Parintele Ilie Cleopa

Parintele Cleopa Ilie - Constantin Ilie, fericitul intru pomenire, s-a nascut in comuna Sulita, judetul Botosani, la 10 aprilie 1912. Parintii sai, Alexandru si Ana Ilie, au fost un exemplu viu de traire crestina, fiind iubitori de Dumnezeu, de Biserica si de copii. Familia Cleopa a fost binecuvantata de Dumnezeu cu zece copii, dintre care doi au murit de mici, iar opt copii (patru baieti si patru fete) au supravietuit.

Parintii sai nu lipseau niciodata de la sfintele slujbe, faceau milostenie, se rugau mult impreuna cu copiii, ducand o viata curata si bineplacuta lui Hristos. Casa lor era ca o biserica, precum povestea Parintele Cleopa: "Aveam o camera toata numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Iar la miezul noptii ne sculam, citeam la Psaltire si faceam sute de metanii. Apoi iar ne culcam.ť"Aici este praznic?". Ca eu am stat la Schitul Cozancea, si acolo era viata de sine: fiecare cu masa lui, cu casa lui. "Mai frate, a zis el, nu este praznic! Aici este viata de obste. Asa stau la masa calugarii, cu totii totdeauna!" Batranul le citea cuvant. El slujea Liturghia si se hranea numai cu Sfanta Impartasanie, aproape douazeci de ani. Numai sambata si Duminica gusta asa, oleaca, de prin castroane. Stiu, pentru ca eu eram bucatar. Dumnezeu sa-l odihneasca, saracul! Tare a mai fost cu frica de Dumnezeu si tare a mai fost cu credinta! M-a calugarit in anul 1937, in postul Sfintei Marii. Imi aduc aminte...

Nu se auzeau la ei certuri, nici cuvinte necuviincioase, nici alte lucruri neplacute lui Dumnezeu, ci viata lor de zi cu zi curgea lin ca o apa dulce de izvor, caci asa se mostenea din mosi-stramosi si asa era traditia crestina in partea locului.

Nu intamplator s-au nascut in aceasta zona, cu randuiala lui Dumnezeu, multi oameni mari, dintre care nu putini calugari, preoti, ierarhi alesi si cuviosi, cum a fost si Sfantul Ioan cel Nou de la Neamt (1913-1960). Intre acestia nu gresim daca il numaram si pe vrednicul de pomenire, parintele nostru duhovnicesc al tuturor, Arhimandritul Cleopa Ilie, cat si pe duhovnicul sfintiei sale, ieroschimonahul Paisie Olaru.

Parintele Cleopa Ilie a fost ales de Dumnezeu de la nastere pentru a povatui duhovniceste si a mangaia atat pe calugari si preoti, cat si multimea credinciosilor. Prea cuviosia sa era duhovnicul si povatuitorul de obste al tuturor celor ce-i cereau rugaciunile si voiau sa urmeze lui Hristos. A fost o binecuvantare a lui Dumnezeu pentru intreaga noastra tara.

Casa parinteasca in care s-a nascut arhimandritul Cleopa Ilie era ca o biserica vie, dar nu o inlocuia pe cea din sat, unde slujea incepand cu anul 1877, vestitul preot de atunci, Parintele Gheorghe Chiriac. Caci, precum spunea insusi Cuviosia sa, locuitorii din satul Sulita ascultau de preotul lor ca de insusi Hristos si nimic nu faceau fara sfatul si binecuvantarea lui. De aceea, viata de zi cu zi era linistita, biserica era plina de credinciosi, iar copiii, foarte numerosi, formau podoaba satului.

Parintele Cleopa Ilie - Constantin - o viata daruita lui Hristos si oamenilor

Parintele Cleopa Ilie s-a nascut la 10 aprilie 1912, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru Ilie. El a urmat scoala primara de sapte ani in satul natal. Avea o memorie cu totul deosebita, asemanandu-se mamei sale. Trei ani de zile a facut ucenicie duhovniceasca impreuna cu fratii sai la schimonahul Paisie Olaru, pustnic in Schitul Cozancea.

In anul 1929, la inceputul lui decembrie, a intrat in obstea Schitului Sihastria, impreuna cu fratele sau mai mare, Vasile Ilie. Dupa trei zile de ispitire la poarta schitului, au fost primiti in obstea de la Sihastriei, in ziua Sfantului Ierarh Spiridon, la 12 decembrie. De aceea Parintele Cleopa avea mare evlavie la Sfantul Ierarh Nicolae, patronul bisericii din satul natal, si la Sfantul Ierarh Spiridon.

Pana in anul 1935, Constantin - Cleopa a pascut oile Schitului Sihastria, impreuna cu alti frati. Apoi este luat in armata in orasul Botosani. Se reintoarce la schit in toamna anului 1936 si este tuns in monahism la 2 august 1937, primind numele de Cleopa. Dupa aceasta face ascultare la oile schitului pana in vara anului 1942, impreuna cu parintii Galaction Ilie si Antonie Olaru.

In iunie 1942 este adus in schit si numit loctiitor de egumen, intrucat staretul Ioanichie Moroi era greu bolnav. In anul 1944, la 27 decembrie, monahul Cleopa este hirotonit ierodiacon, iar la 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de episcopul Galaction Cordun, pe atunci staret al Manastirii Neamt. Dupa aceasta data este numit oficial egumen al Schitului Sihastria.

In anul 1947, Schitul Sihastria, numarand peste 60 de vietuitori, a fost ridicat la rang de manastire, iar Protosinghelul Cleopa Ilie este facut arhimandrit, cu aprobarea Patriarhului Nicodim. In anul 1948, fiind urmarit de organele politice de atunci, se retrage pentru, sase luni in padurile din jurul Manastirii Sihastria.

In anul 1949, la 30 august, arhimandritul Cleopa Ilie este numit staret al Manastirii Slatina - Suceava si se transfera acolo cu 30 de calugari din obstea Manastirii Sihastria, in urma deciziei Patriarhului Justinian. In locul sau este numit staret Protosinghelul Ioil Gheorghiu.

La Manastirea Slatina, parintele intemeiaza o obste care a ajuns la peste 80 de vietuitori. Intre anii 1952-1954, fiind urmarit de securitate, se retrage in Muntii Stanisoara, impreuna cu ieromonahul Arsenie Papacioc. Dupa mai bine de doi ani de viata pustniceasca, amandoi au fost readusi in Manastirea Slatina, la porunca Patriarhului Justinian.

In anul 1956, parintele Cleopa revine la metanie in Manastirea Sihastria, iar in primavara anului ,1959, se retrage pentru a treia oara in Muntii Neamt, unde se nevoieste mai bine de cinci ani de zile. In toamna anului 1964 revine in Manastirea Sihastria, ca duhovnic al intregii obsti, si povatuieste fara intrerupere atat calugari, cat si mireni, timp de 34 de ani, pana la 2 decembrie 1998, cand isi da duhul in bratele lui Hristos.

Parintele Cleopa Ilie - Cuvantul de pe urma al parintelui

- rostit catre obstea Manastirii Sihastria, in trapeza, la 1 martie 1998 -

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.

Prea Cuvioase Parinte Staret, Prea Cuviosi Parinti si frati, asa cum va vad aici, dragul mamei, asa, pe toti, sa va vad la rai, in bucuriile fara margini ale raiului, caci toti sunteti in slujba Mantuitorului si a Maicii Domnului, si fiecare, saracul, face ascultare in directia lui, unde este pus.

Tare imi este drag cand va vad! Dar pe multi nu va cunosc. Eu vin rar pe aici. Am atata lume pe capul meu acolo si sunt bolnav. Dar mai cunosc din ei, care vin la marturisire si care sunt mai vechi. Eu doresc ca toti, toti sa mergeti la bucuria cea vesnica si nici unul, Doamne fereste, la munci.

Dragii mei parinti si frati, sa stiti ca Biserica este mama noastra spirituala. Ea ne-a nascut pe noi la botez prin apa si prin Duh. Ati auzit ce spune Sfantul Apostol Pavel: ati luat darul infierii in baia nasterii de-a doua si al innoirii Duhului Sfant. De atunci suntem toti fii dupa dar ai lui Dumnezeu, de cand ne-am botezat in numele Preasfintei Treimi.

De aceea va rog din toata inima sa iubiti Biserica, mama! Sa va fie draga Biserica si, cat puteti, ziua si noaptea sa mergeti la sfintele slujbe. Care sunt mai batrani si nu pot saracii, sa stea mai putin. Care sunt tineri pot sa stea mai mult, pentru ca pravila Bisericii imbogateste memoria fiecaruia si darul Preasfantului Duh vine asupra aceluia care asculta cu evlavie sfintele slujbe ale Bisericii.

Dragii mei, eu pacatosul si nevrednicul sunt batran, 86 de ani, sase operatii, mana dreapta mi-e rupta, am stat in ghips 32 de zile, maine-poimaine imi veti canta Vesnica pomenire! Ce sa mai astept? Psalmul 89 spune clar: Anii lor sunt saptezeci de ani, iar daca vor fi in putere optzeci de ani. Iar la stihul unsprezece spune asa: Ce este mai mult decat acestia, osteneala si durere! Eu am intrat in anii durerii. Am imbatranit, optzeci si sase de ani implinesc acum, pe zece aprilie.

Dragii mei parinti, va rog din toata inima, care aveti dragoste si puteti, sa nu ma uitati la rugaciune. Sa ma pomeniti! Eu am dragoste cand va vad pe toti in slujba Mantuitorului si a Maicii Domnului. Asa sa va vad la rai, dragul mamei, pe toti! Toti sunteti in slujba Mantuitorului si a Maicii Domnului.

Manastirea noastra este o manastire cu randuiala canonica: nu se mananca carne, spovedania este la vreme, slujbele merg dupa randuiala Sfantului Sava. Cand am venit eu aici am gasit paisprezece parinti, incaltati cu opinci, cu barbile pana la brau, cu metanii de lemn in mana. M-a adus fratele meu Vasile. Cand am venit aicea aveam cincisprezece ani jumatate, nu stiam...

Si cand am vazut la masa calugarii toti, si staretul, batranul, citea cuvant de folos in capul mesei, de la Sfantul Teodor Studitul, eu am intrebat pe fratele:

Era un parinte, Nicolae Gradinara, cu barba mare, poate l-ati apucat unii. El a zis, cand m-a dus in fata altarului: "Prea Cuvioase parinte, sa-i punem numele Cleopa, ca nu avem nici un Cleopa aici!". Si batranul a pus mana pe foarfece si Cleopa mi-a zis. Asa a fost scris!

Dumnezeu sa-i odihneasca! Am pomelnicul acasa, al tuturor celor ce au murit aici; am si episcopi si patriarhi, cati sunt. Cat mai am o scanteie de viata ii pomenesc in fiecare zi! Dar va rog, dragul mamei, pe toti, sa nu ma uitati in sfintele voastre rugaciuni! Si asa cum va vad aici sa va vad la rai, in bucuria cea vesnica, fara margini!

Mila Preasfintei Treimi si acoperamantul rugaciunilor Preasfintei Maicii lui Dumnezeu si ale tuturor sfintilor, sa fie cu voi cu toti, dragii mei, si pe toti sa va duca la rai. Amin.

DIN CRESTIN-ORTODOX

NASCATOARE DE DUMNEZEU ...BUCURA-TE..

Pe temeiul Sfintei Scripturi (Luca 1, 28; 1, 35; 1, 43; Rom. 1, 3;
Gal. 4,4; Isaia 7, 13-14 s.a.) si al Sfintei Traditii, Biserica a
invatat totdeauna si invata ca Maria este Nascatoare de
Dumnezeu si pururea fecioara, definind acest adevar de credinta
in sinoadele ecumenice si atribuind in acelasi timp Sfintei
Fecioare Maria un cult de supracinstire.
Elementele de baza ale invataturii despre aceasta supracinstire:
calitatea ei de Nascatoare de Dumnezeu (theotokia) si de pururea fecioara (aeiparthenia), din care
rezulta si cinstirea ei mai presus de toti sfintii si ingerii (hyperdulia), reprezinta baza invataturii
ortodoxe cu privire la Maica Domnului.
Pina in ziua cind Nestorie, fiind urcat pe scaunul de patriarh al Constantinopolului, a inceput sa
raspindeasca invatatura sa amagitoare, maternitatea divina a Sfintei Fecioare Maria nu fusese
contestata de nimeni. Fara indoiala, invatatura mariologica nu fusese luata in dezbatere de Biserica,
pentru a primi o definitie solemna. Dar nici nu se simtea nevoie de o astfel de hotarire, deoarece
calitatile Maicii Domnului de Nascatoare de Dumnezeu (theotokos) si de pururea fecioara
(aeiparthenos), erau primite si supravenerate de toti crestinii. Sfintele Evanghelii relatau explicit si
atunci ca si acum ca Fecioara preacurata nascuse un Fiu, care era in acelasi timp om si Dumnezeu si
aceasta era destul.
Cind dochetii, la inceputul secolului al doilea, ori, putin mai tirziu, gnosticii de diferite curente si scoli
au indraznit sa afirme ca Iisus Hristos nu avusese decit un corp omenesc aparent, sau ca El, la nastere,
a trecut prin Maria ca printr-un canal, fara sa primeasca de la ea un corp real, aceste invataturi
eronate au ridicat impotriva celor care le propagau dezaprobarea unanima a credinciosilor ortodocsi.
Credinta crestina era sigura ca Mintuitorul avea un corp real si ca El datora acest corp celei care il
purtase la sinul ei inainte de a-l naste. Termenul de theotokos (- Nascatoare de Dumnezeu), prin care
evlavia ortodoxa simtea nevoia de a se adresa Fecioarei Maria nu lasa nici o umbra de indoiala asupra
uneia dintre cele mai incarcate de slava calitati a Sfintei Fecioare. Acest termen este intilnit, probabil,
initial la Origen, daca ar fi sa dam crezare istoricului eclesiastic Socrate, dar si la alti scriitori din
epoca primara. Ceea ce este sigur, e faptul ca, incepind din secolul al patrulea, patriarhul Alexandru al
Alexandriei vorbea in mod curent despre maretia Nascatoarei de Dumnezeu si el nu se considera deloc
obligat sa dea explicatii sau sa justifice acest termen, deoarece era sigur ca toti credinciosii sai il
intelegeau si ca aceasta calitate a Sfintei Fecioare facea parte dintr-un vocabular folosit in mod
curent in comunitatea sa crestina, precum si in toate celelalte Biserici carora el le adresa scrisorile
sale pastorale.
Arienii, fara indoiala, nu puteau sa vorbeasca despre maternitatea divina a Fecioarei, pentru ca ei
incepeau prin a nega divinitatea lui Iisus. Deci ei, fiind eretici, sinodul de la Niceea (325) a condamnat
in mod solemn erorile lor, iar ortodocsii de la sinodul al cincilea ecumenic (553) nu au tinut cont nici de
credintele, nici de formulele lor ratacite. Se intelege deci, fara dificultate, cita neliniste s-a produs in
comunitatea crestina cind, la Constantinopol, unul dintre preotii sirieni, trimis de Nestorie, a inceput sa
predice in public impotriva termenului de theotokos. Aceasta necugetata atitudine era, fara indoiala, o
violare adusa evlaviei si traditiei de secole a Bisericii. Scandalul a fost de neinchipuit, indeosebi in
capitala imperiului oriental: expresii interminabile, placarde afisate la poarta bisericii Sfinta Sofia,
Page 214 of 449
Maica Domnului cu Pruncul
(1825)
reprezentati din partea monahilor trimisi la patriarh, amenintari din partea multimilor rasculate, toate
mijloacele de aparare a credintei ortodoxe erau puse in actiune pentru a reconfirma o calitate a Maicii
Domnului, care interpreta, intr-un chip atit de fericit, credinta universala a Bisericii. Nestorie incerca
fara succes sa se indreptateasca, spunind ca el nu ar fi intentionat sa condamne termenul de theotokos
si ca expresia aceasta ar putea fi mentinuta in mariologie, cu conditia de a fi interpretata in mod
corect. Atit ezitarile sale, cit si numeroasele confuzii de care el dadea dovada in interpretarea
exegetica nu numai ca n-au putut readuce calmul in Biserica, dar au contribuit si mai mult la neliniste si
suspiciune.
Este interesant a sublinia inca o data ca invatatura ortodoxa despre Maica Domnului face parte din
marele context al evlaviei populare de secole si din intreaga Biserica. Nu este pentru prima data, fara
indoiala, cind oamenii credinciosi sint pasionati pentru probleme de ordin religios. Ne este cunoscut
faptul ca in secolul precedent lui Nestorie, credinciosii formasera un front comun la Alexandria pentru
a veni in ajutorul Sfintului Atanasie in chestiuni cu aspect apologetic de ordin religios. De asemenea, in
catedrala lor din Mediolanum, credinciosii au aparat, alaturi de Sfintul Ambrozie un scaun episcopal
ortodox, care era revendicat de arieni.
Luni, 22 iunie 431, sinodul ecumenic, care fusese convocat pentru a pune capat scandalului aparut prin
declaratia lui Nestorie, s-a intrunit la Efes, in Biserica Sfinta Maria. O singura zi a fost suficienta
pentru parintii sinodali ca sa proclame credinta ortodoxa referitoare la mariologie. De fapt nu se
simtea nevoia de timp indelungat pentru a defini un adevar de credinta, care era primit si trait de
secole in Biserica. Maternitatea divina a Fecioarei Maria era atit de explicit consemnata in cartile
sfinte (Luca 1-2; Galateni 4, 4; Isaia 7, 13-14), atit de profund gravata in marturiile traditiei, incit
orice disputa pe marginea acesteia devenea de prisos. De aceea, in seara aceleiasi zile, cind multimea
poporului de rind din Efes a luat cunostiinta de spre hotaririle parintilor sinodali adunati aici, s-a
produs o manifestare extraordinara de entuziasm spontan: episcopii erau aclamati si insotiti pina la
locuinta lor de o multime care aplauda cu bucurie. Casele erau luminate peste tot, iar atributul de
theotokos, adresat Maicii Domnului, era repetat de mii de ori, ca un simbol de biruinta asupra
ereticilor, ca un omagiu adus adevaratei triumfatoare a acestei marete zile de sarbatore: Maicii
Domnului. Martorii oculari au inregistrat cu multa emotie toate aceste detalii extraordinare. Nici un alt
sinod in trecut nu manifestase o atit de mare bucurie; nici un alt sinod, dupa aceea, nu a mai produs o
atit de complexa emotie religioasa in sufletele oamenilor.
Este interesant, in acest context, sa ascultam imnele de lauda adresate Sfintei Fecioare de marele si
neintrecutul mariolog, care a fost Sfintul Chiril al Alexandriei († 444). Alaturi de teologul, poetul si
dascalul prea luminat al Bisericii, in imnele caruia sint concentrate o intreaga bogatie de imagini, de
metafore si de sentimente inaltatoare, este exprimata in acelasi timp toata evlavia de secole a
poporului crestin fata de Nascatoarea de Dumnezeu. De aceea, prin imnele sale, intreaga Biserica o
preamareste pe Maica Domnului, zicind: Bucura-te, Marie, Nascatoare de Dumnezeu si Fecioara.
Bucura-te, Marie, care esti in acelasi timp Fecioara, Mama si slujitoare: Fecioara, pentru ca ai nascut
cu Cel conceput fara de barbat; Mama, pentru ca ai purtat in pintece pe Cel, pe care l-ai hranit cu lapte
la sinul tau; slujitoare, pentru ca Cel nascut din tine a luat asupra Sa chipul robului (Filipeni 2, 7-8),
Bucura-te, Marie, templu in care a fost primit Dumnezeu. Bucura-te, Marie, bucuria lumii. Bucura-te,
Marie, candela pururea luminatoare, pentru ca din tine s-a nascut Soarele dreptatii. Bucura-te, Marie,
incaperea Celui pe care nici o incapere nu poate sa-L cuprinda; tu, care ai incaput pe Fiul cel unic al
Parintelui, pe Cuvintul-Dumnezeu, pe care profetii L-au binevestit si caruia pastorii I-au adus lauda in
pestera saraca, cintind impreuna cu ingerii, acel imn de inaltatoare bucurie: Slava intru cei de sus lui
Dumnezeu si pe pamint pace, intre oameni bunavoire dumnezeiasca (Luca 2, 14) Bucura-te, Maica lui
Dumnezeu, pentru care ingerii si arhanghelii inalta laude in cer si cinta imne de o sfinta si nespusa
bucurie sufleteasca (Gustave Bardy, La Vierge Marie, in En lisant les Peres, Paris, 1933, p. 241-242).
Page 215 of 449
Prin aceste imne mariologice, Sfintul Chiril al Alexandriei devine purtatorul de cuvint al pietatii
ortodoxe fata de Fecioara Maria. Dupa el aceasta pietate continua sa se manifeste in Biserica si in
viata particulara a fiecarui credincios cu acelasi entuziasm, indeosebi in Orientul crestin, incit astfel
de laude adresate Maicii Domnului sint preluate, imbogatite si transmise generatiilor viitoare, la
sfirsitul erei patristice, de unul dintre cei mai mari reprezentanti ai literaturii crestine vechi: Sfintul
Ioan Damaschin († 749).
Aducind laude Fecioarei Maria, sfintul Ioan spune: <pentru ca tu esti mai sfinta decit ingerii si mai stralucita decit arhanghelii. Bucura-te cea plina de har,
pentru ca tu esti mai minunata decit tronurile ingeresti, mai inalta decit domniile, mai tare decit
puterile. Bucura-te cea plina de har, pentru ca tu esti mai presus decit incepatoriile si mai stralucita
decit toate fapturile. Bucura-te cea plina de har, pentru ca tu esti mai inalta decit cerurile si mai
curata decit soarele. Cu ce nume ma voi adresa eu tie, o stapina mea? De ce cuvinte ma voi folosi ca sati
pot vorbi? Cu ce laude voi incununa capul tau cel atit de sfint si de frumos? Tu est datatoarea
bunatatilor, tu esti cea prin care se impart bogatiile harului ceresc, tu esti incoronarea neamului
omenesc, frumusetea intregii fapturi; tu este cea prin care toate creaturile au fost aduse la adevarata
lor fericire>> (Idem, ibidem). Mariologia ortodoxa este plina de alte nenumarate laude si imne adresate
Mariei: Parintii Bisericii de Rasarit se intrec parca, intr-un entuziasm navalnic, pentru a inchina cele mai
inaltatoare laude preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu. Sfintul Maxim Marturisitorul, Sfintul Sofronie
al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Sfintul Gherman al Constantinopolului sint doar printre cei mai
cunoscuti mariologi ortodocsi. Dar cel care a alcatuit buchetul cel mai stralucit de laude inchinat Maicii
Domnului, laude care poarta denumirea de Acathistos, este Serghie, patriarhul Constantinopolului (†
638). Acest inspirat buchet de laude este cunoscut de intreaga lume ortodoxa si se bucura de mare
trecere indeosebi in Biserica Ortodoxa Romana, reprezentind o parte deosebita din slujbele zilnice si
comune ce se oficiaza la biserica (indeosebi in minastirile noastre) sau din rugaciunile individuale ale
credinciosilor. Aici Nascatoarea de Dumnezeu este numita <sfatului celui nespus, vita mladitiei celei nevestejite, curatirea a toata lumea, Maica Mielului si a
Pastorului, Maica Stelei celei neapuse, indreptarea oamenilor, caderea diavolilor, floarea nestricaciunii,
incaperea lui Dumnezeu celui neincaput, comoara rinduielii Lui; turnul fecioarei; usa mintuirii, raza
Soarelui celui intelegator, locasul lui Dumnezeu-Cuvintul, sfinta mai mare decit toti sfintii, mireasa
pururea-fecioara>>.
Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria este si acum alaturi de fiecare dintre noi, ruginduse
Domnului pentru pacea a toata lumea, pentru buna starea Bisericii si pentru mintuirea tuturor.
Aducind Maicii Domnului si azi aceleasi laude ca si in trecutul Bisericii crestine, noi simtim omoforul ei
sfint intins asupra lumii, prin Biserica, si avem convingerea ca, laudind-o pe ea, care este binecuvintata
intre femei (Luca 1, 28). Indeplinim totodata porunca sfinta de a o ferici impreuna cu toate neamurile
(Luca 1, 48) din trecut, prezent si viitor, si aceasta deoarece toti sintem recapitulati in Hristos Iisus
(Efeseni 1, 10) si in Biserica Sa.
Arhim. Dr. Chesarie Gheorghescu,
"Indrumator pastoral", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1981, pag.
ARTICOL din Invatatura ortodoxa