr-o coada lasata pe spate. Ochii sai mari privesc cu atentie fiecare credincios cu care sta de vorba, caci tanarul pastor de suflete are darul rar al deosebirii duhurilor. Teologii stiu cat de nepretuit este acest har, iar crestinii care il frecventeaza au inteles ca nu-i pot ascunde nici un gand... Datorita tineretii sale neasteptate, parintele este perfect constient de riscurile la care s-ar putea expune, atat fata de credinciosi, cat si in fata celorlalti prelati. De altfel, nu putini dintre acestia il si trateaza cu oarecare indoiala. In schimb, crestinii pe care ii pastoreste il iubesc, pana la limita oricarui sacrificiu, ca pe un autentic salvator de suflete. Modestia, simplitatea si cucernicia sa l-au impresionat chiar si pe episcopul locului, Prea Sfintia Sa Nifon Mihaita, de la Episcopia Sloboziei si Calarasului, care ii acorda toata increderea si sprijinul sau in acest razboi cu diavolii nevazuti, pe care preotul il poarta, in numele lui Dumnezeu, de cativa ani.

Parintele Gabriel a venit pe lume la 23 septembrie 1964, in satul Mogosesti din comuna Dragomiresti - judetul Dambovita si a crescut intr-o familie de crestini cu frica lui Dumnezeu, dar fara o ravna deosebita a credintei; tocmai de aceea ramane cu atat mai impresionanta "calea cea stramta" pe care a ales-o. In pofida relativei osteneli crestine dovedita de parinti, mama i-a povestit ca, la nastere, o ursitoare i-a prezis ca va ajunge preot! El insusi a descoperit, putin mai tarziu, dupa varsta de sapte ani, ca are darul prorociei, iar spre tarziul primei tinereti a inteles ca Dumnezeu s-a indurat de credinta sa, daruindu-i si harul deosebirii duhurilor. Absolvent al Seminarului Teologic din Bucuresti, pe care l-a urmat intre 1983 si 1988, parintele Gabriel Nicu si-a inceput misiunea pastorala, fiind hirotonisit si primind, la 2 iunie 1989, parohia de la Boranesti. Casatorit, dar fara copii, preotul a ales de buna voie asprimea vietii impusa prin cele trei voturi monahale - saracia, ascultarea si castitatea - cu singura deosebire ca, fiind casatorit, a inlocuit castitatea cu stricta cumintenie impusa prelatilor ortodocsi. De 11 ani nu a mai pus gura pe lapte, branza si oua, iar de la varsta de 18 ani (chiar cu un an inainte de-a intra la Seminar), parintele nu a mai mancat niciodata carne! In plus, nu a gustat ispita alcoolului si nu a fumat "iarba dracului" niciodata. Principalele sale arme de lupta impotriva legiunilor de satane ce bantuie, in chip nevazut, prin aceasta lume, raman postul si rugaciunea. Acesta este, de altfel, cel mai frecvent sfat pe care il da credinciosilor: fiecare sa posteasca dupa puterile sale si sa se roage neincetat, in gand, oriunde s-ar afla! Inca din 1989, preotul a luat dezlegare de la Prea Sfintia Sa, Episcopul Roman Ialomiteanul - raposat in 1994 - pentru a sluji Sfantul Maslu de unul singur. Timp de doi ani de zile a savarsit un veritabil pelerinaj apostolic prin tara, cu scopul colectarii de fonduri pentru renovarea bisericii parohiale din comuna Cosereni. Cu acest ostenitor prilej a slujit peste patruzeci de mii de Sfinte Masluri si Sfestanii! Nu s-a atins nici macar de ultimul ban primit ca danie de la crestini, reusind sa agoniseasca aproape 800 milioane de lei, pe care i-a pus integral in slujba parohiei unde pastoreste sufletele. Asa a reusit sa renoveze biserica si sa construiasca toate chiliile alaturate.

De atunci incoace, orice danie ar primi, de la oricine, parintele ramane fidel votului monahal care il obliga la saracie, trecand imediat banii in casieria parohiei si consemnand numele donatorului pe un acatist sau macar pe un pomelnic, caci nu pastreaza absolut nici un leu pentru sine. Altfel s-ar face de rusine si osanda in fata lui Dumnezeu! Verifica, intotdeauna, cu mare grija cum sunt folositi banii, caci - lucid fiind si cu mare prudenta fata de o asemenea ispita grava - ramane perfect constient de un fapt pe care il mentioneaza adesea: "Mai greu decat sa fii sarac lipit pamantului, laudandu-te ca nu vrei bani, este tocmai dimpotriva, sa stai cu mormanul de bani langa tine, privind cu indiferenta la ei! Asta e o mare incercare...". De cand a renovat biserica, incepand o noua viata parohiala in sat, parintele slujeste in fiecare miercuri si vineri puternica slujba de vindecare a Sfantului Maslu, iar de 14 ani incoace citeste, regulat, Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. In Boranesti, exista aproape 500 de familii de romani si 200 de familii de tigani (care au inceput sa-i copleseasca numeric pe locuitorii autohtoni), insa preotul nu se da batut, vrand sa-i aduca pe toti pe calea cea buna, a dreptei credinte stramosesti. In ultimii ani, tanarul preot a facut incredibile vindecari de cancer, de ciroza sau leucemie, de boli psihice, a scos duhuri rele, a scos argintul viu (numai prin rugaciune!), a dezlegat nenumarate vraji, blesteme, a desfacut cununii, a facut exorcisme, a vindecat copii paralitici... Inconjurat de cativa discipoli devotati, precum sora Veronica, sora Maria si sora Victoria, parintele s-a straduit (si se osteneste in continuare) sa faca fata afluentei de credinciosi, incercand, in acelasi timp, sa nu transforme cruciada sa intr-un al doilea Maglavit. Cei apropiati recunosc, cu emotie, ca se inmultesc de la an la an cazurile celor care vin aici prima oara in carucior, dar - dupa numai cateva luni - pleaca pe propriile picioare! Chiar si reportajul acesta se datoreaza unor scrisori in care sunt relatate cazuri neasteptate de vindecari.

Dar vindecarile de-a dreptul miraculoase, pe care a reusit sa le savarseasca pana acum prin puterea adevaratei credinte, il fac pe parintele Gabriel Nicu sa exclame, cu modestie, privind fiecare credincios cu lacrimi in ochi: "Dumnezeu a dezlegat prin nevrednicia mea! Cum sa inmultesc eu, Doamne, mai bine si mai spornic si cu mai multa ravna dreptmaritoare <> pe care mi l-ai incredintat?".

"Sa-ti pui sufletul pentru orice om, fara sa agonisesti nimic pentru tine"

Strain de orice slava desarta si de publicitate lumeasca, parintele Gabriel ne-a primit intr-una din chiliile alaturate bisericii, unde - dupa ce ne-a omenit cu hrana de post si apa - a acceptat, cu o politete parca stanjenita, sa purtam o scurta convorbire duhovniceasca despre persoana sa si despre pastoratia pe care o savarseste.

- Sfintia voastra, cum ati inceput aceasta cruciada impresionanta, despre care - iata! - afla din ce in ce mai multa lume?

- Mi-am facut ucenicia duhovniceasca alaturi de parintele Calinic Argatu, de la Manastirea Cernica. De la acest sfant am invatat cum coboara mintea in inima, starnind iubirea de oameni si mila crestina. Cand ajungi sa suferi pentru aproapele tau, inseamna ca vrei sa-l si ajuti. Atunci, ai pus piciorul pe cea dintai treapta a scarii care urca pana la cer! Primele mele etape duhovnicesti au fost intelegerea deplina si exersarea celor zece porunci, precum si a "Fericirilor", apoi lupta cu mine insumi, pentru domolirea celor cinci simturi si, in fine, indepartarea de slava desarta a acestei lumi.

- Sub ascultarea cui va aflati, avand in vedere unul dintre cele trei voturi monahale pe care vi le-ati asumat in mod liber?

- Stau sub indoita ascultare a episcopului locului, Prea Sfintia Sa Nifon Mihaita de la episcopia Sloboziei si Calarasului, si a preotului meu duhovnic - la care ma spovedesc regulat - parintele Arsenie Papacioc, de la Manastirea Techirghiol.

- De ce credeti ca v-a ales Dumnezeu tocmai pe dvs. pentru aceasta coplesitoare misiune: exorcizarea?

- Nu pot, nu am dreptul si nici nu indraznesc sa incerc a banui intentiile Stapanului Ceresc Atotputernic. Necunoscute sunt caile Domnului! Ma ostenesc doar, ca sa merit aceasta incredere, prin simplitatea vietii mele de obste. Asta ii convinge pe credinciosi. Sa-ti pui sufletul pentru fiecare om, fara sa agonisesti absolut nimic pentru tine, este lucrul cel mai important pentru un slujitor al lui Dumnezeu. In aceasta parohie n-am indraznit sa primesc un ban de la nimeni, niciodata, nici la inmormantare, nici la cununie, la nimic!

- Iertati-ma ca imi permit sa va adresez o asemenea intrebare, dar as vrea sa stiu cum va explicati faptul ca astazi, in Romania, in plina criza morala, biserica nu reuseste sa fie suficient de convingatoare. Vorbesc de "institutia bisericeasca", daca pot folosi un asemenea termen!

- Ca "institutie", cum spuneti dvs., biserica este intemeiata de Mantuitorul Iisus Christos si nu poate avea nici o vina, niciodata! Ea ramane singura cale de mantuire a sufletelor. De vina sunt, din nefericire, unii oameni ai bisericii, dar asta este cu totul altceva! Din multimea de osteni ai lui Dumnezeu, unii sunt "preoti", iar altii (cei mai multi, din pacate!) sunt doar "popi". Popii nu au forta, de aceea castiga teren vrajitoarele si sectele...

- Am aflat ca aveti darul deosebirii duhurilor si darul prorociei! Puteti sa ma convingeti?

- Nu vreau sa va conving de nimic, deoarece credinta este un act liber consimtit! Tocmai de aceea, "minunile" sunt atat de rare (si cu atat mai de nepretuit), fiindca adevarata credinta nu are nevoie de "dovezi". Sa nu va grabiti sa-mi
raspundeti ca vindecarile savarsite aici, in sfanta noastra biserica, sunt tot atatea dovezi ale unor minuni. Eu nu fac decat sa alung demonii cuibariti in oameni, implorand indurarea lui Dumnezeu, dar pe crestini i-a vindecat credinta fiecaruia, fara de care nimic nu este posibil. De aceea le cer eu tuturor credinta, post si rugaciune. Astea sunt mai bune decat orice medicament. Ca sa vindeci trupul, trebuie mai intai sa vindeci sufletul! Sa I-l incredintezi lui Dumnezeu. Pot totusi sa va marturisesc, fara nici un fel de trufie desarta, ca v-am simtit prezenta si am stiut ca veniti inca de cand ati intrat cu masina in capul satului... Si mai adaug - pentru curiozitatea dvs., pe care o simt nevinovata - ca din cei 16.000 de "popi" care exista in Romania, doar 7 sunt "adevarati preoti", iar 33 au diferite daruri. Puteti sa scrieti la gazeta unde lucrati ca Romania este "tara aleasa", fiindca a devenit "Gradina Maicii Domnului". Nimeni nu trebuie sa se sperie de timpurile grele prin care trecem, caci nu doar saracia este greu de indurat, ci si libertatea este o mare ispita, dar aici vor fi 101 biserici sfinte si 101 preoti adevarati! Preotul este, cu adevarat, "sarea lumii" si numai prin ei, prin acestia putini, isi vor gasi romanii calea de vindecare si vor afla salvarea sufletelor...

Cand am parasit chilia, marcati de emotia unei asemenea intalniri, o multime de oameni se stransese langa biserica, asteptandu-l pe tanarul pastor de suflete. Fiecare avea un necaz, o nevoie, o mare problema... Toti oftau si li se citea ingrijorarea in priviri, in vreme ce parintele Gabriel Nicu parea ca face numaratoarea suspinelor la Judecata de Apoi!

Fotoreportaj: Emanuel Tanjala

***

Dovezi

"Medicii mi-au spus ca nu se va mai vindeca niciodata"
Sotul meu a luptat cu boala timp de 15 ani. Avea diagnosticul: psihoza depresiva. A fost internat la Nifon, la Bucuresti, la Spitalul 9, in Braila si Tulcea. Suferintele noastre din casa erau foarte mari. Pe langa faptul ca era bolnav, sotul meu ura viata si tot ce-l inconjura. Nici pe mine si pe copii nu ne mai putea suporta. Lua foarte multe tranchilizante, dar nu-i mai erau de folos, nu mai aveam speranta ca se va vindeca. Medicii mi-au spus ca nu va mai fi sanatos niciodata si sa fiu atenta cu el, sa nu se sinucida. Traiam o mare teroare. Avea perioade cand pleca de-acasa si nu stiam nimic de el. Dar cand eram pe malul prapastiei, Bunul Dumnezeu si Maicuta Domnului nu ne-au lasat sa ne scufundam. Am fost indrumata de o credincioasa sa merg la parintele Nicu Gabriel din satul Boranesti, comuna Cosereni, care are un har deosebit. Am urmat sfatul parintelui, am venit cu sotul meu la slujbe si la dezlegari, am facut rugaciuni si am tinut post. Rezultatul s-a vazut de la prima slujba. Dupa 7 slujbe, sotul meu s-a vindecat complet. Pe aceasta cale, aduc multumiri parintelui Gabriel pentru marele bine pe care ni l-a facut si pentru intoarcerea noastra la credinta. Caci Dumnezeu nu a vrut moartea pacatosului, ci sa se intoarca la credinta si sa fie viu.
Petrea Aneta - sat Lacul Sarat, com. Chiscani, jud. Braila

"In patru luni, am reusit sa ma vindec"
Din primavara anului 1991, trupul meu s-a acoperit de bube cu o crusta groasa si care imi provocau mancarimi ingrozitoare. M-am tratat 7 ani la Spitalul de dermatologie din judet, cu diagnosticul de "psoriazis". Ma vindecam pe moment, dar iar imi apareau. Apoi, am inceput sa folosesc leacurile babesti, dar rezultatul era din ce in ce mai rau. In luna august, anul trecut, am auzit de sfanta biserica din comuna Boranesti unde slujeste parintele Nicu Gabriel, care are un har deosebit de a vindeca orice boala. Am ajuns intr-o vineri. Aratandu-i bubele parintelui Gabriel, mi-a spus: "Ai argintul. De ce-ai fost la vrajitoare?". I-am raspuns ca de disperare ajunsesem si-acolo, Dumnezeu sa ma ierte. Suparat, parintele a replicat: "Unde ati vazut Satan pe Satan sa se scoata?". Am ramas impietrita. Am intrebat ce pot sa fac ca sa ma vindec. Raspunsul a venit prompt: "Post si rugaciune". In patru luni, cu post fara ulei (luni, miercuri si vineri) si cu rugaciuni foarte multe, ziua si-n miez de noapte, am reusit sa ma vindec. Aproximativ 80% din bubele de pe corp au disparut, iar mancarimea nu mai exista de mult timp. In toti acesti ani am folosit tot felul de alifii, ceaiuri, medicamente injectabile si pastile, pe care am dat sume mari de bani, plus banii cheltuiti la consultatii si pe spitalizari, dar niciodata nu mi-am putut imagina ca mirul de la Sf. Maslu si agheasma vor putea inlocui toate acestea. Drumul spre credinta, postul si rugaciunile pe care nu am renuntat a le face la Maica Domnului, m-au ajutat sa ma vindec. Aduc mii de multumiri preotului Gabriel, care prin harul sau m-a ajutat sa ma vindec, cat si celor care m-au indemnat sa o iau pe acest drum, al credintei in Dumnezeu.
V. Marioara - Braila

"Ultimul diagnostic cerea sa fiu operata la cap"
L-am cunoscut pe parintele Gabriel intr-un moment de grea incercare. Viata imi atarna de un fir de par. Aveam diagnostice complicate, medicamentele imi faceau rau, toate tratamentele erau in zadar. Viata de familie era la pamant. Sotul meu nu ma mai suporta (nu din cauza bolii, era ceva mai ciudat). Dupa doctori, zilele imi erau numarate. Fusesem internata in sase spitale, ultimul diagnostic cerand sa fiu operata la cap. Slujbele facute de parintele Gabriel, postul si rugaciunile pe care le-am facut la indemnul sau, m-au facut un om normal. Muncesc, ma simt bine, am o viata de familie linistita, am realizat multe lucruri frumoase. Bunul Dumnezeu face in permanenta minuni, ca sa ne intoarcem la credinta si totodata sa ne izbavim de farmece, de vrajmasi si chiar de boli incurabile. Toata lumea trebuie sa stie ca nu se poate realiza nimic fara voia lui Dumnezeu.
Bulancea Veronica - Braila, tel. 039/69.21.20

Cum si de ce sa citim Sfanta Scriptura

Biblia este, intr-un anume inteles, o biografie in lumea aceasta a lui Dumnezeu. Intr-insa Cel Neinfatisat s-a infatisat, intr-un fel, pe Sine.

Sfintele Scripturi ale Noului Legamant sunt o biografie a Dumnezeului intrupat, in lumea aceasta. Intre ele se istoriseste cum Dumnezeu, pentru a se descoperi pe Sine oamenilor, a trimis pe Dumnezeu Cuvantul, care a luat trup si s-a facut om - si ca om le-a spus oamenilor tot ce este Dumnezeu, tot ceea ce voieste Dumnezeu de la lumea aceasta si de la oamenii dintr-insa.

Dumnezeu Cuvantul a descoperit planul lui Dumnezeu pentru lume si dragostea lui Dumnezeu pentru lume. Dumnezeu Cuvantul a grait oamenilor despre Dumnezeu cu ajutorul cuvintelor, pe cat pot cuvintele omenesti sa cuprinda Dumnezeul cel necuprins.

Tot ceea ce este de trebuinta acestei lumi si oamenilor dintr-insa, s-a spus de catre Domnul in Biblie. Intr-insa, El ne-a dat raspunsuri la toate intrebarile. Nu exista intrebare care sa chinuiasca sufletul omenesc, si sa nu-si afle raspunsul, fie direct, fie indirect, in Biblie.

Oamenii nu pot pune mai multe intrebari decat cate raspunsuri sunt in Biblie. Daca nu reusesti sa afli in Biblie raspuns la vreuna din intrebarile tale, inseamna fie ca ai pus o intrebare fara de inteles, fie nu ai stiut cum sa citesti Biblia si nu ai ispravit a citi raspunsul intr-insa.

In Biblie, Dumnezeu a facut stiute:

1) ce este lumea; de unde provine; de ce fiinteaza; incotro se indreapta; cum va sfarsi;

2) ce este omul; de unde vine; incotro se indreapta; din ce este facut; care este rostul sau; cum va sfarsi;

3) ce sunt animalele si plantele; care este rostul lor; la ce sunt intrebuintate;

4) ce este binele; de unde provine; catre ce duce; care este rostul sau; cum se poate dobandi;

5) ce este raul; de unde provine; cum a ajuns sa existe; de ce exista - cum se va sfarsi;

6) ce sunt dreptii si ce sunt pacatosii; cum ajunge un pacatos drept si cum ajunge un om drept, plin de trufie, un pacatos; cum slujeste un om pe Dumnezeu si cum slujeste pe satana; intreaga cale de la bine la rau, si de la Dumnezeu la satana;

7) totul - de la inceput pana la capat; intreaga cale a omului de la trup la Dumnezeu, de la zamislirea sa in pantece la invierea sa din morti;

8) ce este istoria lumii, istoria cerului si a pamantului, istoria omenirii; care sunt caile, rosturile, si sfarsitul lor.

In Biblie, Dumnezeu a spus absolut tot ce este de trebuinta a spune oamenilor. Biografia fiecarui om - a fiecaruia, fara exceptie - se gaseste in Biblie.

Intr-insa, fiecare dintre noi se poate afla pe sine infatisat si descris temeinic, in amanunt: toate acele virtuti si patimi pe care le ai, pe care le-ai putea avea, pe care nu le-ai putea avea.

Vei afla caile pe care propriul tau suflet si al fiecaruia dintre noi calatoreste de la pacat la neprihanire, si intreaga cale de la om la Dumnezeu si de la om la satana. Vei afla mijloacele de a te slobozi din pacat.

Pe scurt, vei afla istoria deplina a pacatului si a pacatoseniei, si istoria deplina a virtutii si a dreptatii.

De esti intristat, vei afla in Biblie mangaiere; de esti suparat, vei afla bucurie; de esti manios - impacare; de esti poftitor - infranare; de esti nesabuit - intelepciune; de esti rau - bunatate; de esti un ucigas - mila si indreptare; de iti urasti aproapele - dragoste.

Intr-insa iti vei afla leac pentru toate patimile si slabiciunile, si hrana pentru toate virtutile si implinirile.

De esti bun, Biblia te va invata cum sa ajungi mai bun; de esti milostiv, te va invata blandetea cea ingereasca; de esti inteligent, te va invata intelepciunea.

De apreciezi frumusetea si muzicalitate stilului literar, nimic nu este mai frumos sau mai miscator decat cele ce se gasesc la Iov, Isaia, Solomon, David, Ioan Teologul si Apostolul Pavel. Aici, muzica - muzica ingereasca a adevarului cel vesnic al lui Dumnezeu - este invesmantata in cuvinte omenesti.

Cu cat citeste si cerceteaza cineva Biblia, cu atat afla pricini de a o cerceta pe cat de des cu putinta. Potrivit Sf. Ioan Gura de Aur, [Biblia] este precum o radacina inmiresmata, care raspandeste tot mai multa mireasma, pe masura ce este frecata.

La fel de important ca a cunoaste de ce ar trebui sa citim Biblia, este a cunoaste cum ar trebui sa citim Biblia.

Cele mai bune calauze pentru aceasta sunt sfintii Parinti, in frunte cu Sfantul Ioan Gura de Aur, care, am putea spune, a scris o a cincea Evanghelie.

Sfintii Parinti recomanda o pregatire temeinica inainte de citirea si cercetarea Bibliei; dar in ce consta aceasta pregatire?

Intai de toate, in rugaciune. Roaga-te Domnului sa-ti lumineze cugetul - ca sa poti intelege cuvintele Bibliei - si sa-ti umple inima cu harul Sau - ca sa poti simti adevarul si viata acelor cuvinte.

Da-ti seama ca acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pe care le graieste si le rosteste catre tine, personal. Rugaciunea, laolalta cu celelalte virtuti aflate in Evanghelie, este cea mai buna pregatire a cuiva pentru intelegerea Bibliei.

Cum ar trebui sa citim Biblia? Cu rugaciune si evlavie, caci in fiecare cuvant de acolo se gaseste cate un strop din adevarul vesnic, si toate cuvintele impreuna alcatuiesc marea cea nemarginita a Adevarului celui Vesnic.

Biblia nu este o carte, ci viata; deoarece cuvintele sale „duh sunt, si viata sunt” (Ioan 6:63). Prin urmare, cuvintele sale pot fi intelese daca le cercetam in duhul Duhului lor, si cu viata vietii lor.

Este o carte care trebuie citita cu viata[1] - punandu-o in practica. Ar trebui mai intai traita, si apoi inteleasa.

Aici se potrivesc cuvintele Mantuitorului: „De va voi cineva sa faca voia lui, va cunoaste pentru invatatura aceasta, ca de la Dumnezeu este” (Ioan 7:17). Fa-o, ca sa o poti intelege. Aceasta este regula fundamentala a exegezei ortodoxe.

La inceput, de obicei cineva citeste Biblia repede, iar apoi tot mai incet, pana ce va ajunge sa citeasca cuvant cu cuvant, si nici macar, intrucat in fiecare cuvant descopera un adevar nepieritor si o taina negraita.

In fiecare zi sa citesti cel putin un capitol din Vechiul si din Noul Legamant; dar, in acelasi timp, sa asterni intru lucrare si cate o virtute. Lucreaz-o pana cand devine o obisnuinta.

Sa spunem, de pilda, ca cea dintai virtute este iertarea vorbirii de rau. Aceasta sa fie indatorirea ta de zi cu zi. Si, pe langa ea, roaga-te Domnului: „O, milostive Doamne, invredniceste-ma sa am dragoste pentru cei ce ma vorbesc de rau!”

Iar cand ai facut din aceasta virtute o obisnuinta, fiecare din celelalte virtuti ce-i urmeaza iti vor fi mai usoare, si tot asa, pana la cea din urma.

Lucrul de capatai este sa citesti Biblia pe cat de mult cu putinta. Cand mintea nu intelege, va simti inima; si daca nici mintea nu intelege, nici inima nu simte, citeste din nou, caci prin citire semeni in suflet cuvintele lui Dumnezeu.

Si acolo nu vor pieri, ci treptat si pe nesimtite vor trece in firea sufletului tau; si se ti va petrece ceea ce a grait Mantuitorul despre omul care „arunca samanta in pamant, si doarme, si se scoala noaptea si ziua, si samanta rasare si creste, cand nu stie el” (Marcu 4:26-27).

Lucrul de capatai este: seamana, si Dumnezeu este cel ce pricinuieste si ingaduie ca ceea ce s-a semanat, sa creasca (1 Cor. 3:6)[2]. Dar nu zori izbanda, ca nu cumva sa ajungi ca omul care seamana astazi, si maine vrea deja sa culeaga.

Prin citirea Bibliei, adaugi dospeala la aluatul sufletului si trupului, care creste treptat si umple sufletul pana ce l-a patruns pe de-a-ntregul si il face sa se inalte cu adevarul si dreptatea Evangheliei.

In fiecare caz, poate fi aplicata fiecaruia dintre noi pilda Mantuitorului despre semanator si samanta. Samanta Adevarului Dumnezeiesc ne este data in Biblie.

Citindu-o, aruncam acele seminte in suflet. Multe cad in pamantul pietros si colturos ale sufletului nostru, dar cateva cad si in pamantul cel rodnic al inimii noastre - si rodesc.

Si cand zaresti roada si o gusti, dulceata si bucuria te vor indemna sa cureti si sa ari partile stancoase si colturoase ale sufletului si sa le semeni cu samanta cuvantului lui Dumnezeu.

Stii cand un om este intelept, pentru Hristos Domnul? - Atunci cand asculta cuvintele Sale si le poarta mai departe. Inceputul intelepciunii este ascultarea de cuvantul lui Dumnezeu (Matei 7:24-25)[3].

Fiecare cuvant al Mantuitorului are puterea si taria de a tamadui atat suferintele trupesti, cat si cele duhovnicesti. „Ci numai zi cu cuvantul, si se va tamadui sluga mea” (Matei 8:8). Mantuitorul a zis cuvantul - si sluga sutasului s-a tamaduit.

Precum a facut odata, chiar si acum Domnul zice neincetat cuvintele Sale catre tine, catre mine, si catre noi toti. Dar trebuie sa ne luam ragaz, si sa ne afundam intr-insele si sa le primim - cu credinta sutasului.

Si o minune ni se va petrece, si sufletele noastre se vor tamadui precum s-a tamaduit sluga sutasului. Caci se spune in Evanghelie ca au adus la Dansul pe multi indraciti, iar El izgonea duhurile cu un cuvant, si tamaduia pe toti cei bolnavi (Matei 8:16)[4].

Inca mai face si astazi acestea, caci Domnul Iisus este „ieri si astazi acelasi, si in veci” (Evr. 13:8).

Cei ce nu asculta la cuvintele lui Dumnezeu vor fi judecati la Infricosata Judecata, si va fi mai rau pentru ei in Ziua Judecatii, decat a fost pentru Sodoma si Gomora (Matei 10:14-15).[5]

Ia aminte - la Infricosata Judecata ti se va cere sa dai seama despre ce ai facut cu cuvintele lui Dumnezeu, fie de le-ai ascultat si le-ai tinut, fie de te-ai bucurat intru ele sau te-ai rusinat de ele.

De te-ai rusinat de ele, si Domnul se va rusina de tine cand va veni intru slava Tatalui Sau impreuna cu sfintii ingeri (Marcu 8:38)[6].

Putine din cuvintele oamenilor nu sunt desarte si zadarnice. Putine sunt, deci, cuvintele de care sa nu ne grijim la judecata (Matei 12:36)[7].

Pentru a ne pazi de aceasta, trebuie sa cercetam si sa invatam cuvintele lui Dumnezeu din Biblie si sa ni le insusim; caci Domnul le-a dat oamenilor ca ei sa le poata primi, si prin mijlocul lor sa primeasca si insusi Adevarul lui Dumnezeu. In fiecare cuvant al Mantuitorului exista mai multa vesnicie si neclatire decat in toate cele ale cerului si ale pamantului, in intreaga lor istorie.

Prin urmare, El a grait: „Cerul si pamantul va trece, iar cuvintele mele nu vor trece” (Matei 24:35). Aceasta inseamna ca Dumnezeu si toate cele ale lui Dumnezeu sunt intru cuvintele Mantuitorului. Asa ca ele nu pot trece.

Daca un om le primeste, este mai neclintit decat cerul si pamantul, caci intr-insele se afla o putere care il face pe om fara de moarte si vesnic.

Invatarea si plinirea cuvintelor lui Dumnezeu il inrudeste pe om cu Domnul Iisus. El Insusi a descoperit aceasta, atunci cand a grait: „Maica mea, si fratii mei sunt acestia, care aud cuvantul lui Dumnezeu, si-l fac pre dansul” (Luca 8:21).

Acestea inseamna ca daca auzi si citesti cuvantul lui Dumnezeu, esti frate vitreg al lui Hristos. Daca il indeplinesti, esti frate deplin al lui Hristos. Aceasta este o bucurie si o cinstire mai mare decat cea a ingerilor.

Cand inveti din Biblie, se revarsa in suflet o anume fericire, de neasemuit cu nimic pamantesc. Mantuitorul a grait despre ea, atunci cand a zis: „Fericiti cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu, si-l pazesc pre el” (Luca 11:28).

Mare este taina cuvantului - intr-atat de mare, incat cea de-a doua Persoana a Sfintei Treimi, Hristos Domnul, este numit in Biblie „Cuvantul” sau „Logosul”.

Dumnezeu este Cuvantul (Ioan 1:1). Toate acele cuvinte ce vin de la Cuvantul cel vesnic si desavarsit, curg de la Dumnezeu, Dumnezeiescul Adevar, Vesnicia si Dreptatea. Daca le asculti pe ele, il asculti pe Dumnezeu. Daca le citesti, cuvintele directe ale lui Dumnezeu citesti.

Dumnezeu Cuvantul s-a facut trup, s-a facut om (Ioan 1:14)[8], iar omul mut, gangav a inceput sa rosteasca cuvintele adevarului si dreptatii vesnice a lui Dumnezeu.

In cuvintele Mantuitorului exista un anume licoare a nemuririi, care curge strop cu strop in sufletul omului ce citeste cuvintele Sale si ii aduce sufletul dintru moarte la viata, dintru clatire[9] intru neclatire.

Mantuitorul a aratat aceasta, atunci cand a zis: „Amin Amin graiesc voua: Ca cela ce asculta cuvintele mele, si crede celui ce m-a trimis pre mine, are viata vesnica... ci s-a mutat din moarte in viata” (Ioan 5:24).

Astfel, Mantuitorul face afirmatia cruciala: „Amin Amin graiesc voua: De va pazi cineva cuvantul meu, nu va vedea moartea in veac” (Ioan 8:51).

Fiecare cuvant al lui Hristos este plin de Dumnezeu. Asa ca, atunci cand intra in sufletul unui om, il curata de toata intinaciunea. Din fiecare cuvant al Sau vine o putere care ne curata de pacat.

Astfel, la Cina cea de Taina, Mantuitorul le-a spus ucenicilor Sai, ce obisnuiau sa asculte neincetat cuvantul Sau: „Acum voi curati sunteti, pentru cuvantul care am grait voua” (Ioan 15:3).

Hristos Domnul si Apostolii Sai numesc toate cele scrise in Biblie cuvantul lui Dumnezeu, cuvantul Domnului (Ioan 17:14; Fapte 6:2, 13:46, 16:32, 19:20; II Cor. 2:17; Col. 1:15, II Tes. 3:1), si daca nu il citesti si il primesti astfel, vei ramane desart si zadarnic, intru vorbele cele mute, gangavite ale oamenilor.

Fiecare cuvant al lui Dumnezeu este plin de Adevarul lui Dumnezeu, care sfinteste sufletul pentru intreaga vesnicie, odata ce intra intr-insul.

Astfel se intoarce Mantuitorul catre cerescul Sau Parinte, in rugaciune: „Parinte! Sfinteste pre ei intru Adevarul tau, Cuvantul tau adevar este” (Ioan 17:17).

Daca nu primesti cuvantul lui Hristos ca fiind cuvantul lui Dumnezeu, ca fiind cuvantul Adevarului, atunci minciuna si tatal minciunii din launtrul tau se razvratesc impotriva sa.

In fiecare cuvant al Mantuitorului exista multe mai presus de fire si pline de har, si acestea sunt cele ce revarsa har asupra sufletului omului, atunci cand il viziteaza cuvantul lui Hristos.

Prin urmare, Sfintii Apostoli numesc intreaga alcatuire a lacasului mantuirii „cuvantul harului lui Dumnezeu” (Fapte 20:32).

Ca o putere vie si plina de har, cuvantul lui Dumnezeu are un efect facator de minuni si datator de viata asupra omului, atata vreme cat il asculta cu credinta si il primeste cu credinta (1 Tes. 2:13)[10].

Totul este pangarit de pacat, insa totul se curateste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune - totul - toata zidirea, de la om pana la un vierme (1 Tim. 4:5)[11].

Prin Adevarul care il poarta intr-insul si prin Puterea pe care o are intr-insul, cuvantul lui Dumnezeu este „mai ascutit decat toata sabia ascutita de amandoua partile, si strabate pana la despartitura sufletului, si a duhului, si a madularelor, si a maduvei, si judecator cugetelor si gandurilor inimii” (Evrei 4:12). Nimic nu ramane ascuns in fata sa ori pentru el.

Deoarece fiecare cuvant al lui Dumnezeu cuprinde Cuvantul lui Dumnezeu cel vesnic - Logosul - are puterea sa nasca si sa innoiasca oamenii. Si cand un om se naste din Cuvant, se naste din Adevar.

Din aceasta pricina Sfantul Iacov Apostolul scrie catre crestini ca Dumnezeu Tatal i-a nascut „cu cuvantul adevarului” (1:18); si Sfantul Petru le spune ca au fost „nascuti a doua oara... prin cuvantul lui Dumnezeu celui viu, si care petrece in veac” (1 Petru 1:23).

Toate cuvintele lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a grait catre oameni, vin de la Cuvantul cel Vesnic - Logosul, care este Cuvantul vietii si daruieste Viata vesnica.

Cel ce vietuieste pentru Cuvant, se poarta pe sine de la moarte la viata. Cel ce se umple pe sine cu viata vesnica, se face biruitor al mortii si „partas Dumnezeiestii firi” (2 Petru 1:4), si fericirea sa nu va avea sfarsit.

Rostul de capatai si cel mai insemnat al tuturor acestora este credinta si simtirea iubirii pentru Hristos Domnul, caci taina fiecarui cuvant al lui Dumnezeu se dezvaluie sub caldura acelei simtiri, asa cum petalele unei flori inmiresmate se deschid sub caldura razelor soarelui. Amin.

* Din Lupta pentru Credinta, vol. IV, Comori ale spiritualitatii ortodoxe sarbe, traducere din lb. sarba de Arhimandrit Theodor Mika si Pr. Dr. Stefan Scott (Grayslake, IL: The Free Serbian Orthodox Diocese of United States of America and Canada, 1989

Arhimandritul Iustin Popovici